Faptele bune - in lumina ortodoxiei

[Parascheva16]

În prealabil postat de Yasmina

Asta am observat si eu,ca prefera sa traiasca in singuratate cu problemele lor decat sa accepte socializare cu alti oameni sau mai ales sprijin.

Dar ce spun eu...de parca nu as face la fel?
Asta si deoarece oamenii nu accepta sa-ti ofere doar sprijin si atat,se simt datori sa-ti puna si viata la punct asa cum vad din unghiul lor,ori eu(si altii) nu am nevoie de moderatori de destine.

Ajutorul nu trebuie sa vina la pachet cu obligatia,cu sfortarea omului sa joace dupa cum ii canti tu;pt ca atunci ajutorul capata o nuanta bolnavicioasa dupa care unii isi ascund hibe de manipulare.
Cauta sa-i atraga pe unii cu ajutoare si foloase ca mai apoi sa-i subjuge ,sa-i manipuleze cum le place .
Bag seama ca din pct asta de vedere,oamenii sunt precauti si mai bine refuza decat sa riste un ajutor,o interventie.

Nu m-am gandit la asta, ci la ajutorul dat cu bunatate si din mila. Daca oamenii te ajuta doar ca sa te aiba la mana, mai bine zici pas. Dar vezi, cum stii daca omul te ajuta din bunatate sau din rautate daca nu deschizi putin usa? Precautia e bine, dar si putina deschidere. :)

[tabitha]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu stiu de ce, atunci cand vine vorba de fapte bune, toata lumea se gandeste la a da un ban saracilor.
Ce-i drept, meteahna asta nu este intalnita numai intre credinciosi. A intrat cumva si in "logica" limbajului politic. De exemplu, cand spui "ajutor social", te gandesti la ajutorarea celor mai lipsiti din punct de vedere material. Termenul de "social" a ajuns sa insemne "ceva despre saraci", in loc sa insemne "ceva legat de oameni in raport cu ceilalti oameni".
Convingerea mea este ca, asa cum banii nu aduc fericirea, nici nenorocirea nu e ceva limitat la saraci. Si bogatii plang. Si bogatii au nevoie de ajutor. Si ei pot fi instrainati, raniti, cazuti, deznadajduiti. Si ei pot fi bolnavi, insetati, flamanzi, in inchisoare. Desigur, pe bogati nu-i vom ajuta cu bani, fiindca au mai multi ca noi. Pe bogati, insa, ii putem ajuta altfel, fiindca de alt ajutor au nevoie.

Domnul nostru i-a ajutat pe oameni in general. Cu precadere pe saraci. Dar si pe cativa bogati.
Casa din Capernaum unde locuia Domnul si ucenicii Lui, in afara de desele lor calatorii, era casa femeii bogate. Si noi putem sa-l aducem pe Cristos in casele celor bogati si nu numai ale celor saraci.
Fariseul Nicodim era superbogat, ca si prietenul lui, Iosif din Arimateea. Lui Nicodim, venit noaptea pe Muntele Maslinilor, Domnul ii aduce cel mai mare ajutor: il lumineaza asupra importantei nasterii din nou. Si noi putem sa vorbim bogatilor despre acest lucru, si inca si mai bine ar fi daca le-am putea oferi exemplul nostru de eficienta a Botezului.
Putem presupune ca si Iair, celui caruia ii murise fiica, era bogat. Era mai marele sinagogii. Si Domnul nu ii spune "ntt, pe fiica-ta n-am sa o rechem la viata, ca tu esti om bogat!". Si noi putem sa-i ajutam pe bogatii care au un necaz. Nu avem capabilitati sa inviem pe cei dragi ai lor, dar putem sa-i vizitam, sa le oferim consolare, sa vada ca nu sunt singuri.

Post cu folos!

În prealabil postat de CristianR

Săracii oameni bogați. Da, este adevărat că sărac este oricine nu-L cunoaște pe Hristos. Important, însă, este să existe receptivitate. De fapt, nu Îl facem noi cunoscut nimănui, căci nici noi nu-L prea cunoaștem (oricât de bine am crede că știm să vorbim despre El). Se face El cunoscut, atunci când receptivitatea unuia dintre noi se întâlnește cu disponibilitatea altuia.

Da, si bogatii au nevoie de ajutor, iar ajutorul spiritual este cel mai greu de dat. A zis bine Cristian, că nu noi îl facem cunoscut pe Domnul, ci El se face cunoscut atunci când există disponibilitate si deschidere din partea celor implicati.

