Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

În prealabil postat de Fani71

Nu stiu de ce interpretezi asa. Ideea este ca sfintenia ni se cere noua tuturor, indiferent de und eplecam, din lume sau din manastire. Nu a zis nimeni ca ar fi deja la acest nivel. Ci ca Hristos ne-a deschis calea catre el.
Eu nu prea inteleg, odata spi ca sfintii ar trebui sa ne fie model, odata ca orice am face nu am putea sa ajungem ca ei.

Drumul spre indumnezeire este atat de greu, incat putini ajung sa il parcurga pana la capat. Presupune suferinta multa, dar acceptata; rugaciune continua; renuntare la sine, privare de libertate, infranare de la tot ce ne ofera aceasta lume; si multe altele, nu in ultima instanta si lupta directa cu diavolul.
Sfintenia este si ea gradata. Noi ne putem sfinti, dar de la prima treapta de jos de sfintire, si pana la ultima, la care au ajuns sfintii, e mare diferenta si cale lunga si cere multa vitejie, hotarare, credinta si dragoste de Dumnezeu.
Este greu sa ne imaginam prin ce au trecut sfintii pana s-au dezpatimit si sfintit. O lecturi folositoare in acest sens sunt "Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiew" si vietile sfintilor. Dar daca nici cu gandul nu putem accepta unele renuntari, la care s-au supus acestia, cam cat de greu este sa si parcurgem acest drum? La asta m-am referit, cand am spus ca nu vom atinge masura sfintilor si gradul lor de sfintenie. Putin mai tarziu voi da 1-2 exemple de viata dedicata lui Dumnezeu si modul in care Dumnezeu i-a rasplatit pe acestia.

[anna21]

În prealabil postat de Miha-anca

Drumul spre indumnezeire este atat de greu, incat putini ajung sa il parcurga pana la capat. Presupune suferinta multa, dar acceptata; rugaciune continua; renuntare la sine, privare de libertate, infranare de la tot ce ne ofera aceasta lume; si multe altele, nu in ultima instanta si lupta directa cu diavolul.
Sfintenia este si ea gradata. Noi ne putem sfinti, dar de la prima treapta de jos de sfintire, si pana la ultima, la care au ajuns sfintii, e mare diferenta si cale lunga si cere multa vitejie, hotarare, credinta si dragoste de Dumnezeu.
Este greu sa ne imaginam prin ce au trecut sfintii pana s-au dezpatimit si sfintit. O lecturi folositoare in acest sens sunt "Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiew" si vietile sfintilor. Dar daca nici cu gandul nu putem accepta unele renuntari, la care s-au supus acestia, cam cat de greu este sa si parcurgem acest drum? La asta m-am referit, cand am spus ca nu vom atinge masura sfintilor si gradul lor de sfintenie. Putin mai tarziu voi da 1-2 exemple de viata dedicata lui Dumnezeu si modul in care Dumnezeu i-a rasplatit pe acestia.

ai facut de multe ori referire la "Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev".
Am dat un search pe net si am gasit asta.. sper ca este cartea intreaga.
http://www.pateric.ro/category/pater...or-de-la-kiev/

Da, intr-adevar acesta este Patericul Lavrei Pesterilor. Multumesc, Anna. Sper sa fie multora de folos. Este o carte minunata. Atunci nu mai e nevoie sa vin cu exemplele promise mai sus.

În prealabil postat de Miha-anca

Drumul spre indumnezeire este atat de greu, incat putini ajung sa il parcurga pana la capat. Presupune suferinta multa, dar acceptata; rugaciune continua; renuntare la sine, privare de libertate, infranare de la tot ce ne ofera aceasta lume; si multe altele, nu in ultima instanta si lupta directa cu diavolul.
Sfintenia este si ea gradata. Noi ne putem sfinti, dar de la prima treapta de jos de sfintire, si pana la ultima, la care au ajuns sfintii, e mare diferenta si cale lunga si cere multa vitejie, hotarare, credinta si dragoste de Dumnezeu.
Este greu sa ne imaginam prin ce au trecut sfintii pana s-au dezpatimit si sfintit. O lecturi folositoare in acest sens sunt "Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiew" si vietile sfintilor. Dar daca nici cu gandul nu putem accepta unele renuntari, la care s-au supus acestia, cam cat de greu este sa si parcurgem acest drum? La asta m-am referit, cand am spus ca nu vom atinge masura sfintilor si gradul lor de sfintenie. Putin mai tarziu voi da 1-2 exemple de viata dedicata lui Dumnezeu si modul in care Dumnezeu i-a rasplatit pe acestia.

