Haideti sa luam atitudine!

În prealabil postat de glykys

Eu te rog sa ma ierti.
Demersul tau pare bun, dar trebuie atentie la scopul / finalitatea lui! Mie mi s-a parut, in anumite situatii, ca prea vrem sa ne aratam buni crestini in lucrurile mici, numai pentru a ne hrani, mai mult sau mai putin inconstient, dracul mandriei din noi, dupa cum spunea cineva mai sus, si pentru a ne consola ca ne-am facut datoria de crestini. Nu vom izbuti sa schimbam pe nimeni, daca noi nu ne vom schimba. Ortodoxia se traieste, nu se trambiteaza si se scrie in brosuri. Asta e parerea mea si imi cer iertare daca am smintit pe cineva cu ea, pentru ca, asa cum se vede foarte clar, eu sunt prima victima a mandriei.

Iar modele exista, numai ca nu avem noi ochi sa le vedem.

Desi pornesc de la afirmatia ta, glykys, ma adresez in general:
Intr-adevar, modele exista, dar avem tendinta sa focusam mai mult pe minusuri decat pe plusuri, facandu-ne in primul rand noua insine rau.
Dar cred ca ar trebui sa mai credem in binele din om, si sa nu mai banuim ca in spatele fiecarui cuvant se ascunde neaparat mandria, nu dorinta de mai bine.
Mandria o avem cu totii, fara doar si poate. Sa credem insa si in binele care exista in sufletul celorlalti, atunci cand ne spun o vorba de indreptare. Practic daca suntem smeriti o vom accepta fara a cracni.

In lipsa unui model, putem sa stam de vorba cu Iisus Hristos si cu Sfintii Lui, Carora le putem spune ce problema avem. Asa ne vine inspiratia cea mai buna si ajutor grabnic.

OAMENII MARI - CER LUCRURI MARI!
Oameni mici - cer lucruri mici!

În prealabil postat de glykys

Eu te rog sa ma ierti.
Demersul tau pare bun, dar trebuie atentie la scopul / finalitatea lui! Mie mi s-a parut, in anumite situatii, ca prea vrem sa ne aratam buni crestini in lucrurile mici, numai pentru a ne hrani, mai mult sau mai putin inconstient, dracul mandriei din noi, dupa cum spunea cineva mai sus, si pentru a ne consola ca ne-am facut datoria de crestini. Nu vom izbuti sa schimbam pe nimeni, daca noi nu ne vom schimba. Ortodoxia se traieste, nu se trambiteaza si se scrie in brosuri. Asta e parerea mea si imi cer iertare daca am smintit pe cineva cu ea, pentru ca, asa cum se vede foarte clar, eu sunt prima victima a mandriei.

Iar modele exista, numai ca nu avem noi ochi sa le vedem.

Glykys, mi-ai facut o mare bucurie!
Ai aratat ca si doua persoane cu idei contrare pot avea un dialog normal, ai aratat ca se poate!
Din pacate, lecturand diverse thread-uri si din diferite discutii, se sesizeaza o acuta lipsa de politete (sa nu zic desavarsita lipsa de politete).
Cu acordul lui Dumitru73 din data de 25.11.2010, postez urmatoarea discutie avuta cu el pe MP:
,,"Interesanta"? Asta este problema impotriva careia ar trebui sa iei atitudine.
Faptul ca ni se pare interesant ca doi oameni cu pareri diferite, pot avea discutii civilizate, chiar daca nu ajung la o idee comuna.''
Si se vorbeste atat de mult despre exemplul personal...
Cat despre ,,[...] mandriei din noi'', am sa te rog tare mult, bineanteles numai daca vrei, sa te gandesti la ceea ce a zis Sf Ioan Gura de Aur (citez din memorie): ,,Pomenirea celui rau are puterea de a redestepta pacatele uitate'' - sa ma corectati va rog cei care stiu citatul exact - a fost ieri la Agenda Crestinului.
Ideea este ca e bine sa nu pomenim ce nu este bine de pomenit.
Iti multumesc si sa ne ,,reantalnim'' si la idei comune!

În prealabil postat de anna21

Deoarece eu am deschis discutia despre modelul mamei crestine, simt nevoia sa explic.
Evident ca pentru orice problema mergi la duhovnic pentru sfat. Nu contest.
Fiul meu cel mare nu vine de buna voie la biserica, ceea ce e o mare problema, ca nu vreau sa-l fortez. La slujba zice ca se plictiseste, vrea sa stea pe scaun, balangane picioarele, cauta alti copii sa stea de vorba etc...

Duhovnicul spune: explica-i cu multa dragoste, dar cu multa, multa dragoste etc.. Efect zero.

Apoi citesc din memoriile unui calugar imbunatatit (scuze, nu-mi amintesc in in acest moment exact) care relata ca mama lui ducea copiii la biserica, acestia se plangeau de una, de alta, ca-i dor picioarele si au obosit. Iar mama le raspundea: "tu nu stii sa te rogi. Durerea ta de picioare este rugaciunea ta catre Dumnezeu."

Duminica urmatoare, aceeasi discutie cu fiul meu care vrea sa stea pe scaun in timpul Liturghiei.. ii explic cu frumosul ca este urat, ca ne rugam si nu stam pe scaun in timpul rugaciunii etc.. degeaba.
Apoi ii spun: "aceasta este rugaciunea ta pentru Dumnezeu: sa stai drept si sa asculti ce spune preotul".
Extraordinara transformare: a stat copilul drept si se straduia sa urmareasca slujba.
Cat de simple sunt lucrurile! Cat de simple!
Cum de alti oameni stiau ce sa spuna cu zeci de ani in urma, dar noi azi ne pierdem in cuvinte, dar solutiile firesti nu le mai gasim.

