Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[lore86]

În prealabil postat de ioan cezar

Da, sora Lore, da, frate Ovidiu: asa se face indreptarea aproapelui. Asa cum faceti voi: il invatati prin marturisire, cu dragoste de aproapele, cu mustrare blanda spre zidire. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!

Frate Ioan, daca nu v-as cunoaste as zice ca sunteti ironic.
Din pacate, am picat examenul.Nu am folosit duhul blandetii. pentru ca orice cuvant nepotrivit la adresa Imparatesei ma raneste nespus. Si ma simt datoare sa o apar cu orice pret.Chiar daca uneori am un ton extrem de aspru.
Sunt un om slab. Ma supara rautatea, ma supara cinismul, ma supara ironia la adresa Bisericii,a slujitoriilor ei precum si la adresa Stapanei, a sfintilor.
Macar pe un forum ortodox nu trebuie sa mai inghit toate mizeriile astea.

[Paduraru]

Topicul ne îndeamnă SĂ RĂMÂNEM ORTODOCŞI PÂNĂ LA CAPĂT. Se adresează numai şi numai ortodocşilor. Mă întreb: oare de ce se bagă sectarii în discuţie?!? Ce vreţi dumneavoastră să ne arătaţi?!? Că deţineţi adevărul absolut dacă daţi vreo câteva citate răstălmăcite din Biblie?!? Că unii dintre dumneavoastră sunt, într-adevăr, un model de trăire morală şi vor să fie bineplăcuţi lui Dumnezeu, nu contest. Contest până la capăt rătăcirile acestea de la dogmele credinţei. Biserica Ortodoxă ne-a lăsat toate îndemnurile de trăire duhovnicească. Că mulţi dintre noi nu le respectăm, e drept; că noi cei care nu le respectăm ieşim în faţă, iarăşi e drept. Dar sunt destui creştini ortodocşi adevăraţi care nu se afişează în văzul lumii cu trăirea duhovnicească.
Legat de titlul topicului, mai ales pentru cei care vor să ducă o viaţă bineplăcută înaintea lui Dumnezeu, trebuie avute în minte mereu: dragostea lui Dumnezeu faţă de oameni, momentul în care ne vom prezenta cu faptele din timpul vieţii la Judecată (atenţie şi la ascultarea de Biserica Una Sfântă Sobornicească şi Apostolească). Apoi trebuie să ţină legătura cu un duhovnic, să participe cât mai des la Sfintele Taine (Spovedanie, Împărtăşanie, Maslu, Mirungere) având căinţă desăvârşită pentru păcatele săvârşite (dar şi hotărâre fermă de a nu le mai repeta) şi la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători. Nu în ultimul rând, trebuie să ne rugăm bunului Dumnezeu pentru mântuirea noastră, Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi sfinţilor pentru mijlocirea către Dumnezeu. Trebuie să avem dragoste faţă de semenii noştri, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm abaterile de la dreapta credinţă ale unora. Ţinând cont de tot ce ne-a lăsat Biserica Ortodoxă (Una Sfântă sobornicească şi Apostolească Biserică) vom putea rămâne ORTODOCŞI până la capăt în duh şi în adevăr. E clar faptul că lupta nu va fi uşoară; vor năvăli însutit ispitele asupra noastră, dar având în ajutor rugăciunea şi Sfânta Cruce, apoi mila bunului Dumnezeu, mijlocirea Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi a sfinţilor, vom reuşi.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi, păcătoşii! Amin!

În prealabil postat de lore86

Frate Ioan, daca nu v-as cunoaste as zice ca sunteti ironic.
Din pacate, am picat examenul.Nu am folosit duhul blandetii. pentru ca orice cuvant nepotrivit la adresa Imparatesei ma raneste nespus. Si ma simt datoare sa o apar cu orice pret.Chiar daca uneori am un ton extrem de aspru.
Sunt un om slab. Ma supara rautatea, ma supara cinismul, ma supara ironia la adresa Bisericii,a slujitoriilor ei precum si la adresa Stapanei, a sfintilor.
Macar pe un forum ortodox nu trebuie sa mai inghit toate mizeriile astea.

