Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Spiritualitatea ortodoxa
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 14.02.2013, 14:17:53
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.457
Implicit Cainele si catelul

Deschid acest thread in ideea ca poate reusim sa ne detasam intr-un fel sau altul de ironia sortii. Pentru ca atat de des avem tendinta (fara exceptie!!!) sa vorbim de "egalitate" cu pusca in mana si cartus pe teava.
Intamplarea a facut ca fiul meu - care a ajuns la capitolul "fabule" - sa vina ieri si sa doreasca sa discutam despre aceasta "perla" a literaturii romane, dar poate si a neamului omenesc... Spre rusinea mea, marturisesc ca pana ieri nu citisem aceasta fabula, si sincer spun ca mi-a placut mult prin mesajul ei.

Câinele și cățelul
de Grigore Alexandrescu

"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urșii, leii și alte câteva,
Care cred despre sine că prețuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Și eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n țări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare și lumea se cioplește,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăsește.
Cât pentru mine unul, fieștecine știe
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar și cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."

Așa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Cățelul Samurache, ce ședea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Și că nu au mândrie, nici capricii deșarte,
S-apropie îndată
Să-și arate iubirea ce are pentru ei:
"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Și sentimentul vostru îl cinstesc, frații mei."
- "Noi, frații tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, frații tăi, potaie!
O să-ți dăm o bătaie
Care s-o pomenești.
Cunoști tu cine suntem, și ți se cade ție,
Lichea nerușinată, astfel să ne vorbești?"
- "Dar ziceați..." - "Și ce-ți pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria și că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căței."

Aceasta între noi adesea o vedem,
Și numai cu cei mari, egalitate vrem.


Eu cred ca asta se intampla peste tot in jurul nostru. Pe de o parte dorim sa fim tratati de la egal la egal, considerand ca suntem vrednici sa ne ridicam la nivelul celor vizati, iar pe de alta, ne uitam peste umar la cel de langa noi care, tocmai pe acest motiv, cauta sa se bage in seama... Cu alte cuvinte, toti suntem egali, iar altii si mai egali!!!
Cum vedeti "egalitatea" aceasta? Tine ea de cultura, de culoare politica, de rasa, de sex, sau poate de modul cum ne imbracam, sau ce masina avem, etc?... Este fireasca, este falsa, este daunatoare societatii, sau dimpotriva, prin ea se pot face delimitari si distinctii?
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
Reply With Quote
  #2  
Vechi 14.02.2013, 15:07:40
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Asa e in "ferma animalelor". Care sunt muncite de un singur dor: ierarhia puterii, in care sa am locul de sef, impreuna cu cei din specia mea.
Ah, sa nu uit, exista si un animal mai siret, care se declara si, uneori, in visele lui lupesco-serpesti chiar asa se si crede: cel mai mic si umil si blabla etc.
Numai ca, din pacate, tot pe axa puterii ierarhice isi duce veacul. Doar ca se crede mai smecher si face pe umilul si pe cumsecadele etc.

Cand esti neputincios in fata celor care ti-au cam tras clapa, da bine la orgoliul ala mare si la imgamfare sa pozezi in micutul si smeritul catelus. Poate vinezi si tu intr-o zi un soricel, un osulet, un caltabos ceva sau, mai bine, poate vanezi chiar beregata bossului, cand doarme multumit de sine...

De pe axa puterii nu poti iesi decat ruinat. "Vae victis" si alte strigate amintesc mereu de aceasta realitate.
De aceea, pe lumea asta a vnit intr-o zi Cineva Care a propus o axa alternativa: dragostea.
Numai ca, nehalitii puterii au confiscat-o si pe asta si au inceput sa rupa ciosvarte din ea, voind toata dragostea numai la ei. Tot ca posesie, tot ca muschi al puterii.

Antrenati cu jocurile si joculetele puterii (prin care fiecare isi impune pe toate ale sale si ragaie satisfacut cand le obtine), uitam, in clipele cand se infiripa oarecare fir de dragoste in cuibarul mintii noastre, uitam asadar ca dragostea nu pica din copac si ca omul nu e deloc capabil de iubire jertfelnica.
Uitam ca dragostea are legile, constringerile si treptele ei.
Pe toate le invatam cu sarguinta mare, impinsi de pohta puterii, dar sa deprindem dragostea nu avem niciodata vreme.
Presupunem ca o detinem deja, prin natura, ca pe un fel de insitinct bazal sau precum culoarea pielii.

Am observat la oameni ca accepta mai degraba sa le insiri in fata defectele si slabiciunile decat, Doamne fereste, sa le sugerezi ca au o mica deficienta, pe undeva, in legatura cu dragostea. Asta poate pentru ca, in mintea omenescului din noi, dragostea e asociata automat cu puterea, desigur cu puterea de penetrare si seductie sexuala...

Toate temele omenirii trec prin problema puterii, ca printr-un nod de cale ferata. Langa care asteapta, mereu nebagata in seama, etern confundata si rastalmacita adiere racoroasa a Dragostei.
Libertatea, dreptatea, fericirea, sensul si toate celelalte au fost si sunt mai mereu gandite si transate din pozitia puterii. Atat la nivelul individului cat si al guvernelor si natiunilor.
Privite insa din pozitia iubirii, al iubirii care te arunca precum centrifuga pe peretii parerii de sine facind loc Altcuiva in centrul fiintei tale, aceste vechi preocupari omenesti incep dintr-odata sa cante, sa danseze, sa zboare. Precum funigeii albastri sau cum baloanele de sapun pe care le ridica un copil care sufla-intr-un cerc colorat, pe malul crangului, intr-o zi de vara....

