Legătura dintre practicile ezoterice şi bolile psihice

[AlinB]

In ceea ce priveste Yoga, cel putin cea care se face in cercul Bivolaru, practica este de natura sa duca pe om la tulburari psihice.

E greu de explicat cuiva care nu cunoaste mediul cum se intampla asta.

Sunt doua cai in general:

1. relativizarea valorarilor morale sau chiar anularea unora - ceea ce face ca omul sa alunece pe panta pacatului din ce in ce mai jos, pana isi pierde mintile

2. meditatiile care induc idei sucite si imping mintea pe alte pante decat cele ale rationamentului sanatos.

[laurastifter]

În prealabil postat de MihaiG

Există câteva probleme în abordarea D-vs. Îmi îngădui să vă atrag atenţia, tocmai pentru că aţi spus că veţi fi profesoară.

1. Trebuie să lămuriţi foarte exact ce înţelegeţi prin noţiunea de practică esoterică. Faţă de definiţia larg acceptată a termenului, yoga predată pe toate gardurile nu se încadrează (aici mă refer la nenumăratele "şcoli" sau "cluburi" din Occident unde se predau strict aspectele de bază din Hatha Yoga, care este practic o formă orientală de gimnastică).

2. Dacă yoga, practicată sub diverse forme de către milioane de oameni, ar duce invariabil la nebunie, nu credeţi că am fi aflat acest lucru ?

3. În calitate de creştini practicanţi, se cuvine oare să osândim, catalogând în mod automat pe cei care practică esoterismul, drept suferinzi de "mândrie drăcească" ? Oare nu noi, cei bine ancoraţi în Evanghelie, conştienţi de superioritatea noastră faţă de aceşti îndrăciţi.... înţelegeţi unde bat ?

4. Trebuie înţeles şi cunoscut foarte exact motivul pentru care esoterismul şi/sau ocultimul sunt contrare poruncii lui Dumnezeu - care este acest motiv ? Asta ar trebui, în primul rând, să ştim să explicăm unui adolescent, nu doar să încercăm să-l înspăimântăm cu poveşti despre boli psihice. Dacă îmi permiteţi o paralelă, abordarea aceasta îmi seamănă cu cea a puritanilor care încercau să înspăimânte copii sau adolescenţii cu poveşti despre modul în care practicarea onaniei duce, invariabil, la grave consecinţe de ordin fiziologic - de la cancer la păr în palmă, toate elucubraţiile s-au susţinut la un moment dat.

Ca să revenim la subiect: de ce este nocivă (SPIRITUAL, nu neapărat psihic), practica ocultismului ? Pentru că contravine poruncii lui Dumnezeu. Dar de ce a poruncit dumnezeu aşa ? Ei, aicea devine problema mai spinoasă...

Slăvit să fie Iisus!
Îmi este de folos faptul că v-aţi raportat critic la mesajul meu, pentru că sunt la vârsta la care-mi sunt necesare sfaturile, îndrumările, criticile celorlalţi, de care trebuie să ţin seama.
De aceea, voi încerca să vă răspund la fiecare dintre obiecţiile pe care le-aţi exprimat, aşteptând cu mult interes să-mi atrageţi atenţia atunci când consideraţi că greşesc.
1. În legătură cu primul punct, ar fi enorm de mult de discutat despre practicile esoterice şi, din păcate pentru mine, în această perioadă am foarte foarte puţin timp la dispoziţie, fiind prinsă într-o mulţime de activităţi. De aceea, mă voi limita la a vă răspunde, printr-o definiţie preluată din DEX în legătură cu yoga care, pentru autorii DEX-ului (deloc interesaţi de problemele dogmatice atunci când au realizat dicţionarul), înseamnă mai mult decât o simplă gimnastică: "YÓGA s. f. Școală filozofică indiană care urmărește adâncirea cunoașterii eului în scopul eliberării lui de viața materială și al contopirii cu spiritul universal; p. ext. ansamblu de exerciții care duc la stăpânirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respirației, a bătăilor inimii și prin realizarea stării de insensibilizare totală. – Din engl., fr. yoga.
Sursa: [COLOR=#0000ff]DEX '98 (1998) [/COLOR]|"
Aşadar, este contrară poruncii divine din simplul motiv că se bazează pe o concepţie religioasă diferită de cea creştină ("contopirea cu spiritul universal", "realizarea stării de insensibilizare totală etc). În creştinism, aşa cum probabil ştiţi mai bine decât mine, se crede într-un Dumnezeu personal (diferenţă faţă de religiile orientale), astfel încât noi tânjim către unirea mistică, prin har, cu El, iar nu către contopirea noastră într-o esenţă divină impersonală. Creştinismul este relaţie vie, dinamică, cu Dumnezeu Cel viu, Treime de Persoane aflate într-o comuniune eternă şi atrăgând la comuniunea cu El fiinţe libere şi personale, create după chipul Său, în vederea asemănării cu El. Idealul nostru nu este "realizarea stării de insensibilitate" prin încetarea respiraţiei, a bătăilor inimii etc, pentru că Dumnezeul nostru este Viaţă!