Adevărat ce spui Anca.Tocmai citesc despre Cuvioşii Părinţi Athoniţi ai veacului al XIX scrisă de Antonie Ieromanahul.
Sunt copleşită văzând atâta nevoinţă şi lepădare de sine.
...
Am lăsat cartea din mână când la ştiri s-a anunţat propunerea de canonizare a poetului Mihai Eminescu căci, nimic din cele ce am citit cu câteva momente înainte nu ştiam să fi făcut poetul.
Mi-am pus întrebarea firescă:cum se dobândeşte sfinţenia?

Un raspuns f bun a postat Cristian: http://revista-ecoul.com/cine-sustin...-lui-eminescu/
Interesante sunt si reactiile din partea cititorilor.

[sophia]

Nu reuseam sa ma loghez de cand cu noua versiune a paginii (cea de ieri).
Acum pot iar sa scriu si as vrea sa spun ca eu am convingerea si mi-a spus asta si un preot mai in varsta, cu ceva ani in urma, ca sfintii aceia de acum 2000 ani era altfel, aveau ceva special.
Noi nu avem asta si nu putem fi niciodata sfinti, orice am face.

Mai vad si om diferenta: intre a fi/trai sfant cu adevarat si a fi om obisnuit, canonizat ca sfant.
Am inteles ca multi au fost si sunt canonizati ca sfinti, fara a fi avut de fapt merite pe taram religios, ci pentru anumite merite in alte domenii.
De ex. domnitori ca Stefan cel Mare sau Brancoveanu, nu cred ca au trait ca niste sfinti (cu post, abstinenta, rugaciuni si etc.). Meritul lor a fost unul strict istoric si omenesc (jertfa pentru tara si popor).
Acum se pune problema si cu Eminescu. Nici el n-a trait ca un sfant.
Chiar mi se pare exagerata canonizarea ca sfinti a acestora trei, si a altora ca ei. Au merite f.mari pentru omenire, dar in acceptiunea strict crestina si religioasa este putin discutabil.
Trebuiau/trebuie lasati sa fie "icoane" fiecare in domeniul sau, dar nu stiu daca in biserica.
Sau ma intorc la intrebarea: dupa ce criterii sunt canonizati oamenii ca sfinti?
Sau ma duc si mai departe, la notiunea de crestin si ma intreb:
Bun crestin e cel ce face ceva concret pentru semeni, sau cel ce singur intre peretii lui se roaga, posteste si se abtine de la sex, se duce la biserica (adica este monah, pustnic, etc.)?

Daca ma uit la monahi: par. Cleopa, Boca, si Calinic si mai care au fost declarati (oare si canonizati ?) sfinti, ei au partea exclusiv crestina, dar nu preau au asa fapte concrete fata de semeni, de tara, afara de niste scrieri sau predici. Au fost canonizati?

Noi putem sa-i avem ca model ca oameni, sa tindem sa ne asemanam cu ei, dar ceea ce au facut ei noi oricum nu putem. Adica: nici domnitori si razboaie, nici poeti ca Eminescu si nici monahi nu putem fi.

Eu mai cred ca Dumnezeu are si aici o putere, ca El decide cine poate si va fi sfant si le si da puteri speciale in acest sens.

Mai exista in schimb alte persoane pe care le putem lua ca exemplu si model, pentru viata lor de om in general: parintele Galeriu, alte persoane care au avut mari contributii in diverse domenii, mai ales sociale, fara ca aceste persoane sa fii excelat prin anumite trasaturi crestine.

De ex. multa lume spune ca parintele Galeriu a fost un sfant. Intr-un anume sens chiar a fost, dar a fost un om normal: casatorit, a avut copii, a iubit animalele, a trait in lume, a fost profesor. A trait curat, a postit, a fost preot (de mir insa), a scris, etc. A facut multe pentru copii orfani, oameni, etc.
Ca el putem sa fim si noi, in afara de a fi preoti/teologi.

Dumnezeu stie cel mai bine cine si de ce trebuie sa fie sfant canonizat. Acei oameni vor si ajunge sfinti, le da aceasta putere si acest drum.
Noua restul nu ne da aceste puteri si nici nu ne cere sa fim sfinti, ci oameni normali, dar buni crestini, dupa puterile noastre.

