Ce loc ocupa Hristos in inima ta?

[PuiMicGeorgiana]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Dragi fraţi întru Hristos,
M-am gândit că ar fi deosebit de interesant şi folositor duhovniceşte să medităm împreună la această întrebare: cine este Iisus Hristos pentru fiecare dintre noi? Altfel spus: toţi cei credincioşi ştim că El este Dumnezeu-Omul, a doua Persoană a Sfintei Treimi, dar întrebarea mea este cum ne raportăm la Persoana Sa? Ce loc ocupă El în vieţile noastre? Credinţa în El este pentru noi doar o convingere intelectuală, o idee abstractă, sau o trăim ca pe o relaţie de comuniune cu El? În ce măsură conştientizăm faptul că El este Mântuitorul întregii lumi şi, la fel de adevărat şi de concret, Mântuitorul fiecăruia dintre noi şi - îndrăznesc să spun - Cel mai iubit Prieten al nostru? Ne umple de bucurie ideea că El este "Calea, Adevărul şi Viaţa"? Acceptăm adevărurile de credinţă despre Persoana Mântuitorului doar în mod raţional, sau ni le asumăm şi afectiv? Ce putem spune despre relaţia noastră personală cu Cel pe Care teologul Paul Evdokimov Îl numea "Cel mai intim cunoscut"? :)
Sfinţii Părinţi învaţă, în scrierile lor, faptul că cei care se străduiesc să împlinească poruncile divine se împart în trei categorii: robii (care păzesc poruncile Domnului doar din teama pierderii mântuirii), slugile (care împlinesc poruncile pentru a dobândi Împărăţia cerurilor) şi fiii adevăraţi (care-L ascultă pe Dumnezeu pentru El Însuşi, din iubire necondiţionată faţă de El, Care "Cel dintâi ne-a iubit"). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: "Nici scăparea de Iad, nici bucuria cerescului locaş, nimic nu poate întrece bucuria care le covârşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos". Oare noi Îl căutăm pe Hristos pentru El Însuşi, sau pentru minunile Sale? Iubirea noastră faţă de El este total necondiţionată?
M-aş bucura să discutăm, în această rubrică, despre relaţia noastră cu Mântuitorul Hristos.

O seară binecuvântată!
Cu respect,
Laura Stifter

Pentru mine Iisus este totul. Fara El as fi un nimeni.

[cristiboss56]

În prealabil postat de PuiMicGeorgiana

Pentru mine Iisus este totul. Fara El as fi un nimeni.

Tu chiar esti cineva ! Un exemplu de lupta , dragoste si credinta adevarata . Nu stiu cati ar fi reusit sa depaseasca suferinta prin care treci tu , dar esti un exemplu pentru noi din toate punctele de vedere , iar optimismul tau , este dat de dragostea adevarata si neconditionata in Hristos !

In cartea "Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa", mitropilitul Hierotheos Vlachos emite ideea ca oamenii se pot considera tamaduiti, atunci cand au dobandit cunoasterea lui Dumnezeu, precum Adam in rai. Cu alte cuvinte, omul indumnezeit este un om tamaduit. Gasim aceasta realitate la sfinti. Vederea lui Dumnezeu este un dar de la Dumnezeu, iar El da acest dar cui vrea si cand vrea. Noi sa ne rugam spre a fi curatiti pe dinauntru, sa scapam de patimi, si pentru ca mintea noastra sa ne fie luminata.

Vorbim despre o tamaduire, deci si de o boala. Hierotheos Vlachos ne spune ca boala este in mintea omului; deci mintea trebuie tamaduita. Iar Sf. Maxim Marturisitorul ne spune, ca izbavirea de durere si placere este semnul ca omul a trecut de treapta curatirii; semnul ca a ajuns la treapta luminarii, sau a trecut de ea, este izbavirea de nestiinta si de uitarea lui Dumnezeu.

Iar semnul ca a ajuns la indumnezeire este eliberarea de inchipuire si de toate infatisarile pe care i le aduce lumea simturilor.

Iata si o scurta rugaciune, pe care ne-o sugereaza: "Lumineaza intunericul meu!" Si daca Dumnezeu va voi, Se va descoperi noua. Atunci vom sti ca am fost tamaduiti, si vom primi darul teologhisirii, al grairii de Dumnezeu.

De la treapta luminarii mintii si pana la treapta vederii dumnezeiesti lucreaza rugaciunea mintii. In starea de contemplare rugaciunea se intrerupe si porneste din nou, cand inceteaza vederea lui Dumnezeu.

Ca sa vedem ce daruri minunate ne face Iisus Hristos, cand isi face salas in inima noastra.
Sa incepem cu pocainta, sa continuam cu rugaciunea mintii, pentru a ajunge la luminare, care ne duce la vederea lui Dumnezeu, urmata de o contemplatie statornica.

