E eutanasia un pacat?

[vsovi]

adica, ory, e ca shi cum ai trai aceiashi zi, ziua cartitzei, daca ai vazut filmul, doar ca ziua respectiva din film era interesanta, avea un sens, o misiune, dar in cazul meu se reduce la lucruri simple, mult somn shi odihna fara folos, aceleashi lucruri shi obijnuintze, de exempu: trezit, servici, calculator, masa de seara, tv, shi mult somn... ziua cartitzei, shi mai am doar catziva ani pana la moarte... (sper ca nu zile, dar cine poate shti)... e frumoasa shi asta, nu ma plang, dar parca ma mustra ceva in mine... parca am o vaga parere de rau ca nu fac mai nimic din ce mi s-a cerut... oricum nu am degand sa cer cuiva sa ma eutanasieze pentru asta... dar e vorba de insomnia cea buna referitoare la pacate, shi nu la ce intzelegem noi prin starile psihice ale trezirii sau adormirii trupeshti...

[ory]

Ovidiu,tu ai dreptate,eu am dreptate,el(ea)are dreptate....Fiecare cu neputinta si virtutea lui,cu parerea si trairea lui,fiecare reprezinta o mica lume,individuala si complexa.
Tu crezi ca tendinta aceasta de-a deslusi tainele vietii dpdv filosofic,m-au dus pe drumul atat de fragil al insomniei,eu cred ca acest lucru s-a-ntamplat tocmai invers.Si sa stii ca oamenii care traiesc intr-atatea neajunsuri materiale nu au insomnii,acestia tocmai datorita acestor neajunsuri isi pastreaza mintea ocupata cu telul si zbuciumul pentru a le umple si-a le materializa,acestia sunt cazuri fericite ale vietii,sunt sanatoase si datatoare permanenta de energie.Este frumos sa ai dorinte,sa aspiri spre intruparea lor,sa investesti sperante si fapte edificatoare,este mai dureros ca acestea sa moara inainte de a se intrupa.
Stii cum suna inaintea unui insomniac expresia;"eu dorm prea mult!",ca o sfidare...si nu o spun cu vre-un sentiment de indignare,ci ca un simt de realitate distorsionata din interiorul acestui insomniac.Ai idee ce-nseamna sa nu dormi 36-48 de ore,si in acelasi timp sa te pregatesti dimineata pentru ingrijirea a doi copii plini de energie,nazbatiosi ce tipa si distrug tot ce-ntalnesc in cale,sa-i hranesti si sa-i schimbi cum se cuvine,sa faci curatenie si mancare pentru sotul ce are sa vina de la serviciu..Este cumplit,atunci cand acest lucru se repeta sistematic,cand simtirile raman blocate in aceasta lipsa acuta de somn si odihna,si nu mai ai simtiri ci parca doar te zbati in propria-ti suflare.Un lucru este clar,neputinta poate creea insomnii,si mandria si neadaptarea la anumite situatii,si vestile proaste aparute ca un soc intr-un suflet nepregatit.Ca atare,insomnia nu este o stare aparuta din senin,ea deriva in timp din diferite stari si experiente neplacute,poate fi produsul si-a unor trairi dramatice din copilarie.Mie personal,mi-a provocat-o,initial,o deceptie in dragoste,apoi s-a intensificat pe nesimtite in viata mea,s-a preschimbat in anumite disfunctii psihologice,cum ar fi fobii si depresii,si-asa a atins cote alarmante atunci cand sistemul meu neurovegetativ s-a aratat mai vulnerabil,in timpul sarcinii.
Dar n-am intentionat a ma plange sau sa disper aici,chiar daca am exprimat purul adevar din trairea proprie.Oricum Dumnezeu nu m-a pierdut si nu m-a lasat in deznadejde,dandu-mi astfel o putere,aproape inumana,de-a trece peste aceste lucruri,de-ami departaja problema in masura in care as putea sa o scot din interiorul meu,sa-i sustrag esenta distructiva,prin lupta reusesc sa-mi fac fiecare zi mai buna,sa dorm,sa lupt cu demonii gandurilor invalmasite si fara sens,sa fiu multumita si fericita cu toate lucrurile simple din jurul meu.Ba chiar uneori incerc sa intorc in favoarea mea aceasta neputinta,si stiu cu toata fiinta mea ca Dumnezeu a randuit acestea cu un scop,si-aceasta-mi este crucea,si chiar daca pentru unii pare una usoara,va spun sincer ca este una foarte anevoioasa,iar acest lucru numai Dumnezeu si sufletul meu,si-acelora care au trecut prin asa ceva,il stie.
Deci,Ovidiu,sa stii ca sunt bine,ma consider o invingatoare pentru ca am luptat cat am putut eu sa trec dincolo de deznadejdea si disperarea care,nejustificat,ma impresurau.
Nu pot decat sa ma bucur si sa incerc a-mi indrepta viata,spre bine,fiindca ce-i drept am si deficiente in ceea ce priveste calitatea vietii.Rugaciunea,nutritia,odihna,tv-net,miscarea,gandirea pozitiva,si alte lucruri care ajuta la o existenta mai armonioasa si mai sanatoasa.Toate aceste lucruri,de multe ori schiopatate in viata romanului,contribuie la imbunatatirea vietii,implicit al somnului.
DECI VIATA ESTE FRUMOASA,TREBUIE DOAR SA O RESPECTAM ASA CUM A DAT-O DUMNEZEU,CU BUNELE SI RELELE EI,FARA ARTIFICII SI "PATIMI"DAUNATOARE.

