Spovedania

[cristiboss56]

Sansele mantuirii sunt egale pentru toti, pentru ca la dreapta judecata suntem egali in fata Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indiferent ce am fost in asta lume. Important pentru toti e in a ne imultii talantii dati, sa ne dorim indreptarea noastra, urmaindu-L cat mai aproape pe Hristos. Moartea sa nu ne gaseasca pe picior gresit, in mari pacate, nespovediti si neampartasiti. Multa rugaciune , intru milostivirea si iertarea noastra si tot timpul sa avem ca mijlocitoare in rugaciunile noastre, pe Prea Sfanta Fecioara Maria. Sa ne sculam dimineata cu gandul, ca poate ziua respectiva poate fi ultima, iar gandul la moarte, sa nu ne demobilizeze,intristeze, ci din potrîva sa ne trezeasca la realitate, o realitate ce multi o uita, o ignora, iar goana dupa cele materiale este singura bucurie a vietii lor, o bucurie ce se va transforma in lacrima, regret intru vesnicie.

[AndreiB]

În prealabil postat de cristiboss56

Sansele mantuirii sunt egale pentru toti, pentru ca la dreapta judecata suntem egali in fata Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indiferent ce am fost in asta lume. Important pentru toti e in a ne imultii talantii dati, sa ne dorim indreptarea noastra, urmaindu-L cat mai aproape pe Hristos. Moartea sa nu ne gaseasca pe picior gresit, in mari pacate, nespovediti si neampartasiti. Multa rugaciune , intru milostivirea si iertarea noastra si tot timpul sa avem ca mijlocitoare in rugaciunile noastre, pe Prea Sfanta Fecioara Maria. Sa ne sculam dimineata cu gandul, ca poate ziua respectiva poate fi ultima, iar gandul la moarte, sa nu ne demobilizeze,intristeze, ci din potrîva sa ne trezeasca la realitate, o realitate ce multi o uita, o ignora, iar goana dupa cele materiale este singura bucurie a vietii lor, o bucurie ce se va transforma in lacrima, regret intru vesnicie.

poate sintem egali la nastere in fata Dumnezeirii. in Ziua Judecatii sintem diferentiati de viata pe care am dus-o.

[cristiboss56]

În prealabil postat de AndreiB

poate sintem egali la nastere in fata Dumnezeirii. in Ziua Judecatii sintem diferentiati de viata pe care am dus-o.

Andrei, dupa judecata vom fi "diferentiati"in functie de faptele noastre .Eu am vrut sa arat ca inaintea Lui Dumnezeu, nu va conta nici bogatia, nici sefia, nici cel sarac, nici cel cu carte sau fara carte, nici tanarul si nici batranul. Suntem priviti la fel, fara privilegii. La acest aspect m-am referit.

[adeodatus]

În prealabil postat de arlechino

In urma cu cativa ani m-am dus sa ma spovedesc la un tanar preot. Foarte repede spovedania mea s-a transformat intr-o prelegere a sa. Printre altele m-a intrebat ce inteleg prin "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Am apucat doar sa spun ca "in primul rand, trebuie sa te iubesti pe tine..." aici m-a intrerupt cu patos si vehementa tanarul preot si ... mi-a tinut o predica. N-am mai apucat sa spun nimic. Eu as fi vrut sa spun ca nu poti oferi dragoste daca pe tine insuti te urasti. Cum ar fi "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" daca pe tine te urasti? Cu alte cuvinte: "ofera-i aproapelui acelasi sentiment care-l ai pentru tine". Si daca acest sentiment este URA? Si astfel de cazuri nu sunt rare.

In afara de cateva intrebari "standard" la care nu puteam raspunde decat prin DA sau NU intreaga "mea" spovedanie a devenit mica lui prelegere teologica. Aceasta experienta mi-a lasat un gust amar.

De atunci am inceput sa ma intreb daca studentii de la teologie sunt formati in vre-un fel pentru a primi TAINA SPOVEDANIEI.

Mai tarziu am intrebat un proaspat absolvent al teologiei daca, la facultate, a facut vre-un curs special pentru a practica TAINA SPOVEDANIEI. Mi-a raspuns ca NU.

Eu sunt psiholog si stiu ca psihoterapia (tratarea sufletului) pe calea spovedaniei/confesiunii a inceput odata cu Biserica Crestina. Dar psihologia ultimului secol a stabilit niste reguli stiintifice ale confesiunii.

