NOU PE SITE !

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/editori...ui-124261.html

[andreea01]

Vreau sa ii multumesc SF.Nectarie ca m-a ajutat sa obtin locul de munca pe care l-am vrut.Andreea

[cristiboss56]

In aceasta duminica , 19 iunie , biserica serbeaza " Duminica Tuturor Sfintilor " . Cateva cuvinte de folos , in predica IPS Antonie Plamadeala :http://www.crestinortodox.ro/predici...or-119377.html

[cristiboss56]

Mareste imaginea.
Sunt persoane care se rusineaza cu trecutul familiilor din care fac parte si din acest motiv cauta sa le uite si sa nu se mai intereseze niciodata de ele. Se intampla ca atunci cand faci referire la cineva din trecutul familiei lor, sa iti spuna ca faci o confuzie sau sa se considere nedreptatite ca vin la existenta din acestea.
Am dorit sa scriu cateva randuri despre aceasta tema pentru ca duminica ce vine este numita Duminica Sfintilor Parinti dupa trup ai Domnului, o zi in care se vorbeste de genealogia Mantuitorului. Si in aceasta genealogie nu sunt mentionate numai nume de sfinti sau de persoane cu o viata aleasa, ci si patru femei pacatoase si de neam strain: Tamara si Rahab cananeience, Rut moabiteanca si Batseeba hitita.

S-a spus ca sunt prezente in genealogie si persoane pacatoase si de alt neam pentru a ne descoperi ca nu doar pentru poporul evreu a venit Mesia-Hristos in lume, ci pentru toate popoarele, ca S-a intrupat pentru mantuirea tuturor. Dar nu asupra acestui aspect doresc sa ma opresc, ci asupra faptului ca Domnul nu s-a rusinat de neamul Sau, ca a acceptat ca anumite femei pacatoase sa isi gaseasca locul firesc in trecutul Sau.

Numai daca ne oprim la acest aspect ne este de ajuns sa nu dam uitarii neamul din care facem parte. Iar daca vom avea in vedere ca Hristos a ales sa se uneasca cu firea umana, care din cauza pacatului ajunsese o desfranata, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, va trebui sa cautam sa aflam numele celor din trecut si sa ne rugam pentru ei, indiferent cat de cazuti erau. Asa cum Hristos nu a refuzat sa se uneasca cu natura umana pentru ca era lipsita de curatia dintru inceput, ci s-a umplut de dragoste pentru ea si a innoit-o, facand din ea fiinta noua, la fel trebuie sa lucram si noi.

E bine ca ne plac obiceiurile si colinde de Craciun, dar toate acestea nu ar avea niciun sens daca nu ar exista realitatea Nasterii lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu S-a facut om pentru noi, ca sa devenim asemeni Lui: om pentru altii.

Adrian Cocosila

in loc de portoricanii aia mergea mai bine o poza de genul
http://www.observatordebacau.ro/wp-c...aran-roman.jpg
Inca ceva: nu numai sa nu ne rusinam, dar evitand filetismul sau exagerarile, sa incercam sa ne iubim neamul. Doamne ajuta!

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/pelerin...em-119756.html

[dobrin7m]

În prealabil postat de cristiboss56

Mareste imaginea.
Sunt persoane care se rusineaza cu trecutul familiilor din care fac parte si din acest motiv cauta sa le uite si sa nu se mai intereseze niciodata de ele. Se intampla ca atunci cand faci referire la cineva din trecutul familiei lor, sa iti spuna ca faci o confuzie sau sa se considere nedreptatite ca vin la existenta din acestea.
Am dorit sa scriu cateva randuri despre aceasta tema pentru ca duminica ce vine este numita Duminica Sfintilor Parinti dupa trup ai Domnului, o zi in care se vorbeste de genealogia Mantuitorului. Si in aceasta genealogie nu sunt mentionate numai nume de sfinti sau de persoane cu o viata aleasa, ci si patru femei pacatoase si de neam strain: Tamara si Rahab cananeience, Rut moabiteanca si Batseeba hitita.