Toate astea sunt si o dovada ca sfintenia poate fi si in altceva decat post si abstinenta si monahism si poate fi si numai in fapte marete pentru omenire.

[bodyandsoul]

@Sophia,
Indraznesc sa adaug urmatoarele:
- Sf. martir Constantin Brancoveanu si-a vazut cei 7 fii ucisi sub ochii sai. Si a ales ortodoxia cu pretul vietii sale si a copiilor sai. Fara indoiala, este mucenic!

- Ma intristeaza si ma revolta felul de a ne raporta la unirea trupeasca din casatorie ca fiind "sex". Mi se pare trist, foarte trist... "Sex" este un cuvant foarte nepotrivit pentru ca ne trage mintea spre neinfranarea propovaduita de societatea libertina a zilelor noastre.
In casatorie se unesc sotul, sotia si Hristos. Cum sa vorbim de simplu "sex"? Este o blasfemie! Cei doi devin un trup IN HRISTOS. Tocmai de aceea cei doi trebuie sa tina cont ca sunt impreuna chemati la marturisirea lui Hristos prin viata lor si la unirea cu El; caci nu sunt doi, ci trei: sotul, sotia si Dumnezeu.

-In ortodoxie TOTI suntem chemati la sfintenie, fiecare dupa masura sa: si monahi, si casatoriti, si preoti, si mireni. Ca nu toti ajungem, e partea a doua. Pentru ca nu toti raspundem chemarii asa cum ar trebui. Sf. Filotea, de exemplu, nu era nici bogata, nici scolita; era o simpla tzarancutza, dar a raspuns asa cum trebuia. In plus, exista o multime de sfinti care au fost casatoriti. Si exemplele pot continua. Insa sfintenia nu se dobandeste "hocus-pocus".

În prealabil postat de sophia

Daca ma uit la monahi: par. Cleopa, Boca, si Calinic si mai care au fost declarati (oare si canonizati ?) sfinti, ei au partea exclusiv crestina, dar nu preau au asa fapte concrete fata de semeni, de tara, afara de niste scrieri sau predici. Au fost canonizati?

Iata un link folositor, unde poti citi despre Sf. Calinic de la Cernica:
http://www.orthodoxphotos.com/readin.../calinic.shtml
Cand mai mergi la Bucuresti, da o fuga si pana la Cernica, la o mica distanta de capitala. Si acum se intampla minuni la moastele Sfantului.

Parintii Cleopa si Arsenie Boca, pe care toata lumea ii considera sfinti,
inca nu au fost canonizati. Cert este ca oamenii se duc la mormantul Pr. A. Boca tocmai pentru a se vindeca de diverse boli, sau pentru a multumi pentru vindecare.

[mirabela]

Inainte de a face niste afirmatii, ia Istoria Rom, citeste de 30 ori ca s-o intelegi.

Tu sii ca noi avem sfinte manastiri pe muntele Athos? Tu stii cine le-a intretinut? Tu stii cine s-a luptat cu otomanii ca sa nu ne cotropeasca si sa-si impuna religia lor ? Tu stii cum batjocoreau otomanii femeile, violanda-le si taiandu-le sanii? Tu stii ca datorita acestor domnitori noi astazi suntem crestini-ortodocsi???????????????

Cum ai putut sa treci ca voda prin loboda prin scoala, si sa sustii aici tampenii, acesti mari Domnitori si Sfinti, nu au facut nimic,

-stii tu cate presiune s-au facut asupra lui C-tin Brancoveanu si cei 4 fii ai sai, ca sa se lepede de credinta crestin-ortodoxa, adica sa se lepede de Mantuitorul nostru Iisus Hristos??????????? Si tot a spus nu !!!! In fata lui i-au fost omorati fii, rand pe rand, si la fiecare inainte de a-l omora era intrebat , renunti???? Si tie ti se pare nimic??????A murit ca un martir!! si tie ti se pare nimic?????

-Tu ai auzit de batalia de la Vaslui? Tu stii ca pe campul de lupta el ridica cate o biserica pentru sufletele celor morti in lupta? Tu stii cate manastiri a ctitorit??????? A , da Stefan cel Mare le-a ctitorit. A luptat si si-a aparat tara si credinta, e putin?


