Spovedanie sau psihoterapie?

Multumim Jenica pentru postare. Iata ca i-am gasit inca un loc in care se potriveste de minune:
Din „Amintiri despre batranul Porfirie”
Editura Bunavestire 2002

Unei surori părintele i-a spus:
«Femeile care sînt geloase pe soţii lor, adesea se îmbolnăvesc de cancer.
Asta li se întîmplă chiar şi preoteselor.
Toate bolile sînt pricinuite de supărări, chiar şi piatra la rinichi».

Exact pentru aceasta simplitate si totodata precizie in exprimare, iubesc intelepciunea sfintilor parinti.

[anamariar]

Fratilor, psihologia luata strict teoretic.....este precum spuneti, mult balast. Da, sunt informatii care nu pot fi preluate de un psiholog care are in vedere SUFLETUL pacientului, iar nu SUBIECTUL, cum isi intituleaza multi psihologi pacientii. Acum, privind lucrurile separat de acest "balast", se pot gasi informatii care sa fie de folos. Dar care sunt de folos si de ce sunt de folos, nu ai cum sa stii pana nu treci prin toate ramurile acestei stiinte.
Fireste ca apar acele intrebari,ce-i spune un om aflat intro stare de depresie (de pilda)...unui psiholog si ce-i spune unui preot. Nu este vreo diferenta de "zicere" sau de vreo formulare mai "nu stiu cum". Psihologul crestin poate ajuta mult preotul si poate sa fie ajutat mult de preot. Este o impreuna lucrarea, cum bine spunea psihiatrul D. Avdeev. Insa psihologul crestin trebuie sa stie clar care este granita, pana unde are voie sa intervina el si unde e nevoie sa intervina preotul. Mai e ceva, psihologul crestin nu cauta sa se faca pe sine un fel de dumnezeu, vindecator care creeaza dependenta (cum fac psihanalistii sau comportamentalistii)...ci este doar un ajutor pana ce pacientul isi insuseste mecanismele principale pentru a lupta impotriva "bolii" sale.
Orice boala porneste de la lipsa de pocainta si am aici in vedere mai ales bolile sufletesti si mentale. Deci psihologul crestin, daca vrea sa ajute, cu aceasta trebuie sa inceapa, cu indemnul spre pocainta. Nu o pocainta seaca, vazuta ca o parere de rau pentru cele savarsite, ci una plina de nadejde in mila si iertarea lui Dumnezeu, precum si cu speranta ca...ajutat de El va invinge boala.
Ar fi multe de spuns, insa ma opresc aici...prefer sa ma ocup de cazuri practice, pentru ca oricum sunt multi care au nevoie.
Iertati-ma, poate am gresit cu ceva, sau nu am fost prea explicita!

[cristiboss56]

În prealabil postat de anamariar

Fratilor, psihologia luata strict teoretic.....este precum spuneti, mult balast. Da, sunt informatii care nu pot fi preluate de un psiholog care are in vedere SUFLETUL pacientului, iar nu SUBIECTUL, cum isi intituleaza multi psihologi pacientii. Acum, privind lucrurile separat de acest "balast", se pot gasi informatii care sa fie de folos. Dar care sunt de folos si de ce sunt de folos, nu ai cum sa stii pana nu treci prin toate ramurile acestei stiinte.
Fireste ca apar acele intrebari,ce-i spune un om aflat intro stare de depresie (de pilda)...unui psiholog si ce-i spune unui preot. Nu este vreo diferenta de "zicere" sau de vreo formulare mai "nu stiu cum". Psihologul crestin poate ajuta mult preotul si poate sa fie ajutat mult de preot. Este o impreuna lucrarea, cum bine spunea psihiatrul D. Avdeev. Insa psihologul crestin trebuie sa stie clar care este granita, pana unde are voie sa intervina el si unde e nevoie sa intervina preotul. Mai e ceva, psihologul crestin nu cauta sa se faca pe sine un fel de dumnezeu, vindecator care creeaza dependenta (cum fac psihanalistii sau comportamentalistii)...ci este doar un ajutor pana ce pacientul isi insuseste mecanismele principale pentru a lupta impotriva "bolii" sale.
Orice boala porneste de la lipsa de pocainta si am aici in vedere mai ales bolile sufletesti si mentale. Deci psihologul crestin, daca vrea sa ajute, cu aceasta trebuie sa inceapa, cu indemnul spre pocainta. Nu o pocainta seaca, vazuta ca o parere de rau pentru cele savarsite, ci una plina de nadejde in mila si iertarea lui Dumnezeu, precum si cu speranta ca...ajutat de El va invinge boala.
Ar fi multe de spuns, insa ma opresc aici...prefer sa ma ocup de cazuri practice, pentru ca oricum sunt multi care au nevoie.
Iertati-ma, poate am gresit cu ceva, sau nu am fost prea explicita!