[fallen]

Ia uitati ce am gasit:
http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...folosul-altora

[iustin10]

A da cuiva care nu merita , nu este un simplu compromis de la calea rationala a echilibrului.
Este insasi masura desavarsirii noastre,si totodata mijlocul de a lupta cu zgarcenia si indiferenta noastra ,care ne este de fapt adevarata fire.
La fel cum a iubi pe apropiati e normal,dar a iubi pe dusmani e desavarsit.
Firea noastra este rea, profund anocrata in pacat ,si de aceea trebuie si mijloace exceptionale pentru a o trezi .
A face ceva care ratiunea iti spune ca e inutil,sau chiar nefolositor , a face doar din credinta , si impotriva primei tale impresii de respingere , este masura adevarata a credintei tale
Nu e vorba aici de a judeca ce face celalat cu darul , ci mai mult de a judeca inselarea diavolului, care ,de cele mai multe ori,de aceasta 'ratiune' si 'masura' se foloseste ,pentru a ne paraliza orice fapta buna
Daca am judeca astfel porunca Domnului "Celui ce vrea sa iti ia haina ,lasa-i si camasa" am spune ca este impotriva spiritului de conservare . Ba inca am spune ca nu ii ajutam celui care vrea sa ne ia ultimul biun al nostru, ca ii incurajam agresivitatea . Ca acela oricum va vinde haina noastra ,asa ca, sa luptam impotriva lui,in nici un caz sa ii dam,ca un surplus,si camasa.
Gresala unor astfel de judecati este ca se canalizeaza ce face celalalt cu bunul astfel obtinut ,chiar pe nedrept, in loc sa se canalizeze asupra beneficiului imens al celui care reuseste sa isi infranga egoismul si gandurile lumesti . Al celui care reuseste sa castige cel mai important bun de pe lumea aceasta ,acceptand o mica pierdere nedreapta , si anume,reuseste sa intrevada dragostea dumnezeiasca, care este cea mai mare fericire aratata ochilor oamenilor.

[fallen]

O fapta buna inseamna sa oferi ceva, un ajutor, care nu este cerut sau este mai mult dcat ti se cere, spre folosul altcuiva...
Insa nu mai poti face o fapta buna atunci cand persoana beneficiara deja a comis un abuz asupra ta, cerandu-ti sa faci ceva mai mult decat vrei sau dcat poti...( de ex, sa insiste sa iti ceara ajutor de bani, sau mancare, sau fizic, cand este foarte evident ca nici tu nu ai, esti flamand si istovit, de abia mai te duci pe tine...)

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

Cu ce difera faptele bune facute prin har de cele facute in mod uzual de orice om?

Prin har.
Prin caracterul lor aparte (excepţional), aşadar, prin caracterul lor ne-uzual.
Nu o spun eu, ci tu.

[tot-Laurentiu]

..................................
..................................
..................................

[Corinusha]

În prealabil postat de iustin10

[...]
Firea noastra este rea, profund anocrata in pacat ,si de aceea trebuie si mijloace exceptionale pentru a o trezi .
[...]

Aici te-as contrazice.
Cu toate ca suntem supusi pacatului, firea umana nu este rea in sine, ci doar devine rea; avem instincul de supravietuire, ca orice animal, dar daca am fi toti (!!!) educati de mici sa NU fim egoisti, sa NU fim mincinosi, etc., nu s-ar zice ca suntem din fire rai.

[iuliu46]

editat topic gresit :)

[tavrion]

Zis-a avva Daniil: ne-a povestit noua avva Arsenie ca pentru el, desi poate chiar el era. Ca
sezand un batran in chilia sa i-a venit un glas zicand : vino si iti voi arata lucrurile oamenilor.
Si sculandu-se, a iesit si l-a dus pe el intr-ul loc si i-a aratat un arap taind lemne si facand o sarcina mare si acela se ispitea sa o ridice, dar nu putea. Si in loc de a mai lua dintr-ansa, el mergand mai taia lemne si adaoga peste sarcina.
Si aceasta o facea vreme indelungata si mergand putin mai inainte, iarasi i-au aratat lui un om stand langa un lac si scotand apa dintransul si turnand-o intr-un jgheab gaurit, din care curgea iarasi in lac. Si i-a zis lui iarasi: vino sa-ti arat alta: si a vazut o biserica si doi oameni calari pe cai tinand o prajina de-a curmezisul, unul impotriva altuia. Si voiau sa intre prin usa si nu puteau, pentru ca era prajina de-a curmezisul si nu s-a smerit nici unul pe sine inapoia celuilalt, ca sa intoarca prajina de-a dreptul si pentru aceasta au ramas afara de usa. Si batranul a zis: acestia sunt oamenii care poarta cu mândrie cumpana, ca si cum ar fi a dreptatii si nu s-au smerit ca sa se indrepteze pe sine si sa calatoreasca pe calea cea smerita a lui Hristos. Pentru aceasta si raman afara de Imparatia lui Dumnezeu. Iar cel ce taia lemne, este omul cel intru multe pacate, care in loc de a se pocai, adaoga alte faradelegi, intru pacatele sale.

Si cel ce scotea apa, este omul cel care face lucruri bune, dar pentru ca are intru dansele amestecare rea, cu aceasta a prapadit si lucrurile cele bune ale sale. Deci tot omul trebuie sa fie treaz la lucrurile sale, ca sa nu se osteneasca in desert.

Everghetinos, volumul 2