Canibalismul contemporan

[geo.nektarios]

Asadar, desi"toti ne-am botezat intru Hristos in apa si in Duhul Sfant - zice cuviosul Nichita Stitatul - si toti mancam aceeasi mancare duhov*niceasca si bem aceeasi bautura duhovniceasca, care sunt Hristos, totusi, nu intru toti din noi binevoieste Dumnezeu". Pentru ca neavand smerenia si virtutile lui Hristos"am fost gasiti goi de plinatatea Duhului Sfant si departe de cunoasterea lui Dumnezeu". Caci din cauza pacatelor, am ncunplinirea virtutilor, lisus Hristos ramane ascuns in adancul inimii"nesesizat si nesim*tit", iar"mie mi se pare ca Te am, dar de fapt eu zac in intuneric si ratacesc in nestinta, stapanit de o nesimtire totala".

Impartasirea duhovniceasca cu Hristos, prin care II simtim prezent si lucrator in noi, ca pace, liniste, bucurie si dulceata duhovniceasca, se face, asadar, .prin ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu, prin implinirea tuturor poruncilor si realizarea virtutilor si rugaciune multa.

a) Am vazut ca pentru intrarea in comuniune cu Dumnezeu in Treime sunt necesare Cuvantul lui Dumnezeu si Taina, ca ele sunt complementare si alternative, ca nu numai Cuvantul, dar nici Taina singura nu realizeaza intalnirea deplina cu lisus Hristos Cel inviat, ci numai amandoua impreuna."Cine asculta Cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica" (Ioan 5, 24). Prin ascultarea si implinirea cuvantului lui Dumnezeu ne pre*gatim mereu pentru primirea Tainei si intelegem tot mai bine continutul ei inepuizabil, iar prin Taina Euharistiei primim, in mod sacramental-tainic, insasi realitatile dumnezeiesti, semnificate, anuntate si decoperite prin cu*vantul lui Dumnezeu. in acelasi timp, Cuvantul lui Dumnezeu catre noi, ca chemare la comuniune, naste cuvantul nostru catre El, rugaciunea de lauda, multumire si cerere, care ne uneste duhovniceste si mintal cu Hristos si in*treaga Sfanta Treime.

b) Implinirea poruncilor si tuturor virtutilor este calea prin care se pastreaza, actualizeaza, activeaza si rodeste viata noua in Hristos, dobandita prin Sfintele Taine. Prin ele Hristosul sacramental ia chipul virtutilor Sale in noi, facandu-se simtit in noi ca o prezenta personala, vie si activa, ca pace, bucurie si dragoste dumnezeiasca."Cel ce pazeste poruncile Mele ramane in Dumnezeu si Dumnezeu in el; si din aceasta cunoastem ca ramane in noi" (I Ioan 3, 24). Dupa Sf. Marcu Ascetul si Maxim Marturisitorul,"Dom*nul se afla ascuns in poruncile Sale si cei Ce-L cauta pe El, il gasesc pe ma*sura implinirii lor"."Fiinta tuturor virtutilor - zice Sf. Maxim Marturisi*torul - este insusi Domnul nostru lisus Hristos, fiindca"El ni s-a facut noua de la Dumnezeu, intelepciune, dreptate, sfintire si mantuire" (I Cor. 1, 30)... Si daca-i asa, orice om care se impartaseste de virtute printr-o deprindere neclintita, se impartaseste neindoielnic de Dumnezeu, fiinta vir*tutilor si devine dumnezeu, ca unul care a adaugat, prin libera alegere, la binele natural al Chipului. Asemanarea prin virtuti". De fapt, prin implini*rea poruncilor si tuturor virtutilor sunt activate si se pun in lucrare daru*rile primite in Sfintele Taine si Hristos se face vazut in noi. De unde si imperativul:"da lucrarea pentru care ai primit puterea si te pregateste sa primesti aratarea Celui care locuieste in tine". Fara implinirea tuturor po*runcilor si virtutilor, pentru care am primit puterea, nu numai ca darurile primite zac ascunse in noi, ca o simpla posibilitate neactivata, nesimtita si nesesizata, Hristos pierzandu-si orice transparenta pentru noi, dar pe ma*sura neimplinirii poruncilor, pacatul si patimile pun iarasi stapanire pe noi, intunecand si mai mult chipul lui Hristos in noi.