Ma scuzati pentru digresiune. Cestiuni urgente ale puterii ma cheama acum la noi ordine.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 14.02.2013, 16:36:53
Marius22 Marius22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.345
Implicit

Este o fabula mereu actuala pentru ca evidentiaza maica tuturor pacatelor si patimilor, mandria. Smerenia autentinca ne invata sa privim doar catre Dumnezeu-Omul, Hristos, in timp ce mandria ne indeamna sa ne comparam cu semenii.

Din nefericire, mandria ne-a devenit atat de intima incat Domnului nu-I mai lasam loc in inima noastra. Asa ajungem sa traim luand chipul "instrumentului de masura" - doar noi suntem masura tuturor lucrurilor - faurind planuri si obiective marete care sa ne propulseze inaintea tuturor pe "calea cea larga care duce la pieire"...
Reply With Quote
  #4  
Vechi 14.02.2013, 21:45:26
Noiembrie's Avatar
Noiembrie Noiembrie is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.01.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 165
Implicit

Ce actuale pot fi fabulele lui Alexandrescu!

Lupul moralist

V-am spus, cum mi se pare, de nu îți fi uitat,
Că lupul se-ntâmplase s-ajungă împărat.
Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui
Ceea ce s-a urmat sub stăpânirea lui.

Auzind împăratul că-n staturile sale
Fac năpăstuiri multe păroșii dregători,
Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale
Unde să nu vezi jertfe mai mulți prigonitori1,
Porunci să se strângă obșteasca adunare
Lângă un copac mare;
Căci vrea pe unii-alții să îi cam dojenească,
Și-n puține cuvinte,
Să le-aducă aminte
Datoriile lor.

Toți se înfățișară; și-nălțimea lupească
Începu să vorbească
C-un glas dojenitor:
"Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate?
Datoriile slujbei astfel le împliniți?
Nu aveți nici sfială, nici frică de păcate,
Să faceți nedreptate și să năpăstuiți?
Toate slujbele voastre țara vi le plătește:
Încă, pe la soroace,
Câte un dar vă face.
Dar reaua nărăvire,
Ce o aveți din fire,
Nu se tămăduiește.
Vedeți cu ce morți grele
Se isprăvesc din lume
Și cum lasă rău nume
Acei care fac rele.
Gândiți-vă că poate veți da cuvânt odată
La-nalta judecată.
Gândiți-vă la suflet, și luați de la mine
Pildă a face bine."

Ăst cuvânt minunat,
Pe care domnul lup auz că l-a-nvățat,
Trecând pe lângă sat,
La ziua unui sfânt, când preotul citea
Și propovăduia,
Pe mulți din dregători să plângă i-a-ndemnat.

"E! ce ați hotărât, jupâni amploiați?
Oare-o să vă-ndreptați?"
Îi întrebă atunci înălțimea-mblănită,
Ce purta o manta de oaie jupuită.
"Spuneți, o să schimbați purtarea-vă cea proastă?"

- "Să trăiți la mulți ani, dobitocia-voastră,
Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;
Ne poate fi iertat,
Să vă-ntrebăm smerit, de vreți a ne-arăta,
De unde-ați cumpărat postavul de manta?"
Când mantaua domnească este de piei de oaie,
Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 14.02.2013, 21:48:39
Noiembrie's Avatar
Noiembrie Noiembrie is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.01.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 165
Implicit FACEREA DE BINE-fabula moderna

Pe strada-n care întotdeauna-i cald și soare
Pe drumul dintre Hațeg și Călan,
Venea un om voinic și mare
Și era ferice și baban.

Dinspre hârtoape din Măceul de lumină,
Umbrind cu trup schilav tăpșanul,
Un biet sărman, venind înspre colină
Se întâlnește nas în nas cu bogătanul.

- Ce-i cu tine, mutră pirpirie,
Întreabă fericitul - Cum te-ai trezit din somn?
Și i-a răspuns săracul: - Cum să fie?
Deocamdată-i rău, stimate domn.

De când mă știu, mă lupt cu disperarea
Și n-am în viața asta niciun rost,
Toți mă muncesc de-mi rup spinarea
Și-n urmă, mai descoperă că-s prost.

Acum cinci ani lucram și la uzină,
Dar am ajuns pe drumuri făr-un ban,
Nu știu ce vor și cine poartă vină
C-au demolat cu totul "Victoria Călan".

Și uite așa, umil, în viață mă târăsc,
Și-mi deapăn visul, trudnic și plăpând,
De jalea mea, toți oamenii glumesc,
Și rabd și tac, și-s pururea flămând.

- Sărman șomer, ce soartă imbecilă...
Hai vino-ncoa, căci eu am vaci, viței
Și un tractor... îngână omul plin de milă,
Te duc la mine-acasă, dacă vrei!

Te va ajuta, când vei cosi ogorul,
Cu grebla, fân mirositor crescut în țeastă,
Cu apa de izvor, îți ostoiește dorul,
Chiar scumpa, drăgălașa mea nevastă.

Într-adevăr, e și noroc în viața asta,
Săracul s-a-ndopat cu frenezie,
Apoi privind cu ochi tâmpiți nevasta
Își spuse-n gînd: - Ce tipă durdulie!

Ce negrișori sunt ochii ei ... ce trup!
Cu coapsele și sufletu-mi adapă,
Îmi vine, hainele, nebun să-i rup,
Ce bună e, că-mi lasă gura apă!

Și-ntocmai ca un frate din Peșteana,
I-a sărutat mânuța, să-i complacă,
Ea îi zâmbi, făcând-și vânt cu geana
Și el, ca un "măgar" s-a dat la... "vacă".

Curând se-ntoarse omul, cu cardurile pline,
Văzînd și el ce coarne mari purta...
... Când uneori ești bou, ia seama bine,
Să nu aduci măgari în casa ta.

Hațeg 28.10.2008
Autor: Adamut Neaosul
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare