Postul pentru femeile insarcinate

[anculina]

Sunt insarcinata in 14 saptamani si acum, in pragul Postului Mare, as vrea sa stiu daca ajunge sa postesc lunea, miercurea si vinerea. Nu stiu daca este bine sa nu mananc deloc o perioada asa de indelungata oua si lactate.

[hadrian]

mananca tot ce-ti cade bine si asteapta cu nerabdare ziua in care il vei invata si pe copilul tau sa posteasca. sarcina si nastere usoara!

[Fani71]

Parca mai deschisese cineva acum cateva zile un topic despre acest subiect.
Si eu stiu ca femeile insarcinate nu postesc. Daca chiar vor sa faca ceva pot renunta la ciocolata, la televizor sau la internet ;-))
Si eu sunt insarcinata. Eu as vrea saptamana viitoare sa nu mananc carne, dar daca o sa simt o nevoie imperioasa de carne totusi am sa mananc, pentru ca in starea noastra corpul stie mai bine ce face.
Avem toata viata sa postim, ar fi bine sa nu ne punem in pericol sanatatea si echilibrul fizic in aceasta perioada (caci se stie ca in general copilul isi ia ce-i trebuie de la mama, ea este cea care sufera daca nu se hraneste echilibrat)

Duhovnicul tau ce zice, anculina? Sunt convinsa ca daca l-ai intreba nu ti-ar spune sa postesti.

[iana]

Dumnezeu sa va dea nastere usoara si copii sanatosi.

[Fani71]

Multumesc!

[ory]

Sa fiti sanatoase dragi. dragi mamici si puii, de asemenea, caci sunteti tare curajoase...
Eu stiu ca nu se posteste in timpul sarcinii, iar acest lucru se intampla cu ingaduinta si Binecuvantarea duhovnicului care intelege situatia delicata in care se afla o graviduta. Este o vorba, mamica gravida trebuie sa manance un ou fiert pe zi . Dar, bine-nteles, daca se doreste a se apela la infranare, fiindca, pana la urma postul inseamna infranare si nevointa, atunci mamica ar putea renunta la anumite placeri si la anumite alimente care nu aduc nici un aport benefic din punct de vedere nutritional, ci doar caloric...cum sunt anumite dulciuri.
Spunea un doctor odata la o emisiune, ca mamica trebuie sa se hraneasca foarte bine in timpul sarcinii fiindca atunci copilul este in formare si, doar in acea perioada el isi i-a vitaminele , mineralele si substantele necesare pentru crestere, dar mai ales pentru formare. Tot acesta spunea ca, degeaba indopam copii dupa nastere cu vitamine, acesta va asimila exact cantitatea cu care s-a obisnuit metabolismul lui in timpul formarii, adica in burtica.
Consider ca este gresit sa acceptam ca trebuie sa ne infranam si sa ne uscam de post in timpul sarcinii, privand un copilas nevinovat de hrana necesara care i se cuvine, este chiar un egoism si, nicidecum o credinta.
Copilul poate suporta toata viata consecintele acestei privatiuni, consecintele unui metabolism dezechilibrat, fiindca perioada de crestere din burtica reprezinta cea mai importanta perioada a unui om, in ceea ce priveste viata acestuia . Este echivalenta cu ignoranta unor mamici care beau alcool sau fumeaza in timpul sarcinii si care, daca vad ca acel copilas este intreg, considera ca este in regula, insa problemele si consecintele reale vor aparea pe parcursul vietii acestuia.
Fani, te admir si-ti doresc sarcina fara probleme si un copilas sanatos, este ideal sa aiba un fratior sau o surioara puiul pe care deja il ai...
Sa fiti Binecuvantate !

[daniela_p]

În prealabil postat de anculina

Sunt insarcinata in 14 saptamani si acum, in pragul Postului Mare, as vrea sa stiu daca ajunge sa postesc lunea, miercurea si vinerea. Nu stiu daca este bine sa nu mananc deloc o perioada asa de indelungata oua si lactate.

