Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[lore86]

Ioan Cezar- nu stiu ce sa zic. Fa-ti un proces al constiintei. daca viata ta coincide cu vorbele pe care le postezi.Noi nu stim nimic despre tine. Esti doar un id. De multe ori in spatele unui id se poate ascunde oricine. Dar daca fapta ti precum vorba, si trairile precum scrii, iar viata ta e aproape de drum continua. Nu te opri. Poate fi doar o ispita.

Cristiboss- Noi ne stim. Ne-am cunoscut. Atitudinea ta agresiva e generata de ceva. E ceva la mijloc: o atitudine nepotrivita, un gest necugetat, o neconcordanta. Dar ca posturile tale, izvorate chiar si dintr-o inima buna produc tulburare. Ai uitat pasii: mustrare in privat, mustrare cu doi-trei martori, apoi mustrare colectiva. Tu ai sarit direct la ce publica. Cred ca e lipsa de discernamant.
Cred ca ar fi bine ca voi sa va impacati, sa nu mai aruncati cu bulgari de noroi unii in alti.Cel intelept va avea atitudinea potrivita.Eu personal m-am saturat de lupte"duhovnicesti". Nu le continuati si voi!
Poate e o ispita ptr amandoi.Rugati-va sa o treceti cu bine. Domnul sa va lumineze si sa va linisteasca!

[CelMandru]

Fraţilor, fiţi siguri că, cu toţii suntem ispitiţi. Să fim cu băgare de seamă, înainte de a spune ceva. Chiar de am crede cu toată fiinţa că am cunoaşte o fărâmă din adevărul adevărat, totuşi să nu ne osândim unul pe altul. Să căutam pacea şi înţelegerea, şi să îndreptăm pe celălalt prin exemplul propriu, decât să mustrăm cu asprime. Iar de ne-am apucat totuşi să mustrăm, să o facem cu blândeţe, căci dacă o facem din raţiuni greşite, măcar n-am vătămat sufleteşte pe aproapele nostru. Iertaţi-mă pentru îndrăzneală!

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Lasa topicul asta sa curga, ca e prea frumos ca sa il tot blocam noi

Da , Cezarica , sa-i lasam pe fallen , pe lore , pe Tuns diana , pe Laura19 , pe Annyta pe glykis ,etc ., ca au ce spune , si de ce nu si pe Zaharia care are o baza solida , cu micul "defect" ca rascoleste rana unora , fara voia sa !
Deci , asa sa fie !

[tabitha]

Cristi, te rog frumos sa nu-ti mai bati joc de Cezar.
Vezi ce a scris si colegul nostru CelMandru, si ia odata aminte la tine insuti.

În prealabil postat de N.Priceputu

Cred în buna intenţie atât a lui Cristi, cât şi a lui glykys, iar modul foarte direct de a o spune poate fi spre trezire, atunci când chiar ţintesc corect.

