Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de Barsaumas

Trice, hai sa stabilim ceva: iti pun o intrebare, si daca imi raspunzi, mergem mai departe.
Esti de acord cu mine ca VT este bobocul, iar NT floarea, dpdv crestin? General-crestin, adenominational-neutralist, daca vrei, poftim.
Ce zici?
Dupa ce raspunzi, trecem la next level.
Multumesc.
Daca nu poti raspunde azi (Sabat fericit. :) ), poate raspunzi maine sau cand vrei, dar nu ma uita. Confirmare clara, da sau nu, si argumentat.

O abordare interesantă ce poate fi benefică și antiflood totodată.
Da, cred că pot fi de acord. Primul testament, logic și cronologic, este bobocul; iar Al Doilea Testament este floarea. Înlăturând bobocii, niciodată nu te vei putea bucura de flori

[DragosP]

Totul e să nu fie florile modificate genetic.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

O abordare interesantă ce poate fi benefică și antiflood totodată.
Da, cred că pot fi de acord. Primul testament, logic și cronologic, este bobocul; iar Al Doilea Testament este floarea. Înlăturând bobocii, niciodată nu te vei putea bucura de flori

Perfect, asta si asteptam de la tine. Ca un partener abil de discutie ce esti, ai bagat la inaintare fraza ultima.
Dragos a zis-o bine, doar ca vorba e ca la "voi" bobocii sunt...interpretati ca modificati genetic.
Deci: ce este nefinisat ca expresie dogmatica si/sau de ritual, nedezvoltat, fie si ca mentiune (mai) explicita (vezi episodul "oasele lui Elisei") in VT, ajunge la maturitate/explicitare/inflorire/cum vrei sa zici, in NT.
Cu asta, cred ca am zis/acoperit totul, atat catre tine, cat si catre Pelerin.
Nu imi plac latraturile isteroide "hauhau, cei ce nu sunt ca noi nu sunt umani, etc.". Eu prefer sa ma exprim rece, la obiect, si pe subiect. :) A insulta pe cei de alta confesiune nu e serviciu adus evlaviei de Dumnezeu maritoare, ci blasfemie perfect disimulata, cum admirabil a vazut-o acest urmas al gandirii parintelui Arsenie, care ne este coleg.
Sa speram ca orice mugure va deveni floare sau frunza, ad majorem gloriam Dei.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Nu doar vă iert, dar vă mulumesc din suflet pentru postările dumneavoastră! Au făcut mai mult decât 30 de pagini de monologuri zgomotoase, argumente scrânite i lovituri cu crucea în cap aplicate ereticilor iconoclati... sincer! M-ai făcut să reconsider modul cum priveam icoanele, adică i din altă perspectivă: afectiv-artistică. E drept, urâenia lor o vedeam mai mult sub raport teologic, tiind că i Dumnezeu privete la reprezentările în scop de închinare i slujire ca la nite abominaii i scârboenii - aa cum apare în nenumărate locuri în Scripturi. Apropo de acestea, ai definit magistral esena: Biblia - icoană a Sursei Adevărului Dacă Fiul este eikonul-ul Tatălui, de bună seamă Scriptura este eikonul-ul Fiului căci ni-L prezintă în toată frumuseea caracterului Său de la Facere la Apocalipsă. Avei dreptate încă o dată, Scriptura nu e sursa adevărului, ci doar imaginea acestuia, Adevărul fiind Hristos şi Calea şi Viaţa - cum am spus în continuarea postării). De altfel, Adevărul îl accesăm tot prin intermediul Scripturii, ea fiind cea mai autorizată i inspirată cale de a-L cunoate pe Dumnezeu aa cum este zugrăvit de Duhul Sfânt. E drept, mai este o cale, inima (mintea), însă ea e mai anevoioasă şi mai deluzorie fiind nespus de înelătoare i deznădăjduit de rea (Ier.17,9).

Centime, dacă tu dai Bisericii lui Hristos cu erezia în Cap, spunând că închinarea lui Dumnezeu din Sfintele Icoane, e închinare la idoli, chip cioplit, şi aşa mai departe, noi ce să facem? Să tăcem? Să acceptăm ereziile şi minciunile protestante?
Când ştim sigur, Biblic, patristic, dogmatic, istoric, că acela nu este Adevărul, ci sunt erezii. Acceptăm? Niciodată, Centime. Niciodată. Acceptă tu adevărul. Dovedit Biblic, în primul rând. Apoi patristic şi istoric.
Erezia iconoclastă a fost deja osândită de Biserică. Cu Biblia, ca principal izvor. Noi nu facem decât să actualizăm. Să ne amintim, reamintim. Să ne bucurăm de protecţia lui Hristos prin Biserica Sa, de asigurarea că dacă rămânem pe cealea cea strâmtă şi îngustă, pe care puţini o află, vom dobândi cerurile.

