cea mai buna religie

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Acum ne apropiem punctele de vedere. Deci există o nevoie de distincție între creștinism și celelalte religii. Și atunci, fie spunem că celelalte nu sunt religii, fie, dacă religie înseamnă tocmai un amestec prea mare al „căutării firești”, creștinismul nu este religie.
Dar în anecdotă toate sunt numite religii. Prin urmare, întâlnirea cu Dumnezeu este posibilă doar dincolo de ele.

Intalnirea e posibila doar in crestinism, nu dincolo de el, de asta spuneam de relativism. Celelalte religii sunt filozofii omenesti (combinate si cu ajutor al ingerilor cazuti), crestinismul nu e asa, e adevarul pur, absolut. De aceea noi spunem ca invatatura crestina este adevarul absolut, perfect, pentru ca e spusa chiar de Domnul.

Legat de mesajul anterior:
Sistemul îmi pare un lucru prea din lumea asta. Pentru a transcende, pentru a învia avem nevoie de o Persoană.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Tocmai cuvântul „sistem”, care face parte din definiția religiei, consider că nu se potrivește credinței mântuitoare în Hristos. Noi ne unim (în iubire) cu El și unii cu alții, în Biserică, nu ne încadrăm într-un sistem.

Daca tot am inceput cu dexul si definitia e din dex, sa luam si definitia la "sistem": "Ansamblu de elemente (principii, reguli, forțe etc.) dependente între ele și formând un tot organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de științe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcționeze potrivit scopului urmărit"
Mie nu mi se pare ca e ceva diferit, noi suntem intr-o Biserica, o organizatie divino-umana. Credem intr-o serie de invataturi (dogme), nu in ceva abstract.

[cezar_ioan]

a ars........

[cezar_ioan]

Cea mai bună religie?

Aceea care a murit,
ca sămânţa,
lăsînd să iasă rodul înmiit al credinţei/vieţii omului în Dumnezeu.

[AlinB]

În prealabil postat de N.Priceputu

Acum ne apropiem punctele de vedere. Deci există o nevoie de distincție între creștinism și celelalte religii. Și atunci, fie spunem că celelalte nu sunt religii, fie, dacă religie înseamnă tocmai un amestec prea mare al „căutării firești”, creștinismul nu este religie.
Dar în anecdotă toate sunt numite religii. Prin urmare, întâlnirea cu Dumnezeu este posibilă doar dincolo de ele.

Gresit.

Religie e un termen general care se poate referi atat la religia buna (crestinismul ortodox) cat si crezuri pagane sau secte.
Asa cum "demonstratie" poate fi vorba de una buna sau una proasta, gresita.
Ca si termenul de "biserica".
etc.

"pilda" e una sincretist-subtil-nihilista, atata tot.

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ai sesizat jumătate din înţeles şi te-ai oprit, satisfăcut, la el. De ce nu mai faci încă un pas?
Păi, Aline, tocmai că despre asta ar putea să fie vorba. Despre religie şi toţi puii ei.
Sincretismul religios e consecinţa evidentă a proliferării religiei şi religiilor.

Crestinismul este o religie, conform (majoritatii) definitiilor din dex.

E un demers pur omenesc, pe orizontală: mai întâi divizăm analitic misterul şi aşa facem mai multe religii.
Apoi trecem la faza sintetică şi împletim între ele, în mod nou, original, diverse iţe. Iată sincretismul.

Ignori un lucru f. important: printre formele omenesti de religie ca rezultat al "divizarii analitice ale misterului" se mai inscrie una care este produs al Revelatiei si Jertfei.

Or, anecdota atrage atenţia tocmai asupra acestui fapt: că Dumnezeu nu agreează chestiile astea omeneşti, că nu se ocupă cu ele, că pur şi simplu "nu le are" cu asta, vorba lui Pleşu.

Hristos a intemeiat o religie.
De fapt doua, daca stam sa ne gandim bine, fiind impartite la fel ca si Sf. Scriptura, in cea a VT si cea a NT.

Singurele care conteaza cu adevarat, a doua cuprinzand-o si implinind-o pe prima.

Sa spui ca Dumnezeu e strain si de astea, inseamna practic sa-l elimini pe Dumnezeu din istorie, sa elimini revelatia, prezenta lui Dumnezeu in istorie, Jertfa Sa si sa reduci totul la omenesti porniri, Dumnezeu ramanand pana la urma in sfere abstracte la care fiecare trebuie (si poate??) sa ajunga cum il taie capul.

Aşadar, dumnezeeşte este să facem ca Dumnezeu: să nu le avem nici noi cu religia, cu religiile, cu tot sincretismul. Să trecem prin ele, folosindu-ne cel mult de istoria religiei ca de o scară, până la un punct.

Nu stiu de care definitie din DEX a religiei te serversti atunci cand faci aceste afirmatii.
Poate esti amabil sa indici mai exact.

[Mihailc]

Hristos nu a întemeiat nicio religie nouă, nici nu a îmbunătăţit alta mai veche, fiindcă Hristos este singurul Dumnezeu adevărat, nu un dumnezeu printre alţii. O dată cu Întruparea, şi mai ales după Cinzecime orice efort omenesc de a accesa transcendentul (adică orice intenţie religioasă) îşi pierde sensul.