Nu, a fost foarte pe inteles si mi se pare cea mai de folos legatura asta , crestin- psiholog- crestin , asta poate justifica de ce din ce in ce mai multi Preoti studiaza si psihologia. Cine stie, potate in viitor, va fi materie obligatorie la Teologie si psihologii atei , vor dispare, vor da faliment.

[Negroponte]

Draga Cristi si iubitii mei prieteni,intradevar sunt pasionat de psihologie si studiez la Iasi un master despre medierea conflictelor.Sfantul Vasile cel Mare(si nu numai el)ne sfatuieste sa folosim si scrierile laice,care ne pot folosi.Asa cum spunea parintele Marius si eu va sfatuesc sa cititi cele doua carti amintite de el,care va vor face sa vedeti psihologia altfel inteleasa si aplicata.

[sofiaiuga]

VA RECOMAND SA CITITI O CARTE F.F.BUNA psihoterapia ortodoxa DE Hyeroteos Vlachos.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sofiaiuga

VA RECOMAND SA CITITI O CARTE F.F.BUNA psihoterapia ortodoxa DE Hyeroteos Vlachos.

Iata inca o carte adaugata pe langa cele doua , recomandate de Parinte. Multumim Sofia !

[anamariar]

Sunt mai multe carti de psihoterapie ortodoxa. Pentru cei care studiaza la Iasi, unde am studiat si eu, cartile pr. Cristinel Tesu...sunt cunoscute, vorbind mult despre patimi, despatimire, urcusul spre Inviere. Alte carti de folos sunt ale lui Larchet, ale mitropolitului Vlachos, ale arhimandritului Spiridonos Logothetis, ale pr. Moise Aghioritul etc. Pentru cei care vor sa studieze mai adanc, mergand pe linia monahala...Gheron Iosif este cel mai indicat si pe intelesul multora. Nu mai pomenesc de pr. Paisie Aghioritul, Porfirie...alti Parinti contemporani care, alaturi de cei cuprinsi in Filocalie, lamuresc tainele sufletului omenesc, lupta sa pentru desavarsire.
Pe linie psihiatrica, consider ca dr. Dimitrie Avdeev e cel mai recomandat, ca si psihiatru ortodox cu experienta in domeniu. Are cam 5-6 carti traduse si in romana, disponibile pe site-utile cu carti vandute on-line. Sunt si ceva conferinte ale sale pe youtube, interesante si acestea de altfel.
Cat despre mastere...da, la ora actuala la Alba Iulia este un master de Psihoterapie ortodoxa si consiliere pastorara. Poate fi urmat de absolventi de Teologie, Psihologie, Asistenta Sociala, Medicina...din cate am inteles. Cred ca ar fi bine sa se introduca la modul cel mai serios macar studiul psihopatologiei, ca disciplina obligatorie, pentru ca doar asa pot distinge...viitorii preoti, eventualele nereguli care le au unii din fii duhovnicesti. Acum...depinde daca acelea probleme au o radacina demonica sau e ceva de natura endogena......Consider ca diagnoza este cea mai grea, pentru ca multe afectiuni seamana intre ele, iar un diagnostic diferential e greu de pus, in multe cazuri.