Admirabil si concis exprima aceasta relatie indisociabila dintre Litur*ghie si asceza Sf. Maxim Marturisitorul in finalul"Mistagoghiei" sale:"Sa nu lipsim, deci, de la Sfanta Biserica a lui Dumnezeu care contine atatea mis*tere ale mantuirii noastre in sfanta randuiala a dumnezeiestilor simboale sa*varsite in ea, prin care face pe fiecare sa se comporte frumos dupa analogia vietii lui Hristos (...). Ci cu toata puterea si sarguinta sa ne infatisam pe noi vrednici de darurile dumnezeiesti facandu-ne bineplacuti lui Dumnezeu prin fapte bune" (se citeaza apoi in extenso textele neotestamentare I Tes. 4, 5; Col. 3, 5-9; Efes 4, 22; Col. 3, 12-15; 1, 9-12). La asceza trebuie adaugate insa si faptele milosteniei fata de cei saraci si lipsiti, cu care se identifica mistic Dumnezeu. Iesind de la Liturghie, credinciosul se cuvine sa imite, astfel, integral, atat viata de rugaciune si asceza a lui Hristos, cat si cobora*rea si facerea Sa de bine fata de oameni"imitand iubirea Sa de oameni".

c) Daca prin implinirea virtutilor punem in lucrare si activam darurile primite in Sfintele Taine, prin rugaciunea orala, a mintii si a inimii - ca raspuns la chemarea lui Dumnezeu la comuniune si la ospatul in imparatia Sa si prin care il chemam, il laudam si ii multumim neincetat pentru toate - se realizeaza unirea constienta cu Hristos prezent tainic-sacramental in inima noastra. Toate faptele bune si virtutile curatesc inima de patimi si pre*gatesc pe credinciosi pentru aratarea lui Hristos si prin ele avem o oarecare simtire a prezentei si impartasire de Hristos, care se afla ascuns in poruncile Sale.

Desi in viata duhovniceasca rugaciunea vorbita si rugaciunea mintii sunt complementare si alternative, trecandu-se mereu de la una la alta, to*tusi abia prin rugaciunea lui Iisus, numita si rugaciunea mintii si a inimii, mintea cautand80 cu infrigurare pe Domnul si rostind neincetat:"Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", co*boara in inima, unde il"redescopera" si"regaseste" pe Iisus Hristos euharistic-sacramental."Adevarata rugaciune inseamna redescoperirea si arata*rea harului primit la Botez. A te ruga inseamna a trece din starea in care harul este prezent in inima tainic si neconstientizat, la nivelul deplinei per*ceperi interioare si al cunoasterii constiente, unde experimentam si simtim lucrarea Duhului direct si imediat".

Prin pomenirea deasa a Numelui lui Iisus ne straduim sa adunam, deci, mintea in inima, unde se afla Hristos si"imparatia cerurilor care este inlaun-trul nostru" (Lc. 17, 21). Prin"rugaciunea neincetata" mintea curata simte si experiaza prezenta lui Hristos Cel inviat in inima si se realizeaza - dupa Sf. Grigorie Palama - taina unirii noastre cu Dumnezeu, pentru ca fruc*tul imediat al rugaciunii este dragostea, care ne uneste cu Dumnezeu. De*sigur, unirea desavarsita cu Dumnezeu nu e propriu-zis rugaciunea si nici chiar dragostea care se naste din rugaciunea curata, ci dragostea extaz, ca dar de sus, ca energie dumnezeiasca necreata si indumnezeitoare prin care participam real la viata de comuniune a Sfintei Treimi."Dragostea este de la Dumnezeu" (I Ioan 4, 7). Ea vine dupa multa nevointa si rugaciune si ni se daruieste din cand in cand, ca din ea sa castige forte noi cea de a doua si asa sa continue cresterea noastra, in dragoste si cunoastere.