Nu stiu ce ni se intampla tuturor, acasa, de cateva zile!
In ciuda viscolului si a altor neajunsuri, la noi a venit primavara! Aseara am fost cu totii la Maslu si am fost inconjurati cu dragoste de toata lumea. Nu o spun spre lauda, ci spre multumire pentru marele dar al Domnului catre noi, familia mea, inconjurati de oameni buni si staruitori in tot binele.
De ce spun ca e primavara? Pai... Andra e destinsa, aseara chiar a reusit sa vada un concert intreg, cel pe care l-am postat la "Muzica ce ne incanta" si sa descopere ca... era totusi si ea acolo! A sasea, in randul altistelor, pe randul dinaintea colegei cu ochelari... Ne-am amintit impreuna, nostalgici, cum era acum 8 ani, cand eram amandoi atat de tineri... O clipa am oftat apoi am dat slava lui Dumnezeu pentru toate! Stie Domnul mai bine ca noi ce si cum... Domnul fie laudat!
Maria a adormit in bratele preotului, la un moment al slujbei! Parintele era fericit! Oamenii au uitat o clipa de tipic... Doamne, iarta-ma!
Tudor canta tot timpul, fata lui e mereu luminoasa si rasul lui curat, din toata inima... O invata pe Maria tot felul de lucruri, chiar si "Inger, ingerasul meu..."...
Iata, la noi e primavara! Toti ai mei, de acasa, se simt bine.
Iar eu imi vad de ale mele, dar daca tot se simt asa de bine cei din jur, de-acasa, iata am scris si eu un mic poem. Sa fiu in ton cu ei, in felul meu personal, desfranat.
Doresc sa dedic aceste versuri naive, mai intai lui CristiBoss, cu recunostinta pentru toata grija pe care mi-a aratat-o mereu, in felul sau - dar cu mult folos, precum eu o marturisesc iar Domnul stie!
Imediat unei fiinte dragi noua, cei de-acasa, Anei Maria, pe care eu, e drept, simt ca o pierd cumva. Faca-se Voia Domnului!
Lui N.Priceputu, pentru ca il iubeste, ca si mine, pe Voiculescu (si pentru ca m-a iertat cand am lipsit la o intalnire ff importanta).
Doctorului si fratelui intru Hristos, minunatului sot si tatic, Mihnea Dragomir.
Lui MariS_, pentru ca a fost si este atat de rabduriu...
Lui Scotland, pentru tot.
Lui VladCat si lui Raoul, pentru ca s-au folosit, cu marinimie de suflet, de vorba mea cea proasta.
Domnului Zaharia, caruia nu stiu cum sa ii cer iertare pentru ca, asa cum am aflat spre uluirea mea, l-am ranit mult prea mult... Iertati-ma, frate, nu am stiut, iertati pe nevrednicul de mine, pentru Hristos, iertati ca nu m-am priceput.
Anei Maria N., cu umilinta, cu nespus de multa umilinta...
Surorii Lore, cu cerere de iertare si cu urarea de a iubi totdeauna, peste tot greul.
Oanei, cu recunostinta.
Lui GeoNektarios, cu rusine.
Doamnei Dorina, cu sfiala cuvenita catre un poet curat si, desigur, cu multe multumiri..:)
Prietenilor mei preoti, precum si duhovnicilor mei (care s-au succedat, prin Voia Domnului, in viata mea cea putin infranata si care m-au salvat, o vreme, de la moarte).
Prietenilor mei, cersetorilor din cartier, carora le multumesc pentru imensa dragoste pe care mi-au aratat-o cand nu aveam tigari si bani de-o paine...
Si lui Mihailc, pe care l-am pus intentionat ultimul, aici (pentru ca mi-a ramas dator cu o veste buna...:)).
Tuturor, voua, peste orice ordine arbitrara, cu nesfarsita cerere de iertare va dedic versurile mele naive. (Venite, poate, nu stiu cum, de dincolo de Ocean...)


Ce mi se-ntampla, Doamne, de trei zile?

Ce mi se-ntampla, Doamne, de trei zile?
Ce vant de primavara, printre file
In harta vietii noastre bate lin...
Ma rasfatai, de-o vreme, cu pelin...

Ce draperie, fin, ai tras in mine?
Din brav bondar, mi-e pieptul stup de-albine
Si-un soare nestirbit: mai mult rasare!
De ce-mi sunt, Doamne, drumurile rare?...

Vrei mustul nou in butii noi s-asez.
Acesta-i, pare-mi-se, noul crez.
Din alchimist neobosit al fierii
Imi dai de-a gata, iata, parga mierii!

Pe desfranarea mea neincetata
Tu, Doamne, iarta: ai facut-o lata!
Cand, oare, imi vei potrivi masura?
Ai mila, Doamne: talcuieste-mi ura.

Cel care vorbeşte fără să gândească la ceea ce spune se aseamănă cu cel ce trage cu arma fără să ţintească. Trebuie să ne învăţăm mai întâi a tăcea: „Cine nu ştie să tacă, nu ştie nici să vorbească”. Cuvântul pentru care se poate părăsi tăcerea, trebuie să fie foarte ziditor de suflet. Să nu asculţi cu plăcere osârdirile şi clevetirile făcute de unii aproapelui lor, ci, dacă poţi opreşte-le, iar de nu, să nu stai să le auzi. Fereşte-te a auzi cuvinte banale, deşarte şi bârfiri, cu care se ocupă multă lume, fiindcă e scris: „Nu primi mărturie deşartă”. Păzeşte-te a auzi toate acele cuvinte care-ţi pot vătăma sufletul; mai ales momirile amăgitorilor şi laudele.