Ooo, sora draga.... cum va mai faceti griji si temeri... Macar, totusi, le faceti intru mantuirea sufletului, intru Domnul si Biserica Lui. Slava lui Dumnezeu!
Draga Lore, zic eu ca ma cunoasteti bine...:) Pai da, cu adevarat nu am fost ironic. Dar cum sunteti mereu nemultumita de sine, cum imi pare ca va tineti la pocainta, prin harul Domnului, vi s-o fi parut ca ati fost inca prea aspra. Se poate!... Nu insa deplasat, nu mi s-a parut, mie unuia, altminteri poate va spuneam (desi ma silesc sa tac de-o vreme si inca mai mult ma voi sili).
Oare pe noi crestinii ortodocsi nu ne ranesc cuvintele necuviincioase si hula? Oare pe cei care aleg sa taca, la ceas de ispita, nu ii doare? Oare nu ii doare insasi ratacirea aproapelui? Oare nu le pasa acestor crestini tacuti si rabdatori?...
Ba stiu bine ca ne pasa tuturor crestinilor. Cu totii O iubim pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cu frica si cutremur O iubim, asa nevrednici cum suntem. Cu totii purtam in inimile noaste "Cuvine-se cu adevarat.." si celelalte...
Dar ce putem face? Cum este oare potrivit?
Blanda noastra Maica oare cum ne-ar sfatui? Care este exemplul Ei? Cum oare L-a crescut pe Fiul Ei? Nu oare in deplina smerenie, in lepadare de sine, in ascultarea cea mai adanca, de nespus si de neinchipuit pentru mintea noastra?...
Asadar, cata vreme voim sa nu aiba loc pe forum ceea ce scrieti in ultima propozitie, haideti sa urmam pe Maica noastra Cea din Ceruri: sa dobandim blandetea Ei, lacrima Ei, rabdarea, mangaierea Ei si toate ale Fiului Ei.
Iata, spre imbunare si spre tot folosul, un cuvant al unui suflet foarte drag mie, pacatosului si mult prea nevrednicului (cum oare incape in noroiul sufletului meu dragoste pentru acest suflet frumos, care este Parintele Saharov, cum oare... Domnul stie!). Desi fragmentul poarta un mesaj mai bogat decat intentia mea (care este sa va aduc mangaiere cu dragoste frateasca si sincera recunostinta).
Zice asa:
"Dumnezeii nascociti de oameni sunt morti. Insa cunoasterea Dumnezeului Celui Viu este un dar fara asemanare.
El se da omului prin aratarea lui Dumnezeu, iar apoi sade la temeiul intregii sale vieti.
Fiind prin firea sa o lucrare Dumnezeiasca, fiecare aratare a lui Dumnezeu se rasfrange asupra intregii lumi; iar in anumite cazuri se arata a fi o uriasa inriurire a mersului vietii istorice.
Iata drept pilda:
Descoperirea Evanghelica Fecioarei Maria, Ea a trait-o ca purcezind cu adevarat de la Dumnezeu, insa maretia celor spuse Ei de catre Inger depasea in acea clipa puterile Sale, si a avut nevoie de o intarire a adevarului tainei descoperite Ei.
Inchinarea Elisavetei s-a exprimat astfel: "Binecuvantata esti Tu intre femei... Si de unde mie aceasta, ca sa vie Maica Domnului meu la mine?" Atunci Sfanta Fecioara a strigat: "Mareste sufletul meu pe Domnul... ca au cautat spre smerenia roabei Sale" (Lc. 1:42-48). Si intreaga Sa viata a luat un alt caracter, iar impreuna cu Ea si multumita Ei - istoria intregii lumi a intrat pe o noua orbita, neasemuit mai mareata decat tot ce fusese pana la ea."
(Din volumul: Parintele Saharov - "Vom vedea pe Dumnezeu precum Este", pag. 316-317 Traducere de Ieromonah Rafail)

[MariS_]

În prealabil postat de ioan cezar

Cu totii O iubim pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cu frica si cutremur O iubim, asa nevrednici cum suntem. Cu totii purtam in inimile noaste "Cuvine-se cu adevarat.." si celelalte...
Dar ce putem face? Cum este oare potrivit?
Blanda noastra Maica oare cum ne-ar sfatui? Care este exemplul Ei? Cum oare L-a crescut pe Fiul Ei? Nu oare in deplina smerenie, in lepadare de sine, in ascultarea cea mai adanca, de nespus si de neinchipuit pentru mintea noastra?...
Asadar, cata vreme voim sa nu aiba loc pe forum ceea ce scrieti in ultima propozitie, haideti sa urmam pe Maica noastra Cea din Ceruri: sa dobandim blandetea Ei, lacrima Ei, rabdarea, mangaierea Ei si toate ale Fiului Ei.

