Salvati Romania!

În prealabil postat de antoniap

Putem sa asteptam mult si bine pana initiaza asa ceva patriarhul. Sa dea Dumnezeu sa ma insel.

Acum, la modul cel mai pasnic vorbind, ce-l poate convinge oare pe Preafericitul, sa initieze o astfel de "campanie"? Dupa umila mea parere am mari rezerve. Nu vreau sa spun mai mult pentru ca nu sunt eu in masura sa judec. Dar uneori, intrebarile fara raspuns pot lasa sa se inteleaga orice, inclusiv ceea ce nu se cade!
Dumnezeu sa aiba mila de noi, si sa-i dea intelepciunea Sa, Preafericitului nostru patriarh!

[andreicozia]

În prealabil postat de OmuBun

Acum, la modul cel mai pasnic vorbind, ce-l poate convinge oare pe Preafericitul, sa initieze o astfel de "campanie"? !

Nu CE-l poate convinge ci CINE il poate convinge, asa cum Adevarul nu este un ce ci un CINE :)

Pasnic vorbind :), numai SEFUL STATULUI ROMAN ii poate da incredere in SINE si Patriarhului. Dar asa cum presedintele actual nu este exact un model de urmat, atunci si Patriarhul se abtine, insa abtinerea asta a lui ne costa multe suflete.

La rusi Preafericitul Alexei care s-a mutat la Domnul si cel actual Kiril, de exemplu , nu inceteaza sa fie VIZIBIL in popor, FIZIC si VERBAL prin continue indrumari duhovnicesti facute fara EZITARI SI FRICA, asa cum vedem, DIN PACATE la noi in tara.

Simt cu tristete ca PF DANIEL nici nu are curaj sa creeze vre-o punte de legatura, de schimb de experienta duhovniceasca cu alte Patriarhii si Patriarhi MARI SI CURAJOSI din jur MAI VOCALI din teama de a nu fi catalogat de cretinii din politica ca fiind cine stie ce!, fost una, alta, si alte gunoaie care-i pot veni la gura istericului de Vadim sau mai stiu eu cine

Sincer imi pare rau de postura ingradita in care se afla, parca citeodata asemanator celor trei maimute care: NU VAD< NU AUD< NU VORBESC (

Doamne Ajuta-ne!

Din pacate, oricat entuziasm am avea, trebuie sa avem grija mai intai de sufletul nostru si sa-i influentam din aproape in aproape pe ceilalti prin exemplul nostru. Alta cale pentru noi cei mici si neinsemnati nu vad. La Sfanta Liturghie se fac si rugaciuni pentru tara. Si n-ar fi rau sa se faca mai multe. Dumnezeu sa ne ajute sa ne rugam cum se cuvine mai intai pentru noi. Cam asa ne sfatuieste parintele Paisie Aghioritul. Acum mi-am amintit.

Iar parintele Adrian Fageteanu spunea de asemenea ca traim vremurile lui ,,Scapa cine poate.'' Parintelui Arsenie Boca de asemenea i s-a spus intr-un vis ori intr-o vedenie ( nu stiu precis) sa nu se mai roage pentru oameni sa le dea pace, ci sa se roage de oameni sa-si schimbe purtarile. Asa ca, nici cel mai sfant patriarh nu ne poate salva daca nu renuntam la pacate si nu ne rugam in primul rand pentru noi.


Doamne, miluieste-ma pe mine, pacatoasa!

[florinbrasov0]

În prealabil postat de antoniap

Din pacate, oricat entuziasm am avea, trebuie sa avem grija mai intai de sufletul nostru si sa-i influentam din aproape in aproape pe ceilalti prin exemplul nostru. Alta cale pentru noi cei mici si neinsemnati nu vad. La Sfanta Liturghie se fac si rugaciuni pentru tara. Si n-ar fi rau sa se faca mai multe. Dumnezeu sa ne ajute sa ne rugam cum se cuvine mai intai pentru noi. Cam asa ne sfatuieste parintele Paisie Aghioritul. Acum mi-am amintit.

Iar parintele Adrian Fageteanu spunea de asemenea ca traim vremurile lui ,,Scapa cine poate.'' Parintelui Arsenie Boca de asemenea i s-a spus intr-un vis ori intr-o vedenie ( nu stiu precis) sa nu se mai roage pentru oameni sa le dea pace, ci sa se roage de oameni sa-si schimbe purtarile. Asa ca, nici cel mai sfant patriarh nu ne poate salva daca nu renuntam la pacate si nu ne rugam in primul rand pentru noi.


Doamne, miluieste-ma pe mine, pacatoasa!

