incalcarea voturilor

[ory]

Urzicuta.exact ceea ce spui tu am exprimat si sustinut si eu in repetate randuri,aici pe forum,in ceea ce priveste viata monahala si eventuala renuntare la aceasta.

[moro.d]

În prealabil postat de ory

Personal,mi se par incorecte aceste atitudini fata de niste oameni care au ales si in cele din urma si-au schimbat alegerea initiala,este un lucru firesc si acceptabil atata timp cat persoanele in cauza raman buni crestini,traind o viata decenta,cinstita si curata,o viata de familie.Cred ca aceste restrictii nu-s decat niste inventii ale unor oameni care s-au considerat la un moment dat desavarsiti,si-au mers pana la a impune aceasta cale,aparent ireversibile.
Sfantul Pavel spune destul de clar ca;"bine este celui care traieste in castitate si curatie pentru Domnul,dar de nu poate,mai bine sa renunte,sa-si i-a familie si sa traiasca cinstit,decat sa se osandeasca traind in continuare cu pacate in casa Domnului...".Mi se pare destul de concreta aceasta afirmatie,nu stiu de ce este total ignorata de legile monehale...bine,eu nu am redat aceasta afirmatie cu exprimarea absoluta,ci doar din aducere aminte,insa esenta ei este clara si absolut reala.
Nu aveti idee cati calugari ai zilelor noastre mai bine se resemneaza cu pacatele,decat sa renunte la viata monahala in virtutea intemeierii unei familii sanatoase si poate,mult mai placute in fata Domnului.Dar ce sa facem,facem legi pentru denigrarea atator principii omenesti,de parca am fi noi fauritorii acestui taram atat de complex!!!!

sa va relatez o intamplare ...
un om oarecare a intrat in manastire... a fost tuns... apoi a renuntat. a iesit din manastire pentru o femeie. cand a vrut sa se casatoreasca, tatal fetei a intervenit si nu l-a lasat... dar nu din rautate sau pentru ca avea preconceptii. i-a spus asa tanarului abia iesit din manastire: "daca tu ai renuntat la Dumnezeu, nu ai respectat promisiunea fata de Creatorul tau, fata de cel care trebuie sa ai cea mai mare dragoste, oare cum voi crede ca nu vei avea aceeasi atitudine fata de fiica mea?"

bineinteles, aceasta intamplare, ca multe altele, poate fi inteleasa si privita din mai multe unghiuri. poate unii se vor alarma, iar altii o vor intelege.
incercati sa priviti atitudinea scepticilor, fata de cei care au renuntat la monahism si cu pretentia de a fi preoti, din acelasi unghi: tatalui... nu ii era greu sa-si lase fiica sa se casatoreasca cu acela. poate ca ar fi fost un sot foarte bun... poate ca da, poate ca nu. DAR, odata ce a facut acea greseala, imensa, om fiind ii este greu sa aiba aceeasi incredere in el... nu l-a judecat, pur si simplu nu mai avea aceeasi incredere. si decat sa se riste (pt k nu era vorba de o zi, o saptamana, un an... ci de o viata intreaga), mai bine isi da fiica pe mana unuia care prezinta mai multa credibilitate. o viata ai, nu te poti juca, nu te poti risca. ceea ce faci aici iti va decide viitorul vesnic.

cei care renunta la haina monahismului ar trebui sa aiba mare cainta, in primul rand pentru ca a gresit fata de Dumnezeu. si pe langa aceasta cainta o mare rabdare si intelegere. de ce? pentru ca el a gresit, a facut un pas foare urat in fata Domnului. nu s-a gandit suficient inainte de a lua o decizie, s-a pripit, si astfel a avut (sau va avea) foarte mult de suferit... pornind de la aceasta premisa, va trebui sa-i inteleaga pe cei din jur ca nu vor sa faca aceeasi greseala, sa inteleaga ca ei sunt constienti de importanta faptelor, de repercursiuni, DAR SI de importanta pe mana cui te lasi... este foarte important cui acorzi incredere. Harul ca preot poate ca il va avea, dar oare il va indrepta pe crestin? oare va stii sa indrepte pasii celui cazut?
desigur, va trebui sa demonstreze ca da, daca mai are pretentii sa fie preot... iar increderea, stiti si voi din experientele voasrte, nu se castiga asa... peste noapte.
deci, cel care abia a iesit din manastire, pe langa intelegere, va trebui sa aiba rabdare fata de cei din jur, dar mai ales, fata de cei de care depinde, fata de cei de la care asteapta ceva... orice... chiar si incredere. si la urma urmei... el a stricat, el e dator sa repare.