Da, subscriu frate Cezar, Ortodoxia este precum Maica noastra Cea din Ceruri!
Din pacate, ortodoxismul ne mai bantuie pe unii dintre noi. Bine e sa putem face diferenta.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Da, sora Lore, da, frate Ovidiu: asa se face indreptarea aproapelui. Asa cum faceti voi: il invatati prin marturisire, cu dragoste de aproapele, cu mustrare blanda spre zidire. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!

E o cale buna, dar daca am inteles bine cateodata se recomanda si fermitatea. Nu stiu exact, ca nu sunt edificat in privinta asta. Eu cand am devenit credincios citeam din vietile sfintilor si eram putin surprins cum vorbeau sfintii martiri cu romanii ce ii anchetau si prigoneau. Sau calugarul care doar atunci cand i s-a spus ca e eretic a dezmintit. La fel, in Sfanta Scriptura se spune ca prima data sa il mustri cu blandete, apoi sa chemi si pe altcineva si apoi daca nu asculta sa fie ca un strain. De asemenea, in fata ingerulul cazul nu se cere sa fim smeriti, trebuie sa luptam cu ispitele.
E posibil ca in cazul credintei sa fie ceva putin diferit, nu stiu exact, si eu as vrea sa aflu asta mai concret.
P.S. In legatura cu Mihai36, nu ma deranjeaza prea mut pentru ca nu incearca sa imi impuna si mie conceptiile sale cum fac unii eterodocsi. De multe ori nu ii citesc mesajele pentru ca sunt prea lungi, iar atata timp cat nu ma ataca cineva ca nu vreau sa cred ca el nu sunt deranjat atat de tare.

[cristiboss56]

În prealabil postat de catalin2

E o cale buna, dar daca am inteles bine cateodata se recomanda si fermitatea. Nu stiu exact, ca nu sunt edificat in privinta asta.

Asa este , iar fermitatea nu este nici pe departe rautate precum unii au trambitat pe aici , dar ma rog fiecare este liber sa creada ce vrea si in cine vrea ! Important sa nu ne indepartam de la adevarata credinta , sa ne formam propria noastra biserica , si sa ne mintim pe noi si pe cei din jur doar cu cuvinte mieroase , frumos rasunatoare , si cam atat ! Multa nebunie iti trebuie sa crezi ca orice zboara se mananca , si orice ciuperca este buna de mancat , cu toate ca unii spun ca toate sunt de la Dumnezeu , de la un Dumnezeu al tuturor , un Dumnezeu al iubirii , al iertarii fara margini , unde nu conteaza ce credinta esti , ci doar sa vorbesti frumos , mieros , teatral , gen gulu-gulu , caci asa-i pur crestineste ! Nu conteaza ca-i nesocotita Maica Domnului , Sfintii la care doar noi ( nebunii ) ne inchinam , etc , ci doar iubirea de aproape conteaza pentru a da bine la public ! Domnul MariS_ , parca asa il cheama , in urma cu un an ( parca ) a declarat pe fata ca renunta la titulatura de ORTODOX , drept protest , si s-a declarat crestin ! Tot in urma cu un an , o colega a noastra Ortodoxa vine cu mare tam-tam si anunta ca a descoperit adevarata credinta in catolicism . Propaganda in foc continuu impotiva acestei credinte Ortodoxe ! Cum trebuie sa reactionam ? Ferm Catalin , dar fara ura , dar foarte ferm !
Iata un interviu al Parintelui Iustin , luat la intamplare , dar care sper sa-ti fie de folos , frate draga :

