Sa ne rugam pentru colega noastra Lilith23 !

[AlinB]

În prealabil postat de zaharia_2009

La originea acestor discutii interminabile a fost o intrebare a mea .
De la aceasta s-a ajuns la marile subiecte dezbatute de nenumarate ori ( si care inca vor mai suporta multe discutii atita vreme cit vor exista crestini care se dau sau se cred mult mai buni si mai iubitori si mai cumsecade decit sfintii care au talmacit Evanghelia, care au transmis Sfinta traditie si cei care adunati in sfinte sinoade au intemeiat Sfintele si de Dumnezeu inspiratele canoane)

Aici s-a ajuns pentru ca asa cum au crezut neoprotestantii ca pot rastalmaci Scriptura sa se potriveasca cu ambitiile lor personale si parerea lor despre bine si dreptate, pentru indreptatirea de sine, asa au ajuns si unii din asa zisii adevarati ortodocsi sa rastalmaceasca Sf. Scriptura si Sf. Parinti pentru a face din cele sfinte temei pentru lipsa de dragoste, legalism si ura sau indiferenta fata de cei cazuti sau rataciti.

In ceea ce priveste pe cei de alte credinte, nu pot fi pomeniti la Proscomidie, nefiind parte din Trupul Bisericii, in schimb cei botezati ortodocsi, fie ei agnostici sau atei declarati, atat timp cat n-au fost afurisiti nu vad de ce n-ar putea fi pomeniti.

Sa nu uitam ca la inceput nici macar catehumenii nu puteau participa integral la Sf. Liturghie, acum usile bisericii sunt deschise de la inceput pana la sfarsit pentru oricine, indiferent de convingeri.
Dupa vorba aia: intra cine poate, ramane cine vrea.

Ba mai degraba bag seama ca bunii nostri credinciosi cu patlama de ortodocsi, spovediti si impartasiti o tulesc inainte de sfarsitul Sf. Liturghii, mai ales cand e vara si cald.

În prealabil postat de zaharia_2009

Eu stiu ca sunt rece si calculat dar tu, ce vei face ? Cum va suna rugaciunea ta de ajutor ? : Doamne , ma rog inaintea ta pt. sora satanista si si pt. sora newage care stie ca poate birui viata singura , adica pe tine cel ce esti Calea , Adevarul si Viata, si inca ma rog inaintea ta pt. sora care-ti batjocoreste mama si inca pt. toate si toti care sunt impotriva ta , te hulesc si te blesteama cu faptele si vorbele lor deoarece tu m-ai invatat sa-i iubesc pe toti !!!
Crezi ca merge asa ceva ? Eu cred ca daca macar indrasnesti asa ceva te va prigoni Dumnezu ca si pe ucigas !

Ia sa vedem, sa incercam cu rugaciunea lui Hristos catre Dumnezeu Tatal, pentru cei care il rastigneau: "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac." (Luca 23:34)
Si erau pagani, idolatri (romani), vorba aia "se inchinau la draci".

Pe El nu L-a "prigonit ca si pe ucigas" pentru asta (wow, la sfinti noi, canoane noi)..oare sa fi fost o exceptie?

În prealabil postat de zaharia_2009

NB: SF. ANTONIE CEL MARE :
: „la sfarsit oamenii vor innebuni, iar daca vor vedea ca unii nu innebunesc, vor zice ca aceia sunt nebuni pt ca nu sunt asemenea lor”.

Asta o poata zice si un nebun cu acte in regula la comisia medicala ca "argument" pentru a fi lasat liber printre oameni.
Ca deh, el e ala sanatos, cei care l-au bagat inauntru sunt nebunii.

Si inca ceva domnule Zaharia.

Am gasit o vorba aici: "Cum este omul, așa este și dumnezeul lui”.

"Veneam în fiecare zi la mama și mergeam împreună acasă ca mama să creadă că eu vin de la școală. Odată am întrebat-o: tu L-ai văzut vreodată pe Dumnezeu? Cum să nu?, a răspuns mama, eu îl văd în fiecare zi? Cum așa?, m-am mirat eu. Păi te văd pe tine în fiecare zi. Să știi că Dumnezeu este în fiecare om. Cum este omul, așa este și Dumnezeul lui. Dacă omul este rău, și dumnezeul lui este rău, dar dacă omul este bun, și Dumnezeul lui e bun”.

Subiect de meditatie.

[catalin2]

Putem si trebuie sa ii ajutam pe oameni, indiferent de religie. In legatura cu rugaciunea, stim doar ca probabil pentru cei morti pagani nu ne putem ruga, pentru ca sfantului Grigorie Decapolitul care s-a rugat pentru imparatul Traian i-a spus Dumnezeu in felul urmator: ""Rugăciunea ta am auzit-o şi dau iertare lui Traian; iar tu să nu mai faci rugăciuni pentru păgîni". Nu stiu daca se refera la paganii adormiti. Aici este viata si intamplarea: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsm..._dialogul.html

[delia31]

În prealabil postat de AlinB

Dupa dl. Zaharia exista pasaje lipsa, si anume samarineanul mai intai i-a luat pulsul spiritual a celui mai mult mort decat viu, i-a verificat carnetelul de circumcizie, jertfe daca toate sunt la zi, darile la templu deasemeni, si fiind cu acte in regula a hotarat ca este demn de mila si merita sa-i fie salvata viata.