Desi pomenirea sau invocarea Numelui lui Iisus inseamna a-L face pre*zent, a-I da viata pomenindu-L, intrucat"Numele lui Dumnezeu contine energia divina care ofera prezenta lui Dumnezeu, incat se poate spune ca din punct de vedere practic ,energetic, Numele lui Dumnezeu este Dum*nezeu mai exact, puterea lui Dumnezeu, care este prezenta in el",totusi nu rugaciunea lui Iisus este cea care-L salasluieste pe Hristos in noi, pentru ca El este salasluit deja, obiectiv-sacramental, in noi de la Botez si ultima im*partasanie. Prin rugaciunea mintii il cautam doar si-L redescoperim in ini*ma pe Hristos sacramental si sporim neincetat in simtirea prezentei Lui dumnezeiesti."Nici o clipa Sfintii Parinti n-au avut in vedere chemarea nu*melui lui Iisus ca substitut al Sfintelor Taine", dar in acelasi timp nici n-au insistat numai pe impartasirea euharistica sacramentala, detasand-o de impar*tasirea duhovniceasca. Dimpotriva, in spiritualitatea ortodoxa filocalica atonita, fara sa se excluda viata liturgica, ca una care isi are bazele in ea si se intretine prin ea, accentul se pune, insa, pe nevointele ascetice si rugaciunea mintii, singurele prin care se pune in lucrare, se constientizeaza, traieste si simte duhovniceste, prezenta euharistic-sacramentala a lui Hristos si se uneste mistic cu El prin iubirea dumnezeiasca necreata.

[geo.nektarios]

Totodata, Biserica Ortodoxa invata ca, pe langa impartasirea tainic-sacramentala si duhovniceasca cu Hristos, exista o impartasire eshatologica de Hristos in viata viitoare, pe care o anticipeaza impartasirea, in timpul de acum cu acelasi Hristos Care s-a intrupat, rastignit, inviat si Care iarasi va veni; impartasirea de Iisus Hristos si imparatia Sa in Euharistie este doar o"arvuna" a bunatatilor viitoare si anticipare a imparatiei veacului viitor, pe care o avem"deja" si"inca nu" deplin aici. De aceea ne rugam mereu"vina imparatia Ta" si sa ne invrednicim sa ne impartasim mai ade*varat cu Tine in ziua cea neinserata a imparatiei Tale"."In aceasta imparta*sire eterna se incheie iconomia mantuirii ca unire eterna a oamenilor cu Dumnezeu in Hristos. Euharistia in viata de veci este, ca incoronare a Iconomiei dumnezeiesti, unirea desavarsita intre creatiune si Hristos, in care"Dumnezeu va fi cu totul in toate" (I Cor. 15, 28)".

Criza liturgica si euharistica de care se vorbeste tot mai des in ultimul timp, este intr-adevar profunda si reala. Pentru ca, desi se savarseste neince*tat de doua mii de ani aceeasi Sfanta Liturghie, ea nu mai este inteleasa si traita ca in epoca patristica. In Sfanta Liturghie are loc taina intalnirii si comuniunii noastre cu Hristos si intreolalta. Hristos insa este prezent, ni se descopera si comunica in ea in moduri diferite, care toate sunt inseparabile si complementare, si prin toate ne folosim, ne zidim si impartasim de Hris*tos, fireste punctul culminant al Sfintei Liturghii constituindu-l impartasi*rea euharistica. Dar aceasta impartasire a fost inteleasa si practicata diferit, in decursul timpului, adesea fiind luata ca o entitate de sine, ca simplu mijloc si detasata de ansamblul Sfintei Liturghii, de Biserica chiar, de imparatia lui Dumnezeu si de spiritualitatea ortodoxa.