- Parinte, Biserica este astazi clatinata de multe devieri. Ce atitudine sa avem fata de ele?
- Cei ce marturisesc aparandu-si credinta sunt ca niste apologeti ai vremurilor acestora. Este dovada de curaj si de sacrificiu sa marturisesti pentru ca astazi, cand adevarul este sistematic ascuns cu mestesugire diplomatica, riscul este foarte mare: sa-ti pierzi serviciul, sa ajungi pe drumuri, sa intri la puscarie, sa fii caterisit ...
- Nu poate fi vorba despre un eroism exagerat?
- Nu este un eroism deloc, ci frica de a nu-ti vinde sufletul, este o datorie. A nu marturisi este exagerat, a tacea este mai grav.
- Si cand trebuie sa taci?
- Cand o fi timpul. Trebuie sa stii cand sa taci si cand sa marturisesti. Dar de cele mai multe ori tacerea este ascundere a acestor realitati, o tradare a adevarului. Stim ca un ucenic al Sf. Paisie cel Mare, pe cand trecea prin lume, a tacut in fata unui evreu care i-a ocarat credinta lui cum ca nu e dreapta. Si urmarea a fost ca Sf. Paisie, cand a ajuns el la manastire, nu l-a mai recunoscut ca ucenic, vazand ca darul de la Botez s-a departat de la el. A fost de acord [cu evreul] si a cazut din darul lui Dumnezeu (...).
Nu e justificat sa stai de-o parte. Aceasta se intampla cand esti intr-o pozitie defavorizata, cand nu ai pe ce sa te sprijini. Daca ai un sprijin puternic, ai mai multa indrazneala sa marturisesti, te avanti fara frica precum copilul care are langa el pe tatal. Pai, noi nu-l avem pe Hristos si pe sfintii sai si tot adevarul la care ne-am angajat? Credinta noastra nu-i putin lucru, este marturisita de sfintii Parinti prin viata, cu cuvantul si chiar cu moartea lor. Stam pe un reazem neclintit, pe care ceilalti nu-l au. Biserica noastra crestina Ortodoxa nu e o scornire omeneasca, e din vesnicie, nu-i o institutie pamanteasca, e de la Dumnezeu. Trebuie sa pastram linia Sfintilor; ei nu treceau usor cu vederea, povatuiau, mustrau si sareau cand era vorba de erezie.
- Dar aceia erau Sfinti. Noi, pacatosi fiind, putem marturisi la fel ca ei?
- Bineinteles. Oricand o putem face. Harul lui Dumnezeu este cel care lucreaza, iar harul este cel care lucreaza, iar harul acelasi este, ieri si azi si in veci. Noi suntem fiinte nevrednice si ne facem si mai nevrednici daca ramanem caldicei; nu suntem nici reci, nici fierbinti.
- Cine-i indreptatit sa marturiseasca?
- Cine are unele convingeri si le marturiseste. Oricine. Nu ne bagam in probleme pe care nu le cunoastem si nu suntem in stare sa le sustinem, dar de cele pe care le cunoastem ne tinem de ele. Iar daca vrei sa faci o apologie mai serioasa trebuie sa ai o cunostinta duhovniceasca, un har special de la Dumnezeu sa faci aceasta, cum faceau Sfintii. De nu - trebuie sa ai o ratiune bogata care sa sintetizeze corect ce au spus dascalii Bisericii.
- Ce amestec este justificat cu celelalte credinte, cu celelalte biserici?
- Biserica Ortodoxa este vesnica prin Hristos Dumnezeu, e netrecatoare, nu are nevoie sa se amestece cu nimic altceva ca sa nu se dilueze. Se apropie, dar nu se amesteca. Nici macar nu poti avea o relatie. Vin foarte multi oameni si ma intreaba ce sa faca: sa mai intre sau nu in bisericile in care s-au facut slujbe ecumenice? Eu le-am spus ca, atunci cand vor vedea ca se vor impartasi unii de la altii, sa nu mai stea. Dar nici asa. Ne temem de cuvintele Sfintilor Parinti care interzic sa stam sub acelasi acoperis cu ereticii. Ba canoanele spun ca nici cu crestinii necununati sa nu stai la masa, darmite cu ereticii. In cazul acesta ea nu mai e Biserica. De altfel e si prorocit ca toate organizatiile ecleziastice vor cadea groaznic si deodata, chiar si institutia Bisericii. Sf. Ignatie Briancianinov spune asta. Biserica decade prin primirea umanismelor. Umanismul este inchinare la idoli, iar dogma infailibilitatii papale este o latura a umanismului, dupa cum spune si Sf. Iustin Popovici, reinviind idolatria. Toti se inchinau si venerau Partidul ca pe un idol. Iar cei care au tacut si s-au supus ideologiei comuniste chiar siliti, socotesc ca sunt asemenea inchinatorilor la idoli.
