MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[Igor_Paslusnik]

Şi mai spune minunat Pavel: "Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?" - 1 Corinteni 11, 13. Şi apoi continuă: "pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu." - 1 Corinteni 11, 15-16.

Oare exemplul Maicii Domnului din Sfintele Icoane, de ce ar fi greşit să-l urmeze? Cuminţenia, sfiala, gingăşia, suavitatea, fecioria, blândeţea, înţelepciunea. Ce preoteasă model ar fi, pentru toate femeile din parohia ei ! Şi cu adevărat, multe ar urma-o.

48 - Tot mai puţin fete doresc să poarte fustă lungă, oriunde merg printre oameni, înafara pragului casei, pentru mărturisirea lui Hristos, ci din contră, tot mai multe poartă fuste până la genunchi, precum surorile rătăcite în culte/secte. Scopul acoperirii femeii, spun Sfinţii Părinţi, este a arăta cât mai puţină piele şi forme ale corpului, ca să nu instige minţile celor slabi, la desfrânare cu ele, în gând, apoi în cuvânt şi faptă, că spune Hristos Domnul: "dacă te-ai uitat la o femeie şi ai poftit-o în inima ta, ai şi săvârşit desfrânare cu ea". Sigur, din nou, fiecare la măsura ei, cu cât iubeşte mai mult pe Domnul, Sfinţii şi pe soţul ei.

49 - Tot mai puţini preoţi poartă reverenda pe ei, când ies din locuinţa lor, contrar învăţăturii Sfinţilor Părinţi, şi Scripturii. Asta e una din cele mai mari dureri ale mele, doar 2-3 preoţi din cei care vin la magazinul bisericesc unde lucrez, au reverenda pe ei. Prin reverendă Îl predici şi-L mărturiseşti pe Hristos. Şi spune Domnul: "Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri." - Matei 10, 32-33. Şi-atunci cum să dorească jertfă, slujire cât mai desăvârşită, asceză, dacă le este ruşine de Hristos şi nu-şi poartă reverenda? Cum să le mai ceri apoi, să nu folosească niciodată maşina în oraşe, ci numai mijlocul de tranport în comun(iune)? Întâi trebuie să poarte peste tot reverenda, ca să poată trece la altă nevoinţă şi asceză, spre o birunţă mai mare în Hristos. Of... Doamne miluieşte...

50 - Tot mai puţini băieţi/bărbaţi, poartă negru sau culori închise, care arată şi simbolizează pocăinţa, la fel ca şi părul lung şi barba. Preferă o aranjare cât mai bună, iar preotesele tot mai puţine se jertfesc să suporte şi să accepte părul lung şi barba. Şi care şi ele să poarte culori închise, preferabil negru, care înseamnă pocăinţă. Făcând astfel, vor avea o măsură a jertfei, a slujirii şi dăruirii, a ascezei, tot mai bună, mai curată, mai înaltă. Şi preotul şi preoteasa.

Oare exemplul Domnului Hristos, din toate, dar toate Sfintele Icoane din Biserică, unde poartă Domnul părul lung, prin în coadă şi barbă medie, de ce ar fi greşit de urmat? E exemplu mântuitor de urmat. Să nu-şi mai frezeze atât de mult părul şi barba, ci să le lase în numele Domnului, pentru Domnul şi oiţele Sale. Ca aspect, biblic, acel minunat părinte, ar fi demn de urmat.

51 - Oamenii poartă tot mai puţin şi mai rar, haine cuminţi, ci vor să transmită mesaje rebele, moderne, cu aspecte şi invitaţii la desfrânare trupească, preferă emanciparea şi afirmarea în toate aspectele, psihologic, intelectual, trupesc, expresii proprii, plasând orice neputinţă sau nebunie, în aria artistică şi-a libertăţii (neresponsabile), fiindcă nu au identitate, nu mai sunt persoane şi refuză să-şi modeleze un aspect cuminte, plăcut, care-i va naşte ca personalitate, ci mereu nemulţumiţi, refuză şi atacă furibund orice învăţătură a cuminţeniei, a Bisericii, a lui Hristos, a creştinilor, refuză deci asceza, răstignirea, creându-şi propriile lor reguli, seturi de precepte, ghidaje în acţiuni şi filosofii sterile, nu le pasă, nu îi doare, nu plâng pentru alţii, nu se smeresc, nu se implică.

Iar în măsura în care amăgiţi, cred că-i doare şi că le pasă, nu se diferenţiază cu nimic de toţi ceilalţi îmbolnăviţi de egocentrism, doar că altfel înţeles şi exprimat, dându-se pe sine prin tot ce fac, ca exemplu, creştinilor căldicei sau reci, nepracticanţi, pe care-i vor agăţa şi doborâ prin neascultarea cu adevărat a amândurora de Hristos.

52 - Pentru că Biserica lui Hristos, nu vorbeşte deschis, precum în primul mileniu, prin ierahii, preoţii, diaconii ei (cu scopul vindecării înşelăciunii) despre oile rătăcite, fraţii risipitori, în eresuri, care sunt azi mai ales în ereziile mişcării romano-catolicismului şi protestantismului, de care e îmbolnăvită Biserica din Occident, din Apus.

Reamintim cele 25 de mari erezii ale romano-catolicismului :

1. primatul papal (supremaţia papală).
2. infailibilitatea papală (imposibilitatea de a greşi).
3. filioque.
4. purgatoriul.
5. azima.
6. Maria imaculata (imaculata concepţie, de la Duhul Sfânt a Născătoarei de Dumnezeu)
7. transubstanţialitatea.
8. celibatul obligatoriu al preoţilor.
9. indulgenţele.
10. lumina şi harul create.
11. tezaurul de merite ale Sfinţilor.
12. infanţii fără euharistie şi mirungere.
13. euharistia fără spovedanie.
14. mirenii nu primesc sângele, doar trupul.
15. botezul fără cufundare, ci stropire sau turnare.
16. inovaţia postului.
17. căsătoria între rude, începând de la gradul 3, cu dispensă episcopală.
18. repetarea Liturghiei pe acelaşi altar de mai multe ori pe zi şi prescurtarea ei la 40 minute.
19. euharistia în buzunar.
20. desacralizarea monahismului cu ordine monahale (iezuit, benedictin, franciscan, etc.)
21. holocaustele, genocidele, crimele împotriva umanităţii: Cruciadele şi "Sfânta" Inchiziţie.
22. adorarea inimii lui Hristos şi-a Preacuratei.
23. statuile.
24. uniaţia (greco-catolicismul) sau sincretismul religios.
25. ecumenismul.
26. scolasticismul, implicit fabricarea şi acceptarea oricărei inovaţii.

Deci?
Cum să accepte Biserica aşa ceva?
Aceste practici nu existau în Biserica Primară... A primului mileniu...

Spre exemplu ecumenismul, că azi e băut în Biserică şi doresc mădularele slujitoare ale Bisericii acel pahar cum doreşte alcoolicul paharul cu licoarea îmbătătoare, care-l ucide.

Ce legătură are Dumnezeu cu Mamona? Putem "bea şi din paharul Domnului şi din paharul dracilor"? Nu. Dacă ereticul nu vrea să lepede de ereziile lui, e vinovată Biserica şi Hristos? Nu. Cu nimic. Da, îi dorim, îi iubim, aşteptăm, chemăm, avem ectenii dedicate unirii cu Biserica a toţi oamenii de pe pământ, şi ectenia celor chemaţi, a neofiţilor, luminaţilor, dar nu ieşim din Adevăr pentru nimeni şi nu-L modificăm, fiindcă atunci ieşim din Biserică. Singuri devenim anatema. Concesiile se fac cu discerământ şi pogorământ, dar numai în acrivie, niciodată în dogmă, precum a făcut Apusul şi alte erezii înaintea Apusului.