Sfinţii Părinţi s-au bătut (în dovezi) pentru o părticică de cuvânt. Că Fecioara Maria este în veac Fecioară şi este Theo-tokos, nu Antropo-tokos. Născătoare de Dumnezeu, nu născătoare de om.
Sfântului Maxim Mărturisitorul, i s-au tăiat limba şi mâna dreaptă pentru că spunea că împărtăşania monofizită este erezie, şi să fie scuipată jos şi călcată, că aşa călcăm dracii care conduc erezia. Şi mâna dreaptă, să nu mai binecuvinteze ortodox.

Şi spui că noi îţi dăm cu Crucea în cap? Aici, pe forum, ce se întâmplă este o mică măsură faţă de ce a fost atunci, la fiecare Sfânt Sinod Ecumenic, din cele 9 sinoade, nu 7.
Adică ţi-e ciudă că avem dreptate! Asta e. Vino acasă. Lasă prostiile adventiste. Nu vezi că sunt prostii? Fără rădăcină, fără apostolicitate, fără Biserică, toţi protestanţii sunt suspendaţi, şi ajung în neant, sau în eter, că doar nu există suflet după moarte, aşa spun învăţăturile adventiste, nu? Se integrează în absolut, probabil, nu? Doamne iartă-mă.
Nu urmează nici un fir creştin, nicio născocire protestantă nu e mai bună decât morala unui ateu, ci vor să se lipească de ceva, orice, dar nu văd că totul e împotriva lor. Biblia, Sfinţii, Însuşi Dumnezeu. Totul e împotriva lor. Nu mai sta acolo.

Sfintele icoane, nu sunt urâte, nu sunt abominaţii şi nici scârboşenie, aşa ceva nu apare niciunde în Biblie, cum spui tu.
Iar ai minţit.
Şi ne-ai şi jignit. În primul rând pe Dumnezeu care e acolo prezent. Şi pe Sfinţii, care vor judeca lumea.
În raport teologic, şi nici un raport, ele nu sunt urâte. Doar pentru cei care nu le înţeleg, şi le urăsc, probabil, săracii oameni. Ca şi cum spui că felul de adorare prin Chivotul Legii, prin Şarpele de Aramă, prin Haina Mântuitorului, prin umbra Apostolilor, aşa cum îi cinstea Dumnezeu, că şi umbra lor făcea minuni. Deci toate acestea sunt urâte. Şi fi atent, nu sunt doar sub aspect teologic, sunt sub aspect biblic, întâi de toate.
Da, Biblia e Sfântă Icoană. Este esenţa creştinismului. Biblia sunt toate Sfintele Icoane adunate la un loc. Să nu te închini Bibliei? Normal că te închini, acolo-i Dumnezeu. În acele cuvinte. E Evanghelia, e Hristos şi Sfinţii. Scriptura îţi arată calea. Dacă te închini Scripturii, nu te închini foilor şi coperţilor, ci lui Dumnezeu.

Şi-atunci, dacă Adevărul Îl accesăm prin intermediul Scripturii, tu de ce nu asculţi de Scriptură? Când îţi dovedesc Scripturistic, că Sfintele Icoane nu sunt chipuri cioplite, nu sunt închinare la idoli, tu de ce nu asculţi de Biblie, deci de Adevăr, de Dumnezeu Treime? De ce te tot încăpăţinezi să lupţi împotriva Mielului? Când, precum bine spui, "ea fiind cea mai autorizată i inspirată cale de a-L cunoate pe Dumnezeu aa cum este zugrăvit de Duhul Sfânt", tu nu asculţi de ea. Sub ce motiv, dacă te numeşti creştin? Crezi că sunt 60.000 de tipuri de creştini, câte "confesiuni" sunt?
Crezi că se vor mântui toţi?
Adevărul e la toţi? E împărţit Adevărul? S-a făcut bucăţele? Nu. E întreg. Deplin. Biserica e întreagă în El. Şi El se împarte, fără să se despartă. Dar Bisericii Sale, al cărui cap, El este.

Ioan 15, 4: Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.
Ioan 15, 5: Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.
Ioan 15, 6: Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Rămânem deci la Scriptură i remarcăm în ea că pe lângă faptul că ea condamnă realizarea de imagini () în scop de închinare i slujire, nici nu găsim în ea exemple de credincioi (evrei ori cretini) care să se se închine ori să slujească înaintea acestor condamnabile reprezentări.

Greşit. Dezinformezi şi minţi, Centime. Originalele greceşti, Septuaginta, la chip cioplit, nu spune eikon, ci eidono, cu sensul de bust, statuie, imagine, CARE NU REPREZINTĂ pe Mântuitorul, pe Sfinţii Săi şi Heruvimii, şi puterile Cerurilor.
4 Regi 10, 27: Şi au sfărâmat chipul cel cioplit al lui Baal şi au dărâmat capiştea lui Baal.
Şti cum arăta Baal? O formă cu cap de animal şi corp de om. Îţi pare ţie că Hristos are ceva de-acolo? Ce treabă are întunericul cu lumina, ne spune Biblia? Niciuna. Mamona şi cu Hristos? Niciuna.
Iar despre Sfintele Moaşte, sunt 3 episoade. Care le ştiu eu. Dar ăsta-i alt subiect.

Pacea Domnului.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de bin000

In primul rand tu nu intelegi ce inseamna "chip cioplit".
Int. lui Solomon 13,10:"Dar sunt cu totul ticăloşi şi şi-au pus nădejdea în lucruri fără de viaţă cei care au numit dumnezei lucrurile mâinilor omeneşti, aurul şi argintul cu meşteşug lucrat şi închipuiri de dobitoace sau piatră netrebnică, cioplită de mână de demult."
Isaia 48,5:
. Ți-am prezis acestea înainte ca să se întâmple şi auzite ţi le-am făcut ca să nu zici: "Idolul meu le-a făcut, chipul cel cioplit şi turnat le-a hotărât!"

Îmi amintesc cum combăteam, ateu considerîndu-mă în tinereţile mele, pe cei care vorbeau în termeni de credinţă. Le ziceam: măi băieţi, ok, nobil suflet aveţi voi, plin de imaginaţie, de afecţiune, dar vă orientaţi greşit. Voi iubiţi şi încărcaţi de însuşiri nobile o fantasmă pe care aţi elaborat-o singuri. Hai, că omul fantazează înţeleg... Cine nu scapă ici-colo câte o fantezie, oameni suntem, iar românul e născut poet... Dar să te mai şi închini la fantasma elaborată de tine, să mai aştepţi şi minuni de la ea, să mai vrei şi viaţă veşnică de la o simplă închipuire, asta e prea de tot... Ziceam eu, isteţul. Şi-i dădeam înainte cu explicaţiile psihologice, cu peroraţiile pe tema capacităţii omului de a distinge între lumea imaginarului şi lumea reală etc. Ziceam bine, în conţinutul strict psihologic, dar nu sesizam că obiectul discuţiei era altul, reduceam totul la mundan, nebănuind că mintea mea mundană era de fapt un fel de coşgiug care încă nu fusese săgetat de vreo lumină; zăceam într-o temniţă pe care n-o vedeam din afara ei, fiind cu totul cuprins înlăuntru. Aş fi murit sufocat acolo, dacă nu îmi crăpa uşor, uşurel, carcasa aia compactă pentru a face loc prin mici fante interogative (date de suferirea unor mari necazuri) unei noi luminii, unei alte perspective...

Spre deosebire de atei, însă, au existat şi există oameni încă mai complicaţi şi mai curajoşi în închipuire: cei care, animaţi de dorul de Dumnezeu din fiece om, sunt răpiţi cu totul de mijloacele imaginaţiei mundane şi elaborează cu mâna lor diverse forme, din materie pământească, cărora li se închină ca unor dumnezei. Aşa au apărut statuile antice şi alte obiecte venerate. Materie moartă, neînsufleţită, modelată de mâna omului dar căreia acesta îi conferea, prin animismul specific vârstei copilăriei, statutul de zeu, de forţă supremă şi conducătoare a vieţii terestre.
Piatra netrebnică şi chipurile de dobitoace, mult elaborate de imaginaţia fierbintelui căutător de Dumnezeu - aşa cum a fost omul dintotdeauna, de la izgonirea din Rai - toate acestea au alcătuit ceea ce noi numim azi religiile lumii şi credinţa animistă a înaintaşilor. La aceştia se referă autorul omenesc al textului biblic!
La bunii noştri străbuni, romanii precum şi la prietenii noştri greci ne putem gândi, de pildă. Mitologia lor ne pasionează şi astăzi, mirîndu-ne cât de mult şi frumos au elaborat ei o lume de fantasme obiectivînd-o în obiecte cu proprietăţi magice, pe care le considerăm azi obiecte de artă.

Iudeii, însă, spre deosebire de romani şi greci, de egipteni şi chinezi, erau urmaşii lui Avraam şi ai celorlalţi Patriarhi. Erau din neamul Proorocilor. Aceştia vorbiseră cu Dumnezeu "faţă către faţă". Ei cunoşteau pe Dumnezeu Cel Viu şi nu aveau cum să accepte că artefactele neamurilor ar putea în vreun fel să fie Dumnezeul lor.
Mai târziu, anume când Domnul a hotărât că venise plinirea vremii, oamenii au aflat prin Fiul lui Dumnezeu întreg Adevărul. Nu mai era cazul acum să se teamă de reprezentarea Adevărului, de vreme ce Acesta trăise printre ei, cu ei şi le schimbase vieţile pentru totodeauna.
Creştinii erau încredinţaţi că Pogorârea Sfântului Duh nu făcea altceva decât să continue şi să amplifice până la Cer îndreptarea şi sfinţirea omului - promisiunea Fiului lui Dumnezeu, "Vă voi trimite alt Mângâietor...", vădindu-se ca împlinită.
Spre deosebire de romanii care aveau convingerea că zeii din piatra cioplită îi ajutau în războaie şi în alte activităţi, spre deosebire de grecii care se simţeau protejaţi la vânătoare şi inspiraţi la danţuri şi erotism, creştinii ştiau bine că Dumnezeul lor e în Ceruri şi pretutindeni, prin credinţă, că Fiinţa Lui e incognosciilă simţurilor dar că lucrarea Dumnezeirii se manifestă în lume şi poate fi cunoscută cu ochii duhovniceşti precum şi cu ochii de carne, cu inima duhovnicească şi cu inima de carne.
Ei nu se mai temeau să zugrăvească Chipul Celui văzut printre ei, Chipul Răstignitului. Şi nici pe al celor care fuseseră umbriţi de Slava lui Dumnezeu şi împodobiţi cu harul Său.

Aşadar, pe bună dreptate, noi oamenii de azi putem zâmbi faţă de copilăria credinţelor animiste ale celor de demult şi, din interes istoric, putem cerceta obiectele care dovedesc marea lor închipuire copilărească...
Însă dacă vom extinde pripit această atitudine privind "chipul cioplit" şi asupra celor care L-au cunoscut pe Domnul Hristos şi pe Apostoli, dacă vom crede că tot imaginaţia şi copilăria îi conduc pe aceia care au devenit sfinţi şi care îi iubesc pe sfinţi, ei bine atunci ne arătăm mânaţi de o oarece inerţie a cugetării, de o greoaie aşezare lipsită de flexibilitate şi fineţe discriminativă. Să facem saltul de înţelegere cuvenit! Noi suntem scoşi din copilăria lumii de Însuşi Hristos! Noi suntem înnoiţi prin Cuvânt, suntem născuţi din nou, prin credinţă şi har. Doică ne este Tradiţia.
Discernământul şi şoapta inimii (întărite şi conduse de Scriptură, de icoane, de toate manifestările cultului creştin) ne fac să distingem deîndată falsul de original!
Artemis e Artemis, o închipuire obiectivată în piatră şi texte, iar Hristos e Hristos - Calea, Adevărul şi Viaţa. A mă închina statuii lui Artemis e o naivitate copilărească, iar în raport cu Porunca lui Dumnezeu e păcat. După cum, a nu mă închina icoanei Dumnezeirii , adică Celui înfăţişat în ea, este, cel puţin pentru creştinul ortodox, o curioasă formă de neînţelegere şi de confuzie.

Textul Scripturistic are aşadar rolul (pozitiv) de a ne despărţi şi proteja de înşelăciunea unor păreri închipuite, idolatriceşti.
El nu are însă şi rolul (negativ) de a ne opri de la închinarea în duh şi adevăr şi, astfel, de la comuniunea cu Dumnezeu Cel Viu, de care noi creştinii suntem legaţi organic, prin seva iubirii şi a credinţei.

Doamne ajută, fraţilor!

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de Barsaumas

Deci: ce este nefinisat ca expresie dogmatica si/sau de ritual, nedezvoltat, fie si ca mentiune (mai) explicita (vezi episodul "oasele lui Elisei") in VT, ajunge la maturitate/explicitare/inflorire/cum vrei sa zici, in NT.
Cu asta, cred ca am zis/acoperit totul, atat catre tine, cat si catre Pelerin.
Nu imi plac latraturile isteroide "hauhau, cei ce nu sunt ca noi nu sunt umani, etc.". Eu prefer sa ma exprim rece, la obiect, si pe subiect. :) A insulta pe cei de alta confesiune nu e serviciu adus evlaviei de Dumnezeu maritoare, ci blasfemie perfect disimulata, cum admirabil a vazut-o acest urmas al gandirii parintelui Arsenie, care ne este coleg.
Sa speram ca orice mugure va deveni floare sau frunza, ad majorem gloriam Dei.

