Spovedanie sau psihoterapie?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Traditie1

Cred ca nu ai fost niciodata la un psiholog. Ai imaginea psihologului din filmele americane, care da niste sfaturi practice, lipsite de jargon sau a acelui dr. Andrei de la televizor, care la fel discuta deschis cu interlocutorii. Sa fiu sincer si eu aveam aceasta impresie (desi cunosteam rigiditatea modului în care este predata psihologia în facultate) si am sugerat cuiva sa se duca si la psiholog ca sa-si gaseasca echilibrul în niste probleme iar acela fusese de multe ori si mi-a spus ca cei doi la care fusese îi turnau tot felul de teorii preluate nemestecate din lucrari de specialitate, lucrari care arata cam asa:

[COLOR=#1f5e83]http://www.scribd.com/doc/7023340/An...logie-Generala[/COLOR]

http://www.scribd.com/doc/10717977/D...pie-Ed-Polirom

http://www.scribd.com/doc/6928093/Ps...l-A-Ion-Manzat

Psihologul, daca nu are o structura duhovniceasca, nu poate odihni si ajuta pe altii, fiind el însusi un om nefericit.

Nu pot să te contrazic în cele scrise de tine, dar am totuşi o întrebare : de ce este studiată psihologia de către unii preoţi ? Cred totuşi că un preot are capacitatea intelectuală de a selecta ce este bun din studiul psihologiei.

[sophia]

Eu consider ca sunt doua lucruri toatl diferite.
Un preot poate si ar trebui sa studieze psihologie, dar nu va putea sa inlocuiasca psihoterapeutul. Ala studiaza ani de zile si are si alt scop.
Nici el nu poate fi preot si nici invers.
Este nevoie de amandoua.
Pe urma care preot/duhovnic are atata timp la dispozitie pentru a sta cu fiecare om in parte, sa-l asculte si sa-l lamureasca. Si sunt si probleme mai grave la care nu se pricepe, sunt tratamente de dat.
Cu sufletul si nervii nu te joci.
O terapie poate dura luni de zile, ani de zile, macar 2-3 ore pe saptamana.
Si trebuie, ca in orice profesie sa mai fi si facut pentru asta.
Nu orice preot poate fi psiholog/terapeut, asa cum nu poate fi inginer sau contabil.
Nu e bine sa amestecam profesiile si menirile.
Menirea preotului este alta. Eu imi imaginez (ca inca nu m-a lamurit nimeni) ca duhovnicul nu te ajuta decat in sfera credintei, in probleme de religie, in traume si crize mai profunde nu poate si nu are voie si nu este pus sa intervina.
Iti da un sfat si atat. Nu te trateaza, nu te vindeca.
Am auzit ca exista la alte confesiuni ceva intre preot si psiholog, care nu slujeste in biserica, ci numai ajuta oamenii: de ex. pe cei care au traume sufletesti, sau care au rude grav bolanve sau pe moarte etc.
Se numesc "Seelensorger". Lucreaza in spitale, sau chiar in cabinete speciale. Lucreaza un amestec de credinta si psihologie. Prea mult nu stiu nici eu.

Prin preot lucreaza Dumnezeu, caci preotul se foloseste de Sfintele Taine pentru vindecarea sufletului si a trupului: Sf. Maslu, spovedania (care este tot o Sf. Taina), Sf. Impartasanie, slujbele de exorcizare. Preotul va cauta cauza bolii (vezi in acest sens cartea "Vindecarea bolilor spirituale" a lui Jean-Claude Larchet, care explica f clar care sunt cauzele bolilor), si nu va trata doar efectele bolii. Exista bolnavi de cancer care s-au vindecat rugandu-se Sf. Nectarie si altor Sfinti. Asta spune ceva.
Si daca prin preot lucreaza Dumnezeu, cum sa fie psihoterapeutul mai bun ca un preot? De obicei cei care nu cred in Dumnezeu merg la psihoterapeut; afirmatia nu-mi apartine mie, ci unui psihoterapeut. De aceea este indicat, ca mersul la medic sa fie insotit de mersul la preot, ca rezultatul sa fie bun si de durata.

[sophia]

Da Anca, amandoua. Fiecare isi are rostul ei.
Ei sunt complementari, nu se exclud unul pe altul.
Da, credinta poate ajuta la vindecare, dar si medicul are rostul lui.

[costel]

Nu cred ca parintele Cleopa a acut studii de psihologie, dar cu siguranta a ridicat multe persoane din moartea sufleteasca. Imi vine sa rad cand aud ca e bine sa studiem pozitia mainilor, a picioarelor, limbajul non verbal, ca sa stim mai multe despre cei cu care stam de vorba. Erau Parinti care iti spuneau pe nume fara sa te cunoasca, fara sa fi aflat numele tau de la cineva si noi incercam sa aducem psihologia in teologie cat mai mult.

Ceea ce trebuie sa aducem e mai multa rugaciune. Un om va pleca mai indreptat la casa sa de langa un om care este cu adevarat rugator si nu cu adevarat studios. Nu neg rolul psihologiei, dar a spune ca putem avea preoti mai buni daca vor studia aceasta disciplina ma face sa vad ca omul uita de puterea lui Dumnezeu, care se da mai usor si mai sigur prin rugaciune.