Tot ce s-a intamplat pana acum, s-a intamplat cu Voia Bunului Dumnezeu.

Te rogi 'Tatal Nostru'? ....Faca-se Voia Ta....o accepti oricare ar fi ea?

In ziua de azi tot mai multi renunta foarte ushor la credinta ortodoxa, afirmand ca mai toate religiile sunt la fel, si ca ar exista mici diferente, care nu-si prea au rostul, ca doar pana la urma nu ne rugam aceluiasi Dumnezeu. Asta e batalia contemporana.

Apropos Parintele Boca, si nu Boca, ca nu ati fost colegi de clasa.

În prealabil postat de sophia

Nu reuseam sa ma loghez de cand cu noua versiune a paginii (cea de ieri).
Acum pot iar sa scriu si as vrea sa spun ca eu am convingerea si mi-a spus asta si un preot mai in varsta, cu ceva ani in urma, ca sfintii aceia de acum 2000 ani era altfel, aveau ceva special.
Noi nu avem asta si nu putem fi niciodata sfinti, orice am face.

Mai vad si om diferenta: intre a fi/trai sfant cu adevarat si a fi om obisnuit, canonizat ca sfant.
Am inteles ca multi au fost si sunt canonizati ca sfinti, fara a fi avut de fapt merite pe taram religios, ci pentru anumite merite in alte domenii.
De ex. domnitori ca Stefan cel Mare sau Brancoveanu, nu cred ca au trait ca niste sfinti (cu post, abstinenta, rugaciuni si etc.). Meritul lor a fost unul strict istoric si omenesc (jertfa pentru tara si popor).
Acum se pune problema si cu Eminescu. Nici el n-a trait ca un sfant.
Chiar mi se pare exagerata canonizarea ca sfinti a acestora trei, si a altora ca ei. Au merite f.mari pentru omenire, dar in acceptiunea strict crestina si religioasa este putin discutabil.
Trebuiau/trebuie lasati sa fie "icoane" fiecare in domeniul sau, dar nu stiu daca in biserica.
Sau ma intorc la intrebarea: dupa ce criterii sunt canonizati oamenii ca sfinti?
Sau ma duc si mai departe, la notiunea de crestin si ma intreb:
Bun crestin e cel ce face ceva concret pentru semeni, sau cel ce singur intre peretii lui se roaga, posteste si se abtine de la sex, se duce la biserica (adica este monah, pustnic, etc.)?

Daca ma uit la monahi: par. Cleopa, Boca, si Calinic si mai care au fost declarati (oare si canonizati ?) sfinti, ei au partea exclusiv crestina, dar nu preau au asa fapte concrete fata de semeni, de tara, afara de niste scrieri sau predici. Au fost canonizati?

Noi putem sa-i avem ca model ca oameni, sa tindem sa ne asemanam cu ei, dar ceea ce au facut ei noi oricum nu putem. Adica: nici domnitori si razboaie, nici poeti ca Eminescu si nici monahi nu putem fi.

Eu mai cred ca Dumnezeu are si aici o putere, ca El decide cine poate si va fi sfant si le si da puteri speciale in acest sens.

Mai exista in schimb alte persoane pe care le putem lua ca exemplu si model, pentru viata lor de om in general: parintele Galeriu, alte persoane care au avut mari contributii in diverse domenii, mai ales sociale, fara ca aceste persoane sa fii excelat prin anumite trasaturi crestine.

De ex. multa lume spune ca parintele Galeriu a fost un sfant. Intr-un anume sens chiar a fost, dar a fost un om normal: casatorit, a avut copii, a iubit animalele, a trait in lume, a fost profesor. A trait curat, a postit, a fost preot (de mir insa), a scris, etc. A facut multe pentru copii orfani, oameni, etc.
Ca el putem sa fim si noi, in afara de a fi preoti/teologi.

Dumnezeu stie cel mai bine cine si de ce trebuie sa fie sfant canonizat. Acei oameni vor si ajunge sfinti, le da aceasta putere si acest drum.
Noua restul nu ne da aceste puteri si nici nu ne cere sa fim sfinti, ci oameni normali, dar buni crestini, dupa puterile noastre.

Toate astea sunt si o dovada ca sfintenia poate fi si in altceva decat post si abstinenta si monahism si poate fi si numai in fapte marete pentru omenire.

