Este permis intr-o casatorie?

În prealabil postat de coralina

Interesant mod de a exprima cainta... in timp ce faci cu ochiul, nu cred ca e ortodox!! ...

Sigur, instinctul ar rezolva totul .. daca l-am lasa!! Insa tu pierzi din vedere faptul ca instinctul trebuie sugrumat exact atunci cand se manifesta mai pregnant (conform canoanelor ortodoxe), si anume la pubertate si in adolescenta!

Pai, eu sunt femeie si nu pot fi preot. De aici emoticonul.
Zici ca:

În prealabil postat de coralina

instinctul trebuie sugrumat exact atunci cand se manifesta mai pregnant (conform canoanelor ortodoxe), si anume la pubertate si in adolescenta

Si daca nu este lasat sa se manifeste, dispare?!?
Am fost martora unor discutii dintre tinerele nordice cu care lucram si care povesteau ca la 14-15 ani, cand "instinctele se manifesta mai pregnant", cum spui, aveau pe saptamana mai multi parteneri, incat parintii lor erau disperati. Sa fie in ordine acest comportament? Din punctul meu de vedere nu este, caci li se fura curatenia sufleteasca. Inca nu am auzit de o relatie care sa fi inceput la 13-14 ani si sa se fi transformat intr-o casnicie de durata.
Varsta pubertatii si a adolescentei este pentru a te cunoaste pe tine, a-ti dezvolta sentimentele de prietenie si a te indragosti (nu a face sex). Dar acesti copii nu mai au timp sa prelucreze sentimente; ei se grabesc in pat si isi distrug sufletul si se maturizeaza inainte de vreme, ei fiind fragezi inca. Aceasta este parerea mea.

PRINCIPII SPIRITUALE PENTRU VIAŢA SEXUALĂ ÎN CĂSNICIE
http://tainacasatoriei.wordpress.com...a-in-casnicie/

din “UN SINGUR TRUP – Aventura mistică a cuplului
MICHEL PHILIPPE LAROCHE
EDITURA „AMARCORD" Timişoara, 1995

Acesta este capitolul 10 din carte si raspunde la multe intrebari.

[coralina]

În prealabil postat de Miha-anca

Si daca nu este lasat sa se manifeste, dispare?!?
Am fost martora unor discutii dintre tinerele nordice cu care lucram si care povesteau ca la 14-15 ani, cand "instinctele se manifesta mai pregnant", cum spui, aveau pe saptamana mai multi parteneri, incat parintii lor erau disperati. Sa fie in ordine acest comportament? Din punctul meu de vedere nu este, caci li se fura curatenia sufleteasca. Inca nu am auzit de o relatie care sa fi inceput la 13-14 ani si sa se fi transformat intr-o casnicie de durata.
Varsta pubertatii si a adolescentei este pentru a te cunoaste pe tine, a-ti dezvolta sentimentele de prietenie si a te indragosti (nu a face sex). Dar acesti copii nu mai au timp sa prelucreze sentimente; ei se grabesc in pat si isi distrug sufletul si se maturizeaza inainte de vreme, ei fiind fragezi inca. Aceasta este parerea mea.

Nici eu nu sunt de acord cu inceperea vietii sexuale inainte de vreme.
Insa discutia se purta in jurul instinctelor. Tu afirmai ca instinctele il vor invata pe tanar tot ce trebuie despre dragostea trupeasca. Insa ma intreb cum poate fi realizat acest lucru atat timp cat tocmai in perioada de manifestare navalnica a instinctelor, adolescentului i se spune ca acestea trebuie reprimate.

Cineva a scris astazi un lucru f. interesant (cred ca Mihnea Dragomir), si anume ca Biserica ne cere noua, credinciosilor, sa Il iubim pe Dumnezeu, ceea ce nu este usor. Putini vor recunoaste acest lucru. Ca sa ajungi sa nutresti sentimente de dragoste fata de Dumnezeu, trebuie mai intai sa-L cunosti (la unii dureaza mai mult, la altii mai putin).
In mod analogic, indemnul la castitate adresat unui adolescent nu este inteles de catre acesta, deoarece beneficiile unui asemenea comportament nu pot fi lesne evidentiate. In marea majoritate a cazurilor trec ani buni in viata unui om pana cand acesta ajunge sa dea o alta valoare anumitor situatii din trecut. De unde "da-i Doamne romanului mintea cea de pe urma"!...