[urzicuta]

:(nu esti prea dura?

[urzicuta]

inainte de a fi monahi,de a primi haina aceasta care apasa pe umerii celui care o poarta,sunt oameni..unii mai slabi,mai sensibili,ii bagam pe toti laolalta?Tu spui el a stricat el e dator sa repare..ce a stricat?Poti cere unui copil discernamant?La 14-18 ani poti avea discernamant ca la 30-35 de ani?Cum ramane cu pacatele care pana la 30 de ani sunt iertate?Cui revine raspunderea?Cine trebuie sa-si asume fapta lui,nu cumva parintii care l-au lasat sa plece,nu cumva staretul caruia nu i-a pasat de sufletul luisi care l-a privit doar ca pe o petentiala mana de lucru?Eu zic ca vina trebuie impartita frateste la trei.fireste el trebuie sa se caiasca toata viata lui,insa are dreptul sa respire,sa iubeasca e un om tanar,nu este un mosneag!

[marilena12]

Din pacate si eu cunosc un caz...era ieromonah a cunoscut o fata care venea des in pelerinaj la manastire, nu stiu cum s-a putut, dar se pare ca bolnav fiin a fost ajutat in mai multe randuri de fata respectiva si s-a ajuns atat de departe, incat s-au indragostit, el a renuntat si a parasit manastirea, s-a casatorit civil cu fata, totul fara nici o binecuvantare. Nimeni, evident nu le-a putut dezlega sa se cunune in fata Domnului. Acum au si un copil, nu mai stiu de ei nimic de vreo 2 ani, cred.
Stiu ca si el isi dorea sa slujeasca, o similaritate foarte mare!
Dupa parerea mea, juramantul monahal nu implica intoarcere! Nu ne jucam cu Dumnezeu: uite Doamne, mor pentru lume si ma nasc din nou intru Tine! si apoi dupa ceva vreme, cand trebuia sa fiu imbunatatit, ma razgandesc.
Razgandirea mie imi suna cam asa: Doamne, m-am razgandit: acum mor pentru tine si ma nasc lumii!
Ma tem ca este cam mult??? Voturile monahale sunt incalcate, toate cred eu.
Daca i s-ar putea ingadui sa slujeasca Sfanta Liturghie unui om care monah fiind tuns ajunge sa doreasca femeie, atunci de ce nu s-ar ingadui Hirotonia in treapta preoteasca a unuia care dupa ce s-a nascut intru Hristos prin Taina Botezului, s-a razgandit mai apoi si a parasit pe Domnul pentru o secta? Ca este cam acelasi lucru.
Mila Domnului sa fie cu noi, nu cred ca sluji ca preot de mir un calugar care s-a facut mirean si s-a casatorit. Plus ca in situatia asta, nu vad cine ar savarsi Taina Nuntii, ca mai apoi sa dea socoteala Dreptului Judecator pentru asta. Si fara Taina Nuntii, se cheama desfranare.
Este poate real ca multi tineri merg la calugarie fara sa fie pe deplin hotarati, sau "copti", ulterior dandu-si seama ca au gresit vocatia, insa, calugaria nu este o profesie, ci jertfa, monahul se leapada de cele lumesti, moare lumii si cu crucea sa in spate ii urmeaza Mantuitorului pe veci, urmand a via numai Lui.
Eu nu cred ca este nevoie sa fii major, ci matur duhovniceste. Pacat ca se intampla asa, staretii ar trebui sa fie deosebit de atenti, dupa parerea mea,tunderea ar trebui facuta numai dupa ani buni de ascultare spre taiarea voii proprii a fratelui respectiv, dupa multa rugaciune si pregatire spirituala.
Ma iertati, sper ca nu am suparat pe nimeni. Doamne ajuta!