- Oamenii nu mai sesizeaza aceste pericole, fiind manipulati usor prin mass-media. Cum mai pot fi treziti?
- Din ignoranta turma nu are habar pe cine preamareste. E foarte greu sa convingi o masa de oameni cand toti preamaresc acelasi lucru. Ce sa-i mai spui bietului om? Face si el precum aceia din antichitate, cand se hotara moartea unui filosof. Se dadusera niste scoici pe care sa scrie oamenii votul lor. O batrana a scris sa fie omorat. Cineva o intreaba: cunosti mata pe acesta? Nu-l cunosc, raspunde ea. Apoi cum de l-ai condamnat?... Daca asa au facut toti, am facut si eu ca ei.
- Dar daca nu ai o traire ortodoxa, ce putere mai are marturisirea ta?
- Daca nu ai traire ortodoxa nici sa nu indraznesti sa spui ceva. Dar chiar asa, cand ai cat de putin si te temi sa nu pierzi dreapta credinta, Iti da Dumnezeu si putere, si intelepciune sa marturisesti, si curaj, si spirit de jertfa. Cel mai important e sa fii acolo, pe calea cea stramta. Ce credeti, ca traitorul este musai cel ca face paraclise si acatiste si crede ca face mare ascultare, ignorand adevarurile de baza ale Bisericii? Ascultarea se face pana la mantuire. Adica, cand ti-a periclitat starea de mantuire, nu mai asculti.
- Si cum iti dai seama?
- Foarte simplu. Cand traiesti putin, Dumnezeu iti descopera mult. Tu sa-ti faci datoria ta de crestin, ca-ti da El intelepciunea careia nu-i vor putea sta impotriva toti potrivnicii.
- Dar daca apara adevarul cu rautate?
- Depinde. De unde stim noi ca un aparator al Ortodoxiei o face cu rautate? Pai, nu este decat sa ma manii pe pacat si pe eretici. Am tot dreptul acesta. Sf. Ioan Gura de Aur spune ca-i sfintita palma celui care-l loveste pe eretic. Nu pot sa spun eu ca cel ce face o constatare, o analiza, o face numaidecat patimas. O fi si asta, dar nu intru totul. Mai este si putina jertfa. Ca n-o fac pentru a castiga drepturi personale, mosii, ci pentru ca-mi ia credinta. Atunci nu mai e de stat pe ganduri. Atunci cand imi confisca casuta mea, sa zic: Fie numele Domnului binecuvantat! Insa ce a facut Iov cand voia vrajmasul sa se atinga de sufletul lui? Nu l-a predat, mai. De trup sa nu ne pese, dar sufletul trebuie pazit. Daca ne pierdem dreapta credinta, asta inseamna ca ne pierdem sufletul. Cum sa ni-l vindem? Ramanem ortodocsi.
- Cum sa te supui stapanirii de azi?
- Ne supunem in cele ce nu impiedica porunca lui Dumnezeu. Ma supun pastorului care intra si iese pe usa. Dar cel care intra ca furul pe aiurea, chiar si prin altar, si prin scoala, prin carciumi, prin droguri, prin homosexualitate si toate faradelegile, pe acela n-am voie sa-l ascult. Noi, care avem raspundere, ce facem?
- Si daca te caterisesc?
- Caterisirea este omeneasca. Dar Sfintii cate prigoniri si nedreptatiri n-au rabdat, de care mai degraba nu suntem noi vrednici? Nu asa s-a intamplat si cu Sf. Ioan Gura de Aur? Dar nu s-a dat inapoi. Asta nu l-a impiedicat cu nimic sa marturiseasca in continuare adevarul.
- Este o vrednicie a fi prigonit?
- Pai, este o vrednicie, caci asta inseamna ca traiesti oleaca. Daca n-ar fi fost sangele martirilor, care au marturisit dreapta credinta in fata prigonitorilor Bisericii, n-am mai fi avut mostenirea aceasta de care ne bucuram acum.
- Care este cea mai mare problema a Bisericii astazi?
- Primejdia cea mai mare este ca noi, de 2000 de ani, sapam la temelia Sfantului Altar slujind cu nevrednicie. Raul este in noi.

