Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Sfântul Talasie Libianul îşi exprimă convingerea că inima bună nutreşte gânduri bune, „căci precum este comoara ei, aşa sunt şi gândurile ei” .
Faptul că atât gândurile bune, cât şi cele rele pornesc din inimă, nu înseamnă că harul dumnezeiesc şi satana se află în ea în acelaşi timp. Sfântul Diadoh al Foticeei precizează acest lucru: „E drept că inima izvorăşte şi din sine gânduri bune şi rele, dar nu rodeşte prin fire cugetările rele, ci amintirea răului i s-a făcut ca un fel de deprindere din pricina rătăcirii dintâi, însă cele mai multe şi mai rele dintre gânduri le zămisleşte din răutatea dracilor; dar noi le simţim pe toate ca ieşind din inimă”. În continuare, Sfântul Diadoh arată că „harul îşi ascunde prezenţa sa în cei botezaţi, aşteptând hotărârea sufletului” . Dacă omul păzeşte poruncile lui Hristos şi cheamă neîncetat numele Lui, „focul sfântului har se va revărsa şi peste simţurile mai de dinafară ale inimii, arzând cu totul neghina pământului omenesc”. Aflându-se în această stare de sporire a păzirii poruncilor şi chemând neîncetat numele Domnului, „adierea Duhului Sfânt” va stinge săgeţile diavolului „încă pe când sunt în aer”, înainte ca ele să atingă trupul.
Prin urmare, în inimă are loc cea mai mare luptă a nevoitorului creştin .
( Mitropolit Hierotheos Vlachos )

[cristiboss56]

Tot ce facem să facem cu rugăciune şi blagoslovenie ca să se pogoare harul Sfântului Duh peste noi. „Fără de Mine nu puteţi face nimic ”, zice Domnul. Astăzi s-au înmulţit ispitele pentru călugăr, pentru că ispititorul a căpătat putere şi îndrăzneală. Răutatea în om nu este atât din noi, cât de la ispititorul care continuu ne pândeşte ca să ne clatine poziţia.
Nimeni nu vrea să ştie că cel mai mare lucru este să te cunoşti cu adevărat pe sine, cine eşti cu adevărat. Asta este cea mai mare virtute. Nicăieri Ortodoxia nu ne obligă să vedem greşelile altuia, ci să ne vedem pe noi şi să ne smerim şi să ne considerăm mai răi ca toţi. Fără
dragoste nici o nevoinţă nu are valoare. Dragoste, pace şi acoperământul ascultării.
Dumnezeu este iubire, dar iubire cu măsură, cu hotar. Hotărârile Sfintelor Sinoade spuneau:
„Părutu-S-a Duhului Sfânt şi nouă” şi erau convinşi că hotărârile lor erau de la Dumnezeu. Şi nu s-a făcut nici unul din cele şapte mari
Soboare Ecumenice fără mari minuni. Şi noi acum lepădăm hotărârile Sfintelor Soboare în numele dragostei.
( Stareţul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos )

[cristiboss56]