Obiectivitatea mă silește să fiu din nou de acord cu tine și nu doar cu privire la partea a doua, fapt care m-a determinat să nici nu mai reacționez emoțional la ”lătrăturile isteroide”- cum le numești (eu le sesizes mai degrabă ca pe niște jalnice schelălăieli); ci și cu privire la prima parte. Noul Testament completează revelația Vechiului din toate punctele de vedere. Referitor la ”finisarea rituală” eu o percep în sensul simplificării ei, căci Hristos reduce multitudinea ceremoniilor din VT la practic două: Botezul și Cina Domnului - exceptând desigur ruga și cântul ca părți indispensabile ale actului închinării.
Acum continuînd firul subiectului, nu înțeleg în ce sens Noul Testament dezvoltă expresia dogmatică a icoanei și moaștelor, din moment ce nu apar ”explicit” niciuna din cele două categorii. Așa cum pertinent a subliniat și colegul Pelerin, ne-am fi așteptat ca atât ”moaștele” lui Elisei, cât și ”picturile” medicului-evangheist Luca să fie nelipsite în cadrul închinării la Templu ori în adunările primilor creștini; ori nici vorbă de așa ceva! Nici măcar o sugestie cât de mică...

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Obiectivitatea mă silește să fiu din nou de acord cu tine și nu doar cu privire la partea a doua, fapt care m-a determinat să nici nu mai reacționez emoțional la ”lătrăturile isteroide”- cum le numești (eu le sesizes mai degrabă ca pe niște jalnice schelălăieli); ci și cu privire la prima parte. Noul Testament completează revelația Vechiului din toate punctele de vedere. Referitor la ”finisarea rituală” eu o percep în sensul simplificării ei, căci Hristos reduce multitudinea ceremoniilor din VT la practic două: Botezul și Cina Domnului - exceptând desigur ruga și cântul ca părți indispensabile ale actului închinării.
Acum continuînd firul subiectului, nu înțeleg în ce sens Noul Testament dezvoltă expresia dogmatică a icoanei și moaștelor, din moment ce nu apar ”explicit” niciuna din cele două categorii. Așa cum pertinent a subliniat și colegul Pelerin, ne-am fi așteptat ca atât ”moaștele” lui Elisei, cât și ”picturile” medicului-evangheist Luca să fie nelipsite în cadrul închinării la Templu ori în adunările primilor creștini; ori nici vorbă de așa ceva! Nici măcar o sugestie cât de mică...

Esti sigur ca primii crestini (adica secolele 1-3 dupa Cristos) nu aveau picturi cu chipurile martirilor/sfintilor? Ai vizitat vreodata Roma, adica catacombele?
Gindeste-te la un aspect anume: crestinismul este/trebuie sa fie conservator, puternic conservator-spre-bine. Logic: Dumnezeu a creat Universurile (vazut si nevazut) in modul "bun foarte"; inovatiile in general sunt de la stii tu cine. Toate practicile acestea, care voua protestantilor vi se par idolatre cel putin ca aspect sau tendinta, nu outea fi scoase ca un hocus-pocus din manaeca de Biserica Vazuta, asa, cum a fost inventat nu stiu ce concept filosfic abstact si bizar. Trebuia sa existe o continuitate, corect? Adica, continuitate cu ce se predica de la Intrupare si mai ales de la Pentecost si Sinodul I Apostolic incoace. Fa ce numesc germanii "ein Gedanken Experiment" si pune-te in locul unui tanr proaspat crestinat, care aude de sfinti si vede relicvarii cu martiri. Nu e reactia normala sa cinstesti si osemintele/moastele/capetele/etc. ale parintilor tai spirituali, care i-au initiat in Misterul Crestin pe ghizii ghizilor tai spirituali, din negura vremurilor pornind? Nu e omeneste normal? Tu, la adunare, presupun ca vorbesti/ti se vorbeste cu respect si piosenie de primii pastori adventisti din Romania, ma insel cumva?
Unde se rupe filmu' e faza cu politizarea Bisericii dupa iesirea din catacombe. A convenit ca masele sa fie/ramana ignorante, si sa nu faca prea multe speculatii teologice, inclusiv privind diferenta PRACTICA dintre cinstire si inchinare. Da, e adevarat, ca prea adeseori ortodoxul/catolicul/miafizitul amarastean medieval timpuriu nu cunostea nuante teologice, doar facea ascultare oieste (altfel uriasi ca Sf. Maxim Confesorul sau Sf. Vasile cel Mare ar fi avut in spatele lor multimi uriase, si NU ar fi fost persecutati de asa-zisa ierarhie tradatoare si oportunista a vremii) si uneori saracu' comitea confuzie intre cinstire si inchinare.
Dar acum, fii sigur ca un credincios constient si bine catehizat, din orice biserica traditionala vrei, face diferenta: Sf. Trinitati inchinare, Preasfintei supracinstire, sfintilor, cinstire.
Cum clar a zis-o si Alin, si chiar si Igor/Daniel, noi ii rugam pe sfinti sa duca rugaciunile noastre la Tron. Nicidecum nu ii punem pe sfinti in locul Mantuitorului. Ei sunt doar mijlocitori, si deseori in chip minunat (trup neputrezit, viziuni, vindecari, etc). Nu te lua dupa babe ignorante care se aglutineaza la practici frizind superstitia. Dialogheaza cu crestini, nu cu incercari-de-crestini, daca vrei un dialog ca acela pe care ti-l ofer si vrei sa afli adevarul despre noi.
Noi avem uneori prea mult izolationism confesional autosuficient, iar voi vedeti Scriptura bidimensional. Noi, madularele bisericilor traditionale, o vedem tridimensional. A treia dimensiune e Traditia.
Acum, ca sa revin la laitmotivul cu boboc/floare sau samanta/radacina: unel lucruri spirituale sunt ocultate un timp. Daca vrei, ca sa compar cu des folositul motiv al semintelor, sunt in dormanta. In VT, tot ce vei vedea maturizat in vremea scrierii Evangheliilor si Faptelor, era inca ocultat/dormind/latent. In NT insa, petalele se desfac si mirosul duhovnicesc al Florii Vesnice inunda Pamantul celor cazuti.