S-a spus ca sunt prezente in genealogie si persoane pacatoase si de alt neam pentru a ne descoperi ca nu doar pentru poporul evreu a venit Mesia-Hristos in lume, ci pentru toate popoarele, ca S-a intrupat pentru mantuirea tuturor. Dar nu asupra acestui aspect doresc sa ma opresc, ci asupra faptului ca Domnul nu s-a rusinat de neamul Sau, ca a acceptat ca anumite femei pacatoase sa isi gaseasca locul firesc in trecutul Sau.

Numai daca ne oprim la acest aspect ne este de ajuns sa nu dam uitarii neamul din care facem parte. Iar daca vom avea in vedere ca Hristos a ales sa se uneasca cu firea umana, care din cauza pacatului ajunsese o desfranata, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, va trebui sa cautam sa aflam numele celor din trecut si sa ne rugam pentru ei, indiferent cat de cazuti erau. Asa cum Hristos nu a refuzat sa se uneasca cu natura umana pentru ca era lipsita de curatia dintru inceput, ci s-a umplut de dragoste pentru ea si a innoit-o, facand din ea fiinta noua, la fel trebuie sa lucram si noi.

E bine ca ne plac obiceiurile si colinde de Craciun, dar toate acestea nu ar avea niciun sens daca nu ar exista realitatea Nasterii lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu S-a facut om pentru noi, ca sa devenim asemeni Lui: om pentru altii.

Adrian Cocosila

Foarte interesant apect. As dori aici sa va relatez o parte din convorbirea mea cu parintele meu duhovnic legat oarecum de acest subiect insa aflat la cealalta extrema.

- Parinte , ce sa facem cu mandria de orice fel ar fi ea si care se manifesta sub o forma sau alta la fiecare din noi?
Raspuns:
- Aceasta mandrie ne urmareste toata viata pana inchidem ochii. In clipa cand incetam sa nu ne mai mandrim cu noi, incepem sa ne mandrim cu parintii nostrii, sau cei dragi ai familiei. De cate ori nu auzim oameni care spun: mama mea a fost foarte buna, tatal meu a fost foarte iubitor si bun, bunica mea a fost blanda , iubitoare si ajutatoare, copiii mei sunt buni, credinciosi evlaviosi , mai mult decat altii. Insa uitam ca noi suntem foarte subiectivi cu cei dragi ai nostri.
In alte cazuri vedem oameni care spun: sa vedeti cine este tatal meu, sau mama mea, sunt cineva, competenti, uite, sunt medici, sau politicieni, uite cine este unchiul meu, sau sotul meu, sau ai grija ce spui , ca tu nu stii din ce familie provin. Acesta este o alta forma de mandrie, prin care incercam sa ne ridicam prin intermediul familiei noastre. Sa nu uitam ca nu noi trebuie sa vorbim despre noi sau despre familia noastra ci faptele noastre trebuie sa o faca.

Ambele cazuri sunt forme diferite de mandrie, prima, cea expusa in articol este mandria de sine, pana la masura de a nu vrea sa stim de neamul nostru din frica de a nu ne stirbi faima, iar a doua este mandria cu neamul nostru, asezandu-ne familia pe un piedestal in fata altor familii, facand astfel comparatii. Stim prea bine ca Sfintii Parinti ne indeamna sa nu facem comparatii cu semenii nostri sub nici o forma ar fi ea.

Aceste aspecte sunt speculate astazi de catre societate in diverse moduri. Vedem asta frecvent. Chiar aici pe forum se mai intalneste aceasta practica: aflarea a cat mai multe aspecte despre membrii familiei unei persoane pentru a putea fi cumva denigrata.

Noi suntem datori sa respectam oamenii, semenii deci si familia indiferent de cum sunt , mai mult sau mai putin pacatosi si sa nu cadem in extreme care nu sunt decat manifestari ale mandriei noastre. Si aceasta sa o facem nu oricum ci in aceeasi masura indiferent ca sunt ai nostrii din familie sau nu.
Sa iubim toti copiii, mamele tuturor , tatii tuturor si pe toti semenii deopotriva fara deosebire.

