Acceptul parintilor pentru casatorie

[Ana_2014]

Buna dimineata.
M-am gandit la tot ce s-a intamplat in ultima perioada si am hotarat sa reiau legatura cu prietenul meu pentru ca ne este foarte greu sa nu stim nimic unul de celalalt. Familia mea stie ca ne-am despartit..de atunci nu am mai vorbit despre el nici eu, nici ei. Si credem ca ar fi bine sa nu le spunem deocamdata pana reusesc eu sa am o relatie buna cu parintii mei si sa pot sa le spun ceea ce vreau cu adevarat. In momentul de fata imi este teama sa le spun pentru ca ar iesi un nou scandal si fiecare pas gresit i-ar intoarce si mai rau impotriva noastra.
Sunt multumita de decizia pe care eu si prietenul meu am luat-o si sunt foarte fericita. Din pacate nu pot sa le impartasesc acest lucru si celor din familia mea dupa toate cate s-au petrecut. Imi pare rau ca ei nu s-au bucurat niciodata alaturi de mine cand venea vorba de casatoria noastra, dar mai am speranta ca isi vor da seama de ce vrem sa fim impreuna, mai ales ca ei nu au de unde sa stie ce fel de relatie avem daca nu vor sa ne asculte.
Stiu ca am ales asa cum e mai bine pentru mine si imi asum aceasta decizie. Acum sunt mult mai linistita. Amandoi suntem mult mai linistiti.
Va multumesc tuturor si va doresc o zi frumoasa!

[AlinB]

Da, ar fi frumos sa te inteleaga dar se poate ca asta sa nu se intample prea curand.

Nu inseamna ca trebuie sa amani aceasta relatie si mai ales justificarea ei in fata lui Dumnezeu (casatoria) pe termen nedefinit pana cand ei isi schimba pozitia - posibil ca niciodata, cel putin mama ta.

A mai venit cineva cu un caz asemanator pe forum, mama se impotrivea casatoriei tragand si restul familiei dupa ea in aceeasi directie (chiar daca ei fara tragere de inima).

Nici macar dupa ce s-au casatorit si au avut chiar si primul copil, nu si-a schimbat pozitia.

In alt caz, mama a mers chiar pana acolo incat a influentat duhovnicul fetei astfel incat sa o sfatuiasca sa renunte la o relatie care ei i se parea nepotrivita dupa canoanele superficiale ale lumii.

Tu ai viata ta, nu depinzi de ei, nici macar nu sunt in acelasi oras cu tine, nu stiu de ce esti asa determinata sa le faci pe plac cu orice pret, chiar sacrificandu-ti dreptul la propria ta viata si inca pentru ce? Un capriciu?

Daca el ar fi fost betiv, fumator, lenes era poate de inteles. Dar asa??

Apropo, tu nu ai un duhovnic? El ce a spus despre situatia asta?

Ana, Alin are dreptate.
Încercăm să fim în pace cu părinţii, dacă se poate... Dar la câte pretenţii şi sfaturi proaste am văzut la ai mei, de exemplu... ce putem face: să ne stricăm viaţa ascultându-i orbeşte??

Cu cât trece timpul, cu cât îmi dau seama că e imposibil să mulţumeşti pe cei din jur... E nevoie de abilitate, atenţie şi ajutor de la Dumnezeu să trăim cât de cât frumos şi omeneşte în această lume.

Cred că sunt off-topic.

Aşa cum am mai zis anterior, fii responsabilă. Dumnezeu ne-a lăsat să fim liberi. Oamenii încearcă prin metode din cele mai diverse şi perfide să ne ţină legaţi, închişi, dependenţi...

Domnul să ne ajute!

[Ana_2014]

E adevarat ca si la mine depinde de mama totul. Ceilalti membri ai familiei ar fi de acord daca nu ar vedea-o pe mama atat de revoltata si suparata si ma sfatuiesc pe mine sa nu ii fac rau.
Stiu ca s-ar putea sa nu fie de acord..ea chiar mi-a spus ca nu va fi de acord niciodata, indiferent ce s-ar intampla. Si stiu ca e foarte probabil sa se tina de cuvant pentru ca la fel a facut si in cazul fratelui meu. El s-a casatorit cu o persoana pe care parintii mei nu o doreau si de atunci nu se mai intalnesc, ba chiar nici nu au mai vorbit la telefon de foarte mult timp. Mama nu accepta sa vina cumnata mea la noi acasa si mi-a spus ca asa se va intampla si in cazul meu daca ma voi casatori. Bineinteles ca eu nu vreau asta si imi dau toata silinta sa fac lucrurile sa mearga mai bine. Cred ca dupa casatoria fratelui meu mama a devenit si mai severa deoarece a suferit foarte mult. N-as vrea sa o fac si eu sa sufere..deja ma simt vinovata si mi se spune ca sunt vinovata. Acum nu pot sa le spun nimic despre prietenul meu..imi este teama de reactia ei si sa nu faca ceva necugetat.
Nu am un duhovnic cu care sa tin legatura si caruia sa ii pot spune orice. Imi pare rau pentru asta. Parintele la care ma spovedesc mi-a spus sa ne casatorim. In schimb, mama a stat de vorba cu un preot si i-a spus ca orice mama simte ce e mai bine pentru copilul ei si ea este foarte hotarata de atunci sa lupte ca sa nu fac greseala de a ma casatori cu cineva nepotrivit.
Eu sunt convinsa ca prietenul meu este persoana potrivita pentru mine si am de gand sa lupt si eu pentru noi.