[heaven]

Spunea un utilizator mai devreme:

multi frati diferiti de mine, adica ,,mult" mai buni in credinta nu inteleg si nu pot deosebi situatiile cind ortodoxul trebuie sa actioneze canionic facind iertare, dragoste, milostenie , crezind ca toate acestea se fac fara nici o conditie (adevarul ca aceste ate invata duhovnicul si nu faci tu dupa ,,parerile tale" !) .

Ori nu am inteles eu ori ar trebui sa pricepem ca pentru a iubi,a ierta si a face milostenie trebuie sa le faci canonic si conditionat de duhovnic?
Adica eu daca simt sa fac aceste lucruri nu ar fi firesc daca nu am binecuvintarea duhovnicului meu sau daca nu este in cadrul unui canon?
Poate ma lamureste si pe mine cineva (prefer nu utilizatorul cu pricina,pt ca probabil iar o va lua personal),pentru ca in cazul acesta imi revine in amintire discutia pe care am avut-o cu un yogin din Misa acum cativa ani:vedeam foarte clar ca nu simtea o deosebita bucurie sa faca milostenie,sa isi ajute semenii,insa,cu toate acestea o facea.Si atunci l-am intrebat mirata de ce,daca nu simte sa daruiasca,continua sa procedeze asa?Si mi-a raspuns ca o facea pentru a-si arde karma...

[heaven]

În prealabil postat de Miha-anca

PRINCIPII SPIRITUALE PENTRU VIAŢA SEXUALĂ ÎN CĂSNICIE
http://tainacasatoriei.wordpress.com...a-in-casnicie/

din “UN SINGUR TRUP – Aventura mistică a cuplului
MICHEL PHILIPPE LAROCHE
EDITURA „AMARCORD" Timişoara, 1995

Acesta este capitolul 10 din carte si raspunde la multe intrebari.

Multumim pentru recomandare!
Citind o parte din respectivul material,am avut surpriza placuta sa gasesc niste cuvinte cat se poate de intelepte si nu am putut decat sa ma intreb pe ce anume ne-am contrazis pana acum?Evident ca esti de acord cu ce scrie acolo,altminteri nu ai fi facut recomandarea,in acelasi timp,in linii mari cam tot aceleasi lucruri doream sa le spun si eu,insa ori nu m-am facut inteleasa ori am fost gresit interpretata.
Sincera sa fiu,chiar ma asteptam la cu totul altceva cand am deschis pagina respectiva,insa am fost surprinsa placut:

Nici pe departe nu este, aşa cum unii în mod ipocrit au putut să gândească, partea ruşinoasă a căsătoriei! Şi trebuie să o afirmăm cu tărie: nici vorbă să fie restrânsă exclusiv la „reproducere”! Această concepţie, conform căreia bărbatul şi femeia n-ar fi, atunci când se cunosc trupeşte, decât nişte „re-producători”, e o imensă erezie! O erezie, pentru că nesocoteşte comuniunea dintre suflet şi trup, care stă deasupra acestui mister.

Prin acest cuvânt, Apostolul îi sfătuieşte pe cei căsătoriţi să nu-şi refuze unul altuia, nici bărbatul femeii, nici femeia bărbatului, bucurii şi plăceri care, departe de a viza reproducerea, nu au alt scop decât satisfacerea dorinţei de celălalt10, o dorinţă firească şi legitimă. Iar legătura care o satisface e chiar dovada fidelităţii dintre cei doi11. Cât de departe suntem, cu gândirea Părinţilor, de limbajul ipocrit! … Iată că Părinţii Bisericii vorbesc despre legitimitatea plăcerii în actul de iubire, în care cei doi caută „să-şi satisfacă dorinţa de celălalt”.

În fond, egoismul se poate strecura, sub masca puritanismului, şi în misterul vieţii intime.

„dacă vreun episcop sau prezbiter sau diacon sau oricine din cinul preoţesc, se ţine departe (s-ar abţine) de nuntă şi de cărnuri şi de vin, nu pentru înfrânare, ci din scârbă, trecând cu vederea (uitând) că toate sunt foarte bune şi că bărbat şi femeie 1-a făcut Dumnezeu pe om, ci hulind ar cleveti făptura, ori să se îndrepte, ori să se caterisească şi să se îndepărteze din Biserică (să se afurisească).

Nu trebuie să uităm că demonii trăiesc în abstinenţă, fără a cunoaşte ispitele cărnii, şi că o falsă feciorie, însoţită de judecăţi la adresa „mediocrităţii spirituale” a celuilalt, sunt cel mai adesea alibiul unei iubiri care se stinge.

