urasc barbatul

[Anna]

Mi-am dat seama ca urasc barbatul. Deci pana la urma inseamna ca-L urasc pe Dumnezeu care l-a creat.

[windorin]

Nu urasti nici un barbat, Anna, ci doar faptele unui anume barbat.
Parintele Cleopa este barbat, tot asa si multi sfinti, fie ei calugari ori casatoriti.
Daca alegem dupa criterii omenesti omul de langa noi, intotdeauna vom avea de suferit.
Sunt barbati cu virtuti si barbati cu multe patimi, sunt femei cu virtuti si femei cu multime de patimi.

Nu il urasti nici pe Domnul Creatorul, ci te doare faptura cazuta, pe care nu o poti iubi.
Putini o pot iubi in caderea ei.

Fii linistita, va trece "ura" de care spui. Este o incercare si o ispita.
Cu cat vei trece mai repede peste ea, cu atat vei vedea cat de mica a fost.

Cauta sa te Spovedesti. Un parinte bun mangaie mult in necazuri si suparari.

[Anna]

Deja dureaza de multi ani si nu mai stiu ce e "faptura cazuta" sau "creatia lui Dumnezeu" in toata povestea asta.
Multumesc pentru raspuns, am sa tin cont de el.

[windorin]

Sot, prieten, ruda ? In fiecare caz solutia difera.
Ai nadejde si nu deznadajdui. Domnul are o randuiala in toate.
Nimeni nu e lipsit de purtarea lui de grija.

N-as vrea sa intru in polemica pe idei feministe sau misogine. Astea sunt cu totul alte subiecte ce nu cred ca au ce cauta pe un astfel de forum. Eu as vrea sa vorbim doar despre "puterea de a uri" o fiinta umana. Cu atat mai putin de a generaliza ca si cum este barbatul vinovat ca s-a nascut barbat, negrul ca e negru, tiganul ca e tigan, romanul ca e roman printre italieni, spanioli, englezi, francezi, etc. Ura este oricum o mare povara pe sufletul omului. Ea nu merita a fi traita nici macar atunci cand este justificata si cu atat mai grav cand se manifesta fara temei. Astfel toata energia negativa se rasfrange asupra celui ce o transmite, cu puteri insutite.
Viata este uneori plina de dezamagiri, de esecuri, de lovituri care par nedrepte si absurde. Astfel se nasc frustrari care par sa se adanceasca si sa ne aduca numai necazuri: raspunsul este unul singur: primim ceea ce oferim.
Personal sunt pus intr-o asemenea situatie de catre o persoana care ma uraste cu toata fiinta ei si sunt convins ca nu numai pe mine. Intr-adevar, cu multi ani in urma am indraznit sa-i dau un sfat (ar fi vrut sa se casatoreasca si dupa mai multe esecuri urma sa aiba o intalnire cu un englez pe care-l considera sansa vietii ei) pe care ea l-a luat drept ofensa. Sfatul meu a fost ca din partea unui barbat care stie ce isi doreste de la o femeie si consideram ca stiam destul de bine dupa atatia ani de trait in Anglia - barbatul englez. A ramas o persoana singura la niste ani cu multe pretentii... Nu spun ca orice incercare de-a mea de a-mi cere iertare a fost intampinata cu jigniri ca la usa cortului, nu spun ca nici mama ei nu ma poate suferi, desi altadata ne vorbeam atat de frumos... Nu judec pe nimeni; imi pare sincer rau de ce li se intampla dar intotdeauna am considerat ca primim intotdeauna exact ceea ce meritam, dupa cum sufletul poate iubi, poate primi, poate rabda, poate ierta!...

În prealabil postat de OmuBun

raspunsul este unul singur: primim ceea ce oferim.

da, un mare adevar.

În prealabil postat de OmuBun

[...]am indraznit sa-i dau un sfat (ar fi vrut sa se casatoreasca si dupa mai multe esecuri urma sa aiba o intalnire cu un englez pe care-l considera sansa vietii ei) pe care ea l-a luat drept ofensa. Sfatul meu a fost ca din partea unui barbat care stie ce isi doreste de la o femeie si consideram ca stiam destul de bine dupa atatia ani de trait in Anglia - barbatul englez.

hai ca m-ai facut curioasa, ce sfat ai putut sa-i dai de l-a luat drept ofensa? si apropo, ce-si doreste 'barbatul englez' de la o femeie?

[sherlock_holmes]

În prealabil postat de Anna

Deja dureaza de multi ani si nu mai stiu ce e "faptura cazuta" sau "creatia lui Dumnezeu" in toata povestea asta.
Multumesc pentru raspuns, am sa tin cont de el.

Cind il iubesti sau mai face si el lucruri bune ( fiind barbat stiu ca asa ceva este posibil,dar cu mult ajutor de la Dumnezeu ) atunci e creatia lui Dumnezeu...in rest e faptura cazuta,ca noi toti de altfel.

Cere-l in casatorie ...ori cade pe spate ori se indreapta....ca asa nu se mai poate.( sau nu e bine....)

[camy_d]

Şi eu am avut problema asta şi nu ştiu sigur dacă m-am lecuit:D

[iuliageorgiana]

...ori,Dragostea vine de la Domnul.Dacă Îl cauți,te va găsi.

[ihodios]

În prealabil postat de Anna

Deja dureaza de multi ani si nu mai stiu ce e "faptura cazuta" sau "creatia lui Dumnezeu" in toata povestea asta.
Multumesc pentru raspuns, am sa tin cont de el.

PRIMA AFIRMATIE A LUI Dostoievski E PROSTIE....poi adevarul sau hristos e tot aceeasi Persoana...IN schimb a doua afirmatie a lui Dostoievski scrisa de tine e iarasi lipsita de morala...ne coboara mai jos de vietuirea animala... ideile astea ce duc spre interpretari gresite ...Trebuie evitate!!!...mai trateaza el chesti de genul A murit Dumnezeu...mai bine se culca in ziua aceea !!