Hristos a agonisit Biserica, iar Duhul Sfânt a ctitorit-o, odihnindu-Se şi lucrând în ţesătura de taină a vieţii ei. Biserica reprezintă o realitate fără precedent în istoria de după cădere, deşi modelul ei ceresc este anterior facerii lumii. Între bisericesc şi religios există o diferenţă ca de la cer la pământ, fapt arătat de profesorul Christos Yannaras în eseul său "Contra religiei", care aprofundează intuiţiile părintelui Alexander Schmeman exprimate mai ales în lucrarea sa "Euharistia, Taina Împărăţiei". Ambele cărţi sunt disponibile, se pot achiziţiona şi citi, iar după aceea putem discuta despre aceste lucruri având o bază de informaţii cheie la dispoziţie.

Este corectă şi observaţia că creştinismul a devenit, în timp, o religie, dar asta s-a întâmplat în răspăr cu eforturile apostolilor, mucenicilor, doctrinarilor, a sinoadelor ecumenice şi locale, a veghetorilor din pustie etc, de a ţine Biserica departe de tentaţia religiosului, afirmând fiecare în felul lor că Biserica nu este oferta cea mai bună de pe piaţa credinţelor, ci este însăşi Oferta. Aparentul exclusivism bisericesc este realist, nu propagandistic, întrucât Biserica conţine deja de la Cinzecime germenii Împărăţiei, iar acest fapt capital nu se limitează doar la a fi conţinutul unei credinţe mentale, ci se adevereşte într-un mod de existenţă diferit ce cuprinde toate, toate, toate cele ale vieţii. Când părinţii spun "în afara Bisericii nu este mântuire", ei nu sunt mizantropi, resentimentari sau neînduplecaţi, ci pur şi simplu cinstiţi, oneşti până la sânge.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Nu stiu de care definitie din DEX a religiei te serversti atunci cand faci aceste afirmatii.
Poate esti amabil sa indici mai exact.

Regret dar nu prea consult DEX-ul... Ultima dată când l-am deschis eram în clasa a IX-a. Ţin minte că arăta ca o carte mare, groasă, cu ilustraţii şi definiţii plicticoase.
Apoi am citit un gând al lui Călinescu referitor la dicţionare şi m-am lecuit pentru totdeauna de consultarea DEX-ului.

Aşadar nu îţi pot răspunde la întrebare, îmi pare rău...

P.S. E posibil ca în DEX să fie trecut şi Călinescu. Mai puţin gândul lui despre dicţionare, desigur...:)
În orice caz, de câţiva ani mă aflu în etapa vieţii mele când gândesc, vorbesc, scriu şi trăiesc din ce-am uitat, iar nu din ce îmi amintesc...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Mihailc

Hristos nu a întemeiat nicio religie nouă, nici nu a îmbunătăţit alta mai veche, fiindcă Hristos este singurul Dumnezeu adevărat, nu un dumnezeu printre alţii. O dată cu Întruparea, şi mai ales după Cinzecime orice efort omenesc de a accesa transcendentul (adică orice intenţie religioasă) îşi pierde sensul.

Hristos a agonisit Biserica, iar Duhul Sfânt a ctitorit-o, odihnindu-Se şi lucrând în ţesătura de taină a vieţii ei. Biserica reprezintă o realitate fără precedent în istoria de după cădere, deşi modelul ei ceresc este anterior facerii lumii. Între bisericesc şi religios există o diferenţă ca de la cer la pământ, fapt arătat de profesorul Christos Yannaras în eseul său "Contra religiei", care aprofundează intuiţiile părintelui Alexander Schmeman exprimate mai ales în lucrarea sa "Euharistia, Taina Împărăţiei". Ambele cărţi sunt disponibile, se pot achiziţiona şi citi, iar după aceea putem discuta despre aceste lucruri având o bază de informaţii cheie la dispoziţie.

Frumos mesaj. Dar complet gaunos. Cum il scoti pe Mihailc dintre icoane, cum o da in bara. Pe scurt, se sustine aici ca nevasta-mea nu mai este o femeie, din moment ce ea este SOTIA.
Un corolar al axiomei "toate femeile e curve".

În prealabil postat de cezar_ioan

Regret dar nu prea consult DEX-ul... Ultima dată când l-am deschis eram în clasa a IX-a. Ţin minte că arăta ca o carte mare, groasă, cu ilustraţii şi definiţii plicticoase.

Judecand dupa descriere, acela nu era DEX-ul. Era Catehismul.

În orice caz, de câţiva ani mă aflu în etapa vieţii mele când gândesc, vorbesc, scriu şi trăiesc din ce-am uitat, iar nu din ce îmi amintesc...

Si in ce stadiu al tulburarilor de memorie va aflati ? Va intreb, fiindca stadializarea problemei se face astfel:
-stadiul I: incepi sa uiti sa tragi apa cand folosesti toaleta
-stadiul al II-lea: te duci la toaleta si tragi apa. Dar uiti pentru ce te-ai dus.
-stadiul al III-lea: te duci la toaleta, iti propiui sa-ti amintesti pentru ce te-ai dus si tragi si apa. Dar uiti sa-ti dai jos pantalonii.