Altfel..il lasa in plata Domnului ca nu cumva Domnul Cel care a zis "mila voiesc, iar nu jertfa", sa-l trazneasca pentru nescotita milostenie de a ajuta un ne-drept-credincios.

Dar vai, de fapt si de drept chiar bunul samarinean nu era tocmai drept credincios (cine stie cine erau samarinenii) si uite ca in fatza lui Dumnezeu a trecut mai aproape de porunca dragostei decat ortodoxul preot si ortodoxul levit al Legii Vechi.

Cine mai are urechi si o inima sa bage la cap, o reactualizare a ceea ce inseamna de fapt "Evanghelie" si ce cuprinde si la ce se refera ea, nu ti-ar strica domnule Zaharia.

Ti-ar folosi mult mai mult decat a face din ortodoxie un obiect de idolatrie si un cuvant sec vizavi de nevoile spirituale ale oamenilor.

As dori sa intreb si eu ceva. Profit de mesajul asta al lui Alin, pt. ca, as usually, e genul care nu te lasa sa te imbeti cu apa rece.

Daca complicam atat de mult o porunca simpla ca asta: „rugati-va unii pentru altii” (nu vorbesc aici de Sf.Liturghie), daca trebuie intai sa „bifam” atatea criterii: ca adica cine sunt acei „altii”? fac ei parte din Biserica? traiesc ei in duh si in adevar? au carnetelul de „vaccinari duhovnicesti” completat la zi? de parca noi ceilalti am fi un fel de comisie infailibila care traim foarte in duh si foarte in adevar si n-am putea cadea niciodata intre talharii de suflet care ne-ar jefui de duh si adevar,
daca e asa greu de dedus ca nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi,
as intreba: dupa ce hermeneutica ar trebui atunci sa interpretam si sa aplicam porunca: “Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc”.

Daca nici pentru aproapele sau cineva neutru nu ne putem ruga asa oricum, ci doar dupa ce-i analizam „dosarul duhovnicesc” (vorba lui Cristi), atunci fata de cei ce ne vatama si ne prigonesc la propriu, cam cand si cum am putea ajunge vreodata sa ne rugam pt. a implini porunca, ca de iubit nici nu incape vorba?

Desigur ca fiind incepatori la nivel de gradinita, nu avem rugaciunea celor inaintati duhovniceste, dar as ruga pe cei care fac bine diferenta intre rugaciunea pt. aproapele versus rugaciunea pt. vrajmasi, sa precizeze clar nuantele, nu de alta dar unii ar putea rasufla usurati ca nu mai trebuie sa se roage pt. vrajmasii lor intrucat acestia nu sunt ortodocsi practicanti si nu traiesc in duh si in adevar.

E clar ca prigonitorii/vrajmasii/cei ce ne blestema n-au de gand sa traiasca in duh si in adevar, deci?
Ce au de facut victimele/cei prigoniti? Cum trebuie un incepator duhovnicesc sa implineasca porunca de a se ruga pt. cei ce-l vatama?

In cazul celor lamuriti in foc, de ex. intemnitatii din puscariile comuniste, ma intreb cum ar fi ajuns ei sa-si sfinteasca mintea, simtirea si vointa, daca ar fi fost atat de tipicari si nu s-ar fi rugat pt. tortionarii care ii chinuiau, ca deh, nu sunt ortodocsi practicanti.

Nu mi-i inchipui pe mult-chinuitii de la Jilava sau Aiud sau Pitesti ca ar fi cerut detalii duhovnicesti despre tortionari, in speta despre monstruosul Eugen Turcanu, sa vada daca sunt eligibili din punct de vedere ortodox pt. a se ruga pt. ei.
Si totusi, asa au ajuns ei sfinti, asa au ajuns ei incet-incet sa-L salasluiasca pe Hristos in ei, asa au ajuns ei sa invinga irationalul demonic. Ca de ar fi slabit rugaciunea, i-ar fi coplesit ura si ar fi ajuns ca ei.

Asa si-au sfintit ei treptat sufletul. La inceput rabdand chiar de mai si carteau in sinea lor, dar treptat prin rugaciune au izgonit "caracatita urii", ajungand foarte aproape de simtirea lui Hristos pe cruce.
Altfel n-ar fi ajuns sa-i iubeasca pe chinuitori si sa se roage lui Hristos sa-i ierte ca nu stiu ce fac.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de catalin2

Putem si trebuie sa ii ajutam pe oameni, indiferent de religie. In legatura cu rugaciunea, stim doar ca probabil pentru cei morti pagani nu ne putem ruga, pentru ca sfantului Grigorie Decapolitul care s-a rugat pentru imparatul Traian i-a spus Dumnezeu in felul urmator: ""Rugăciunea ta am auzit-o şi dau iertare lui Traian; iar tu să nu mai faci rugăciuni pentru păgîni". Nu stiu daca se refera la paganii adormiti. Aici este viata si intamplarea: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsm..._dialogul.html

Va rog sa cititi bine romaneste : este vorba de sfintul Grigorie Dialogul , papa al Romei si nu de sfintul Grigorie Decapolitul de la minastirea Bistrita olteana !
F. bine ii sta unui ortodox ca mai inainte de a face cea mai mica observatie sau cugetare este sa fie el corect si drept ma intii. Altminteri dam peste rusinica mare !

[zaharia_2009]

În prealabil postat de delia31

As dori sa intreb si eu ceva. Profit de mesajul asta al lui Alin, pt. ca, as usually, e genul care nu te lasa sa te imbeti cu apa rece.