În prealabil postat de ioan cezar

Nu stiu ce ni se intampla tuturor, acasa, de cateva zile!
In ciuda viscolului si a altor neajunsuri, la noi a venit primavara! Aseara am fost cu totii la Maslu si am fost inconjurati cu dragoste de toata lumea. Nu o spun spre lauda, ci spre multumire pentru marele dar al Domnului catre noi, familia mea, inconjurati de oameni buni si staruitori in tot binele.
De ce spun ca e primavara? Pai... Andra e destinsa, aseara chiar a reusit sa vada un concert intreg, cel pe care l-am postat la "Muzica ce ne incanta" si sa descopere ca... era totusi si ea acolo! A sasea, in randul altistelor, pe randul dinaintea colegei cu ochelari... Ne-am amintit impreuna, nostalgici, cum era acum 8 ani, cand eram amandoi atat de tineri... O clipa am oftat apoi am dat slava lui Dumnezeu pentru toate! Stie Domnul mai bine ca noi ce si cum... Domnul fie laudat!
Maria a adormit in bratele preotului, la un moment al slujbei! Parintele era fericit! Oamenii au uitat o clipa de tipic... Doamne, iarta-ma!
Tudor canta tot timpul, fata lui e mereu luminoasa si rasul lui curat, din toata inima... O invata pe Maria tot felul de lucruri, chiar si "Inger, ingerasul meu..."...
Iata, la noi e primavara! Toti ai mei, de acasa, se simt bine.
Iar eu imi vad de ale mele, dar daca tot se simt asa de bine cei din jur, de-acasa, iata am scris si eu un mic poem. Sa fiu in ton cu ei, in felul meu personal, desfranat.
Doresc sa dedic aceste versuri naive, mai intai lui CristiBoss, cu recunostinta pentru toata grija pe care mi-a aratat-o mereu, in felul sau - dar cu mult folos, precum eu o marturisesc iar Domnul stie!
Imediat unei fiinte dragi noua, cei de-acasa, Anei Maria, pe care eu, e drept, simt ca o pierd cumva. Faca-se Voia Domnului!
Lui N.Priceputu, pentru ca il iubeste, ca si mine, pe Voiculescu (si pentru ca m-a iertat cand am lipsit la o intalnire ff importanta).
Doctorului si fratelui intru Hristos, minunatului sot si tatic, Mihnea Dragomir.
Lui MariS_, pentru ca a fost si este atat de rabduriu...
Lui Scotland, pentru tot.
Lui VladCat si lui Raoul, pentru ca s-au folosit, cu marinimie de suflet, de vorba mea cea proasta.
Domnului Zaharia, caruia nu stiu cum sa ii cer iertare pentru ca, asa cum am aflat spre uluirea mea, l-am ranit mult prea mult... Iertati-ma, frate, nu am stiut, iertati pe nevrednicul de mine, pentru Hristos, iertati ca nu m-am priceput.
Anei Maria N., cu umilinta, cu nespus de multa umilinta...
Surorii Lore, cu cerere de iertare si cu urarea de a iubi totdeauna, peste tot greul.
Oanei, cu recunostinta.
Lui GeoNektarios, cu rusine.
Doamnei Dorina, cu sfiala cuvenita catre un poet curat si, desigur, cu multe multumiri..:)
Prietenilor mei preoti, precum si duhovnicilor mei (care s-au succedat, prin Voia Domnului, in viata mea cea putin infranata si care m-au salvat, o vreme, de la moarte).
Prietenilor mei, cersetorilor din cartier, carora le multumesc pentru imensa dragoste pe care mi-au aratat-o cand nu aveam tigari si bani de-o paine...
Si lui Mihailc, pe care l-am pus intentionat ultimul, aici (pentru ca mi-a ramas dator cu o veste buna...:)).
Tuturor, voua, peste orice ordine arbitrara, cu nesfarsita cerere de iertare va dedic versurile mele naive. (Venite, poate, nu stiu cum, de dincolo de Ocean...)


Ce mi se-ntampla, Doamne, de trei zile?