[marilena12]

În prealabil postat de marilena12

Din pacate si eu cunosc un caz...era ieromonah a cunoscut o fata care venea des in pelerinaj la manastire, nu stiu cum s-a putut, dar se pare ca bolnav fiin a fost ajutat in mai multe randuri de fata respectiva si s-a ajuns atat de departe, incat s-au indragostit, el a renuntat si a parasit manastirea, s-a casatorit civil cu fata, totul fara nici o binecuvantare. Nimeni, evident nu le-a putut dezlega sa se cunune in fata Domnului. Acum au si un copil, nu mai stiu de ei nimic de vreo 2 ani, cred.
Stiu ca si el isi dorea sa slujeasca, o similaritate foarte mare!
Dupa parerea mea, juramantul monahal nu implica intoarcere! Nu ne jucam cu Dumnezeu: uite Doamne, mor pentru lume si ma nasc din nou intru Tine! si apoi dupa ceva vreme, cand trebuia sa fiu imbunatatit, ma razgandesc.
Razgandirea mie imi suna cam asa: Doamne, m-am razgandit: acum mor pentru tine si ma nasc lumii!
Ma tem ca este cam mult??? Voturile monahale sunt incalcate, toate cred eu.
Daca i s-ar putea ingadui sa slujeasca Sfanta Liturghie unui om care monah fiind tuns ajunge sa doreasca femeie, atunci de ce nu s-ar ingadui Hirotonia in treapta preoteasca a unuia care dupa ce s-a nascut intru Hristos prin Taina Botezului, s-a razgandit mai apoi si a parasit pe Domnul pentru o secta? Ca este cam acelasi lucru.
Mila Domnului sa fie cu noi, nu cred ca sluji ca preot de mir un calugar care s-a facut mirean si s-a casatorit. Plus ca in situatia asta, nu vad cine ar savarsi Taina Nuntii, ca mai apoi sa dea socoteala Dreptului Judecator pentru asta. Si fara Taina Nuntii, se cheama desfranare.
Este poate real ca multi tineri merg la calugarie fara sa fie pe deplin hotarati, sau "copti", ulterior dandu-si seama ca au gresit vocatia, insa, calugaria nu este o profesie, ci jertfa, monahul se leapada de cele lumesti, moare lumii si cu crucea sa in spate ii urmeaza Mantuitorului pe veci, urmand a via numai Lui.
Eu nu cred ca este nevoie sa fii major, ci matur duhovniceste. Pacat ca se intampla asa, staretii ar trebui sa fie deosebit de atenti, dupa parerea mea,tunderea ar trebui facuta numai dupa ani buni de ascultare spre taiarea voii proprii a fratelui respectiv, dupa multa rugaciune si pregatire spirituala.
Ma iertati, sper ca nu am suparat pe nimeni. Doamne ajuta!

Am facut ceva greseli, scriu cam pe intuneric, ma iertati. Vroiam sa spun ca nu cred ca poatesluji ca preot de mir un fost calugar.

urzicuta: Cum ramane cu pacatele care pana la 30 de ani sunt iertate?

Unde scrie ca pacatele pana la 30 ani sunt iertate? Sa inteleg ca poti pacatui cat vrei si ti se iarta automat?

[ory]