Uneori out of topic este foarte, foarte topic!
Cum altfel am fi aflat acesta minunata povestioara?
Si cat de relevanta pentru noi adultii!
Atat de binevenita!

În prealabil postat de Miha-anca

Una dintre carti este a Pr. protosinghel Nicodim Mandita, iar de curand am cumparat de la Sihastria, atat pentru familia mea, dar si pentru prieteni (!), cartea Arhim. Ioanichie Balan "Calauza ortodoxa in Biserica". Cu siguranta sunt mai multe titluri. Timp sa ne luam sa le citim si sa le urmam.

http://www.scribd.com/doc/2673006/ni...tru-pregatirea
http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...n,-arhim..html

[dianagroza]

Uff..chiar am citit cartea recomandata de tine, apartine Parintelui Cleopa, fiind revizuita si adaugita de parintele Ioanichie Balan (asa o am eu)... plina de invataminte!
Referitor la subiect, mi se pare de aplaudat initiativa ta, dar sincera sa fiu nu vad o finalitate si am sa-ti spun cauza. Unul din corpurile universitatii unde inca mai invat, din nefericire, se afla vis-a-vis de o frumoasa biserica. Cum in incinta facultatii nu se fumeaza, 90% din studentii fumatori ies in fata facultatii si implicit a bisericii, unde fumeaza, injura ca la usa cortului, fac fel si fel de glume, mai si tipa unul la altul. Cand mergeam la biserica, mai ales la slujba de seara, adesea in post, trebuia sa ma inarmez cu multa multa multa rabdare ca sa fiu atenta la slujba, insa uneori, ca un om pacatos ce sunt, imi trecea prin cap sa ies afara si sa urlu "liniste!", ceea ce am facut niciodata, din nu stiu ce motiv, dar unul bun sigur nu e, cred ca e lasitate.
Intrebarea mea este urmatoarea: cum se determina un numar de studenti de ordinul sutelor, zilnic, sa nu mai faca astfel de gresturi, chipurile, in pauza lor?
Solutia: daca ii legi de banca!
Daca lumea asta ar avea iubire si implicit respect pentru Dumnezeu iti dai seama ce lume buna ar fi?? Insa, cum nu este posibil, cred ca RABDAREA este singura sansa. Chiar in cazul asta nu vad solutia...

[cristiboss56]

În prealabil postat de dianagroza

Uff..chiar am citit cartea recomandata de tine, apartine Parintelui Cleopa, fiind revizuita si adaugita de parintele Ioanichie Balan (asa o am eu)... plina de invataminte!
Referitor la subiect, mi se pare de aplaudat initiativa ta, dar sincera sa fiu nu vad o finalitate si am sa-ti spun cauza. Unul din corpurile universitatii unde inca mai invat, din nefericire, se afla vis-a-vis de o frumoasa biserica. Cum in incinta facultatii nu se fumeaza, 90% din studentii fumatori ies in fata facultatii si implicit a bisericii, unde fumeaza, injura ca la usa cortului, fac fel si fel de glume, mai si tipa unul la altul. Cand mergeam la biserica, mai ales la slujba de seara, adesea in post, trebuia sa ma inarmez cu multa multa multa rabdare ca sa fiu atenta la slujba, insa uneori, ca un om pacatos ce sunt, imi trecea prin cap sa ies afara si sa urlu "liniste!", ceea ce am facut niciodata, din nu stiu ce motiv, dar unul bun sigur nu e, cred ca e lasitate.
Intrebarea mea este urmatoarea: cum se determina un numar de studenti de ordinul sutelor, zilnic, sa nu mai faca astfel de gresturi, chipurile, in pauza lor?
Solutia: daca ii legi de banca!
Daca lumea asta ar avea iubire si implicit respect pentru Dumnezeu iti dai seama ce lume buna ar fi?? Insa, cum nu este posibil, cred ca RABDAREA este singura sansa. Chiar in cazul asta nu vad solutia...

Raspunsul il avem chiar in Pilda celor poftiti la cina ( Evanghelia Duminicii a XXVIII-a dupa Rusalii ( A Sfintilor Stramosi ) . Sa recitim din Luca 14 , 16-24 si vom vedea ca Dumnezeu ne respecte decizia noastra , libertatea noastra de a raspunde chemarii divine , iar cei fara simtire , in nesimtire vor pieri , si cei surzi isi vor astupa si mai tare urechile lor ! Multi sunt chemati , dar putin alesi ! Sa revedem si sa ne reamintim pilda de care vorbeam mai sus , de care sunt sigur ca nu esti straina prin participarea ta la Sf. Liturghie si prin explicatile ce au fost date de catre preot . De fiecare in parte depinde ce raspuns dam invitatiei Lui , iar de vom pune asa zisele placeri trupesti pe primul plan , gasind tot felul de justificari ( precum a gasit cel ce si-a cumparat un ogor , sau cel ce si-a cumparat cinci perechi de boi , sau cel ce si-a luat femeie . . . . . ) , totul va fi in zadar , iar cei ce se lupta cu astfel de rataciti , risca ei insisi sa piara ! E un " risc " ce ni-l asumam prin voia noastra libera !