[cristiboss56]

Draga Ory, am un mic amendament la ce ai scris in incheierea expunerii tale si anume ca intradevar viata trebuie respectata asa cum ne-a dato Dumnezeu, cu bunele ei. Relele ei noi le-am creat si alimentat tot timpul. Raul nu l-a creat Dumnezeu si nu are cum sa vina de la El. Raul din viata asta in care traim este din afara Dumnezeirii.

[dan73]

Un om care sufera de o boala nevindecabila si dureroasa si doreste o moarte fara chinuri, este intotdeauna stapan al gandirii si dorintei sale ? Consimtamantul sau de a muri fara chinuri este rezultatul gandirii sale logice, sanatoase si a liberei alegeri si vointe ? Boala sa n-a avut nici o influenta in evolutia normala a gandirii sale ?
Chiar si in cazul in care bolnavul se gaseste in depline facultati mintale si consimte pentru aplicarea eutanasiei, se ridica iarasi intrebarea : poate aceasta dorinta sa constituie o cerere de baza pentru aplicarea eutanasiei ?
Bonhoeffer spune ca "Asa cum ne este cunoscut, viata este impotriva mortii. Medicul nu este obligat sa se conformeze cererii bolnavului de a muri, ci cererii de a trai".

[vsovi]

ory draga, sa stii ca insomnia se ia, shi azi abea am adormit spre dimineatza, dupa ce m-am foit intr-o disperare infioratoare toata noaptea... totushi sa shti ca m-am bucurat, ca decat moleshala mea mai bine ca m-am molipsit de la insomnia ta... ca macar ziua cartitzei, cea de fiecare zi, a avut o alta desfashurare... :) durerosa dar macar am mai buiguit cate ceva intre veghe shi somn... :)

[Joe]

Vad ca multa lume e impotriva eutanasiei unei persoane...in primul rand din motive spirituale, nedemonstrate stiintific, si legi scrise intr-o carte veche de 2000 de ani, care pot fi interpretate in 1000 de feluri. Nu am citit (chiar daca nu am citit toate posturile) un post care sa prezinte o opinie stiintifica (gen, in cata suferinta se afla acele persoane pe patul de moarte).

Folositi cuvantul "Dumnezeu" de 10 ori in fiecare rand, numindu-l pe el ca fiind cel care decide care viata va fi luata, care va fi ispasita si care va fi chinuita continuu timp de luni pana cand va muri. Pana la urma, omul este stapan pe viata lui, fapt demonstrat de atatea ori pana acuma: incepand de la deciziile pe care le luam in viata, la credinta pe care o alegem si in final, in concluzie la modul in care vrem sa traim si sa murim. Moartea este cat se poate de nediscriminatoare, si va lua pe oricine, fie ca este un sfant sau un criminal...si la fel de bine, ii va tine la pat in dureri cumplite pe amandoi.

Dar, pe patul de moarte cand o persoana zace in chinuri cumplite, dureri continue, zi si noapte, eu cred ca trebuie sa i se poata oferi o moarte demna, nu sa il lasi sa moara ca un animal in chinuri, incet-incet, ramanand intr-un stadiu de leguma.

Vorbiti de curaj si de puterea de a te lupta cu durerea. Ce tampenii...o persoana nu trebuie judecata dupa modul in care a murit (gen, prin eutanasie) si automat sa i se faca un portret: "vai, ce las, a preferat sa se eutanasieze decat sa se lupte cu durerea", ci prin modul in care a trait.