Daca complicam atat de mult o porunca simpla ca asta: „rugati-va unii pentru altii” (nu vorbesc aici de Sf.Liturghie), daca trebuie intai sa „bifam” atatea criterii: ca adica cine sunt acei „altii”? fac ei parte din Biserica? traiesc ei in duh si in adevar? au carnetelul de „vaccinari duhovnicesti” completat la zi? de parca noi ceilalti am fi un fel de comisie infailibila care traim foarte in duh si foarte in adevar si n-am putea cadea niciodata intre talharii de suflet care ne-ar jefui de duh si adevar,
daca e asa greu de dedus ca nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi,
as intreba: dupa ce hermeneutica ar trebui atunci sa interpretam si sa aplicam porunca: “Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc”.

Daca nici pentru aproapele sau cineva neutru nu ne putem ruga asa oricum, ci doar dupa ce-i analizam „dosarul duhovnicesc” (vorba lui Cristi), atunci fata de cei ce ne vatama si ne prigonesc la propriu, cam cand si cum am putea ajunge vreodata sa ne rugam pt. a implini porunca, ca de iubit nici nu incape vorba?

Desigur ca fiind incepatori la nivel de gradinita, nu avem rugaciunea celor inaintati duhovniceste, dar as ruga pe cei care fac bine diferenta intre rugaciunea pt. aproapele versus rugaciunea pt. vrajmasi, sa precizeze clar nuantele, nu de alta dar unii ar putea rasufla usurati ca nu mai trebuie sa se roage pt. vrajmasii lor intrucat acestia nu sunt ortodocsi practicanti si nu traiesc in duh si in adevar.

E clar ca prigonitorii/vrajmasii/cei ce ne blestema n-au de gand sa traiasca in duh si in adevar, deci?
Ce au de facut victimele/cei prigoniti? Cum trebuie un incepator duhovnicesc sa implineasca porunca de a se ruga pt. cei ce-l vatama?

In cazul celor lamuriti in foc, de ex. intemnitatii din puscariile comuniste, ma intreb cum ar fi ajuns ei sa-si sfinteasca mintea, simtirea si vointa, daca ar fi fost atat de tipicari si nu s-ar fi rugat pt. tortionarii care ii chinuiau, ca deh, nu sunt ortodocsi practicanti.

Nu mi-i inchipui pe mult-chinuitii de la Jilava sau Aiud sau Pitesti ca ar fi cerut detalii duhovnicesti despre tortionari, in speta despre monstruosul Eugen Turcanu, sa vada daca sunt eligibili din punct de vedere ortodox pt. a se ruga pt. ei.
Si totusi, asa au ajuns ei sfinti, asa au ajuns ei incet-incet sa-L salasluiasca pe Hristos in ei, asa au ajuns ei sa invinga irationalul demonic. Ca de ar fi slabit rugaciunea, i-ar fi coplesit ura si ar fi ajuns ca ei.

Asa si-au sfintit ei treptat sufletul. La inceput rabdand chiar de mai si carteau in sinea lor, dar treptat prin rugaciune au izgonit "caracatita urii", ajungand foarte aproape de simtirea lui Hristos pe cruce.
Altfel n-ar fi ajuns sa-i iubeasca pe chinuitori si sa se roage lui Hristos sa-i ierte ca nu stiu ce fac.

Am sesizat ca v-au scapat citeva lucruri din vedere si asupra unora , nu a toate, am sa ma opresc si am sa va aduc eu aminte . Restul nu mai am vreme si rabdare sa comentez .

Sfintii inchisorilor nu au ajuns sfinti pt. ca s-au rugat pt. Turcanu, pt Dumitrescu (unul din sefii inchisorii Pitesti), pt. Craciun (unul din sefii inchisorii Aiud),pt. Bourceanu. ori pt. orisicare dintre tortionari .
Ati inteles total gresit ! Si dvs. puteti sa va rugati pt. tortionarii actuali ai tarii : Basescu, Iliescu, spionul militar Militaru si citi alti spoliatori de singe,vlaga nationala si avut national a avut tara de la revolutie si pina acum, dar cu cercitudine nu veti asjunge sfinta .
Sfintii inchisorilor au ajuns sfinti pt. ca nu s-au lepadat de Hristos in nici o circumstanta indiferent cit de schingiuitoare ar fi fost inchisoarea; pt. ca nu au schimbat marturisirea ortodoxa dupa parerile lor !
Cind valeriu Gafencu era deja la Tg. Ocna si a cedat Streptomicina evreului protestant (care desi a fost botezat ortodox in inchisoare , dupa ce a iesit s-a lepadat iar de Hristos revenind la al sau protestantism) Wurmbrandt, el era deja sfint ; trecuse prin Pitesti si toti memorialistii trecuti si ei prin acel lagar deja au sesizat calmul, lumina indubitabila a fetei, cuvintul de invatatura si de discutie ca si rugaciunea neincetata pe care o dobindise. Nu rugaciunea pt. aproapele sau pt. aproapele tortionar i-au facut sfinti ci viata lor intreaga in duh si adevar neclintita de la dreapta marturisire ortodoxa : rugaciunile neincetate si rugaciunea neintrerupta a grupului numita ,,candela vesnica", postul extraordinar prin care refuza carnea, flaminzi fiind, in zilele de vineri, frigul cumplit indurat in celule sau in izolatoarele de la zarka, moartea martirica a lui Mircea Vulcanescu pt. salvarea unui tinar de la inghet cind au fost supusi izolarii prelungite in timpul iernii si cite si mai cite fapte facute in mod continuu si in conditii speciale de detentie fara a se lepada de Hristos si de invatatura sa . Li se cerea neincetat lepadarea de neam , de tara, de propriile lor familii si mai ales in ultimul rind de Hristos !
Ati auzit cumva ca acesti sfinti , ca si sfintii ardeleni ai secolului al XVIII, prigoniti de austrieci pt. dreapta credinta ortodoxa (Oprea Miclaus, Sofronie de la Cioara, Moise Macinic din Sibiel, si multi, multi altii) s-au lepadat vreodata de invatatura dreapta , evanghelica si canonica ortodoxa ? Ei au fost fericiti deoarece au fost prigoniti pt. dreptatea si adevarul lui Hristos , exact precum se spune in fericiri !