Pentru că tocmai harul iubirii e cel care transfigurează unirea şi o sfinţeşte, făcând-o nespurcată şi pură.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

PRINCIPII SPIRITUALE PENTRU VIAŢA SEXUALĂ ÎN CĂSNICIE
http://tainacasatoriei.wordpress.com...a-in-casnicie/

din “UN SINGUR TRUP – Aventura mistică a cuplului
MICHEL PHILIPPE LAROCHE
EDITURA „AMARCORD" Timişoara, 1995

Acesta este capitolul 10 din carte si raspunde la multe intrebari.

Ma bucur ca de data asta ne place aceeasi carte. (O recomandam si eu mai sus). Da, cum zicea si heaven, de ce ne mai certam atunci?
Am impresia ca si ce spune Coralina interpretezi gresit.

[Fani71]

În prealabil postat de zaharia_2009

..............................................???? ???? Fany, Fany ????????????...................................... ............

Zahario, Zahario! :-)
Cum spuneam mai sus, eu nu am csris aici chiar direct despre perversiuni. Am scris mai degraba despre modul in care Biserica ar trebui sau nu sa intervina in detaliu in viata intima a cuplului. Eu cred ca trebuie sa le dea principiile dragostei adevarate (asa cum face Laroche in cartea citata mai sus), si sa ii ajute sa le traiasca, nu sa le dea indicatii pretioase despre pozitii, acte permise si nepermise, zone de mangaiere acceptabile sau nu. Cred ca, daca un cuplu incearca sa realizeze in viata lui o dragoste crestina, sa isi transfigureze relatia de dragoste asa cum Hristos a schimbat apa in vin, atunci acel cuplu va simti singur ce este perversiune si ce este pur si simplu o manifestare fizica a dragostei si unirii dintre ei.
Anumite lucruri mi se par si mie perversiuni, da. Dar indraznesc sa cred ca asta este pentru ca intre mine si sotul meu este cu adevarat dragoste, nu ascultare de reguli si canoane.

PS Chiar nu inteleg ce vrei sa zici prin:
" Ca tu ai vrea sa-ti recunosti niste pacate public spunind ca esti marcata, fixata, dominata de sexul variant este ceva dar a-ti lua drept aparare tocmai pe Hristos in a practica orice , mai putin a pozitiei misionarului, este cu totul altceva !"
Cand scriam de 'pozitia misionarului' ma rfeream la ce a predicat BC pana nu de mult, descriind exact ce anume au voir sa faca sotii. Nu m-am pronuntat despre pozitii ci despre pozitia BC asupra vietii cuplului, care s-a schimbat, macat in practica pastorala.

A propos, un banc (caci nu este bine sa ne luam chiar asa in serios): un preot ortodox pe care il cunosc a fost intrebat intr-o conferinta care este pozitia Bisericii Ortodoxe asupra sexualitatii. El a raspune 'Banuiesc ca este pozitia misionarului'. :-)

În prealabil postat de Fani71

Ma bucur ca de data asta ne place aceeasi carte. (O recomandam si eu mai sus). Da, cum zicea si heaven, de ce ne mai certam atunci?
Am impresia ca si ce spune Coralina interpretezi gresit.

Da, asa crezi?!?

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Da, asa crezi?!?

La ce anume te referi, la carte sau la intelegerea gresita?
Daca nu credeam asa, nu scriam. Nu era o ironie, in orice caz.

[Traditie1]

În prealabil postat de coralina

Cineva a scris astazi un lucru f. interesant (cred ca Mihnea Dragomir), si anume ca Biserica ne cere noua, credinciosilor, sa Il iubim pe Dumnezeu, ceea ce nu este usor. Putini vor recunoaste acest lucru. Ca sa ajungi sa nutresti sentimente de dragoste fata de Dumnezeu, trebuie mai intai sa-L cunosti (la unii dureaza mai mult, la altii mai putin).

Dumnezeu nu e aproapele nostru ca să-L iubim ca pe noi înșine. Pe Dumnezeu Îl iubim ca pe Stăpânul, prin slujire. Este o diferență între dragostea ce o datorăm oamenilor și dragostea ce o datorăm lui Dumnezeu.

Chiar și Scriptura spune că pe Dumnezeu Îl iubim prin fapte, nu prin sentimente:

Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte
....
Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu (Ioan 14)