[Fani71]

Nu stiu cum e in cazul tau, pentru ca nu iti cunosc familia, dar exista ceea ce psihologii numesc 'parinti toxici' - si nu numai aceia care isi molesteaza copiii (bat, insulta, degradeaza etc), ci si, de exemplu, parintii posesivi, care fac din viata copiilor lor un scenariu care le apartine. Daca lucrurile nu merg asa cum cere scenariul (care, pentru ei, este spre binele copilului), sufera - si isi culpabilizeaza copiii.
Eu cred ca nu trebuie sa ne lasam santajati de aceasta suferinta.
Nu parintii sunt stapani peste viata noastra. Nu le facem, de fapt, nici un bine intrand in schema pe care au pregatit-o pentru noi. Le facem mai mult bine daca ne traim viata - poate intr-o zi isi vor da seama si se vor 'detoxica' pe ei insisi.
Adevarata dragoste (inclusiv de parinti) trece prin adevar si trezire.

Pe mine ma socheaza si intristeaza cand aud unele persoane zicandu-mi despre copiii mei (care au trei respectiv cinci ani): Profita acum de ei ca sunt mici si sunt ai tai, cand vor fi mari nu vor mai tine seama de tine si isi vor face viata lor! Pai, foarte bine daca reusesc sa ii cresc adulti responsabili care sa ia singuri hotaririle imortante in viata! Sigur ca ar fi frumos sa pastram o relatie frumoasa si apropiata, dar sper ca nu vor lua o hotarire pentru ca le spun eu sa o ia! Asemenea adulti (cel putin cu capul) nu as vrea sa devina. Uite asa, cele mai bune mame pot cadea in capcana posesivitatii si daca nu intervin chiar major in viata 'copilului', sufera cand ei isi iau zborul si nu mai sunt ei puii mamei.

Dar repet, nu ma grabesc sa spun ca asa este neaparat mama ta. Asa suna, dar cum nu o cunosc... Gandeste-te tu daca nu ar putea fi asa.
Multa bucurie si curaj! Un an bun!

[anita]

În prealabil postat de Ana_2014

E adevarat ca si la mine depinde de mama totul. Ceilalti membri ai familiei ar fi de acord daca nu ar vedea-o pe mama atat de revoltata si suparata si ma sfatuiesc pe mine sa nu ii fac rau.
Stiu ca s-ar putea sa nu fie de acord..ea chiar mi-a spus ca nu va fi de acord niciodata, indiferent ce s-ar intampla. Si stiu ca e foarte probabil sa se tina de cuvant pentru ca la fel a facut si in cazul fratelui meu. El s-a casatorit cu o persoana pe care parintii mei nu o doreau si de atunci nu se mai intalnesc, ba chiar nici nu au mai vorbit la telefon de foarte mult timp. Mama nu accepta sa vina cumnata mea la noi acasa si mi-a spus ca asa se va intampla si in cazul meu daca ma voi casatori. Bineinteles ca eu nu vreau asta si imi dau toata silinta sa fac lucrurile sa mearga mai bine. Cred ca dupa casatoria fratelui meu mama a devenit si mai severa deoarece a suferit foarte mult. N-as vrea sa o fac si eu sa sufere..deja ma simt vinovata si mi se spune ca sunt vinovata. Acum nu pot sa le spun nimic despre prietenul meu..imi este teama de reactia ei si sa nu faca ceva necugetat.
Nu am un duhovnic cu care sa tin legatura si caruia sa ii pot spune orice. Imi pare rau pentru asta. Parintele la care ma spovedesc mi-a spus sa ne casatorim. In schimb, mama a stat de vorba cu un preot si i-a spus ca orice mama simte ce e mai bine pentru copilul ei si ea este foarte hotarata de atunci sa lupte ca sa nu fac greseala de a ma casatori cu cineva nepotrivit.
Eu sunt convinsa ca prietenul meu este persoana potrivita pentru mine si am de gand sa lupt si eu pentru noi.

