Rai-Iad

Am gasit cartea despre care am scris anterior: Mantuirea pacatosilor. Cele doua capitole despre Rai si despre iad se afla mai spre final. Lectura placuta!
http://www.scribd.com/doc/117132220/...tosilor#scribd

În prealabil postat de AlinB

Nu, nu te-ai facut inteles, care e utilitatea pentru mantuirea ta?

Sau de fapt, te intereseaza pentru mantuire sau din alt motiv?

Aline, nu fi rau! Lasa omul sa intrebe. Trebuie sa stiu ce e in iad, ca sa stiu de ce ma feresc. Sa ma lipesc de Dumnezeu macar de frica pentru chinurile vesnice. Sau sa tanjesc dupa Rai pur si simplu pentru a-L putea iubi pe Dumnezeu. Daca nu stiu care e tinta, cum lupt s-o ating?

În prealabil postat de antoniap

Aline, nu fi rau! Lasa omul sa intrebe. Trebuie sa stiu ce e in iad, ca sa stiu de ce ma feresc. Sa ma lipesc de Dumnezeu macar de frica pentru chinurile vesnice. Sau sa tanjesc dupa Rai pur si simplu pentru a-L putea iubi pe Dumnezeu. Daca nu stiu care e tinta, cum lupt s-o ating?

Exact , asa

[AlinB]

În prealabil postat de antoniap

Aline, nu fi rau! Lasa omul sa intrebe. Trebuie sa stiu ce e in iad, ca sa stiu de ce ma feresc. Sa ma lipesc de Dumnezeu macar de frica pentru chinurile vesnice. Sau sa tanjesc dupa Rai pur si simplu pentru a-L putea iubi pe Dumnezeu. Daca nu stiu care e tinta, cum lupt s-o ating?

Batii campii, nici macar n-ai inteles dilema.

[AlinB]

În prealabil postat de VHAlexandru

Exact , asa

Dada, ce suceala instant.
Nici macar nu se leaga cu intrebarea initiala.

[Allexa]

În prealabil postat de VHAlexandru

Nu cred ca e chiar asa . Parca Sf. Ioan Scararul zicea ca e foarte gresit sa zicem ca iadul e un loc unde dracii ii chinuie pe pacatosi, ci e o stare de despartire a omului de Dumnezeu, fiindca din cauza pacatelor omul nu-l poate primi pe Dumnezeu, nu ca Domnul nu ar vrea, ci pacatosul nu vrea , si patimasul e intr-o stare de tristete uriasa .Asa zice si duhovnicul meu . Insa Sf. Serafim de Sarov si parintele Cleopa zic altceva, ca in iad e intuneric, si te sperie dracii , si ca acolo e caldura mare, etc.

Și ți se pare că cele două aspecte se contrazic?

[AlinB]

Nu neaparat, una e perspectiva teologica, rafinata, cealalta e mai pe intelesul omului de rand la care filosofia produce dureri in creierul mic :)

Omul nostru insa e pornit sa vada musai o contradictie.

Adevarul ca inteles este o combinatie de cele doua insa cel mai bine ar fi sa nu aflam raspunsul exact, cei care l-au aflat cu certitudine nu se bucura de el.

[Allexa]

În prealabil postat de AlinB

Nu neaparat, una e perspectiva teologica, rafinata, cealalta e mai pe intelesul omului de rand la care filosofia produce dureri in creierul mic :)

Omul nostru insa e pornit sa vada musai o contradictie.

Adevarul ca inteles este o combinatie de cele doua insa cel mai bine ar fi sa nu aflam raspunsul exact, cei care l-au aflat cu certitudine nu se bucura de el.

...și oricum, nu cred că o clarificare ar motiva mai mult pe cineva să se apropie de Dumnezeu! La început poate fi frica de iad mobilul schimbării vieții, dar pe parcurs, deja când omul se apropie de Dumnezeu, ajunge să Îl dorească nu din frica de iad, ci din căință și iubire pentru El!

Tu ce zici, Alexandru? Mie mi se pare că cele două aspecte se îmbină, cumva, cum zicea și Alin. Că e iadul suferință fizică sau suferință sufletească, oare contează? Nu vorbim tot despre ceva groaznic? În niciunul dintre cazuri Domnul nu se bucură. Și nici dracii, fii sigur!

În prealabil postat de AlinB

Batii campii, nici macar n-ai inteles dilema.

Aline, ce dilema sa inteleg?
Cred ca tu n-ai inteles cat e de importanta intrebarea pe care si-o pune initiatorul topicului.
Daca nu e important sa stim ce e Raiul si ce e Iadul, atunci ne complacem intr-o mediocritate duhovniceasca periculoasa. Dumnezeu a ingaduit ca marii asceti sa guste din fericirea Raiului, la propriu:

,,Aşa-i, dragii mei, că vă întrebaţi cum adică un sfânt bucătar? Este vorba de Sfântul Eufrosin pe care-l prăznuim chiar în această duminică, pe 11 septembrie. Este un sfânt atât de simplu, dar plin de iubire de Dumnezeu, de bunătate faţă de toţi şi de smerenie.

Cuviosul Eufrosin s-a născut într-o familie simplă şi foarte săracă. A fost primit într-o mănăstire încă de tânăr şi la început a slujit monahilor la bucătărie, fiind pus să prepare mâncare. Era tăcut şi smerit şi îşi petrecea timpul în rugăciune şi ascultare. Iar când făcea mâncare fraţilor sau împlinea ceea ce i se cerea, le făcea pe toate ca pentru Dumnezeu. Şi Dumnezeu îl iubea foarte mult pe Eufrosin pentru că niciodată nu se certa cu nimeni.

Vrând să-l răsplătească pentru bunătatea sa, Dumnezeu îi făcu lui Eufrosin un dar: să poată pleca în fiecare noapte, pentru o clipă, în orice loc îl ducea gândul. Şi pentru că Eufrosin se gândea în toată vremea la Grădina Raiului, în fiecare noapte se pomenea acolo, încât nu ştia dacă ce i se întâmpla era adevărat sau visa. În acea mănăstire vieţuia şi un preot iubitor de Dumnezeu, care se ruga ca Dumnezeu să-i arate bunătăţile pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe El. Şi iată că într-o noapte se pomeni într-o grădină preafrumoasă, plină de pomi, în care cântau păsări minunate. Şi când se uită mai bine, nu-i veni să-şi creadă ochilor. În mijlocul grădinii se afla Eufrosin, blândul bucătar, care se îndulcea de roadele grădinii. Preotul se apropie şi îl întrebă uimit:
- A cui este grădina aceasta şi ce cauţi tu aici? Cuviosul Eufrosin îi răspunse:
- Aceasta este grădina celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, iar mie mi s-a îngăduit să stau aici şi să mănânc ce voiesc, din multa milostivire a Domnului.
- Oare îmi poţi da şi mie să mănânc ceva din această minunată grădină? întrebă cu smerenie preotul.
- Poţi lua ceea ce voieşti, din darul lui Dumnezeu. Atunci preotul arătă către nişte mere frumoase, iar Eufrosin îi rupse câteva şi i le puse în rasă. În acea clipă bătu toaca şi preotul se trezi din vedenie. La început preotul crezu că totul a fost doar un vis, dar când se uită pe masă, ce să vadă? Trei mere frumoase care răspândeau o mireasmă minunată în chilie. După ce rămase o vreme nemişcat de uimire, merse spre biserică. Întâlnindu-l pe Eufrosin, îl întrebă:
- Eufrosine, spune-mi, unde ai fost azi-noapte? - La mine în chilie. - Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi, te rog, adevărul. Văzând că preotul ştie totul, Eufrosin nu se mai putu ascunde şi îi mărturisi:
- Am fost acolo unde merg cei ce-L iubesc pe Dumnezeu şi unde te-ai rugat şi Sfinţia Ta să mergi. Şi acolo ţi-am dat merele pe care le ţii ascunse acum. Minunându-se tare de această întâmplare dumnezeiască, după terminarea rugăciunii, părintele adună toată obştea mănăstirii şi le povesti totul, arătându-le şi darul părintelui Eufrosin.

Atunci, toţi doriră să ia binecuvântare de la omul lui Dumnezeu, însă nu îl mai găsiră. Căci el, fiind smerit şi nedorindu-şi laudele oamenilor, fugise la o altă mănăstire, unde nu îl cunoştea nimeni. Acolo continuă să se roage lui Dumnezeu, să fie blând şi smerit cu toţi şi să meargă în fiecare noapte în Grădina Raiului. Iar din merele cele frumos mirositoare mâncară mulţi bolnavi, tămăduindu-se de bolile lor şi slăvindu-l pe bunul Dumnezeu. Să ne rugăm lui Dumnezeu ca prin rugăciunile Sfântului Cuvios Eufrosin să ne învrednicească şi pe noi să vedem Grădina Lui preaminunată."
Sursa:
http://ziarullumina.ro/sfantul-bucat...-rai-5379.html

În prealabil postat de AlinB

Dada, ce suceala instant.
Nici macar nu se leaga cu intrebarea initiala.

Mai oameni buni, ma mai intreaba prietenii incepatori in credinta , nu inventez, martor imi este Dumnezeu , despre dogmele ortodoxe, si le mai raspund cat stiu , ca sa-i mai aduc mai aproape de Biserica . Si mai intreaba si despre viata vesnica , si aici ma incurc , si am crezut ca ma puteti ajuta , voi care sunteti mai avansati in credinta .
Si sa va dau un sfat : nu-i mai credeti pe toti useri trolli , si ca zic "suceli instant" , ca poate intreaba un crestin mai incepator in Ortodoxie, si daca vede ca asa se dezbina crestinii intre ei , isi mai pierde increderea in Biserica . Si unuia mai inaintat nu-i ok sa-i raspunzi asa .