Cred ca te-ai exprimati un pic gresit, sa ma ierti ca intervin. Ai zis "renuntam la pacate". Eu nu cred ca renuntam propriu-zis la ceva ci dimpotriva ne eliberam de pacate. Renuntarea implica o pierdere, iar prin renuntarea la pacat castigam, ne eliberam, urcam, nicidecum pierdem. Ca "sacrificam placerile relative ' care de fapt au un final dureros e altceva.
In concluzie as spune ca renuntare nu e un cuvant chiar potrivit in contextul de aici, ci "eliberare". Pun foarte mult accent pe asta pentru ca, uneori oamenii inteleg ca pentru a ajunge la Dumnezeu trebuie sa renunte la ceva, sa piarda ceva. Renuntand la pacat de fapt nu renuntam la nimic, doar castiga. Sper ca am facut bine-inteleasca aceasta idee imprumutata din carte "In sfarsit nefumator" scrisa de Allen Carr in care se foloseste acest rationament pentru a explica fumatorului ca nu renunta la nimic atunci cand vor sa se lase de fumat.
Slava Domnului si va rog sa ma iertati.

[andreicozia]

Unde sunt initiativele comunitare de anvergura nationala? in lupta cu problemele sociale, dincolo de rugaciune, care este si ea buna, insa plugul nu ti-l misca din loc.

Unde sunt posterele BISERICESTI cu diversele initiative prin care atacam problema:
Prostitutiei
Avorturilor
Betiei/Alcolismului
Saraciei patologice
Ajutorul celor pe asistenta sociala, care nu pot iesi din ea din cauza lipsei de ajutor financiar
Unde sunt comitetele bisericesti si centrele de ajutor?
samd

Cum aratati ca va pasa? in afara de solutia cea mai ieftina "Rugati-va!, Sa ne rugam!" Da, ne rugam dar Dumnezeu ne ASTEAPTA sa LUAM BOUL DE COARNE! 40 de ani a ratacit poporul lui Izrael prin pustie, daca DOAR stateau si se rugau, Dumnezeu ar fi ris de ei si-i lasa sa piara, insa ei S-AU MISCAT de colo-n colo. Doar asa Dumnezeu le-a ascultat RUGA!

Ce faceti cu fondurile mari pe care le primiti?

De ce oare nu se folosesc pentru salvarea tarii?

În prealabil postat de florinbrasov0

Cred ca te-ai exprimati un pic gresit, sa ma ierti ca intervin. Ai zis "renuntam la pacate". Eu nu cred ca renuntam propriu-zis la ceva ci dimpotriva ne eliberam de pacate. Renuntarea implica o pierdere, iar prin renuntarea la pacat castigam, ne eliberam, urcam, nicidecum pierdem. Ca "sacrificam placerile relative ' care de fapt au un final dureros e altceva.
In concluzie as spune ca renuntare nu e un cuvant chiar potrivit in contextul de aici, ci "eliberare". Pun foarte mult accent pe asta pentru ca, uneori oamenii inteleg ca pentru a ajunge la Dumnezeu trebuie sa renunte la ceva, sa piarda ceva. Renuntand la pacat de fapt nu renuntam la nimic, doar castiga. Sper ca am facut bine-inteleasca aceasta idee imprumutata din carte "In sfarsit nefumator" scrisa de Allen Carr in care se foloseste acest rationament pentru a explica fumatorului ca nu renunta la nimic atunci cand vor sa se lase de fumat.
Slava Domnului si va rog sa ma iertati.

Orice corectura care aduce folos duhovnicesc este binevenita.

Nu cred ca Dumnezeu a uitat Romania, tara cu atatea manastiri, care se roaga zilnic. Cred mai degraba, ca Romania trece printr-o perioada de impartire a oilor de capre; si printr-o perioada de smerire, pentru vremile ce vin, care in alte parti nu vor gasi decat apostazie sau chiar necredinta declarata, iar aici inca vor mai fi credinciosi, putini, dar de valoare.

S-au initiat grupuri de rugaciune pentru bolnavi si oameni cu tot felul de probleme; si pe forum ne-am rugat pentru oameni, care pluteau intre viata si moarte, si vestile bune nu au intarziat. Totul s-a facut cu binecuvantare.

Avem preoti printre noi, deci putem obtine binecuvantare. Ce ne mai opreste sa ne organizam? Cineva sa preia comanda si sa spuna ce avem de facut. Oare daca se roaga mai putini Dumnezeu nu ne va asculta? Ba, cred ca va asculta si rugaciunile noastre neegoiste, pe care le vom ridica pentru binele Romaniei.