Sau credeti ca doar rugindu-te pt. aproapele tau vei ajunge sfint ?

Nu cred ca sunteti atit de copila incit sa credeti pareri si povesti bucolice !
Sfintii se fac tare greu , trecind peste aproapele atunci cind el nu vrea sa marturiseasca ca si mine acelasi dumnezeu , in aceleasi conditii si pt. aceleasi motive .
Il iubim pe aproapele , il hranim daca este flamind , il adapam daca este insetosat mai ales de dreptate dar daca el nu are acelasi Dumnezeu cu mine ... doar pibna aici tine prietenia mea cu el , pina la ale trupului ! Cele ale sufletului sunt mult mai scumpe , se platesc cu aur hristic , si daca nu ai , atunci te-am lasat si am plecat pe drumul meu . Tu vei putea veni doar cind te vei pocai !
Si daca in cazul lui Gafencu am putea spune ca este o minunata intimplare, exceptie , pai cu ceilalti puscariasi de frunte , precum Ioan Ianolide, Virgil Maxim, Mihai Iosub, Costache Oprisan , Gheorghe Jimboiu , badea Trifan, situatia este si mai evidenta . Nu stim cit s-au rugat sau nu pt tortionarii lor dar acolo unde au ajun prin redislocare din puscariile de concentrare ei au dus cu ei cuvintul si invatatura lui Dumnezeu . Asa sunt exemplele cutremuratoare ale lui Costache Oprisan in lagarul de la Pitesti dar mai ales apoi la Jilava , al lui Virgil Maxim ajuns in puscaria de elevi de la Tirgsor unde a adus duhul si cuvintul lui Hristos printre copii si tineri , asa este exceptionalul exemplu a lui Take Rodas care in puscaria de la Pitesti a indurat cumplite batai pt. ca tot amina sa isi faca demascarea intarind prin exemplul sau pe multi studenti mai tineri ca el (ne marturiseste Gh. Andreica in grozava sa carte).
Ce insemna sa-ti faci demascarea si cum ii intarea acest Rodas pe tineri ? Insemna sa nu spui nici o data cu gurita ta ca te lepezi de Hristos cel rastignit si inviat si de neamul tau chiar si in culmea schingiuirilor .
Celebrul caz de lepadare la vedere, in urma batailor, a fost a lui Dumitru Bordeianu (vezi : Marturii din mlastina disperarii) care a spus cu gurita lui la anchete ca se leapada de Hristos si ca nu se va mai ruga nici o data . Al carui chin secundar acestui angajament a tinut apoi 4 ani pina cind intr-o noapte de paste , la ora 24.00, cind se trageau clopotele de inceperea slujbei invierii si el le auzea, a cazut in genunchi , a plins si s-a marturisit inaintea lui Dumnezeu ca nu mai poate fara Hristos si ca se caieste pt. lepadarea facuta . Abia atunci starea lui s-a schimbat definitiv. Si credeti ca in acesti 4 ani de lepadare nu s-a rugat pt. tortionari ? Ba da , dar deja nu-i mai folosea aceasta ci era inaintea lui Dumnezeu doar o simpla stratagema.

Puteti si dvs sa va rugati si sa faceti bine aproapelui cit voiti ca nu numai ca nu veti ajunge sfinta dar nici macar nu va veti mintui ! De ce ? Pt. ca nu aceasta este credinta adevarata !
Avem temei invatatura si cuvintele Sf. Ap. Iuda, ruda domnului , care se citeste la fiecare maslu (unde suntem noi acestia cind se citeste slujba maslului ?????) si care ne spune ca : ,,... faptele fara credinta , moarte sunt " Bine inteles ca nu este vorba de credinta newage sau altele sincretice ci de vechea si dreapta credinta ortodoxa in care toate virtutile si poruncile sunt un tot unitar strinse intr-o viata numita ,,in duh si adevar "
Altminteri ...totul este zadarnic !

Imi pare rau sora ca v-ati bagat pe un teren pe care nici pe departe nu il stapiniti . Dar nu-i nimic, din greseli se invata cel mai mult !

Important este sa fie multa pace si iubire destula !

Iată însă, în cele ce urmează, ce ne învaţă Sfântul Ioan de Kronstadt, cu privire la rugăciunea pentru aproapele.