Dacă nu ne place dogma şi învăţătura mântuitoare a Bisericii, ce ce-i de vină Hristos ?
Dacă nu vrem să ne mântuim şi nu vrem să fim creştini, ce ce-i de vină Biserica ?

Datoria mărturisitoare a Bisericii este să spună chiar şi unui episcop, şi unui Sinod, că greşeşte şi învaţă greşit şi să ajungem apoi la Sfânta Neascultare, pentru că dacă ascultăm de eres, ieşim din Biserică şi din mântuire şi din Împărăţia Cerurilor.

Oricine e liber să devină eretic, sau păgân sau ateu. Dumnezeu nu te bagă cu forţa în Rai, nici în Iad, pentru fiecare aceste dobândiri veşnice, din slavă în slavă sau din abis în abis. Dumnezeu vrea toată omenirea mântuită, dar nu obligă pe nimeni cu nimic.

Dumnezeu nu l-a dat afară pe diavol din Rai, s-a dat singur. Şi i-a lăsat apoi Domnul, să reintre de câte ori vrea, şi a intrat când a ispitit pe Adam şi Eva, apoi când a vorbit cu Domnul despre Iov, apoi când a cerut pe Apostoli să-i cearnă ca pe grâu. Demonii ştiu ce este harul, fiindcă de acolo au căzut, de aceea ei luptă împotriva a toată creaţia lui Dumnezeu, fiindcă nu mai vor să fie în har, ci precum Dumnezeu, Izvorul Harului şi Luminii Necreate.

De aceea au inima împietrită şi nu se vor mântui niciodată, de aceea Origen a născut erezia apocatastazei, mântuirea dracilor, de aceea Dumnezeu a gătit iadul "diavolului şi îngerilor lui", nu ca să chinuie pe draci, ci pentru ca ei să fie adunaţi la un loc, când va ridica Domnul pe cei ce au dorit mântuirea, înapoi la starea primordială, în Împărăţia Cerurilor, când vor cuprinde înăuntrul lor, în dragostea lor, şi pe demoni şi toată creaţia, când vor fi îndumnezeiţi, la odihna în Dumnezeu Treime Savaot Iubire şi când tot Universul va fi al lor, în Domnul Treime. Cum este deja de la Hristos.

Aşadar, la fel şi Biserica Occidentului, din Apus, cei îmbolnăviţi de superioritate în 1054, nu Biserica i-a dat afară, nu Domnul, ci singuri s-au dat afară din Biserică, singuri au trimis pe cardinalul Humbert la Constantinopol, în Haghia Sophia, cu pergamentele de excomuniare a Răsăritului trântite pe Sfântul Altar. Iar în aceaşi zi, murea Patriarhul Romei de atunci. Apoi au început ca întro fabrică de dogme, să nască eresuri. Cu ce-a greşit Biserica pentru prostioarele şi nebunelile lor? Cu nimic. Nu vrem să-i jignim, dar îi vrem puşi pe calea mântuitoare. Domnul îi vrea înapoi, dar ei nu se lasă de întunericul în care sunt şi mai mult, vor să cadă şi alţii din Biserică, în unirea cu ei, prin ecumenism, cum şi satana vrea, să cadă cât mai mulţi dintre oameni, în unirea cu el, moştenitori ai iadului.

Ce facem pentru vindecarea acestor îmbolnăviri ? De ce Biserica, azi, nu spune nimic împotriva ereziilor? Să se adune în Sinoade naţionale, să răspundă în Duhul Sfânt, ereziilor. S-au ridicat prostestanţii, creând alte noi erezii, întrun nou creştinism, schimbat şi machiat cu inovaţii şi lipsiri, şi Biserica din Apus tot bolnavă a rămas.