In primul rand este vorba de arta de a ASCULTA si de a INTELEGE pe celalalt.

Apoi mai este si arta de a-l face pe celalalt sa-si depaseasca temerile, inhibitiile si sa-şi deschida sufletul.

In psihologie acestea sunt tehnici cu reguli bine stabilite.

Oare, la teologie, nu ar fi bine sa existe un curs la care sa se inveţe aceste reguli?

Am vazut ca exista un indreptar pentru spovedanie care se adreseaza credinciosilor.

Pe cand si un indreptar pentru tinerii preoti? caci cei cu experienta, cred eu, au descoperit singuri anumite reguli. Dar dupa cate greseli care puteau fi evitate prin parcurgerea unui curs de specialitate.

Pe aceasta cale, propun Inalt Prea Sfintiei Sale Patriarhul Romaniei, Prea Fericitul Daniel, de a introduce un asfel de curs - personal am meditat mult asupra acestui subiect, am si scris, si pot oferi un suport de curs adaptat la nevoile preotesti in ceea ce priveste TAINA SPOVEDANIEI.

Iertati!
Fiecarui om i se da dupa inima lui!
De parca am pune conditie lui Dumnezeu. Asculta-ma, intelege-ma, nu ma dojeni, esti Dragoste gingaseste cu mine, asteapta-ma sa-mi depasesc temerile ... De unde stiu eu ca Dumnezeu doreste sa ma asculte, sa ma inteleaga?
Da, Dumnezeu ne asculta si ne intelege! Dar multe sunt caile Lui de mintuire, cai pe care El ajunge la inimile noastre.
Nu te-ai gandit ca poate lucreaza pronia lui Dumnezeu prin acel preot tinar si ...
Un lucru stiu; ca preotul e precum ar fi un telefon. Cand vorbesc la telefon nu vorbesc cu aparatul ce-l tin in mina ci cu cel de pe cealalta parte a firului. Si in cazul SPOVEDANIEI, daca mergem sa vorbim cu omul, Dumnezeu ne lasa sa vorbim cu omul.
Aici Parintele Rafail Noica adaoga multe lucruri convingatoare si ziditoare.
Iertare!

[OvidiuO]

În prealabil postat de arlechino

In urma cu cativa ani m-am dus sa ma spovedesc la un tanar preot. Foarte repede spovedania mea s-a transformat intr-o prelegere a sa. Printre altele m-a intrebat ce inteleg prin "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Am apucat doar sa spun ca "in primul rand, trebuie sa te iubesti pe tine..." aici m-a intrerupt cu patos si vehementa tanarul preot si ... mi-a tinut o predica. N-am mai apucat sa spun nimic. Eu as fi vrut sa spun ca nu poti oferi dragoste daca pe tine insuti te urasti. Cum ar fi "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" daca pe tine te urasti? Cu alte cuvinte: "ofera-i aproapelui acelasi sentiment care-l ai pentru tine". Si daca acest sentiment este URA? Si astfel de cazuri nu sunt rare.

Sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti, inseamna :
- daca mie imi este foame sa ma gandesc si la altul daca ii este foame si sa-i dau si aceluia sa manance
- daca fratele meu e bolnav, sa incerc sa-l ajut cu ceva, sa-i usurez din boala, asa cum ma pricep eu mai bine
- daca ii e sete, sa-i dau si lui un pahar de apa
- daca nu are cu ce se imbraca, sa-i dau si lui o haina
Intr-un cuvant sa fiu milos. Sa am dragoste pt. cel de langa mine. sa nu confundam ca a te iubi pe tine insuti, ar insemna altceva. Nu e vb de a ma iubi in sensul iubirii lumesti ci e vorba de a intelege ca necesitatile mele sunt si ale fratelui meu. Asa cum eu am nevoie de ele asa are nevoie si fratele meu. Iar iubirea duhovniceasca deja e mai mult chiar, fiindca aici e ca in vasele comunicante.
Pe mine insumi ma urasc in sensul de om pacatos nu ca existenta a fiintei. La celalalt nu iubesc pacatul lui, nu pe el, ca om.
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

Trebuie sa ai un duhovnic stabil, un parinte duhovnicesc la care sa-ti fi spovedit toate pacatele pe care ti le amintesti de cand erai de 3-4 ani si pana in momentul marturisirii. Pe acela trebuie sa-l asculti ca pe Hristos, caci scris este: "Cel ce va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi, se leapada de Mine" (Luca 10,16). Marele Vasile spune:"Dupa cum oamenii isi arata suferintele si ranile trupului doctorilor incercati, care stiu sa le vindece, asa si pacatele se cuvin a fi infatisate acelora care pot sa le tamaduiasca ".