[sophia]

@Mirabela
Nu stiu ce te-a apucat. Ma insulti pur simplu, te legi de scoala, de cunostintele mele si alte lucruri private. Eu nu m-am luat de nimeni. Da? Si n-am insultat si jignit pe nimeni. Imi spuneam in liniste niste nedumeriri.
1. Cunosc istoria romanilor.
Eu vorbeam insa de altceva. Nu era vorba ca nu recunosc meritele domnitorilor, sau unor monahi, dar eu vorbeam de criterii de sanctificare.
Oameni ca fostii domnitori romani au avut merite istorice, chiar au fost credinciosi. Dar noi nu cunoastem viata lor privata: cat au postit alimentar si trupeste, cum au trait, etc.
Voi vorbiti aici pe forum (cel putin), despre alte criterii pentru crestinism si mantuire. Voi cereti anumite lucruri speciale de la oameni, in numele credintei si mantuirii.
2. Am pus par. in fata si pe urma am insiruit numele monahilor. Eu respect oamenii,chiar daca nu ma simt respectata de unii.
Si la ei mi-am pus intrebarea asupra criteriilor de sanctificare, pentru ca si la ei lipsesc unele aspecte importante din definirea credintei si din sanctificare.

Doar despre aceste criterii vorbeam si am sa continui, dupa ce termin sa-ti raspund la intrebari.

3. Da, ma rog si fac multe pentru credinta. Si da, voia Domnului este tot timpul si stiu ca toate se/mi se intampla din voia Sa, fie ca vrem sau nu. Spre deosebire de voi aici, eu nu cred ca ne-A lasat liberul arbitru. Vointa noastra nu (prea) conteaza.
Uite exemplul cel mai dureros: mi-a luat de tanara parintii, nu mi-a dat copii si altele. Asa a fost voia Lui si cu asta trebuie sa traiesc.
Esti multumita?
Si nu, n-am renuntat si nici nu voi renunta la credinta mea ortodoxa, desi unii ca voi ma duc rau in aceasta ispita. Pentru ca eu nu vad ortodoxia in acest fel, de a lovi si umili oamenii in orice chip.

Revin la subiect: consider ca exista oameni care multe merite si indeplinesc multe criterii pentru a fi sanctificati.
Am vazut undeva aici pe forum liste cu sute de sfinti romani necunoscuti, fosti monahi sau mai stiu eu. Nu ii cunosc si nu stiu ce merite au avut.
Este greu sa compari oameni, mai ales daca nu ai niste criterii comune.
Sa-i punem oare la un loc pe sfinti ca : Apostolii, sau alti martiri, sau alti sfinti din vremea lui Iisus cu sutele de monahi romani contemporani? Eu n-as face-o, decat daca as avea criteriile comune in fata, pentru sanctificare.
Exista pe de alta parte oameni care au facut enorm pentru omenire si care nu sunt recunoscuti si sanctificati, desi ar merita mult: medici care au salvat si ajutat mii de vieti, artisti, descoperitori etc.
Parintele Galeriu si alti preoti de mir care s-au implicat mult si social, ca acel preot care a deschis cantina pentru saraci, sau acela care are grija undeva in Prahova de zeci de orfani, oferindu-le adapost si ingrijire, poate ca sunt mai degraba sfinti decat parintii monahi Cleopa, Boca si altii (pentru mine cel putin).
Eu vad credinta mult in fapta si in ceea ce se face concret pentru oameni.
A scrie numai lucrari care nu sunt intotdeauna cu respect pentru oameni, a certa si umilii oamenii (femei, oameni casatoriti numindu-i desfarnati si pacatosi si murdari) cum fac unii parinti monahi, nu este tocmai demn de un sfant.

Fiecare cum simte si vede crestinismul. De aceea va si ma intreb ce criterii sunt pentru sanctificare.
Si de unde stim noi ca nu exista si printre noi oameni care sunt buni credinciosi si prin viata si suferintele lor merita respect (si nu umilire si jignire pe forum)? Dar asta vede numai Dumnezeu si va judeca.

Si faptul ca unii oameni sunt convinsi, in numele lui Dumnezeu, ca biserica trebuie sa fie numai una, asa cum a lasat-o El si nu faramitata si zapacita de fiecare om dupa placul lui (caci repet a mia oara: oamenii distrug ceea ce a lasat Dumnezeu si inventeaza ceea ce El nu a facut) va judeca tot bunul Dumnezeu si nu voi aici.