Scrisoare catre homosexuali

[fallen]

Fac pariu ca daca as face un sondaj, multi dintre userii de aici daca ar avea un coleg de serviciu gay nu l-ar invita la ziua lor sau la alt eveniment de familie (nunta, botez, inmormantare, etc)....de teama sa nu le sminteasca copiii, eventual, cine stie...de parca copiii n-au sa auda la scoala sau pe strada de existenta lor, decat cel mult din Biblie, si daca vor intalni vreodata unul in carne si oase se vor mira cum de a scapat din Sodoma si Gomora... Chiar, oare de ce nu or fi pierit cu totii atunci? Vreti sa stiti parerea mea personala? eu cred ca homosexualitatea s-a perpetuat tocmai pt ca foarte multi, de frica legii si a oprobriului public, au pretins ca sunt normali si s-au silit chiar sa-si intemeieze familii si sa faca copii. Alminteri, ar fi fost pe un drum inchis dpdv al evolutiei, neavand cum sa se perpetueze...

[fallen]

În prealabil postat de Miha-anca

Pacate sunt cele facute cu fapta, cu gandul si cu cuvantul. Deci nu numai cu fapta.

E adevarat ca cine priveste sau gandeste, a si pacatuit (preacurvit) in gand, insa nu se specifica vreo anume osanda pt cel care doar a gandit (care din noi am fii atunci fara de pacat?) si nu a si infaptuit, ba din contra, chiar ar trebui apreciat cel care a fost ispitit si s-a infranat, sau chiar cel care a pacatuit dar ulterior s-a oprit.

S-a mai discutat mai sus daca cei in relatii de concubinaj se pot impartasi sau nu. ei bine, si eu cunosc persoane (nu gay, e adevarat) dar necunuate, care se imparatasesc, totusi. Initial la fel am crezut ca persoana respectiva nu a spus duhovnicului de relatia ei, dar ulterior s-a dus la altul, mai imbunatatatit, si chiar m-a intrebat si pe mine de ce nu ma impartasesc, ca ei i-a dat dezlegare, si stie, i-a spus tot. Alta data m-am plans duhovnicului ca mi se spusese acasa ca daca tot n-am voie sa ma impartasesc. de ce ma mai duc la spovedanie, si m-a certat duhovnicul, a zis ca asta nu trebuie sa stie sau sa judece nimei, cine se impartaseste si cine nu, e doar la latitudinea duhovnicului vizavi de fiecare fiu duhovnicesc in parte...

[DragosP]

"Cu gândul"="Cu fapta".

În prealabil postat de fallen

E adevarat ca cine priveste sau gandeste, a si pacatuit (preacurvit) in gand, insa nu se specifica vreo anume osanda pt cel care doar a gandit (care din noi am fii atunci fara de pacat?) si nu a si infaptuit, ba din contra, chiar ar trebui apreciat cel care a fost ispitit si s-a infranat, sau chiar cel care a pacatuit dar ulterior s-a oprit.

S-a mai discutat mai sus daca cei in relatii de concubinaj se pot impartasi sau nu. ei bine, si eu cunosc persoane (nu gay, e adevarat) dar necunuate, care se imparatasesc, totusi. Initial la fel am crezut ca persoana respectiva nu a spus duhovnicului de relatia ei, dar ulterior s-a dus la altul, mai imbunatatatit, si chiar m-a intrebat si pe mine de ce nu ma impartasesc, ca ei i-a dat dezlegare, si stie, i-a spus tot. Alta data m-am plans duhovnicului ca mi se spusese acasa ca daca tot n-am voie sa ma impartasesc. de ce ma mai duc la spovedanie, si m-a certat duhovnicul, a zis ca asta nu trebuie sa stie sau sa judece nimei, cine se impartaseste si cine nu, e doar la latitudinea duhovnicului vizavi de fiecare fiu duhovnicesc in parte...

Nici un om nu e lipsit de pacate. Asta e cert.
fallen, am impresia ca faci confuzie intre ispita si gandul tau. Daca faci fata ispitei, nu ai facut nici un pacat; chiar dimpotriva: asta trebuie sa facem, sa nu luam in seama ispitele, care vin precum avioanele, cum ne spune Pr. Paisie, daca nu ma insel, adica gandul vine si pleaca imediat, daca nu ii dam atentie. Toate ispitele sunt astfel: diavolul iti sugereaza sa faci ceva, iar daca tu preiei ideea, de parca ar fi a ta si ii dai curs, atunci abia acest gand prin care te invoiesti sa faci un lucru, constituie pacatul tau cu gandul.
Dar din pacate, ceea ce spui tu, nu are legatura cu cazul de homosexualitate, despre care discutam aici.

[fallen]

Posibil sa confnd ispita cu gandul, insa gandul cu fapta??? (daca Doamne fereste gandesti vreodata ca ar fi mai bine daca o anume persoana nu ar mai fi, inseamna ca esti criminal? sau daca gandesti ca daca nu ai fi casatorit/a ti-ar place de o alta persoana, inseamna ca savarsesti adulter?)