Iubirea lui Dumnezeu este întotdeauna dreaptă, precum și dreptatea este întotdeauna iubitoare. Dumnezeu are în sine bunătate, iubire și dreptate absolută, dar în același timp are și fericire absolută. Iar dreptatea, iubirea și binele se manifestă în această lume având în sine și fericirea. Așadar, când oamenii se îmbogățesc cu ele, în același timp ei câștigă și fericirea. Însă ceea ce se află în afara acestora, adică răul și păcatul , conține în sine suferință și chin .
Comuniunea cu Dumnezeu este comuniune cu viața cea veșnică, cu sfințenia, cu fericirea și cu toate bunurile dumnezeiești. Iar depărtarea și despărțirea de Dumnezeu prin păcate este despărțirea de toate bunurile dumnezeiești. De aceea păcătoșii se vor chinui veșnic, nu pentru că Dumnezeu i-a pedepsit anticipat, ci pentru că singuri s-au lipsit de toate bunurile dumnezeiești.
Dreptatea însăși este binele moral, dar și păzitoarea acestuia. De asemenea, bunătatea
însăși nu exclude dreptatea ci, fără ea, bunătatea ar fi devenit neputincioasă și răul n-ar fi fost pedepsit, iar aceasta este cu desăvârșire împotriva firii divine, care iubește numai ceea ce este bun. Dumnezeu îngăduie pedepse pentru păcate , iar acestea, chiar dacă sunt un rău chinuitor pentru cei care le merită și le suportă, în sine sunt bune, întrucât sunt în conformitate cu dreptatea şi apără tot ceea ce este bun și totdeauna duc spre biruința binelui. Ca argument împotriva dreptății și dreptei judecăți ale lui Dumnezeu este folosit faptul că, în această lume,
deseori drepții suferă, iar păcătoșii sporesc . Însă acest fapt poate fi explicat corect numai în lumina învățăturii Revelației divine a Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții. Conform acestora, viața pe pământ nu este timpul nici pentru recompensa finală, nici pentru pedeapsa finală a lui Dumnezeu. Necazurile drepților și sporirea păcătoșilor în această lume deseori depind de oamenii și de împrejurările pe care ei înșiși le creează.
Atunci când îngăduie sau trimite necazuri celor drepți, Dumnezeu face aceasta după dreptatea Sa înțeleaptă, „că nu este om care să nu greșească” . El face aceasta cu buna intenție ca prin acestea
să-i călească în bine, să-i întărească în credință
și astfel să-i curețe de tot păcatul . Atunci când, în această lume, Dumnezeu îi umple pe păcătoși cu bunurile Sale, El o face ca prin bunătatea Sa să-i trezească și să-i îndemne spre pocăință , arătându-le prin aceasta dreptatea Sa milostivă și mărturisindu-le că fericirea și bucuria se află numai în bunătatea lui Dumnezeu . Și în primul, și în al doilea caz, Dumnezeu procedează după dreptatea Sa veșnică, întrucât, fiind Atotștiutor, cunoaște tot ceea ce este în om, până în cele mai mici detalii. Concomitent cu această lucrare a lui Dumnezeu, în sufletele drepților și păcătoșilor se petrece următorul proces pur subiectiv: pe măsură ce se înmulțesc suferințele drepților, crește și mângâierea lui Dumnezeu în ei. Iar păcătoșii, în pofida sporirii lor evidente, deseori sunt chinuiți de propria lor conștiință, din cauza păcatelor și fărădelegilor.
( Sfântul Iustin Popovici)

[Katy1976]

Buna seara! Nu stiu daca e locul potrivit, dar caut un sfat duhovnicesc, si nadajduiesc sa-l gasesc intr-un loc ca acesta. De curand s-a reintors in colectivul de munca un coleg care a avut o problema cu alcoolul. Ieri am fost informata ca s-a intors la vechiul obicei, mai mult de atat, a umblat in marfa firmei si a consumat alcool din ea.Ceva imi spunea ca nu e vinovat, ca nu are cum sa o ia de la capat, fiind abia reangajat.L-am rugat pe colegul care m-a informat, sa verifice oarece neglijente ale noastre, ca sa nu cumva sa acuzam un om nevinovat.Dialogul a continuat in termeni mai duri, colegul meu devenind cam agresiv verbal.Azi la munca, am verificat singura alte posibilitati si am ajuns la concluzia ca se poate intr-adevar, sa nu fi baut din stoc acel coleg invinuit fara probe.I-am explicat sefului care deja aflase care era invinuitul, si seful , impreuna cu mine, s-a gandit la alt scenariu ... mai exact, alt coleg pus sa-si dea demisia pe motiv de alcoolism.M-a rugat sa nu-i stric dispozitia colegului nou-revenit, si sa nu-i spun ca a fost vreo clipa suspectat. Dar dupa o ora... colegul a venit si mi-a spus ca a umblat in stoc si intentiona sa aduca sticlele la loc... Ce sa fac acum? Daca ii spun sefului, fac rau unui om care si-a recunoscut greseala si a vrut sa o corecteze.Daca nu-i spun sefului, mint.Problema e reala, si acesta este motivul pentru care mi-am faccut cont aici.Chiar am nevoie de un sfat urgent... pentru ca deja am amanat cateva ore sa marturisesc un adevar.Nici judecator nu pot fi, dar nici cu minciuna nu ma impac.