Parintele Iustin Parvu -

[cristiboss56]

În prealabil postat de Paduraru

Topicul ne îndeamnă SĂ RĂMÂNEM ORTODOCŞI PÂNĂ LA CAPĂT. Se adresează numai şi numai ortodocşilor. Mă întreb: oare de ce se bagă sectarii în discuţie?!? Ce vreţi dumneavoastră să ne arătaţi?!? Că deţineţi adevărul absolut dacă daţi vreo câteva citate răstălmăcite din Biblie?!? Că unii dintre dumneavoastră sunt, într-adevăr, un model de trăire morală şi vor să fie bineplăcuţi lui Dumnezeu, nu contest. Contest până la capăt rătăcirile acestea de la dogmele credinţei. Biserica Ortodoxă ne-a lăsat toate îndemnurile de trăire duhovnicească. Că mulţi dintre noi nu le respectăm, e drept; că noi cei care nu le respectăm ieşim în faţă, iarăşi e drept. Dar sunt destui creştini ortodocşi adevăraţi care nu se afişează în văzul lumii cu trăirea duhovnicească.
Legat de titlul topicului, mai ales pentru cei care vor să ducă o viaţă bineplăcută înaintea lui Dumnezeu, trebuie avute în minte mereu: dragostea lui Dumnezeu faţă de oameni, momentul în care ne vom prezenta cu faptele din timpul vieţii la Judecată (atenţie şi la ascultarea de Biserica Una Sfântă Sobornicească şi Apostolească). Apoi trebuie să ţină legătura cu un duhovnic, să participe cât mai des la Sfintele Taine (Spovedanie, Împărtăşanie, Maslu, Mirungere) având căinţă desăvârşită pentru păcatele săvârşite (dar şi hotărâre fermă de a nu le mai repeta) şi la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători. Nu în ultimul rând, trebuie să ne rugăm bunului Dumnezeu pentru mântuirea noastră, Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi sfinţilor pentru mijlocirea către Dumnezeu. Trebuie să avem dragoste faţă de semenii noştri, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm abaterile de la dreapta credinţă ale unora. Ţinând cont de tot ce ne-a lăsat Biserica Ortodoxă (Una Sfântă sobornicească şi Apostolească Biserică) vom putea rămâne ORTODOCŞI până la capăt în duh şi în adevăr. E clar faptul că lupta nu va fi uşoară; vor năvăli însutit ispitele asupra noastră, dar având în ajutor rugăciunea şi Sfânta Cruce, apoi mila bunului Dumnezeu, mijlocirea Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi a sfinţilor, vom reuşi.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi, păcătoşii! Amin!

Titlul este dat dupa spusele Parintelui Cleopa , Dumnezeu sa-l odihneasca in lumea celor drepti ! Observatile dvs. sunt perinente si la obiect !
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

P.S. Acest mesaj te rog sa il iei drept certare, de la un frate intru Hristos, frate Cristiboss. Sa dea Dumnezeu sa iti fie de folos. Considera aceasta semnul recunostintei mele sincere fata de tot binele pe care l-am primit de la tine. Bine care nu a fost mic, ci mare, dupa cum probabil stie deja toata comunitatea acestui forum, in fata careia ma inclin dupa cuviinta. Ma inclin pana la pamant si inaintea ta, frate. Sa iti dea Dumnezeu inima si gandul cel bun.

Nu trebuie sa te inclini nimanui de aici , ci doar lui Hristossa te inclini si sa te inchini!
Ai dreptate , Ioane , si-ti multumesc opentru observatile tale . Restul le vom discuta intr o intalnire viitoare , fata catre fata !
Multa sanatate frate !

[glykys]

Felicitari, Cristiboss! Ai ramas ortodox pana la capat, ca in titlul topicului, si nici nu ai picat nici in duhul dezbinarii fratesti, in ciuda ispitelor si suferintelor!

Sa ne ajute Domnul si Maica Sa sa ramanem si noi ortodocsi pana la capat, sa marturisim credinta ortodoxa si sa nu cadem in duhul dezbinarii!

[lore86]

În prealabil postat de glykys

Felicitari, Cristiboss! Ai ramas ortodox pana la capat, ca in titlul topicului, si nici nu ai picat nici in duhul dezbinarii fratesti, in ciuda ispitelor si suferintelor!

Grija mare cu felicitarile in astfel de lucruri. Sufletul omului e sensibil si usor se poate rani de mandrie.De ispita asta strasnica nu au fost scutiti nici sfintii!Si uneori se poate pierde plata chiar la sfarsit!
a ramane ortodox pana la capat inseama a-ti pastra verticalitatea pana va suna trambita. Or pana acolo mai este...Inca mai sunt ceasuri in zi, inca mai trebuie lucrat:)