Atunci când alţii, lovind cu necaz şi cu strâmtorare sufletul tău, te fac să te rogi lui Dumnezeu cu durere, cu inima umilită şi cu lacrimi pentru miluire, roagă-te pentru iertarea păcatelor lor la fel cum te rogi pentru iertarea păcatelor tale şi totodată roagă-te pentru mântuirea lor la fel ca pentru a ta. De vei ajunge să faci asta şi o vei preface în deprindere, vei primi de la Domnul belşug de daruri duhovniceşti, daruri ale Duhului Sfânt, Care iubeşte sufletul cu împreună-simţire faţă de mântuirea altora, fiindcă El însuşi, Duhul Cel atotsfânt, vrea în tot chipul să ne mântuiască pe toţi, numai să nu stăm împotriva Lui, să nu împietrim inimile noastre. Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspinuri negrăite (Rom. 8, 26).

Dacă voieşti să îndrepţi pe cineva de neajunsurile sale, nu te gândi că îl vei îndrepta numai cu mijloacele tale: noi singuri mai mult stricăm cu propriile noastre patimi, de pildă cu trufia şi întărâtarea care ia naştere din aceasta. Mai bine aruncă spre Domnul grija ta (Psalmul 54, 25) şi roagă-te din toată inima Lui, Celui ce cearcă inimile şi rărunchii noştri (Psalmul 7, 10), ca El însuşi să lumineze mintea şi inima omului; dacă va vedea că rugăciunea ta suflă dragoste şi vine din toată inima, negreşit va împlini dorirea inimii tale şi degrab vei spune, văzând schimbarea din cel pentru care te rogi: Aceasta e schimbarea dreptei Celui Preaînalt (Psalmul 76, 10).

De vei vedea că cineva, din diavoleasca silnicie, îşi îndeletniceşte inima doar cu un lucru deşert, pământesc (idee fixă), se necăjeşte mult pentru el, vorbeşte într-una despre el şi prin aceasta stârneşte în tine supărare, nu te întărâta, ci, ştiind bine că aceasta e o boală a duhului venită de la vrăjmaşul, poartă-te blând şi lin cu cel bolnav şi întoarce-te îndată spre Dumnezeu prin rugăciune, având credinţa liniştită şi netulburată, şi zi troparul Chipului nefăcut de mână: “Preacuratului tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşealelor noastre, Hristoase Dumnezeule: că de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce ca să izbăveşti din muncile vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulţumită strigăm Ţie: toate le-ai umplut de bucurie, mântuitorul nostru, Cela ce ai venit să mântuieşti lumea.”

De vezi în aproapele neajunsuri şi patimi, roagă-te pentru el; roagă-te pentru fiecare, chiar şi pentru vrăjmaşul tău. De vei vedea vreun frate că este mândru şi îngâmfat, că se poarta trufaş cu tine ori cu alţii, roagă-te pentru el ca Dumnezeu să-i lumineze mintea şi să încălzească inima lui cu focul harului Său. Zi: “Doamne, învaţă-l pe robul tău cel căzut în trufie satanicească blândeţea şi smerenia şi departează de la inima lui întunecarea şi povara mândriei sataniceşti!” De vei vedea pe cineva că e răutăcios, roagă-te: “Doamne, fă-l bun pe acest rob al tău cu harul Tău!“

De vei vedea vreun om iubitor de bani şi lacom, zi: “Comoara noastră nestricăcioasă şi Bogăţia noastră necheltuită! Dăruieşte acestui rob al tău făcut după chipul şi asemănarea Ta să priceapă cât de amăgitoare este bogăţia şi că toate cele pământeşti deşertăciune sunt, umbră şi vis; să înţeleagă că la fel ca iarba sunt zilele fiecărui om, ori ca o pânză de păianjen, şi că Tu singur eşti bogăţia, tihna şi bucuria noastră!”

De vezi pe vreun pizmaş, roagă-te: “Doamne, luminează mintea şi inima acestui rob al tău spre cunoaşterea darurilor Tale celor mari, nenumărate şi neurmate, pe care le-a primit de la îndurările Tale fără număr, că întru orbirea patimii sale a uitat de Tine şi de bogatele Tale daruri şi sărac s-a socotit a fi, bogat fiind cu darurile Tale, drept care caută cu pizmă spre bunătăţile robilor Tăi, cu care – o, Bunătate mai presus de grai! – îi miluieşti pe toţi, pe fiecare după puterea sa şi după hotărârea voii Tale. Înlătură, Stăpâne Atotbune, acoperământul diavolului de pe ochii inimii robului tău şi dăruieşte-i lui inima înfrântă dimpreună cu lacrimi de pocăinţă şi mulţumită, ca să nu se bucure vrăjmaşul întru dânsul văzând că l-a prins de viu întru a sa voie şi să nu-l smulgă din mâna Ta!” când vezi vreun om beat, zi în inima ta: “Doamne, caută cu milostivire spre robul tău cel înşelat cu amăgirea pântecelui şi veseliei trupeşti, dă-i să cunoască dulceaţa înfrânării şi postului şi a roadelor duhovniceşti care vin de acolo“.

