Citat:
În prealabil postat de gabriela8
Moartea nu ar trebui sa fie inspaimantatoare ci chiar o bucurie pentru ca te intorci de unde ai venit de fapt... insa trebuie sa fim pregatiti pentru intalnirea cu Dumnezeu si sa dam raspuns bun la judecata!
|
Da, in teorie.
La moarte nu m-am gandit la modul serios pana ce nu s-a imbolnavit bunica mea acum chiar un an. Mergand duminica de duminica la Sf Liturghie imi venea a plang la ecteniile pentru cei adormiti, gandindu-ma si realizand ca nu sunt doar niste rugaciuni pentru niste oameni abstracti, ca e posibil ca intr-un viitor nu prea indepartat am sa ma rog pentru bunica mea in momentul acela. Si vazand boala cum inainteaza ma gandeam la cat de putina este credinta mea ca ma intristez atat de tare la posibilitatea despartirii de cineva drag. Si intr-adevar la momentul cand moartea a devenit palpabila aproape, tristetea a fost asa de mare si credinta atat de putina incat nici macar nu am avut puterea sa ma adun si sa merg la spital sa o vad pentru ultima data in viata, desi in coma, si am stat plangand si incercand sa ma rog acasa, ceea ce imi resprosez si acum. Si asta din prea putina credinta.