Ce mi se-ntampla, Doamne, de trei zile?
Ce vant de primavara, printre file
In harta vietii noastre bate lin...
Ma rasfatai, de-o vreme, cu pelin...

Ce draperie, fin, ai tras in mine?
Din brav bondar, mi-e pieptul stup de-albine
Si-un soare nestirbit: mai mult rasare!
De ce-mi sunt, Doamne, drumurile rare?...

Vrei mustul nou in butii noi s-asez.
Acesta-i, pare-mi-se, noul crez.
Din alchimist neobosit al fierii
Imi dai de-a gata, iata, parga mierii!

Pe desfranarea mea neincetata
Tu, Doamne, iarta: ai facut-o lata!
Cand, oare, imi vei potrivi masura?
Ai mila, Doamne: talcuieste-mi ura.

Lasă-ne pe noi ( ai uitat tocmai pe cei mai buni şi mai iubitori ).

E păcat să stricaţi aşa o prietenie frumoasă care s-a înfiripat între voi.
Ana- Maria e o fată inimoasă care ţine mult la voi. Vine postul Sfintelor Paşte - împăcaţi-vă fraţilor !

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de dorinastoica14

Lasă-ne pe noi ( ai uitat tocmai pe cei mai buni şi mai iubitori ).

E păcat să stricaţi aşa o prietenie frumoasă care s-a înfiripat între voi.
Ana- Maria e o fată inimoasă care ţine mult la voi. Vine postul Sfintelor Paşte - împăcaţi-vă fraţilor !

Unde sunt ape limpezi nu se poate sa nu-si vare aghiuta coada incercand sa le tulbure. Impacati-va fratilor!


Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert, departeaza-l de la mine.

Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie, slugii Tale.

Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin!

[Delalucaci]

are si Corneliu Coposu (R.I.P.) ceva de spus in legatura cu toate astea:

http://www.youtube.com/watch?v=Px68VV0oUrw

Mi-a spus odata un sfintit calugar de la Antim, pe seara: "Frate, de iti fac binele ce-l voiesti, de iti dau ce imi ceri, mult voi suferi... Voi patimi, frate, grea pedeapsa... Ma mangaie, totusi, gandul, ca te vei folosi de sfatul meu..."
Iar eu l-am pedepsit imediat: a sunat telefonul si i-am spus parintelui ca trebuie sa ma intalnesc cu o fata (eram deja tatal Mariei!).
Calugarul a tacut. A privit in jos, cateva clipe. A bagat mana in buzunar si a scos o bomboana mica. Poftim, frate, a zis! Da-i-o din partea mea fetei...
Am luat bomboana, am plecat alergind la intalnire. Am intarziat...
Inainte sa plec, parintele m-a binecuvantat, a facut semnul Sfintei Cruci pe crestetul capului meu.
Seara aceea a fost foarte grea.
Fata nu se clintea cu nici un chip. Desfranat cum sunt, am fortat, recunosc, in disperare de cauza.
La sfarsit, dindu-mi banii pentru sedinta, a zis: "Cezar, iarta-ma ca te-am necajit. Vezi bine, eu nu pot trece peste mandria mea, sotul meu m-a ranit si nu-l pot ierta. Degeaba te chinui, doar Dumnezeu ne poate impaca. Eu am nevoie de o bomboana, cat de mica, nu de discutii lumesti, cum sunt toate psihoterapiile" - schimbase mai multi terapeuti in ultima vreme...
Pe drum am plans mult. Bomboana o mancasem eu, de jena ca clienta mea, un VIP, s-ar fi simtit poate, jignita ca ii dau o bombonica...
Am plans si am jurat, a cata oara, ca ma retrag definitiv din meseria mea. Faca-se Voia Domnului! AMIN+
Asa am zis.
dar drumul batei grele continua... Precum o simt si azi. Acum.

P.S. M-a intrebat un coleg de forum pe privat: "ce numesti prin desfranarea ta"?
Pacatele mele de toata ziua si de tot ceasul, frate, pacatele mele. Uite, de pilda acum cand, in loc sa las la Mila Domnului soarta acestei postari, eu am ales sa fortez si am mai dat o explicatie, eu omul, spre lamurirea unui termen ca sa nu iasa diverse interpretari nepotrivite. Asta eu mi-o trec ca desfranare.