[sophia]

Uite sa va dau un exmplu ca vad ca nu ne intelegem bine.
Exista lucruri care nu sunt legate de credinta. Chiar preotul mi-a spus ca nu poate sa ma ajute in problemele mele.
Exista probleme lumesti care ne darama sufletul:
- lipsa de serviciu si bani - ce sa faca preotul, cum sa ne ajute? Credinta, rugaciune, tot timpul si rabdare cu carul am.
- n-ai sot, sau n-ai copii - ce sa faca preotul? El nu stie probleme de medicina, de adoptii, de etc. Te indruma spre specialisti.
Da, iti poate da o vorba buna, sau te indeamna la rugaciune.
Cand era mama mea pe patul de boala grea m-am dus la par. Galeriu, mama tinuse la sfintia sa in ultima perioada.
M-a ascultat, s-a rugat profund cu mine, mi-a dat niste carti (nu de religie, speciale situatiei).
Pe mama nu putea s-o vindece, pe mine sa-mi ia durerea iar nu.
Da, mi-a dat forta in suflet si m-a mangaiat.
Imi tot vine in minte nenorocirea aceea cu exorcizarea, unde calugarii nu s-au priceput si n-au conlucrat cu medicii. A murit un om.

[sophia]

Si categoric ca preotii de mir ar trebui sa studieze psihologie. In primul rand ca sa stie sa se poarte cu oamenii. Ca trantesc unii cate una si nu-si dau seama ca distrug suflete de oameni sensibile.

[costel]

Sophia, un om care cere lui Dumnezeu cuvinte pentru ucenicii sai, nu va duce lipsa de sfaturi. Crezi ca Dumnezeu nu are raspunsuri decat pentru anumite probleme, crezi ca sunt probleme ce-L depasesc pe Dumnezeu? Cu siguranta nu.

Dar de, asa suntem noi oamenii, nu credem ca preotul ne poate ajuta si in astfel de cazuri. E trist a nu mai vedem in Dumnezeu un Tata, caruia sa-i spunem tot ce ne doare, toate problemele. Am ajuns sa vedem in Dumnezeu doar o fiinta care se ocupa doar de un capitol din viata. NU asa trebuie vazut. El are raspuns pentru toate, totul e sa cerem cu credinta si nadajde raspunsul. Si vom avea raspuns pentru toate.

Iar daca sunt preoti care lovesc in suflete, in loc sa aduca vindecare, aceea nu sunt duhovnici decat cu numele.

[Traditie1]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu pot să te contrazic în cele scrise de tine, dar am totuşi o întrebare : de ce este studiată psihologia de către unii preoţi ? Cred totuşi că un preot are capacitatea intelectuală de a selecta ce este bun din studiul psihologiei.

De ce este studiata de catre unii preoti? Fiindca are aceasta aura falsa, ca ofera o capacitate de întelegere a mecanismelor sufletului omenesc, mecanisme a caror cunoastere a evident folositoare unui duhovnic. Acesti preoti simt necesitatea acestei cunoasteri fiindca ei nu duc o viata de rugaciune si nu su nici constiinta necesitatii ei.


Desigur, acesti preoti sunt oameni cu intentii nobile, devotati sarcinii lor (spre deosebire de cei care urmaresc doar câstigurile materiale), dar bunele intentii nu sunt suficiente, dar încrederea în capacitatile psihologiei lumesti e o capcana. Pentru ca aceasta stiinta a fost creata de oameni cu o conceptie hedonista si ateista despre viata, pentru care conceptul de pacat este daunator fiindca ar restrânge omul de la bucuriile vietii, pentru care ideea ascultarii de Dumnezeu e o manie. Astfel, în loc sa-i ajute mai rau îi încurca fiindca le insufla încredere în tot felul de teorii si metode nefolositoare când preotul ar trebui sa alerge la Dumnezeu prin rugaciune. Caci totusi preotul e un reprezentant al lui Dumnezeu, el e menit sa calauzeasca oamenii spre Dumnezeu si nu se poate ca o stiinta lumeasca sa ofere mai mult decât rugaciunea în cunoasterea lui Dumnezeu.



Apoi, repet, discutam abstract despre psihologie în loc sa urmarim concret ce sfaturi poate primi un om de la psiholog. Fiindca nu am alt exemplu ma refer tot la doctorul Cristian Andrei, care reprezinta un caz mai fericit fata de majoritatea psihoterapeutilor din România, fiindca aplica o psihologie mai putin bazata de tehnicile predate în scoli si mai mult pe încercarile proprii de întelegere a sufletului omenesc:
http://drandrei.ro/index.php?page=home

Dupa cum se vede din cuvintele lui, e ceva ce pare profund dar nu ajuta prea mult.

În concluzie, faptul ca psihologia ia omul separat de Dumnezeu o face sa fie nefolositoare pentru preoti si pentru oricine.