[Z.Lidia]

De controlul durerii se ocupa medicii. Mai nou exista echipa formata din doctor, asistenta, psiholog; se incearca o organizare mai buna. Sa speram ca vom trece si de bariera: intarziem administrarea morfinei ca sa nu devina dependent, si ca vom avea si o populatie mai educata in aceasta privinta.
Unii oameni au nevoie de timp sa se obisnuiasca cu ideea de moarte. Sa se pocaiasca. Chiar si ceilalti, apropiatii celui aflat pe moarte au nevoie de timp sa isi ia la revedere. Prefera sa il ingrijeasca asa, in stadiul de leguma.
Omul e stapan, liber pe viata lui. Asa ca poate alege sa se lase in voia lui Dumnezeu.
Am auzit ca cei impacati cu ceilalti mor mai usor. Daca au lasat treburi neterminate pe aici, se cam chinuie.
Daca va fi rezolvata problema durerii, daca oamenii in stadii terminale vor fi ingrijiti cum trebuie, vor avea confortul fizic, oare tot asa ai gandi, Joe?

[Joe]

Hmm...probabil ca daca as stii ca la un moment dat, oamenii nu ar trebui sa sufere atat de mult pe patul de moarte, si ca ar fi o solutie sa traiasca normal in ultimele luni de viata, da, cred ca mias schimba parerea...probabil. Mi-as schimba parerea in sensul ca as considera gresita abordarea persoanelor care nu sufera sa isi ia viata...

E destul de complicata ideea pe care o exprimi, pentru ca e cam greu de imaginat. Intotdeauna vor fi boli care te vor ucide incet incet...Oricum, ca o concluzie cred ca as ramane tot cu ideea ca fiecare om e stapan pe viata lui, si poate face ce vrea cu ea. Asa ca daca considera pe patul de moarte ca nu are sens sa continue lupta, sau ca durerea e insuportabila...decizia lui/ei.

[cristiboss56]

Viata este cel mai de pret lucru pe care Bunul Dumnezeu ne-a dato . De acest bun nu avem voie in nici un fel a ne atinge, in a o suprima. Sfarsitul nostru in asta lume este strans legat de pacatele si faradelegile noastre care nu au avut o indreptare. Chinurile mortii inspaiminta, dar sa cugetam mai inainte de toate astea, ce am facut pentru indreptare. Am dorit noi oare a ne cai in fata Bunului Dumnezeu ? Am dorit din tot sufletul sa mergem pe drumul pocaintei ? Am stat in rugaciune si-n post ? Ne-am spovedit si impartasit regulat ? Acestea sunt doar cateva intrebari ce ar trebui sa ne framante zi de zi, ceas de ceas. Sfarsitul nostru din asta lume si trecerea vamilor vazduhului la cele vesnice, depind de cele ce-am facut in viata noastra de aici. Viata si sfarsitul ni-L HOTARESTE DUMNEZEU.

[dan73]

"Eutanasia, ca moarte buna sau usoara (conform cu sensul literal al cuvantului), nu doar ca este acceptata de Biserica, dar si dorita de catre aceasta. Neincetat repetata cerere a ei - "Sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neinfruntat, in pace" - precum si asocierea mortii cuvioase cu moartea cinstita si pasnica, confirma aceasta afirmatie.

Totodata, insa, Biserica cinsteste si moartea dureroasa, nu doar cand se intampla pentru marturisirea lui Hristos, dar si cand este legata de boli sau imprejurari dureroase, pe care omul le sufera cu rabdare si nadejde in Dumnezeu. Aici moartea cea buna nu consta in lipsa durerii, ci in infruntarea ei cu rabdare si nadejde in Hristos.

Moartea buna sau rea nu este determinata in cele din urma de forma ei exterioara, de usurinta sau greutatea cu care survine, ci de starea interioara cu care o abordeaza omul. Moartea buna nu este totdeauna usoara, nici moartea usoara nu este totdeauna buna. Sunt relevante intrebarile formulate pe aceasta tema de catre Sfantul Ioan Gura de Aur: Oare a fost rea moartea lui Ioan, fiindca i s-a taiat capul, sau a lui Stefan, fiindca a fost omorat cu pietre, sau a Mucenicilor, ca si-au sfarsit viata in chinuri? Si raspunde el insusi: Rea nu este moartea aceasta, ci moartea in pacat." Georgios Mantzaridis