[Katy1976]

Inca o mentiune... mama colegului e foarte bolnava... recent a avut o interventie chirurgicala pe creier...in afara de asta, mai are si alte afectiuni... nu se stie cate zile mai are.Am vorbit si cu ea, ca sa ma sfatuiasca, dar e firesc sa vrea facut totul uitat... e fiul ei.In plus, ei locuiesc impreuna.Stiu... fiul ei trebuia sa se fi gandit dinainte la toate necazurile pe care i le aduce mamei.Dar cum pot fi eu unealta raului? Cum pot sa grabesc eu un rau pe care nu mi-l doresc? Va rog sa-mi dati un sfat.Am mare nevoie de el.

[Yasmina]

În prealabil postat de Katy1976

Buna seara! Nu stiu daca e locul potrivit, dar caut un sfat duhovnicesc, si nadajduiesc sa-l gasesc intr-un loc ca acesta. De curand s-a reintors in colectivul de munca un coleg care a avut o problema cu alcoolul. Ieri am fost informata ca s-a intors la vechiul obicei, mai mult de atat, a umblat in marfa firmei si a consumat alcool din ea.Ceva imi spunea ca nu e vinovat, ca nu are cum sa o ia de la capat, fiind abia reangajat.L-am rugat pe colegul care m-a informat, sa verifice oarece neglijente ale noastre, ca sa nu cumva sa acuzam un om nevinovat.Dialogul a continuat in termeni mai duri, colegul meu devenind cam agresiv verbal.Azi la munca, am verificat singura alte posibilitati si am ajuns la concluzia ca se poate intr-adevar, sa nu fi baut din stoc acel coleg invinuit fara probe.I-am explicat sefului care deja aflase care era invinuitul, si seful , impreuna cu mine, s-a gandit la alt scenariu ... mai exact, alt coleg pus sa-si dea demisia pe motiv de alcoolism.M-a rugat sa nu-i stric dispozitia colegului nou-revenit, si sa nu-i spun ca a fost vreo clipa suspectat. Dar dupa o ora... colegul a venit si mi-a spus ca a umblat in stoc si intentiona sa aduca sticlele la loc... Ce sa fac acum? Daca ii spun sefului, fac rau unui om care si-a recunoscut greseala si a vrut sa o corecteze.Daca nu-i spun sefului, mint.Problema e reala, si acesta este motivul pentru care mi-am faccut cont aici.Chiar am nevoie de un sfat urgent... pentru ca deja am amanat cateva ore sa marturisesc un adevar.Nici judecator nu pot fi, dar nici cu minciuna nu ma impac.

Si de ce cereti neaparat sfaturi aici? Este asta un forum de sfaturi si sugestii? Este mai mult o comunitate crestina.

Constiinta dvs nu va da nici un semn?
Faceti o vizita preotului paroh daca intradevar este o problema reala,desi ma cam indoiesc de unii si altii care isi fac cont aici pt tot felul de traznai.

[Katy1976]

Imi cer scuze de deranj, credeam ca macar aici gasesc un sfat, nu am stiut ca e doar forum de citate crestine. Constiinta ma chinuie, pentru ca orice as face voi gresi.Nu va mai deranjati sa-mi raspundeti, daca nu considerati ca lucrul asta poate schimba destine si poate indeparta pe cineva de la mantuire.

[Yasmina]

În prealabil postat de Katy1976

Imi cer scuze de deranj, credeam ca macar aici gasesc un sfat, nu am stiut ca e doar forum de citate crestine. Constiinta ma chinuie, pentru ca orice as face voi gresi.Nu va mai deranjati sa-mi raspundeti, daca nu considerati ca lucrul asta poate schimba destine si poate indeparta pe cineva de la mantuire.

Va dau o veste foarte proasta: raspunsurile pe forumuri si sfaturile ad hoc nu schimba destine si nici ajuta la mantuirea personala.
Sustinere morala poate...dar numai in cazuri reale nicidecum probleme inchipuite de trolli .

[Katy1976]

Am invatat recent un lucru, si anume sa am grija ce cuvinte adresez cuiva, ca nu se stie in ce masura pot afecta cuvintele mele.Iar un crestin adevarat ar trebui sa evite sa faca un rau prin cuvinte pripite... orice fel de rau... Cred ca e valabil pentru toata lumea...

[Katy1976]

Si-am mai invatat sa nu emit ipoteze ofensatoare la adresa nimanui.Cred ca am gresit locul.