Iar in cazul de mai sus, daca intr-adevar preotul stie si a dat dezlegare acelei persoane, nu neaparat preotul se face vinovat de sminteala celorlati, cat mai mult persoana in cauza ca s-a laudat si a facut publica o relatie care da loc la atatea interpretari...poate ar fi trebuit sa i se atraga atentia sa nu faca acest lucru. Adica, atunci cand faci o greseala, un pacat, si esti iertat, aceasta iertare ti se acorda spre indreptare, nu spre a te lauda ca oricat ai gresit ai fost iertat si ca atare o poti face oricand din nou.

[gabriela8]

În prealabil postat de fallen

Posibil sa confnd ispita cu gandul, insa gandul cu fapta???

Inainte de a savarsi fapta in mod real, o savarsesti in gand de aceea se pune semnul egal.
Ex. Hotul inainte de a fura ceva, traieste placerea obtinerii acelui lucru inainte de a actiona, furtul in sine s-a savarsit in inima si sufletul lui inainte de a pune mana pe lucrul respectiv.

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Vreti sa stiti parerea mea personala? eu cred ca homosexualitatea s-a perpetuat tocmai pt ca foarte multi, de frica legii si a oprobriului public, au pretins ca sunt normali si s-au silit chiar sa-si intemeieze familii si sa faca copii. Alminteri, ar fi fost pe un drum inchis dpdv al evolutiei, neavand cum sa se perpetueze...

Pentru ca esti victima propagandei conform careia ar fi o problema genetica.

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Posibil sa confnd ispita cu gandul, insa gandul cu fapta??? (daca Doamne fereste gandesti vreodata ca ar fi mai bine daca o anume persoana nu ar mai fi, inseamna ca esti criminal? sau daca gandesti ca daca nu ai fi casatorit/a ti-ar place de o alta persoana, inseamna ca savarsesti adulter?)

E o diferenta intre a te gandi "cum ar fi" si sa-ti doresti sa fie asa.

Iar in cazul de mai sus, daca intr-adevar preotul stie si a dat dezlegare acelei persoane, nu neaparat preotul se face vinovat de sminteala celorlati, cat mai mult persoana in cauza ca s-a laudat si a facut publica o relatie care da loc la atatea interpretari...poate ar fi trebuit sa i se atraga atentia sa nu faca acest lucru. Adica, atunci cand faci o greseala, un pacat, si esti iertat, aceasta iertare ti se acorda spre indreptare, nu spre a te lauda ca oricat ai gresit ai fost iertat si ca atare o poti face oricand din nou.

Pai ce indreptare? Indreptarea era sa renunte la relatia in cauza, nu o bulibaseala secreta, la mica intelegere, "eu iti dau dezlegare, ma fac ca nu stiu si tu ai grija sa nu dai goarna in sat".

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

S-a mai discutat mai sus daca cei in relatii de concubinaj se pot impartasi sau nu. ei bine, si eu cunosc persoane (nu gay, e adevarat) dar necunuate, care se imparatasesc, totusi. Initial la fel am crezut ca persoana respectiva nu a spus duhovnicului de relatia ei, dar ulterior s-a dus la altul, mai imbunatatatit, si chiar m-a intrebat si pe mine de ce nu ma impartasesc, ca ei i-a dat dezlegare, si stie, i-a spus tot.

"Initial nu am crezut ce mi-a zis dar mi-a zis aceeasi poveste in alta versiune si atunci am crezut-o, ca a doua versiune era mai credibila".

Alta data m-am plans duhovnicului ca mi se spusese acasa ca daca tot n-am voie sa ma impartasesc. de ce ma mai duc la spovedanie, si m-a certat duhovnicul, a zis ca asta nu trebuie sa stie sau sa judece nimei, cine se impartaseste si cine nu, e doar la latitudinea duhovnicului vizavi de fiecare fiu duhovnicesc in parte...

Pai astia vad impartasitul ca o chestiune de prestigiu social si spovedania ca un fel de furci caudine prin care sa treaca pentru a fura Sf. Impartasania, pe urma se pot lauda ca ei si curvind, ei tot se impartasesc.

N-au ajuns inca la pasajul din Sf. Scriptura in care se zice ce rezulta din impartasania cu nevrednicie dar chiar daca n-au sa ajunga acolo, tot au sa afle, pe pielea lor.

[AlinB]

În prealabil postat de mirela.t

Tipul e American get-beget, nu cred ca ar aprecia intruziunea in viata lui personala.

Nu e ditamai intruziunea si desi poate ca nu ar aprecia, sigur nu i-ar sta in gat chiar asa rau.

E o mirare legitima, adica se afiseaza intr-o parte asa si intr-o parte asa, cum se impaca treaba?

Nu ea sa mare ultraj sa pui o intrebare din asta.
In mintea lui se impaca cumva si daca se impaca nu o sa-i vina asa greu sa vorbeasca despre asta.

Iar pe preoti n-am de gand sa-i intreb treaba asta, pentru ca evident, pusa problema la modul general vor spune ca nu.

Ai putea fi surprinsa..