Când vezi vreun împătimit de bucate, care în ele vede fericirea sa, spune: “Doamne, Mâncarea noastră Preadulce şi niciodată pieritoare, ci dăinuitoare întru viaţa veşnică! Curăţeşte pe robul tău de întinăciunea îmbuibării pântecelui, că s-a facut cu totul trup şi s-a înstrăinat de Duhul Tău, şi dă-i lui să cunoască dulceaţa mâncării tale celei duhovniceşti şi de viaţă făcătoare, care este Trupul şi Sângele Tău şi cuvântul Tău cel Sfânt, viu şi lucrător!“

Aşa sau în chip asemănător roagă-te pentru toţi câţi păcatuiesc şi nu cuteza să dispreţuieşti pe nimeni pentru păcatul său ori să te răzbuni împotriva lui, căci prin aceasta nu faci decât să măreşti rănile păcătoşilor, ci îndreptează-i prin sfaturi, ameninţări şi certări care să slujească drept mijloc spre curmare răului sau păstrarea lui între hotarele măsurii.

Slavă Preasfintei, Celei de o fiinţă şi de viaţă Făcătoarei Treimi! Când diavolul te va strâmtora cu nemulţumirea, ura împotriva aproapelui din pricina vreunui lucru lumesc, trupesc şi mă simt împovărat, chinuit, mă scol şi ridic ochii inimii mele spre Treime şi zic: “Părinte, Fiule, Duhule Atotsfinte, miluieşte-mă”, iar eu privesc la numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ca la însăşi fiinţa Preasfintei Treimi, Care este de faţă pretutindeni în chip fiinţial, chiar şi într-un cuvânt. Atunci primesc îndată uşurare şi fuge vrăjmaşul de Numele cel atotputernic şi pururea închinat aşa cum piere fumul. Slavă Ţie, Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă Făcătoarei şi Nedespărţitei Treimi (vezi ecfonisul de la începutul Utreniei). Preasfântă Treime, învaţă-mă să dispreţuiesc tot ce e pământesc, învaţă-mă să-mi caut pacea, îndestularea, fericirea numai în Tine – iar ca să nu mă trufesc din pricina luării-aminte pline de bunătate faţă de mine a Sfintei Treimi şi a mântuirii pe care mi-o dă Ea, îmi amintesc că Ea ia aminte cu bunătate la fiecare viermişor, la fiecare vrăbiuţă.

Îmi mai amintesc şi că unii creştini, care au făcut multe puteri cu numele lui Dumnezeu, pentru viaţa lor neevanghelică vor auzi cândva de la Domnul cuvintele: Depărtaţi-vă de la Mine, nu vă cunosc pe voi (Mt 7, 23; 25, 12). Preasfântă Treime! Păzeşte-mă de trufie şi învaţă-mă smerita cugetare!

Cu bunătate şi degrabă iei aminte la mine şi mă mântuieşti; în urma milei Tale eu pot să mă mândresc, să prefac nesfârşita Ta bunătate şi milosârdie în prilej pentru laudă de sine, ca şi cum aş fi vrednic de această luare-aminte, de parcă aş fi făcut vreun lucru bun. Acoperă-mă, Preamilostivă Treime, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, cu acoperământul aripilor Tale de tot păcatul

În prealabil postat de zaharia_2009

Am sesizat ca v-au scapat citeva lucruri din vedere si asupra unora , nu a toate, am sa ma opresc si am sa va aduc eu aminte . Restul nu mai am vreme si rabdare sa comentez .

Sfintii inchisorilor nu au ajuns sfinti pt. ca s-au rugat pt. Turcanu, pt Dumitrescu (unul din sefii inchisorii Pitesti), pt. Craciun (unul din sefii inchisorii Aiud),pt. Bourceanu. ori pt. orisicare dintre tortionari .
Ati inteles total gresit ! Si dvs. puteti sa va rugati pt. tortionarii actuali ai tarii : Basescu, Iliescu, spionul militar Militaru si citi alti spoliatori de singe,vlaga nationala si avut national a avut tara de la revolutie si pina acum, dar cu cercitudine nu veti asjunge sfinta .
Sfintii inchisorilor au ajuns sfinti pt. ca nu s-au lepadat de Hristos in nici o circumstanta indiferent cit de schingiuitoare ar fi fost inchisoarea; pt. ca nu au schimbat marturisirea ortodoxa dupa parerile lor !
Cind valeriu Gafencu era deja la Tg. Ocna si a cedat Streptomicina evreului protestant (care desi a fost botezat ortodox in inchisoare , dupa ce a iesit s-a lepadat iar de Hristos revenind la al sau protestantism) Wurmbrandt, el era deja sfint ; trecuse prin Pitesti si toti memorialistii trecuti si ei prin acel lagar deja au sesizat calmul, lumina indubitabila a fetei, cuvintul de invatatura si de discutie ca si rugaciunea neincetata pe care o dobindise. Nu rugaciunea pt. aproapele sau pt. aproapele tortionar i-au facut sfinti ci viata lor intreaga in duh si adevar neclintita de la dreapta marturisire ortodoxa : rugaciunile neincetate si rugaciunea neintrerupta a grupului numita ,,candela vesnica", postul extraordinar prin care refuza carnea, flaminzi fiind, in zilele de vineri, frigul cumplit indurat in celule sau in izolatoarele de la zarka, moartea martirica a lui Mircea Vulcanescu pt. salvarea unui tinar de la inghet cind au fost supusi izolarii prelungite in timpul iernii si cite si mai cite fapte facute in mod continuu si in conditii speciale de detentie fara a se lepada de Hristos si de invatatura sa . Li se cerea neincetat lepadarea de neam , de tara, de propriile lor familii si mai ales in ultimul rind de Hristos !
Ati auzit cumva ca acesti sfinti , ca si sfintii ardeleni ai secolului al XVIII, prigoniti de austrieci pt. dreapta credinta ortodoxa (Oprea Miclaus, Sofronie de la Cioara, Moise Macinic din Sibiel, si multi, multi altii) s-au lepadat vreodata de invatatura dreapta , evanghelica si canonica ortodoxa ? Ei au fost fericiti deoarece au fost prigoniti pt. dreptatea si adevarul lui Hristos , exact precum se spune in fericiri !