[Illuminatu]

În prealabil postat de Barsaumas

Esti sigur ca primii crestini (adica secolele 1-3 dupa Cristos) nu aveau picturi cu chipurile martirilor/sfintilor? Ai vizitat vreodata Roma, adica catacombele?
Gindeste-te la un aspect anume: crestinismul este/trebuie sa fie conservator, puternic conservator-spre-bine. Logic: Dumnezeu a creat Universurile (vazut si nevazut) in modul "bun foarte"; inovatiile in general sunt de la stii tu cine. Toate practicile acestea, care voua protestantilor vi se par idolatre cel putin ca aspect sau tendinta, nu outea fi scoase ca un hocus-pocus din manaeca de Biserica Vazuta, asa, cum a fost inventat nu stiu ce concept filosfic abstact si bizar. Trebuia sa existe o continuitate, corect? Adica, continuitate cu ce se predica de la Intrupare si mai ales de la Pentecost si Sinodul I Apostolic incoace. Fa ce numesc germanii "ein Gedanken Experiment" si pune-te in locul unui tanr proaspat crestinat, care aude de sfinti si vede relicvarii cu martiri. Nu e reactia normala sa cinstesti si osemintele/moastele/capetele/etc. ale parintilor tai spirituali, care i-au initiat in Misterul Crestin pe ghizii ghizilor tai spirituali, din negura vremurilor pornind? Nu e omeneste normal? Tu, la adunare, presupun ca vorbesti/ti se vorbeste cu respect si piosenie de primii pastori adventisti din Romania, ma insel cumva?
Unde se rupe filmu' e faza cu politizarea Bisericii dupa iesirea din catacombe. A convenit ca masele sa fie/ramana ignorante, si sa nu faca prea multe speculatii teologice, inclusiv privind diferenta PRACTICA dintre cinstire si inchinare. Da, e adevarat, ca prea adeseori ortodoxul/catolicul/miafizitul amarastean medieval timpuriu nu cunostea nuante teologice, doar facea ascultare oieste (altfel uriasi ca Sf. Maxim Confesorul sau Sf. Vasile cel Mare ar fi avut in spatele lor multimi uriase, si NU ar fi fost persecutati de asa-zisa ierarhie tradatoare si oportunista a vremii) si uneori saracu' comitea confuzie intre cinstire si inchinare.
Dar acum, fii sigur ca un credincios constient si bine catehizat, din orice biserica traditionala vrei, face diferenta: Sf. Trinitati inchinare, Preasfintei supracinstire, sfintilor, cinstire.
Cum clar a zis-o si Alin, si chiar si Igor/Daniel, noi ii rugam pe sfinti sa duca rugaciunile noastre la Tron. Nicidecum nu ii punem pe sfinti in locul Mantuitorului. Ei sunt doar mijlocitori, si deseori in chip minunat (trup neputrezit, viziuni, vindecari, etc). Nu te lua dupa babe ignorante care se aglutineaza la practici frizind superstitia. Dialogheaza cu crestini, nu cu incercari-de-crestini, daca vrei un dialog ca acela pe care ti-l ofer si vrei sa afli adevarul despre noi.
Noi avem uneori prea mult izolationism confesional autosuficient, iar voi vedeti Scriptura bidimensional. Noi, madularele bisericilor traditionale, o vedem tridimensional. A treia dimensiune e Traditia.
Acum, ca sa revin la laitmotivul cu boboc/floare sau samanta/radacina: unel lucruri spirituale sunt ocultate un timp. Daca vrei, ca sa compar cu des folositul motiv al semintelor, sunt in dormanta. In VT, tot ce vei vedea maturizat in vremea scrierii Evangheliilor si Faptelor, era inca ocultat/dormind/latent. In NT insa, petalele se desfac si mirosul duhovnicesc al Florii Vesnice inunda Pamantul celor cazuti.