marilena 12,ai dreptate in cele relatate de tine,insa eu vreau sa spun ca exista o categorie de calugari,si din pacate,marea majoritatea,care intra in manastire la o varsta foarte tanara,15-18 ani,lucru inadmisibil pentru a putea percepe cu adevarat acea jertfa si consideratie religioasa.Este imposibil ca acei tineri sa-si dea seama ce-nseamna cu adevarat lumea,dupa care sa se lepede de ea,sau cum spui tu,sa moara pentru ea.Aici este dilema,nu stiu cat de raspunzatori sunt acesti oameni pentru faptele pe care le-au facut,in vederea integrarii in viata monahala atat de complexa,la o varsta atat de tanara si imatura,pe buna dreptate.
Si mai rau decat atat,sunt si calugariti,unii dintre acestia,pe la 16017 ani,apoi hirotonisiti.Nu vi se pare cam deplasat sa acorzi un asemenea jug serios unui copil!!!!???Apoi sa-i ceri socoteala cu atata asprime,ca de ce nu-l mai poate duce.
Chiar nu intelegeti ca aceste lucruri au trasaturi mult mai profunde,este usor sa judecam,pe dinafara fiind,sa judecam la rece,dupa scrieri si legi,care,de asemeni,nu implica o detaliere a situatiilor,in conformitate cu "n"factori care pot determina problemele.
Am o prietena, care a plecat in manastire la 15 ani,la 16-17 ani a fost calugarita,apoi la varsta de 20 de ani s-a indragostit si a plecat din manastire,s-a casatorit si in prezent are 3 copii si o familie echilibrata.
Domnule,nu ar trebui primiti copii in manastire,stati si cugetati,si amintiti-va cam cat gandeati la varsta de 15 ani,si cam cat de responsabili erati atunci pentru viitor,cat de serios puteati percepe viitorul,si va spun sincer,cam 50% dintre calugari si maicile din manastirile noastre au intrat in manastire la aeasta varsta mult prea frageda,si un procent tot cam atat de mare parasesc manastirea,in cele din urma.Bine-nteles,exista si cazuri cand merg acolo la maturitate,si de asemenea renunta,ulterior,sar acestea sunt mai putine.Si-atunci cum ramane cu "lepadarea de lume",de lumea in care habar nu ai cu ce se mananca......
Bine ca Dumnezeul cel Adevarat nu gandeste ca oamenii....

[vsovi]

Domnule, saracul tanar calugarash, a patzit cam ca shi in pilda Mantuitorului, a fiului risipitor, a celui ce ajuns fiu al Domnului, depunandu-shi chiar voturile, deci incredintzat ca nu va pleca niciodata de langa Hristos, a fost biruit, a dorit impartzirea averii shi sa plece in lume sa reusheasca sa-shi duca viatza pe cont propriu... Dar din pacate pentru el a ajuns sa-shi piarda toata truda parintelui sau, a Domnului sau, shi acum este doar ingrijitor la o turma de animale, indurand foame shi sete shi mancand shi el roshcove ca shi animalele... dar smerindu-se shi aducandu-si aminte de bunatatea parintelui Sau ishi spune ca ce bine ar fi sa il reprimeasca Tatal Nostru, Domnul sau, care are atatzia slujitori shi la Moshia Sa se gasesc atatzi slujitori neinsemnatzi, nu fii ci straini, care traiesc mult mai bine de cum a ajuns el in slujba la stapanul nemilostiv... (Deci sarmanul calugar care a parasit monahia shi e pe drumuri, acum ar dori shi el sa slujeasca Domnului, s-a smerit shi vrea sa invetze toate shi sa asculte toate din moment ce doreshte sa slujeasca ca shi un preot, deci ca shi cel mai bun slujitor... )
Acum ce va face oare Tatal, care de departe il vede cum plange, shi cait fiind ar dori sa se intoarca... Nu va zice slujitorilor, sai, oare, Bucuratzi-va! ? ca iata fiul Meu cel care era mort a inviat ? Shi taiatzi vitzelul ce gras dar shi imbracatzi-l cu haina cea mai buna, ca iata acesta dupa ce M-a cunoscut, prea tanar shi necopt fiind shi plecand sa-shi afle rostul shi iubirea, a lasat acum, nu prea tarziu, toata lumea shi vrea sa-Mi slujeasca din nou, aducand shi sotzia lui la Mine...

In acest timp slujitorul cel vrednic de langa Stapan maniindu-se, ca intors de la lucru a vazut petrecere mare shi sfanta Bucurie, atunci s-a dus la Tatal sau si luindu-l la rost a intrebat? De ce pentru mine mine niciodata nu ai taiat vitzelul cel gras shi nici haina scumpa nu mi-ai dat shi nici petrecere n-ai facut, ca iata ca eu toata ziua am stat alaturi de tine shi toate tzi le-am facut cum mi-ai cerut? Deci de ce pentru acest frate netrebnic te comportzi cu atata nechibzuintza shi nechivernisire?