[costel]

Ajungem la psiholog fie pentru ca nu credem in Dumnezeu, fie ca nu ascultam de sfaturile duhovnicului, fie ca nu am gasit persoana care sa ne asculte, inteleaga si sa ne daruiasca invierea.

Ceea ce-mi pare a fi cel mai trist e ca o parte din oameni au ajuns la psiholog, pentru ca unii preoti nu au depus efortul sa-l inlocuiasca pe psiholog, sa-l depaseasca.

Nadajduiesc ca va veni ziua cand toti preotii vor intelege ca spovedania mea este spovedania lui. Adica sa se intereseze de mine, asa cum se intereseaza de el.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Ajungem la psiholog fie pentru ca nu credem in Dumnezeu, fie ca nu ascultam de sfaturile duhovnicului, fie ca nu am gasit persoana care sa ne asculte, inteleaga si sa ne daruiasca invierea.

Ceea ce-mi pare a fi cel mai trist e ca o parte din oameni au ajuns la psiholog, pentru ca unii preoti nu au depus efortul sa-l inlocuiasca pe psiholog, sa-l depaseasca.

Nadajduiesc ca va veni ziua cand toti preotii vor intelege ca spovedania mea este spovedania lui. Adica sa se intereseze de mine, asa cum se intereseaza de el.

Întradevăr se simte lipsa duhovnicilor de altă dată şi nu numai. Îmbucurător , dragă Costel, că sunt din ce în ce mai mulţi preoţi ce studiază psihologia şi acest lucru se va simţi în bine , nu foarte curând, dar în viitorul apropiat. Fratele nostru Negroponte , membru al acestui forum, ne-ar putea oferi câteva date în plus, mai ales că aşa cum am înţeles , el ca preot a studiat şi psihologia . Psihologia şi Teologia nu se exclud una pe cealaltă , ci din potrivă fac front comun, în multe situaţii.

[Traditie1]

În prealabil postat de cristiboss56

Întradevăr se simte lipsa duhovnicilor de altă dată şi nu numai. Îmbucurător , dragă Costel, că sunt din ce în ce mai mulţi preoţi ce studiază psihologia şi acest lucru se va simţi în bine , nu foarte curând, dar în viitorul apropiat. Fratele nostru Negroponte , membru al acestui forum, ne-ar putea oferi câteva date în plus, mai ales că aşa cum am înţeles , el ca preot a studiat şi psihologia . Psihologia şi Teologia nu se exclud una pe cealaltă , ci din potrivă fac front comun, în multe situaţii.

Cred ca nu ai fost niciodata la un psiholog. Ai imaginea psihologului din filmele americane, care da niste sfaturi practice, lipsite de jargon sau a acelui dr. Andrei de la televizor, care la fel discuta deschis cu interlocutorii. Sa fiu sincer si eu aveam aceasta impresie (desi cunosteam rigiditatea modului în care este predata psihologia în facultate) si am sugerat cuiva sa se duca si la psiholog ca sa-si gaseasca echilibrul în niste probleme iar acela fusese de multe ori si mi-a spus ca cei doi la care fusese îi turnau tot felul de teorii preluate nemestecate din lucrari de specialitate, lucrari care arata cam asa:

[COLOR=#1f5e83]http://www.scribd.com/doc/7023340/An...logie-Generala[/COLOR]

http://www.scribd.com/doc/10717977/D...pie-Ed-Polirom

http://www.scribd.com/doc/6928093/Ps...l-A-Ion-Manzat

Psihologul, daca nu are o structura duhovniceasca, nu poate odihni si ajuta pe altii, fiind el însusi un om nefericit.