Eu nu sunt preot, dar ma alatur cu bucurie celor, care doresc sa se roage zilnic pentru rezolvarea cu ajutorul lui Dumnezeu a problemelor, deja prea mari, cu care se confrunta Romania. Si asa, nu noi ci Dumnezeu le rezolva pe toate!

În prealabil postat de Miha-anca

Nu cred ca Dumnezeu a uitat Romania, tara cu atatea manastiri, care se roaga zilnic. Cred mai degraba, ca Romania trece printr-o perioada de impartire a oilor de capre; si printr-o perioada de smerire, pentru vremile ce vin, care in alte parti nu vor gasi decat apostazie sau chiar necredinta declarata, iar aici inca vor mai fi credinciosi, putini, dar de valoare.

Asa cum zicea si andreicozia mai devreme, daca stam si contemplam, putem astepta mult si bine "impartirea" asta. Acceptarea tacita a atator nelegiuiri, atrage consimtirea pacatului comun pe care, vrem - nu vrem, il suportam. Niciodata nu se stie de unde rasare "scanteia". Poate ca deja a aparut, iar acum are nevoie de vant prielnic pentru a se transforma in valvataia de purificare a pacatului.
Ce-i de facut?! Pai la capitolul "imaginatie" cred ca romanul nu sta prea rau. Doar ca arareori si-o foloseste in sens pozitiv. Sa zicem ca are fiecare o lista de prieteni, cu care face de obicei schimb de idei si de mail-uri. Dintre acestia, poate ca nu toti merg la biserica (in mod ciudat, o astfel de initiativa, i-ar "trezi" si pe cei mai... ne-dusi des la biserica!... pentru ca in fiecare dintre noi exista acel sambure de speranta dar si de neputinta de a te lupta cu un sistem imbolnavit total). Daca pregatim un mesaj scurt dar care sa atinga coarda sensibila si a celui mai indiferent cetatean al Romaniei, deja curentul se porneste. Ce-ar trebui sa facem de fapt? Iata o idee: fiecare dintre noi are incredere mai mare in ceva sau cineva care a mijlocit pentru el in rezolvarea unor situatii fara iesire. Acestia pot fi sfinti parinti si maicute, plecati demult la Dumnezeu, dar care nu contenesc a ne ajuta: in acest sens, Parintele Arsenie Boca, Cuvioasa Parascheva, dar si Sf. Mina, Sf Nicolaie si atatia altii, sunt sigur ca vor face ceva daca vom indrazni sa le cerem. Evident ca cea mai de pret mijlocitoare a fost si va ramane Sfanta Fecioara. La fel de benefice sunt si icoanele recunoscute ca "facatoare de minuni", la care avem acces intr-un fel sau altul. Daca fiecare dintre noi (iar pe langa noi, atatia altii din listele noastre de prieteni) ar merge la o biserica (orice biserica) si ar aprinde o lumanare si ar da un banut la Sf Altar, iar pe un petec de hartie ar scrie "Sf. <<CUTARE>>, roaga-te pentru tara aceasta, greu incercata de puterile raului!", nici nu e nevoie de mai mult. Dar cu cat mai multe biserici, cu cat mai multe lumanari, cu cat mai multi doritori de schimbare in bine, cu atat mai mari sperantele ca Dumnezeu ne va arata cum sa ne indreptam noi insine!!!
Si stati linistiti, deocamdata, in privinta PF Daniel! Nu suntem noi in masura sa-l judecam si nici sa-i impunem o anumita tema. Dumnezeu va face cum crede El de cuviinta sa-i dea gandul cel bun. Dar initiativa trebuie sa vina de jos in sus, si in nici un caz de sus in jos. Am observat ca, in general, cam tot ce vine de sus in jos, indiferent din partea cui, ii apare omului de rand ca o impunere si ca un ordin, ceea ce nu poate fi primit cu prea multa tragere de inima!
Deci, iata, se implinesc 20 de ani de cand destinul tarii asteia s-a schimbat in bine si in rau in acelasi timp. Pana si un criminal, dupa 20 de ani de intemnitare, este eliberat, considerandu-se ca si-a ispasit pedeapsa! Haideti sa ne eliberam de robia gandurilor negre si sa facem acum, in ultima saptamana a postului, care ne rascoleste si altfel de amintiri legarte de 17-22 Decembrie, sa facem deci, front comun, oferind un banut, un gand luminat, o rugaciune catre Sfantul cel mai apropiat sufletului nostru, si o lumanare la Sf Altar. Si veti fi uimiti de efectul acestor gesturi. Si-apoi, oricum nu avem ce pierde. Iar la biserica, oare cand mai intram, multi dintre noi? Macar in post sa ne-amintim ca suntem bieti muritori si singuri in lumea asta!
Poate chiar gandurile astea ale noastre de fapt nu sunt ale noastre, ci sunt transmise de bietii nostri soldati care au murit nevinovati aparand tara de noi insine!!!