L-ai ametit de tot pe tov.666! Frumoasa incercarea cu boboceii si panselutele! Sa te tii numai cand ti-o scrie 666 o (para)fraza de amor sectar de ti se vor ofilii panselutele!

Credinta e o lupta, nu te amagi! Si in spatele parerilor sectare fii sigur ca e cate un drac ascuns soptindu-ti cuvinte dulci la ureche.

Sectarul prin fiinta sa e un mincinos! Chiar daca ceea ce ar spune el este citat din Sf.Parinti - cum este cazul falsului pelerin -, faptul ca o spune rupt fiind de Biserica se dovedeste a fi o AMAGIRE cu scopul de a te face prozelit sau, ceva mai subtil, de a-ti induce ideea ca si la ei se afla Adevarul, deci si la ei te vei putea mantui. FIINTA LOR ESTE MINCINOASA, nu te lasa amagit de cuvintele frumoase si de atitudinea intelectuala. Nu este cunoastere afara de Hristos! Asa marturiseste Sf.Ap.Pavel in Sf.Scripturi.

De aceea a lasat Bunul Dumnezeu ca la ei ideea, invataturile despre Sf.Taine sa nu le placa si sa le respinga pentru ca noi sa ne dam seama ca la ei NU ESTE COMUNIUNE CU DUMNEZEU. Feriti-va de ei ca pana si logica si intelectul lor lucreaza impotriva lui Dumnezeu! DIAVOLUL SECTAR ESTE CORECT DIN PUNCT DE VEDERE POLITIC!

[Illuminatu]

"2.Eu sunt Domnul, Dumnezeu tău, Cel ce te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
3.Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine.
4.Să nu-ţi faci chip cioplit, şi nici vreo asemănare cu ceva din câte sunt în cer, acolo sus, ori din câte sunt pe pământ, aicea jos, ori din câte sunt în apele de sub pământ.
5.Să nu te închini lor, şi nici să le slujeşti; că Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cel ce vina părinţilor o dă pe seama copiilor pân'la al treilea şi-al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc"

De 2 ori l-am intrebat pe 666 daca recunoaste ca Iisus Hristos este Dumnezeu-Omul, daca Trupul sau este, de fapt natura umana asumata si indumnezeita. A evitat raspunsul!
Noi credem ca Iisus Hristos este Dumnezeu, ca urmare reprezentarea Chipului Sau NU cade sub incidenta primei porunci. Asta e absolut clar.

Iar conform 2 Ioan 1,7:
"Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; unul ca acesta e amăgitorul şi antihristul."

CEL CARE NU MARTURISESTE CA IISUS HRISTOS A VENIT IN TRUP ESTE ANTIHRISTUL!
Nu trebuie sa fii foarte citit pentru a vedea cu ochii ce trebuie vazut. Dumnezeu e simplu de cunoscut pentru cel sincer si ... renascut in sanul Bisericii!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Așa cum pertinent a subliniat și colegul Pelerin, ne-am fi așteptat ca atât ”moaștele” lui Elisei, cât și ”picturile” medicului-evangheist Luca să fie nelipsite în cadrul închinării la Templu ori în adunările primilor creștini; ori nici vorbă de așa ceva! Nici măcar o sugestie cât de mică...