Sau credeti ca doar rugindu-te pt. aproapele tau vei ajunge sfint ?

Nu cred ca sunteti atit de copila incit sa credeti pareri si povesti bucolice !
Sfintii se fac tare greu , trecind peste aproapele atunci cind el nu vrea sa marturiseasca ca si mine acelasi dumnezeu , in aceleasi conditii si pt. aceleasi motive .
Il iubim pe aproapele , il hranim daca este flamind , il adapam daca este insetosat mai ales de dreptate dar daca el nu are acelasi Dumnezeu cu mine ... doar pibna aici tine prietenia mea cu el , pina la ale trupului ! Cele ale sufletului sunt mult mai scumpe , se platesc cu aur hristic , si daca nu ai , atunci te-am lasat si am plecat pe drumul meu . Tu vei putea veni doar cind te vei pocai !
Si daca in cazul lui Gafencu am putea spune ca este o minunata intimplare, exceptie , pai cu ceilalti puscariasi de frunte , precum Ioan Ianolide, Virgil Maxim, Mihai Iosub, Costache Oprisan , Gheorghe Jimboiu , badea Trifan, situatia este si mai evidenta . Nu stim cit s-au rugat sau nu pt tortionarii lor dar acolo unde au ajun prin redislocare din puscariile de concentrare ei au dus cu ei cuvintul si invatatura lui Dumnezeu . Asa sunt exemplele cutremuratoare ale lui Costache Oprisan in lagarul de la Pitesti dar mai ales apoi la Jilava , al lui Virgil Maxim ajuns in puscaria de elevi de la Tirgsor unde a adus duhul si cuvintul lui Hristos printre copii si tineri , asa este exceptionalul exemplu a lui Take Rodas care in puscaria de la Pitesti a indurat cumplite batai pt. ca tot amina sa isi faca demascarea intarind prin exemplul sau pe multi studenti mai tineri ca el (ne marturiseste Gh. Andreica in grozava sa carte).
Ce insemna sa-ti faci demascarea si cum ii intarea acest Rodas pe tineri ? Insemna sa nu spui nici o data cu gurita ta ca te lepezi de Hristos cel rastignit si inviat si de neamul tau chiar si in culmea schingiuirilor .
Celebrul caz de lepadare la vedere, in urma batailor, a fost a lui Dumitru Bordeianu (vezi : Marturii din mlastina disperarii) care a spus cu gurita lui la anchete ca se leapada de Hristos si ca nu se va mai ruga nici o data . Al carui chin secundar acestui angajament a tinut apoi 4 ani pina cind intr-o noapte de paste , la ora 24.00, cind se trageau clopotele de inceperea slujbei invierii si el le auzea, a cazut in genunchi , a plins si s-a marturisit inaintea lui Dumnezeu ca nu mai poate fara Hristos si ca se caieste pt. lepadarea facuta . Abia atunci starea lui s-a schimbat definitiv. Si credeti ca in acesti 4 ani de lepadare nu s-a rugat pt. tortionari ? Ba da , dar deja nu-i mai folosea aceasta ci era inaintea lui Dumnezeu doar o simpla stratagema.

Puteti si dvs sa va rugati si sa faceti bine aproapelui cit voiti ca nu numai ca nu veti ajunge sfinta dar nici macar nu va veti mintui ! De ce ? Pt. ca nu aceasta este credinta adevarata !
Avem temei invatatura si cuvintele Sf. Ap. Iuda, ruda domnului , care se citeste la fiecare maslu (unde suntem noi acestia cind se citeste slujba maslului ?????) si care ne spune ca : ,,... faptele fara credinta , moarte sunt " Bine inteles ca nu este vorba de credinta newage sau altele sincretice ci de vechea si dreapta credinta ortodoxa in care toate virtutile si poruncile sunt un tot unitar strinse intr-o viata numita ,,in duh si adevar "
Altminteri ...totul este zadarnic !

Imi pare rau sora ca v-ati bagat pe un teren pe care nici pe departe nu il stapiniti . Dar nu-i nimic, din greseli se invata cel mai mult !

Important este sa fie multa pace si iubire destula !

Se pare ca aveti o mare problema cu iubirea pentru aproapele, care trebuie sa fie ca iubirea pentru noi insine, si inca o problema mare este cu rugaciunea pt aproapele.
De ce va repugna chiar asa cand auzit cuvantul dragoste, iubire pt aproapele?

Am vecini pocaiti, cultul dupa evanghelie. Ei spun ca nu se roaga pentru aproapele ci doar pentru ei insisi. Nu stiu cu iubirea lor cum este.
Le cam impartasiti ideile din cate vad...