Cat timp Sfanta Liturghie se savarsea duminica, in"ziua Domnului", s-a putut tine in echilibru cele doua porunci ale Mantuitorului, ce privesc cele doua aspecte ale Sfintei Euharistii, ca Taina si ca jertfa de lauda, mul*tumire si cerere:"Luati mancati","Beti dintru acesta toti","Aceasta sa fa*ceti spre pomenirea Mea: (Le. 22, 19);"Ori de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pana cand voi veni" (I Cor. 11, 26);"Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu, ramane intru Mine si Eu intru el" (Ioan 6, 56). Inmultindu-se insa numarul"zilelor liturgice si data fiind importanta exceptionala a momentului intalnirii si im*partasirii cu insusi Trupul si Sangele lui Hristos, care cere o pregatire spiri*tuala pe masura, credinciosii n-a mai putut sa se impartaseasca toti la fie*care Sfanta Liturghie. Ritmul impartasirii fiind determinat de"curatirea inimii" si"vrednicia" fiecaruia si de permisiunea duhovnicului, singurul in masura sa verifice aceasta. Unicul lucru pe care l-a cerut intotdeauna Bise*rica a fost impartasirea"cu cugetul si cu inima curata", fara sa impuna anu*mite termene obligatorii, ci doar niste praguri minimale, limita.

In acelasi timp, toti cei ce nu se impartasesc la sfarsit, se folosesc si din participare la Sfanta Liturghie, de prezenta si lucrarea lui Hristos in lacasul bisericesc, in Sfintele icoane, in Cuvantul Sau, in rugaciunile preotului, in cantarile credinciosilor, in miridele pentru vii si morti si de insasi iradierea prezentei lui Hristos dupa prefacere, care sunt tot atatea intalniri si imparta*siri de Hristos si sporirii in comuniunea cu El si intreolalta.

De asemenea, impartasirea euharistic-sacramentala este si o premiere si incununare a unor eforturi si nevointe ascetice prealabile si punctul de plecare al impartasirii duhovnicesti cu Hristos, prin ascultarea si implinirea Cuvantului Sau si a tuturor poruncilor Lui, precum si prin rugaciune multa, prin care se pune in lucrare darurile primite si constientizam prezenta lui Hristos in noi si ne unim cu El moral si mistic, nu numai sacramental.

Pentru ca Sfanta Liturghie sa-si poata atinge cu adevarat scopul ei si pentru depasirea crizei liturgice actuale, este nevoie deci: a) de revenirea la practica veche a rostirii rugaciunilor preotului cu glas tare; b) de intelegerea corecta de catre preoti si credinciosi a"misterului liturgic" in toate aspec*tele si laturile lui, prin studii, predici si cateheze; c) de promovarea partici*parii active a tuturor credinciosilor la Sfintele Liturghii, prin aducerea daru*rilor, la cantarile liturgice si in final la impartasirea euharistica"cu cugetul curat ; d) de adaugarea la aceasta a impartasirii duhovnicesti de Hristos in virtuti si rugaciune prin care constientizam si simtim prezenta lui Hristos in noi si sporim neincetat in comuniune cu El si intreolalta in imparatia Sa.

[windorin]

În prealabil postat de topcat

Tu iei mincatul si bautul la figurativ sau chiar crezi ca il maninci si bei pe Hristos?

Hristos se afla real in Paine si Vin, dar acestea sunt Taine si Margaritare ce nu trebuiesc aruncate oriunde.
Credinta trebuie sa invinga ratiunea oarba a omului cazut, ba mai mult, sa o insanatoseasca.

În prealabil postat de windorin

Hristos se afla real in Paine si Vin, dar acestea sunt Taine si Margaritare ce nu trebuiesc aruncate oriunde.
Credinta trebuie sa invinga ratiunea oarba a omului cazut, ba mai mult, sa o insanatoseasca.

S-ar putea ca unora sa nu li se para foarte diferite cele doua tipuri de canibalism

[windorin]

În prealabil postat de topcat

S-ar putea ca unora sa nu li se para foarte diferite cele doua tipuri de canibalism.

Da, inteleg ce spui. Dar acelora nu avem ce le face.

Intr'o oarecare masura, si ei sunt aproape de adevar.
Cred si ei ca Hristos este real in Paine si Vin si ca El trebuie mancat, precum ne'a spus.
Doar ca inteleg gresit partea a doua, cea cu mancatul necesar.

Desi este usor de inteles, pentru cel ce vietuieste in duh crestin. Nu poti avea viata daca nu te impartasesti din Izvorul Vietii.