Partener ateu

[onyx235]

Am 28 de ani...inca necasatorita. Sunt singura de ceva timp, si tot incerc sa gasesc pe cineva...poate prea mult. Insa, in ultima vreme dau numai peste barbati ( in jurul a 30-35 ani) care imi declara sus si tare ca sunt atei.
Eu merg la biserica...l-am descoperit pe Hristos acum recent si stiu ca nu as mai putea trai fara EL. Ori traiul langa un sot ateu...ar insemna ca practic, m-as intoarce de unde am plecat.
Sincer..chiar acum am avut o conversatie pe messenger cu un barbat..parea ok..pana mi-a zis ca e ateu si ca nu crede in existenta lui Dzeu..
I-am dat instant ignore, fara sa ma gandesc sa ma mai si vad cu el.
Poate sunt prea aspra..si nu astept macar sa ii cunosc..dar simt ca nu as putea trai langa un asemenea om.

Oare cum este viata langa un partener ateu?
Imi cer scuze, este un subiect destul de banal fata de altele..dar cred ca aici e locu potrivit sa il discut.

[Mihnea Dragomir]

Dacă preferaţi roşul, v-aţi putea înţelege bine cu cineva care preferă verdele. Dacă sunteţi rapidistă, viaţa alături de un dinamovist ar avea hazul ei. Dacă sunteţi româncă, încă aţi putea trăi lângă un portughez şi să spuneţi că naţionalităţile diferite vă îmbogăţesc familia.

Credinţa, în schimb, ca şi necredinţa, este opţiune fundamentală. Nu e vorba că nu puteţi creşte în Cristos: un pic mai greu, dar puteţi creşte şi de una singură. Problema este că înţelepciunea ateilor este nebunie pentru credincioşi. Şi, probabil şi invers. Sfatul meu nu este altul decât cel scris în Carte: să nu vă înhămaţi la jug nepotrivit.

[George.m]

E o problema delicata. Cred ca ati procedat bine, pentru ca e foarte important ca sotii sa aiba convingeri religioase asemanatoare. Pentru ca, din punctul meu de vedere, nu poate exista armonie intr-o familie daca sotii nu sunt "intr-un duh".

[Raoul]

Nici eu nu sunt deacord cu un partener(a) ateu! In niciun caz pentru un crestin! Aici e mana diavolului care vrea sa-i piarda si pe putinii ramasi...

[Pippo_]

În prealabil postat de George.m

E o problema delicata. Cred ca ati procedat bine, pentru ca e foarte important ca sotii sa aiba convingeri religioase asemanatoare. Pentru ca, din punctul meu de vedere, nu poate exista armonie intr-o familie daca sotii nu sunt "intr-un duh".

A fi "intr-un duh" inseamna "a fi in acelasi gand", "a se intelege reciproc", iar doi oameni pentru a fi in acelasi gand si pentru a se intelege reciproc, trebuie sa fie doi oameni rationali. Atat ateul cat si credinciosul sunt irationali pe tema credintei oarbe si necredintei oarbe.

Doi oameni rationali nu pot ajunge la contradictie si gasesc calea si adevarul. In schimb intre doi oameni irationali care se bazeaza pe convingeri inexplicabile si nu pe ratiune, armonia e poate imposibil sa existe oricum, deoarece pentru a exista armonia ar trebui ca ambii sa fie convinsi de aceleasi lucruri. Dar cum viata ne forteaza sa rationam, vor apare intotdeauna contradictii ireconciliabile datorita lipsei de judecata a celor doi a caror viata le este zidita pe, si modelata de convingeri si nu de ratiune.

[andreicozia]

În prealabil postat de onyx235

Insa, in ultima vreme dau numai peste barbati ( in jurul a 30-35 ani) care imi declara sus si tare ca sunt atei.

Prin faptul ca-ti trimite pe acesti barbati, cred ca Dumnezeu incearca sa-ti spuna ceva!

[Hermiod]

Si eu m-am confruntat cu o problema asemanatoare. Dupa cativa ani in care am cautat un crestin - adevarat, fara scapari si ravnitor, refuzand din start necredinciosii, am ajuns sa inteleg ca timpul trece, in defavoarea mea si ca nu mai sunt de gasit crestini adevarati singuri, necasatoriti in jurul varstei de 30 ani.
Sfat: lasa stacheta, acorda credit si celor care nu merg la biserica si care, la prima vedere sunt buni de ignorat. Intalneste-te si cu ei, cunoaste-i. S-ar putea sa ai surprize placute. La fel cum s-ar putea sa ai surprize neplacute din partea crestinilor care nu lipsesc de la nicio Sf Liturghie.

[heaven]

Probabil pentru ca o relatie de cuplu tine foarte mult de acceptare reciproca.
Omul respectiv ar putea fi ateu,insa daca i-ar respecta ei optiunea religioasa si acest stil de viata nu vad care ar mai fi problema.
Ideea este ca ea pleaca din start de la premisa ca in momentul in care esti cu cineva trebuie sa schimbi lucrurile de esenta pentru acea persoana.
Deasemenea mai este si faptul ca multi crestini practicanti considera ateii sau pe cei care au alte viziuni in privinta religiei si spiritualitatii inferiori,deci ar putea fi si o lectie a smereniei.

[onyx235]

Heaven..asa este..tocmai d-aia am deschis si subiectul. Mi se pare ca sunt un pic prea radicala si nu respect convingerile celor de langa mine. Si da...nu ma consider nici smerita, in postura asta..

În prealabil postat de onyx235

Heaven..asa este..tocmai d-aia am deschis si subiectul. Mi se pare ca sunt un pic prea radicala si nu respect convingerile celor de langa mine. Si da...nu ma consider nici smerita, in postura asta..

Ma trezesc si eu sa-mi dau cu parerea... Nu trebuie sa-i consideri pe toti cu care vorbesti pe messenger ca posibili parteneri. aceasi greseala tind s-o fac si eu, din pacate. Ai spus ca vorbeai pe msm si afland ca e ateu i-ai dat "ignore". Asta inseamna ca nu v-ati cunoscut. Depinde si de mediul unde astepti sa gasesti un partener..