Papalitatea

[Danut7]

Care a fost rolul Papei(Patriarhul si Episcopul Romei) si a Romei in administrarea Bisericii dinainte de schisma?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Danut7

Care a fost rolul Papei(Patriarhul si Episcopul Romei) si a Romei in administrarea Bisericii dinainte de schisma?

Rolul avut de papă în Biserica Nedespărţită este astăzi văzut în mod diferit de catolici şi de ortodocşi.
Noi, catolicii, credem că papa a avut mai mult decât un rol decorativ. El a avut o jurisdicţie universală.
Ortodocşii cred că papa a fost doar "primul între egali", aşa cum ar fi, astăzi, patriarhul ecumenic de la Constantinopol faţă de Bisericile Ortodoxe Autocefale.

Asupra acestor diferenţe s-a discutat de curând în Comisia de Dialog de la Ravenna.

[Danut7]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Rolul avut de papă în Biserica Nedespărţită este astăzi văzut în mod diferit de catolici şi de ortodocşi.
Noi, catolicii, credem că papa a avut mai mult decât un rol decorativ. El a avut o jurisdicţie universală.
Ortodocşii cred că papa a fost doar "primul între egali", aşa cum ar fi, astăzi, patriarhul ecumenic de la Constantinopol faţă de Bisericile Ortodoxe Autocefale.

Asupra acestor diferenţe s-a discutat de curând în Comisia de Dialog de la Ravenna.

Si ce dovezi sunt ca ar fi avut jurisdictie universala?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Danut7

Si ce dovezi sunt ca ar fi avut jurisdictie universala?

De exemplu, scrisoarea lui Ignaţiu al Antiohiei către papa:

"Ignaţiu (...) către Biserica ce deţine preşedenţia, aşezată în ţara Romanilor, demnă de Dumnezeu, demnă de onoare, demnă de binecuvântare, demnă de laudă, demnă de succes, demnă de sfinţenie şi, pentru că deţineţi preşedenţia în iubire, pomenită după Cristos şi pomenită după Tatăl" (A.D. 110)

[Danut7]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De exemplu, scrisoarea lui Ignaţiu al Antiohiei către papa:

"Ignaţiu (...) către Biserica ce deţine preşedenţia, aşezată în ţara Romanilor, demnă de Dumnezeu, demnă de onoare, demnă de binecuvântare, demnă de laudă, demnă de succes, demnă de sfinţenie şi, pentru că deţineţi preşedenţia în iubire, pomenită după Cristos şi pomenită după Tatăl" (A.D. 110)

Unde vedem un comportament concret al vreunui papa din care sa reiasa ca avea jurisdictie si autoritate universala?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Danut7

Unde vedem un comportament concret al vreunui papa din care sa reiasa ca avea jurisdictie si autoritate universala?

În disputele, mai mici sau mai mari, care au tulburat Bisericile locale. Spre exemplu, după o perioadă de cercetare şi oscilaţie, papa sprijină în mod hotărâtor atitudinea ortodoxă a Sf Atanasie cel Mare, răsturnând decizii ale unor sinoade tâlhăreşti în care ortodoxia nu mai era sprijinită practic de nimeni. Iată un fragment din scrisoarea papei Iuliu I (nu am varianta în română):
"[The] judgment [concerning Athanasius] ought to have been made, not as it was, but according to the ecclesiastical canon. It behooved all of you to write us so that the justice of it might be seen as emanating from all. ... Are you ignorant that the custom has been to write first to us and then for a just decision to be passed from this place [Rome]? If, then, any such suspicion rested upon the bishop there [Athanasius of Alexandria], notice of it ought to have been written to the church here. But now, after having done as they pleased, they want to obtain our concurrence, although we never condemned him. Not thus are the constitutions of Paul, not thus the traditions of the Fathers. This is another form of procedure, and a novel practice. ... What I write about this is for the common good. For what we have heard from the blessed apostle Peter, these things I signify to you" (Letter on Behalf of Athanasius [A.D. 341], in Athanasius, Apology Against the Arians 20–35).

[Danut7]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În disputele, mai mici sau mai mari, care au tulburat Bisericile locale. Spre exemplu, după o perioadă de cercetare şi oscilaţie, papa sprijină în mod hotărâtor atitudinea ortodoxă a Sf Atanasie cel Mare, răsturnând decizii ale unor sinoade tâlhăreşti în care ortodoxia nu mai era sprijinită practic de nimeni. Iată un fragment din scrisoarea papei Iuliu I (nu am varianta în română):
"[The] judgment [concerning Athanasius] ought to have been made, not as it was, but according to the ecclesiastical canon. It behooved all of you to write us so that the justice of it might be seen as emanating from all. ... Are you ignorant that the custom has been to write first to us and then for a just decision to be passed from this place [Rome]? If, then, any such suspicion rested upon the bishop there [Athanasius of Alexandria], notice of it ought to have been written to the church here. But now, after having done as they pleased, they want to obtain our concurrence, although we never condemned him. Not thus are the constitutions of Paul, not thus the traditions of the Fathers. This is another form of procedure, and a novel practice. ... What I write about this is for the common good. For what we have heard from the blessed apostle Peter, these things I signify to you" (Letter on Behalf of Athanasius [A.D. 341], in Athanasius, Apology Against the Arians 20–35).

Personal din cate am citit eu am inteles ca Episcopia Romei era primara si ca Episcopul Romei era "primul intre egali".In ce sens?Am auzit ca primatul papal ar fi fost mai mult unul de onoare.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Danut7

Personal din cate am citit eu am inteles ca Episcopia Romei era primara si ca Episcopul Romei era "primul intre egali".In ce sens?Am auzit ca primatul papal ar fi fost mai mult unul de onoare.