[ARHANGHELUL]

În prealabil postat de arlechino

In urma cu cativa ani m-am dus sa ma spovedesc la un tanar preot. Foarte repede spovedania mea s-a transformat intr-o prelegere a sa. Printre altele m-a intrebat ce inteleg prin "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Am apucat doar sa spun ca "in primul rand, trebuie sa te iubesti pe tine..." aici m-a intrerupt cu patos si vehementa tanarul preot si ... mi-a tinut o predica. N-am mai apucat sa spun nimic. Eu as fi vrut sa spun ca nu poti oferi dragoste daca pe tine insuti te urasti. Cum ar fi "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" daca pe tine te urasti? Cu alte cuvinte: "ofera-i aproapelui acelasi sentiment care-l ai pentru tine". Si daca acest sentiment este URA? Si astfel de cazuri nu sunt rare.

In afara de cateva intrebari "standard" la care nu puteam raspunde decat prin DA sau NU intreaga "mea" spovedanie a devenit mica lui prelegere teologica. Aceasta experienta mi-a lasat un gust amar.

De atunci am inceput sa ma intreb daca studentii de la teologie sunt formati in vre-un fel pentru a primi TAINA SPOVEDANIEI.

Mai tarziu am intrebat un proaspat absolvent al teologiei daca, la facultate, a facut vre-un curs special pentru a practica TAINA SPOVEDANIEI. Mi-a raspuns ca NU.

Eu sunt psiholog si stiu ca psihoterapia (tratarea sufletului) pe calea spovedaniei/confesiunii a inceput odata cu Biserica Crestina. Dar psihologia ultimului secol a stabilit niste reguli stiintifice ale confesiunii.

In primul rand este vorba de arta de a ASCULTA si de a INTELEGE pe celalalt.

Apoi mai este si arta de a-l face pe celalalt sa-si depaseasca temerile, inhibitiile si sa-şi deschida sufletul.

In psihologie acestea sunt tehnici cu reguli bine stabilite.

Oare, la teologie, nu ar fi bine sa existe un curs la care sa se inveţe aceste reguli?

Am vazut ca exista un indreptar pentru spovedanie care se adreseaza credinciosilor.

Pe cand si un indreptar pentru tinerii preoti? caci cei cu experienta, cred eu, au descoperit singuri anumite reguli. Dar dupa cate greseli care puteau fi evitate prin parcurgerea unui curs de specialitate.

Pe aceasta cale, propun Inalt Prea Sfintiei Sale Patriarhul Romaniei, Prea Fericitul Daniel, de a introduce un asfel de curs - personal am meditat mult asupra acestui subiect, am si scris, si pot oferi un suport de curs adaptat la nevoile preotesti in ceea ce priveste TAINA SPOVEDANIEI.

spoveditiva LUI DUMNEZEU si no sa mai aveti probleme .

[costel]

Prin marturisire omul face primul pas de ridicare deasupra pacatului. Duhovnicul coboara tainic cu Hristos in om, ca sa-i dea putere sa biruiasca patimile. Omul nu poate sa-si fixeze singur mijloacele de tamaduire, de aceea este nevoie de duhovnic.

[ARHANGHELUL]

În prealabil postat de costel

Prin marturisire omul face primul pas de ridicare deasupra pacatului. Duhovnicul coboara tainic cu Hristos in om, ca sa-i dea putere sa biruiasca patimile. Omul nu poate sa-si fixeze singur mijloacele de tamaduire, de aceea este nevoie de duhovnic.

Minciuni spuse de preoti si de cei ce trag foloase de pe urma bisericii. Domnul nostru nu spune ca trebuie sa ne spovedim unui duhovnic ci LUI DUMNEZEU.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ARHANGHELUL

Minciuni spuse de preoti si de cei ce trag foloase de pe urma bisericii. Domnul nostru nu spune ca trebuie sa ne spovedim unui duhovnic ci LUI DUMNEZEU.

. Vezi, tocmai de aceea este imperios necesar de un duhovnic, pentru a ne feri de astfel de rataciri.