[cristiboss56]

Cum trebuie sa ne rugam

Mareste imaginea.
De cele mai multe ori, viata pe care o traim este diferita de ceea ce marturisim in rugaciune. Spunem de exemplu in rugaciunea Tatal nostru: "Si nu ne duce pe noi in ispita", iar noi nu evitam nicio ocazie de a cadea in ispita. Si pentru acest lucru, rugaciunea noastra este lipsita de putere. Dar in momentul in care stabilim o legatura intre viata si rugaciune, incepem sa simtim prezenta lui Dumnezeu.

Daca am fi cinstiti cu noi insine, am putea observa ca de putine ori, daca nu chiar deloc, ne oprim asupra unor cuvinte din rugaciune si incepem sa meditam asupra lor. Uitam ca rugaciunea transmite un mesaj pe care noi trebuie sa-l intelegem si sa-l asumam in viata noastra.

Dupa Sfintii Parinti nu ajunge sa te rogi, ci trebuie sa devii rugaciune intrupata. Ei ne marturisesc ca asa cum ne este viata, asa ne este si rugaciunea. Cu alte cuvinte, cand ai parte de o viata necurata, ratacesti si in cadrul rugaciunii. Din cauza nelepadarii grijilor si preocuparilor lumesti, devenim incapabili de a trai rugaciunea pe care o rostim. Si pentru ca nu suntem cu luare aminte la rugaciune, ca nu constientizam ca stam de vorba cu Dumnezeu, nu se intampla nimic inlauntrul nostru. Suntem aceiasi de dinainte de rugaciune. Ne ridicam de la rugaciune fara a avea ceva in plus in mintea si inima noastra, iar faptele si gandurile ne raman necurate.

Mitropolitul Antonie de Suroj spune in una din predicile sale ca trebuie sa trasformam toate cuvintele rugaciunii noastre in reguli de viata. El ne indeamna sa traim conform cuvintelor din rugaciuni. Iar daca vom reusi sa facem acest lucru, vom avea parte de o rugaciune vie. Vom ajunge sa-I slujim lui Dumnezeu prin toate: prin fapte, vorbe, ganduri. Ajungem la ceea ce spune Sfantul Apostol Pavel: "Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre marirea lui Dumnezeu sa le faceti" (I Corinteni 10, 31).

Rugaciunea bine placuta lui Dumnezeu nu se rezuma la a sta in fata unei icoane si a rosti cateva rugaciuni. Acestea tin de rugaciune, dar nu sunt dovada rugaciunii adevarate. Sfantul Nichita Stithatul, spune ca "Cel ce a ajuns la adevarata rugaciune si dragoste, acela nu deosebeste lucrurile. Nu-l deosebeste pe cel drept de cel pacatos, ci ii iubeste pe toti la fel si nu-i osandeste, tot asa cum face Dumnezeu, Care face sa rasara soarele si sa ploua si peste cei drepti, si peste cei nedrepti".

Indiferent de starea in care ne aflam, este important sa ne rugam. Chiar exista un indemn in acest sens: "Roaga-te cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie!", caci a ne ruga tine de voia noastra, dar a ne ruga cu adevarat este lucrarea Duhului. Rugati-va, dar nu-L dati uitarii pe Dumnezeu in restul zilei.

Adrian Cocosila

[cristiboss56]

Traditie sau inovatie , se intreaba Radu Alexandru , in legatura cu sfintirea icoanelor .Un articol interesant aparut pe acest site :

http://www.crestinortodox.ro/diverse...ie-121613.html

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Traditie sau inovatie , se intreaba Radu Alexandru , in legatura cu sfintirea icoanelor .Un articol interesant aparut pe acest site :

http://www.crestinortodox.ro/diverse...ie-121613.html

Tot de acelasi autor , despre icoanele eretice :
http://www.crestinortodox.ro/diverse...ca-120447.html