Om bun, iarta-ma, dar putin m-ai dezamagit. Ma asteptam ca vei pune un scurt mesaj prin care sa ne soliciti pe noi, personal, si pe cunostintele noastre ale fiecaruia, sa ne unim in rugaciune pentru binele Tarii. Dar ca sa dam bani ca altii sa se roage in locul nostru, stiu ca se practica... sigur, putem face si asta, dar sa adaugam si fapta noastra, nu pasivitatea noastra, la aceasta actiune. Asta e parerea mea.

Nu am decat stirileTV prin internet la indemana, pentru a vedea ce se mai petrece prin tara. Nimeni, dar nimeni, nu vrea sa ingroape lancea, pentru a pune umarul la indreptarea lucrurilor, ajunse acum intr-o situatie grava. Cutitul e la os si tot mai avem de purtat razboaie, in loc sa ne unim fortele spre binele tarii, spre binele romanilor.
Oricat de bun ar fi Basescu, oricat de bun ar fi Boc, daca intamplina numai ura si dispret, daca nu sunt ajutati, se duce totul de râpa. Alegerile au trecut! Acum exista un Presedinte, un Prim Ministru. Sa-i ajutam, ca sa ne ajutam!

Pentru potolirea urii si pentru unirea fortelor sa ne rugam cu totii, ca sa urnim ceea ce ura a oprit in loc, iar dragosea poate pune in miscare. Sa incepem sa ne gandim la binele general, nu numai la binele meu si la capra vecinului. Dumnezeu are destule bogatii pentru toti! Ma uit la mica samanta pe care o pun in pamant si din ea nu numai ca primesc inzecit, insutit, dar Dumnezeu inmulteste si pamantul, in care rodeste acea samanta. Ne plangem ca altul are si noi nu! Dar de ce suntem pasivi si nu punem mana si muncim, de ce nu transpunem idei in practica? De ce, daca stim ca trebuie sa ne iubim aproapele, il uram pentru initiativa lui?!?

Inainte de a ne aseza la rugaciune pentru binele Tarii, sa ne luam pe noi insine sub lupa si sa vedem ce avem de indreptat si cu ce ne punem singuri piedica.

Asa ca, draga Om bun, propune daca vrei o ora cand sa ne adunam cu totii in rugaciune si nu se poate ca Dumnezeu sa nu ne auda. Propune o rugaciune, sau lasa la alegerea noastra, dar sa nu mai lasam timpul sa treaca fara sa ne gandim si la binele Romaniei.
Si nu uita sa ceri binecuvantare pentru toti care se alatura actiunii tale!

Eu cred ca in masura in care ne facem fiecare dintre noi placuti lui Dumnezeu putem sa fim de folos atat celor din jurul nostru cat si tarii. Chiar aseara am ascultat o predica a unui parinte in care se punea mare accent pe eliberarea din robia pacatului, adica pe lupta permanenta cu pacatele mari si mici. Daca biruim pacatele noastre, putem birui si in alte lupte duhovnicesti pe care ni le propunem, iar rugaciunile noaste devin mai eficiente. Nu cred ca ar trebui sa stabilim o ora de rugaciune. Desi un program de rugaciune e binevenit. Dar un sfant spunea ,,Cine se roaga cand se roaga acela nu se roaga.'' Cred ca se gandea se ne rugam cat mai des sau permanent.

De aceea, cred ca in ritm propriu, in taina chiar, rugaciunea pentru aproapele si pentru tara sa se impleteasca cu rugaciunea personala. Fara mandrie si fara sentimentul ca am facut vreo isprava. Doar cu nadejde. Ne rugam lui Dumnezeu mai intai sa ne ierte greselile noastre ca sa putem fi ascultati, apoi formulam cereri.

Nu uitam cele trei tipuri de rugaciune: de lauda, de multumire si de cerere. Caci avem motive sa-i aducem si multumiri lui Dumnezeu. Iar faptul ca exista oameni care se gandesc la astfel de rugaciuni este tot un dar al lui Dumnezeu. Caci trebuie sa pretuim si valorile spirituale, nu numai cele materiale. Un parinte spunea de asemenea sa nu tanjim asa de tare dupa cele materiale, ,,caci unde este comoara ta acolo este si inima ta.'' Spor la rugaciune, fratilor.