Probabil că v-aţi informat numai din surse ortodoxe. Nu este greşit a considera că primatul papal a fost "unul mai mult de onoare", dacă prin aceasta nu înţelegem "unul exclusiv de onoare". Papa este episcop şi nu supraepiscop. Legătura dintre el şi ceilalţi episcopi este legătura dintre Petru şi ceilalţi apostoli. Aceasta înseamnă: legătura dintre fratele mai mare şi fratele mai mic. Episcopii au har ("putere") prin însuşi statutul lor ("ex officio") şi nu sunt delegaţi ai papei ori ajutoare ale papei, în felul în care preoţii presbiterii sunt ajutoare ale episcopilor. Episcopii, fără papa, au plinătatea preoţiei, pe când preoţii, fără episcop, nu au plinătatea preoţiei. Pe de altă parte, esenţa ministerului petrin este unitatea Bisericii, papa este apărător şi garant al acestei unităţi, după cum s-a rugat Domnul nostru pentru Petru. Noi credem că nimeni nu este "intra Ecclesiam" decât dacă e în comuniune cu papa. El are un rol cheie în Biserică. De altfel, cheile sunt chiar simbolul său.

[Danut7]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Probabil că v-aţi informat numai din surse ortodoxe. Nu este greşit a considera că primatul papal a fost "unul mai mult de onoare", dacă prin aceasta nu înţelegem "unul exclusiv de onoare". Papa este episcop şi nu supraepiscop. Legătura dintre el şi ceilalţi episcopi este legătura dintre Petru şi ceilalţi apostoli. Aceasta înseamnă: legătura dintre fratele mai mare şi fratele mai mic. Episcopii au har ("putere") prin însuşi statutul lor ("ex officio") şi nu sunt delegaţi ai papei ori ajutoare ale papei, în felul în care preoţii presbiterii sunt ajutoare ale episcopilor. Episcopii, fără papa, au plinătatea preoţiei, pe când preoţii, fără episcop, nu au plinătatea preoţiei. Pe de altă parte, esenţa ministerului petrin este unitatea Bisericii, papa este apărător şi garant al acestei unităţi, după cum s-a rugat Domnul nostru pentru Petru. Noi credem că nimeni nu este "intra Ecclesiam" decât dacă e în comuniune cu papa. El are un rol cheie în Biserică. De altfel, cheile sunt chiar simbolul său.

De ce se considera ca pentru integritatea Bisericii este necesara comuniunea cu Papa si cu Roma?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Danut7

De ce se considera ca pentru integritatea Bisericii este necesara comuniunea cu Papa si cu Roma?

Fiindcă asta a fost intenţia Domnului nostru. El a chemat 12 apostoli, egali în demnitate apostolică (episcopat), dar pe unul dintre ei l-a chemat la o slujire deosebită de a celorlalţi. Numai lui i-a schimbat numele avut înainte (i-a dat nume), aşa cum făcuse cu Adam, cu Avraam/Avram, cu Iacob/Isarel. Numai lui i-a spus "pe tine voi întemeia Biserica Mea". Numai pentru el plăteşte impozit templului, prin pescuirea minunată, când îi spune lui Petru să plătească "pentru Mine şi pentru tine". Numai lui îi încredinţează corabia care este Biserica Sa cât timp el lipseşte o vreme, mergând pe munte şi pe el îl ajută, în furtună, când corabia e cât pe ce să se piardă. Lui îi spune pe malul Tiberiadei să pască oile Sale, cheile şi puterea de a lega şi dezlega, pe care le dă tuturor apostolilor, numai lui le dă în chip deosebit şi numai pentru el se roagă, în rugăciunea pentru unitatea Bisericii, numai lui cerându-i "să întărească pe fraţii săi".

Noi credem că Biserica, instituţie ce Îl are pe Cristos în capul unghiului, îl are pe Petru la temelia ei. Episcopii (şi preoţii) sunt stâlpii de susţinere. Iar noi, laicii, asemenea cărămizilor acestui edificiu.

Dincolo de argumentele biblice, mai credem că este necesară comuniunea cu papa, fiindcă Biserica este Armata lui Cristos, este Ecclesia Militans, care are nevoie de un centru unic de comandă. Aşa cum o parohie are mai mulţi preoţi, în principiu egali în preoţia lor, dar numai unul este paroh, aşa cum o eparhie poate avea mai mulţi episcopi, dar unul este capul eparhiei, tot aşa, la nivelul ei universal, Biserica este bine să aibă un cap văzut.

Această "Biserică văzută", această Ecclesia Militans, este oglindă şi antitip al Bisericii Cereşti. Ordinea monarhică de aici, de jos, reflectă şi este în comuniune cu ordinea monarhică de sus. În acest sens îl vedem pe papa ca fiind "vicarul lui Cristos". Pe de altă parte, aşa cum Cristos nu numai că a adoptat condiţia umană, sărăcindu-se cumva prin kenosis, ci s-a smerit făcându-se asemenea sclavilor şi spălând picioarele apostolilor Săi, şi papa este cel care tuturor le slujeşte. El este nu numai "vicarius Filii Dei", ci şi "servus servorum Dei". De aceea, Ioan Paul al II-lea, pe sub hainele albe papale care Îl sugerează pe Cristos în slava Sa taborică, avea haine aspre şi ţinea biciul nu departe, ca să nu uite celălalt titlu, de "sclav al sclavilor lui Dumnezeu".