Putem spune, ca teologia ortodoxa este roada tamaduirii, dar si calea ajungerii la tamaduire.

Multi se numesc crestini, dar nu toti au aceeasi traditie in ceea ce priveste mestesugul tamaduirii si a cunoasterii lui Dumnezeu, fapt care se reflecta in invatatura dogmatica. Deosebirile dogmatice oglindesc deosebirile corespunzatoare in privinta tamaduirii. Acolo unde este vedere a lui Dumnezeu, exista si formulare dogmatica limpede.

În prealabil postat de PuiMicGeorgiana

Pentru mine Iisus este totul. Fara El as fi un nimeni.

Scurt si cuprinzator! Fara El nimic nu suntem. Asa este, Georgiana!
P.S.: imi place semnatura ta; denota maturitate.

[tigerAvalo9]

Doar atat spun: HRISTOS ESTE CALEA,ADEVARUL SI VIATA!

ASTA E SI PENTRU MINE!Indiferent ce facem,indiferent ce pasiuni avem sa nu uitam in primul rand de DUMNEZEU,DE HRISTOS!


NIHIL SINE DEO!(NIMIC FARA DUMNEZEU)

[laurastifter]

Doamne ajută!
M-au impresionat mult şi m-au întărit sufleteşte mesajele voastre despre Domnul nostru Iisus Hristos! :)

Dumnezeu să fie cu voi toţi, dragi fraţi creştini

Cu respect,
Laura Stifter

Hristos în mijlocul nostru!!

[laurastifter]

Zorica Latcu - Ghetsimani

[COLOR=#422817]Picioarele spalate de plansul Magdalenii
Se fransera. Sub raza divinei milostenii
Iisus cazu in ruga cu fata-nsangerata
Si greu in pacea noptii rosti cuvantul: Tata,
Iti simt durerea sfanta si grija parinteasca,
Ma doare mila calda ce vrea sa ma-nveleasca,
Ma tulbura iubirea si jalea de Parinte.
Cand sangele va curge prinos al jertfei sfinte,
Cand urletul multimii va cere de la Tine
Sa osandesti pe Domnul luminilor depline,
Cand voi sorbi pe Cruce buretele cu fiere,
Cand Fiul Tau cadea-va sub bici fara putere,
Cand sfarticandu-mi trupul in drumul alb de tara
Voi duce spre Golgota cereasca mea povara,
Parinte-al meu, in mila sa nu-ti uiti legamantul,
Ma lasa cu durerea sa mantuiesc pamantul.
Sa nu-ti aduni blestemul si fulgerele toate,
Ca sa opresti mania neputincioasei gloate;
Nu-i pedepsi pre dansii cu ploaie de pucioasa,
In marea Ta iubire ma uita si ma lasa,
Ma lasa, Doamne-al milei, sa nu-ti mai simt iubirea,
Sa stiu ca nu-mi ajunge la Tine tanguirea.
Te-mbraca azi in haina lucirilor de stele
Cu bucuria sfanta a invierii mele.
Ca sa nu stiu cat suferi in lumile-ti senine,
Parinte, fa sa treaca paharul de la mine.
Iisus ridica fruntea si-ncepe sa coboare.
O aripa de inger l-atinse cu racoare.[/COLOR]

[Hartford]

Pentru mine Iisus are un loc important in inima mea el ma povatuieste si imi arata drumul drept plec cu el la drum dimineata si cu el cu ma culc in gind,cu el ma sfatuiesc la nevoie.Este cel mai bun prieten al meu.

[laurastifter]

Doamne ajută!
Deoarece nu ştiu sigur dacă vom mai putea comunica în următoarele săptămâni (trebuie să plec într-o regiune unde funcţionează foarte greu internetul), aş dori să vă transmit tuturor rămas bun şi multe bucurii! Spor duhovnicesc şi, celor care pleacă în concediu în această perioadă, vacanţă plăcută! :)

Eu nădăjduiesc că voi mai putea intra pe net şi în următoarea perioadă, dar vă scriu acest mesaj ca să nu credeţi, dacă nu mai intru, că am părăsit forumul şi... am dezertat de la discuţii. :)

Domnul Iisus Hristos să fie cu voi întotdeauna şi să vă umple inimile de bucuria harului Său, dragi fraţi creştini!

Cu deosebit respect,
Laura Stifter

Hristos în mijlocul nostru!

[costel]

Locul lui Hristos e inima smerita. Fara smerenie, Hristos e lipsit de loc in noi. Am intalnit la un moment dat aceste cuvinte si tare mult mi-au placut: "Apa nu se aduna pe crestele muntilor, ci in locurile joase, adanci. Nici binecuvantarea lui Dumnezeu nu se salasluieste in cei mandri, ci in cei smeriti".