Shi atunci Stapanul intristandu-se in sinea Sa i-a raspuns:

-Fiule, nu te intrista!, pentru ca acest frate al tau iata ca era pierdut dar acum vrea sa se intoarca shi este gata sa te ajute shi sa fie cel mai mic dintre slujitorii Mei...

(Insa acest frate drept nu s-a lasat pana nu l-a batut shi l-a pedepsit pentru toate nepriceperile sale, ocarandu-l shi punandu-l la cele mai grele cazne shi la cele mai grele munci, aducandu-i aminte mereu cum a risipit cele ale Tatalui lor....)

Dupa o vreme insa cand s-a intors Stapanul,... shi le-a cercetat sufletele intr-u Mantuire... s-a fericit pentru fiul sau cel ce greshise de timpuriu dar s-a intors cat pentru totzi fii sai cei dreptzi shi farisei care nu greshisera niciodata... :)

scuze pentru continuarea pildei... fiului risipitor :)

[marilena12]

În prealabil postat de ory

marilena 12,ai dreptate in cele relatate de tine,insa eu vreau sa spun ca exista o categorie de calugari,si din pacate,marea majoritatea,care intra in manastire la o varsta foarte tanara,15-18 ani,lucru inadmisibil pentru a putea percepe cu adevarat acea jertfa si consideratie religioasa.Este imposibil ca acei tineri sa-si dea seama ce-nseamna cu adevarat lumea,dupa care sa se lepede de ea,sau cum spui tu,sa moara pentru ea.Aici este dilema,nu stiu cat de raspunzatori sunt acesti oameni pentru faptele pe care le-au facut,in vederea integrarii in viata monahala atat de complexa,la o varsta atat de tanara si imatura,pe buna dreptate.
Si mai rau decat atat,sunt si calugariti,unii dintre acestia,pe la 16017 ani,apoi hirotonisiti.Nu vi se pare cam deplasat sa acorzi un asemenea jug serios unui copil!!!!???Apoi sa-i ceri socoteala cu atata asprime,ca de ce nu-l mai poate duce.
Chiar nu intelegeti ca aceste lucruri au trasaturi mult mai profunde,este usor sa judecam,pe dinafara fiind,sa judecam la rece,dupa scrieri si legi,care,de asemeni,nu implica o detaliere a situatiilor,in conformitate cu "n"factori care pot determina problemele.
Am o prietena, care a plecat in manastire la 15 ani,la 16-17 ani a fost calugarita,apoi la varsta de 20 de ani s-a indragostit si a plecat din manastire,s-a casatorit si in prezent are 3 copii si o familie echilibrata.
Domnule,nu ar trebui primiti copii in manastire,stati si cugetati,si amintiti-va cam cat gandeati la varsta de 15 ani,si cam cat de responsabili erati atunci pentru viitor,cat de serios puteati percepe viitorul,si va spun sincer,cam 50% dintre calugari si maicile din manastirile noastre au intrat in manastire la aeasta varsta mult prea frageda,si un procent tot cam atat de mare parasesc manastirea,in cele din urma.Bine-nteles,exista si cazuri cand merg acolo la maturitate,si de asemenea renunta,ulterior,sar acestea sunt mai putine.Si-atunci cum ramane cu "lepadarea de lume",de lumea in care habar nu ai cu ce se mananca......
Bine ca Dumnezeul cel Adevarat nu gandeste ca oamenii....

Inteleg ce spui, eu ma ingrozesc uneori cand ma gandesc la raspunderea calugariei.
In mesajul meu am spus ca nu ar trebui tuns la monahism un copil, ci daca voieste sa devin monah ar trebui sa stea in ascultare mai multi ani pentru a se dezvolta duhovniceste si pentru a vedea cu ochi maturi cum este calugaria.
Insa dupa parerea mea, un adolescent discerne destul de bine unele lucruri, prin urmare are si el o parte insemnata de vina daca depune voturile cu superficialitate.
La fel de mare este raspunderea in fata lui Dumnezeu a staretului care recomanda spre tundere un copilandru necopt.