Draga mea, si eu sunt insarcinata in 20 sapt . Cred ca cel mai bine este sate sfatuiesti parintele duhovnic.si el va decide daca iti va da dezlegare la lactate si oua. Sa stii ca poti sa asimilezi cele necesare pentru copilas daca ai o alimentatie echilibrata chiar dc aceasta nu contine carne.
Nu uita ca in primul rand copilasul are nevoie de multa rugaciune.
Daca vrei iti pot sugera tot felul de mancaruri !
Sarcina usoara!
Doamne ajuta !

[Ekaterina]

Nu am auzit pana acum de un preot care sa ceara femeii insarcinate sa posteasca. Ma impresioneaza in mod deosebit aceasta deschidere si intelegere a Bisericii fata de anumite momente delicate din viata omului. Ar trebui sa invatam si noi din acest lucru, sa ne ferim de capcana de a intelege rigid lucrurile si astfel sa fim ravnitori cand nu trebuie, aratandu-ne fara dreapta socoteala.

Cand am fost insarcinata si mancam destul de des barnza si lapte, ajunsesem sa nu le mai suport, as fi mancat mancare de post cu mai multa placere. Cei ce tineau post (din casa) ma credeau o privilegiata, parca pofteau la ceea ce mancam, in timp ce eu as fi mancat cu multa placere mancarea lor de post.

[fallen]

Acum depinde si ce iti permite stomacul si organismul sa mananci...tu poate vrei sa postesti, copilului nu-i face rau, sunt doar atatea mame vegetariene care fac copii si ii alapteaza, dar daca ai stomacul iritat, si nu tolereaza anumite mancaruri...nu prea ai ce sa faci, ca nici ca tratament nu poti lua orice medicatie ca sa il dregi, asa ca nu ai alta solutie decat sa mananci ceea ce nuiti face rau...sau sa rabzi de foame, dar asta nu e prea intelept. Sunt si asa destule femei, din pacate, care chiar nu pot manca nimic mai ales in primul trimestru de sarcina, de ajung la perfuzii...si nu stiu daca asta se intampla neaparat femeilor pacatoase, care nu au postit niciodata sau care au zamislit in post sau in alte circumstante pacatoase...sunt si femei drept-credincioase, practicante, care intampina dificultati in sarcina si mai apoi cu bebelusii ( colici ai alte suferinte) , sau care nu au lapte, stiu asta de la celelalte mamici de la mine din parohie, si slava Domnului sunt destule, si nu sunt pacatoase ca mine...mai e una singura care nu e cununata cu barbatul, dar nu a avut probleme in sarcini, desi e destul de inaintata in varsta, insa copiii se imbolnavesc destul de des, a fost de cateva ori in spital cu cel mic, si ea crede ca din vina lor, a parintilor, dar si celorlalte mame li se mai imbolnavesc copiii....

[fallen]

În prealabil postat de Ekaterina

Nu am auzit pana acum de un preot care sa ceara femeii insarcinate sa posteasca. Ma impresioneaza in mod deosebit aceasta deschidere si intelegere a Bisericii fata de anumite momente delicate din viata omului. Ar trebui sa invatam si noi din acest lucru, sa ne ferim de capcana de a intelege rigid lucrurile si astfel sa fim ravnitori cand nu trebuie, aratandu-ne fara dreapta socoteala.

Cand am fost insarcinata si mancam destul de des barnza si lapte, ajunsesem sa nu le mai suport, as fi mancat mancare de post cu mai multa placere. Cei ce tineau post (din casa) ma credeau o privilegiata, parca pofteau la ceea ce mancam, in timp ce eu as fi mancat cu multa placere mancarea lor de post.

Acum ideal ar fi ca cei din casa sa ne lase sa mancam ceea ce simtim nevoia, sa nu ne impuna sau sa ne interzica anumite alimente, sa inteleaga ca mancam ceea ce ne cere organismul, si sa nu insiste ca trebuie musai una sau alta...bine, acum trebuie sa tinem si noi cont sa nu mancam pana ni se face rau, sau sa evitam ceea ce stim ca ne-a mai facut, atata cat mai avem discernamant, ca e posibil sa vrem ceva neaparat, sa mancam cu pofta si apoi sa ne faca rau....( strabunica mea de exemplu, la ultimul copil- al saselea, a mancat ceapa si usturoi verde, de era sa moara copilul...)...