Fraţilor, să fim drepţi la cuget! Iar nu copii la minte. Oare Scriptura face inflaţie de cuvinte? Oare vouă, care sunteţi biblişti, şi care bibiliţi cu programe sofisticate fiecare cuvinţel scripturistic, găsindu-l important foarte şi plin de miez, vi se pare că vreun cuvânt din Evanghelie ori vreuna dintre Epistole sunt scrise de florile-mărului? Nu mai degrabă s-a scris atunci când a fost necesar? Aşadar în vederea depăşirii unor probleme cruciale pentru viaţa Bisericii, care apăruseră deja, precum şi a celor care aveau să vină?
Vă miraţi că nu sunt texte care să pomenească unul sau altul dintre aspectele vieţii de credinţă? Nimic mai firesc! La ce bun să punem dreptar acolo unde lucrurile decurg deja drept?
Aşadar nu găsim scrise acele lucruri care deja funcţionau din plin. Nici Biblia nu ar fi trebuit să fie scrisă! Dar, întrucât oamenii au fost mereu îndărătnici şi tari de cerbice, uituci şi uşor de momit, întrucât inima noastră a fost mereu învârtoşată, greoaie şi nerecunoscătoare, întrucât nu am voit să primim pe Dumnezeu din tot sufletul nostru, atunci, da, prin pogorământ ne-a lăsat Dumnezeu busola asta numită Scriptură. Dar nici de ea nu am ascultat, precum ştim, ci am ales mereu să orbecăim prin istorii...
Apoi, să nu uităm: suntem rupţi de universul liturgic şi de înţelesul originar al teologiei icoanei. Parcă suntem nişte ţaţe şi o adunătură de gură-cască în faţa icoanei... Guralivi şi grăbiţi, gălăgioşi şi snobi, ne perindăm opiniile deşucheate pe coridorul vizitatorilor Sacrului şi debităm enormităţi fără măsură. Suntem rupţi, astăzi, de universul unitar al Liturghiei care, amintiţi-vă cei ce scormoniţi prin texte vechi, nu putea fi lipsit nici de icoană, nici de cântare, nici de tămâie, nici de lacrimile suferinţei şi dorului... Ce legătură mai avem noi, modernii, cu toate acestea?
Vorbim despre icoane! Avem noi habar de universul primilor iconari? Trăit-am noi întâlnirile lor cu Dumnezeu? Şi invers, în timp ce flecărim pe net din dorinţa de a ne confirma obsesiile şi micuţele prejudecăţi, avem noi habar ce străduinţe depun iconarii de azi?

Mă încumet să întreb altceva: de ce credeţi că sfinţii tăcuţi şi neştiuţi nu au simţit nevoia să scrie tratate lungi de teologie? De ce tăcerea lor? De ce discreţia? De ce nu mai degrabă tomuri şi tomuri, mereu... Ce, unul care vorbea cu Dumnezeu prin creierul munţilor sau în arşiţa câmpiei nu ar fi avut nici un cuvânt de spus despre credinţă?
Oare nu a fost de ajuns că sfinţii s-au hotărât, în faţa barbarilor păgâni şi a ereziilor, să vorbească? Nu au vorbit oare odată pentru totdeauna? Oare flecăreau conjunctural? Oare dădeau cu presupusul? Asta să însemne, oare, "părutu-ni-s-a nouă şi Duhului Sfânt"?...

Scriptura nu conţine textele pe care am voi noi să le conţină ci doar pe acelea pe care Dumnezeu, Proniatorul nostru, a găsit de folos să le insufle pentru noi. Ce nu e scris acolo înseamnă că a fost trăit deplin pe altă cale. Anume, prin trăirea sfinţilor, mucenicilor, mărturisitorilor. Ei au trăit făcînd. S-au găsit destui să le noteze sfânta viaţă.

Când Moise cobora cu Tablele Legii, deşi Poruncile erau scrise acolo, în piatră, cei mai mulţi nu îi dădeau crezare. Deşi le vorbea, ei nu îl ascultau. Dar ce zic de Moise? Priviţi pe Hristos! A fost vândut şi răstignit de cei care au stat la masă cu El, de cei care Îl ascultau când pe munte când pe malul mării, de cei cărora Domnul le-a vindecat orbii şi paraliticii, nătângii şi leproşii, de cei cărora Hristos le-a înviat morţii... Ce tot îi daţi cu Scriptura, ca argument suprem, când strămoşii noştri L-au răstignit pe Însuşi Argumentul Suprem, pe Cel Care a trăit printre ei, a suferit împreună cu ei, S-a bucurat împreună cu ei şi S-a răstignit pentru ei, prin alegerea lor?

Dacă nici de Moise şi nici de Hristos nu au voit să asculte oamenii, voiţi ca ei să asculte musai de Scriptură şi doar de Scriptură? Când? Azi, în noianul de scripturi care încep cu abecedarul chirchiz telenovelizat, continuă cu scriptura efectelor adeverse ale paracetamolului, trec prin recomandările uneia din cele zece mii de firme producătoare de prezervative şi termină cu analogia-supergolurilor-din-liga-statului-burundi? Iertaţi, vă rog, dar multe noime le mai răsturnăm sub soare...