Incercati sa ii "inmuiati" inima mamei rugandu-va pentru ea ,mergeti la un duhovnic cu experienta si el va va invata ce rugaciuni sa cititi pentru ea.Pomeniti-o la manastire la acatist ,sf.Liturghie , daca e cununata religios .
Imi amintesc de o minune a par.Iustin scrisa intr-o carte aparuta recent.A citit un acatist de la o pereche de tineri cu numele parintilor care erau impotriva casatoriei si in scurt timp acestia si-au dat consimtamantul.

[Leoaica]

Daca te va respinge si pe tine, ca pe fratele tau, cu cine va ramine ?
Va fi singura..impotriva propriilor copii?! Foarte trist!
O situatie trista si, probabil, des intilnita sa nu vorbeasca parintii si copiii.
Ce mult ne influenteaza situatia materiala a unei persoane parerea pe care ne-o facem despre ea.
Avand in vedere ca nu stati in acelasi oras totusi mama ta e cam "insistenta". Fii mai discreta in unele probleme.La urma urmei ce nu stie nu are cum sa o afecteze.
Iar parintele cu care s-a sfatuit in privinta ta ce i-a spus in legatura cu faptul ca nu vb cu fratele tau? Nu i-a spus ca e gresita atitudinea ei?

[Ana_2014]

Eu as vrea sa fiu discreta..dar mama vrea sa stie toate amanuntele legate de viata mea si imi pune tot felul de intrebari la care trebuie sa raspund, unele dintre ele navand nicio importanta.
Mama a fost la mai multi preoti cu care a discutat despre fratele meu. Stiu ca toti au sfatuit-o sa se roage. Mai mult nu stiu. Nu mi-a spus si nici nu am intrebat-o.Ea spune ca nu poate sa ierte o persoana care a gresit o data caci va gresi si a doua oara.
In momentul de fata eu sunt cea care greseste dupa parerea ei si astept totusi sa isi dea seama ca avem si noi dreptul de a alege. Eu inca sper, desi mi-a spus ca vom rupe orice legatura daca ma casatoresc cu prietenul meu. Este foarte hotarata si nici nu vrea sa asculte o alta parere.

[Fani71]

În prealabil postat de Ana_2014

Eu as vrea sa fiu discreta..dar mama vrea sa stie toate amanuntele legate de viata mea si imi pune tot felul de intrebari la care trebuie sa raspund, unele dintre ele navand nicio importanta.
Mama a fost la mai multi preoti cu care a discutat despre fratele meu. Stiu ca toti au sfatuit-o sa se roage. Mai mult nu stiu. Nu mi-a spus si nici nu am intrebat-o.Ea spune ca nu poate sa ierte o persoana care a gresit o data caci va gresi si a doua oara.
In momentul de fata eu sunt cea care greseste dupa parerea ei si astept totusi sa isi dea seama ca avem si noi dreptul de a alege. Eu inca sper, desi mi-a spus ca vom rupe orice legatura daca ma casatoresc cu prietenul meu. Este foarte hotarata si nici nu vrea sa asculte o alta parere.

Crezi ca este o relatie sanatoasa - chiar intre soti, darmite intre un parinte si un copil matur - cand unul ii cere celuilalt sa ii povesteasca obligatoriu amanunte din viata lui?
Daca sotul meu mi-ar face asta, m-as simti prizoniera, nu iubita. Si e vorba de sot - iar relatia dintre soti trebuie sa primeze relatiei cu parintii.
Si oare cineva care se duce la preoti si le cauta parerea nu stie ca Hristos ne-a spus sa iertam 'de 70 de ori cate 7'?

[AlinB]

În prealabil postat de Ana_2014

Eu as vrea sa fiu discreta..dar mama vrea sa stie toate amanuntele legate de viata mea si imi pune tot felul de intrebari la care trebuie sa raspund, unele dintre ele navand nicio importanta.

Si ce te face sa crezi ca la varsta ta inca trebuie sa-i dai socoteala?

Mama a fost la mai multi preoti cu care a discutat despre fratele meu. Stiu ca toti au sfatuit-o sa se roage. Mai mult nu stiu. Nu mi-a spus si nici nu am intrebat-o.Ea spune ca nu poate sa ierte o persoana care a gresit o data caci va gresi si a doua oara.

Si cand te gandesti ca Hristos a spus sa ierti de 70 ori cate 7 si ea nu poate nici macar o data.

Se pare ca timpurile noastre produc si crestini fara Hristos.

In momentul de fata eu sunt cea care greseste dupa parerea ei si astept totusi sa isi dea seama ca avem si noi dreptul de a alege.

Nu mai astepta.
Vezi-ti de viata ta.
Daca mai pune presiuni pe tine, rupe legatura pur si simplu.

N-are nici un drept sa-ti distruga viata.

Eu inca sper, desi mi-a spus ca vom rupe orice legatura daca ma casatoresc cu prietenul meu. Este foarte hotarata si nici nu vrea sa asculte o alta parere.

Foarte bine, sa o faca, ce crezi ca ai de pierdut?

Tu cum iti explici dependenta ta vicioasa de bunavointa ei?