Ma rog pentru dumneavoastra, domnule, sa va mangaie Domnul Hristos sufletul si sa va umple inima de iubire pt toti muritorii. Ma rog pt dumneavoastra sa va dea rugaciunea pt aproapele ca pt dumneavoastra insiva.
Ma rog pt dumneavoastra, domnule Zaharia, chiar daca asta o sa va enerveze la culme

Cu drag,
vintage

P.S. cititi cu luare aminte postarea mea anterioara. Si va mai trimit ca nu-i greu sa fac un copy-paste. Ma gandeam sa va trimit ceva din Sf, Ioan Gura de Aur. Tot despre dragose

"Din pacate, in epoca noastra avem multi care tulbura Biserica Mama. Dintre acestia, cei cu stiinta, au prins dogma cu mintea si nu cu duhul Sfintilor Parinti. Iar ceilalti, care sunt fara stiinta de carte, au prins-o si acestia, dar cu dintii, de aceea si scrasnesc din dinti atunci cand discuta probleme bisericesti, princinuindu-se asftel mai multa vatamare Bisericii din pricina acestora, decat din pricina celor care lupta Ortodoxia noastra”.

Cuviosul Paisie Aghioritul

[glykys]

Iar o sa ma puna la colt Cristi, dar nu ma pot abtine:

Mai fratilor, eu nu zic ca nu trebuie sa ne rugam pentru aproapele, da, sa ne rugam, daca si cum putem, dar sa nu mai aruncam cu vorbe mari incolo si incoace, sa nu ne mai laudam atata cu putinta si cu disponibilitatea noastra afectiva de a ne ruga unii pentru altii! Auzi, daca eu spun un Doamne miluieste pe forum, ma fac asemenea samarineanului milostiv! Spun disponibilitate afectiva, ca dragostea despre care se vorbeste in Corinteni, cea mai mare virtute dintre virtuti, nu stiu cine o are, si se manifesta prin jertfa tacuta (toate le rabda), nu se arboreaza prin toate partile prin cuvinte dulci si miorlaieli... Cititi la Sfantul Simeon Noul Teolog cate trepte sunt pentru a dobandi dragostea (prima e smerenia, penultima e nepatimirea!) iar cine a dobandit-o, acela a ajuns la masura desavarsirii! La felul in care vorbesc unii, am putea crede ca avem numai sfinti in viata pe forum, cei mai mari rugatori pentru sine, aproapele si dusmani, care au ajuns la nepatimire, au invins toate ispitele, care se hranesc numai cu rugaciune... noi nu le implinim pe cele mici, dar avem pretentia ca le implinim pe cele mari.

Inca o data, eu imi doresc ca toti-toti sa se roage pentru toti, sa se mantuiasca si sa se desavarseasca, dar sa nu traiasca in inselare, zicand: ia uite ce bun si ce iubitor de Dumnezeu si de aproapele sunt eu si ce rau e vecinul meu, ca nu a ajuns la masura mea!

[AlinB]

În prealabil postat de glykys

Iar o sa ma puna la colt Cristi, dar nu ma pot abtine:

Mai fratilor, eu nu zic ca nu trebuie sa ne rugam pentru aproapele, da, sa ne rugam, daca si cum putem, dar sa nu mai aruncam cu vorbe mari incolo si incoace, sa nu ne mai laudam atata cu putinta si cu disponibilitatea noastra afectiva de a ne ruga unii pentru altii! Auzi, daca eu spun un Doamne miluieste pe forum, ma fac asemenea samarineanului milostiv! Spun disponibilitate afectiva, ca dragostea despre care se vorbeste in Corinteni, cea mai mare virtute dintre virtuti, nu stiu cine o are, si se manifesta prin jertfa tacuta (toate le rabda), nu se arboreaza prin toate partile prin cuvinte dulci si miorlaieli... Cititi la Sfantul Simeon Noul Teolog cate trepte sunt pentru a dobandi dragostea (prima e smerenia, penultima e nepatimirea!) iar cine a dobandit-o, acela a ajuns la masura desavarsirii! La felul in care vorbesc unii, am putea crede ca avem numai sfinti in viata pe forum, cei mai mari rugatori pentru sine, aproapele si dusmani, care au ajuns la nepatimire, au invins toate ispitele, care se hranesc numai cu rugaciune... noi nu le implinim pe cele mici, dar avem pretentia ca le implinim pe cele mari.

Inca o data, eu imi doresc ca toti-toti sa se roage pentru toti, sa se mantuiasca si sa se desavarseasca, dar sa nu traiasca in inselare, zicand: ia uite ce bun si ce iubitor de Dumnezeu si de aproapele sunt eu si ce rau e vecinul meu, ca nu a ajuns la masura mea!

Nu se lauda nimeni ca e mare rugator, dar cred ca e normal ca unii sa se mai supere cand vad cum e silita (sau siluita?) ortodoxia sa stea de-a curmezisul in calea rugaciunii pentru cei in nevoie.

Si nu vorbim aici de o nevoie oarecare, e o chestiune efectiv de viata si de moarte, atat fizica cat si spirituala.

Ce atitudine ortodoxa e asta sa spui cuiva in suferinta: "fa-te tu mai intai sanatos si pe urma o sa ma rog eu pentru sanatatea ta".
Nu vezi nici o problema aici?

Nu e vorba aici de cine stie ce mega-virtuti teologice, ci bun simt care deriva dintr-o farama de umanitate si afectiune.
De ce pe unii religia ii dezumanizeaza in loc sa fie procesul invers? Buna intrebare..

Sper ca unii sa nu se grabeasca sa dea vina pe religie si sa invoce umanismul ca valoare superioara.

P.S. I-am luat-o inainte lui Cristi, sper sa ma ierte. :)