2. N-am afirmat că yoga ar conduce în mod inevitabil la nebunie (în sens psihic), ci doar am întrebat ce legătură există (dacă există) între practicile ezoterice şi bolile psihice (citiţi, vă rog, primul meu mesaj).

3. Wow, unde am afirmat aşa ceva, anume că toţi practicanţii ezoterismului ar fi îndrăciţi şi suferinzi de mândrie drăcească? Din ce motiv îmi atribuiţi afirmaţii care nu-mi aparţin? Iar dacă, fără să-mi dau seama, i-am jignit atât grav pe aceşti semeni, printr-o astfel de generalizare nejustificată, atunci vă rog să-mi citaţi din mesajele mele locul în care am făcut aceasta şi sunt gata să-mi retractez afirmaţia. Consider, dimpotrivă, că mulţi dintre cei care aleg astfel de practici în locul credinţei celei adevărate Îl caută tot pe Hristos, dar, din diverse motive, încă nu L-au găsit. Nu-i consider pe toţi vinovaţi (Doamne fereşte), că doar nu mi-a dat Hristos dreptul de a judeca sufletele oamenilor. Ne este, însă, îngăduit să condamnăm în mod deschis păcatul şi, de aceea, susţin că practicile ezoterice sunt incompatibile cu religia noastră creştină şi chiar contrare acesteia.
4. Departe de a avea intenţia manipulării elevilor (atunci când voi fi profesoară, cu mila lui Dumnezeu), doresc doar să mă interesez dacă este adevărat că există o legătură între ezoterism şi boli psihice. Chiar am afirmat, în mesajul de deschidere a topic-ului, faptul că, dacă nu există nicio legătură între practicile ezoterice şi bolile psihice, mă voi limita la combaterea ezoterismului prin argumente teologice.

Hristos în mijlocul nostru!

[laurastifter]

În prealabil postat de Eugen7

DA.

Referinte bibliografice:

LARCHET Jean-Claude, Terapeutica bolilor mintale, trad. Marinela Bojin. Bucureşti: Sophia, 2008.
http://www.librariasophia.ro/carti-T...e-so-2894.html

LARCHET Jean-Claude, Inconștientul spiritual sau Adâncul neștiut al inimii, trad. Marinela Bojin. Bucureşti: Sophia, 2009.
http://www.librariasophia.ro/carti-I...e-so-4318.html

Sfinti si mari duhovnici despre exorcizare si tamaduire, Ed. Sophia
http://www.librariasophia.ro/carti-S...--so-8638.html

Sfinti si mari duhovnici despre discernamantul duhovnicesc, Ed. Sophia
http://www.sophia.ro/Sfinti-si-mari-...-ro-496-o2.htm


Asa este.
Prin aceste practici oamenii pot ajuge relativ usor sa fie posedati. Cunosc personal cazuri concrete. (Pentru cei interesati pot oferi detalii despre studii de caz, desi consider ehaustive lucrarile mentionate anterior.)


Ambele variante pot fi corecte. Totusi procentul este mult mai mare in cazul oamenilot sanatosi (la minte in primul rand) care dupa ce s-au apucat de practici oculte (vrajitorie, ezoterime) si-au "pierdut mintile" datorita duhurilor necurate (lacomie, desfranare, avaritie, manie, invidie, trandavie, slava desarta, mandrie).

In lucrarile de mai sus veti obesva ca Sfintii Parinti afirma inechivoc 3 mari cauze ale bolilor psihice:
a) patimi si pacate sufletesti care netratate corespunzator (Sfanta Spovedanie, Sfantul Maslu, Sfanta Euharistie) duc la "pierdera mintii" (boli psihice).
b) disfunctionalitati fiziologice, somatice...
c) duhuri necurate, demoni. (Demonii nu au existenta fiintiala ci doar personala parazita, adica ei au putere doar atat cat le confera omul: prin pacate, patimi, blesteme, vrajitorie etc. Demonii nu au putere in sine caci au fost "dezbracati" de putere de catre Hristos, si ei i-au puterea (energia) omului si o redirectioneaza catre rau. Deci dracii ca niste paraziti redirectioneaza lucrarea omului catre ceva contrar voii lui Hristos Iisus. De crestinul ortodox practicat nu se poate "lega" nici o activitate demonica datorata intrucat in Sfanta Biserica prin Sfintele Taine, hristificarea fiind inceputa... dracii nu au "putere"... evident in fata harului lui Dumnezeu de care este patrus omul. Nu vom intra in amanunte acum.)


In aceste situatii consider ca explicatiile stiintifice si teologice, oferite de Larchet si Sfantul Luca al Crimeii sunt pertinente.


Draga Laura, consider ca argumentatia noastra trebuie sa aiba ca tina pe Hristos, Sfinta Sa Biserica, Sfintele Taine conform Sfintilor Parinti.
Adica efortul nostru trebuie sa fie centrat pe participarea omului la Sfanta Liturghie, caci Hristos Iisus lucreaza TAINIC si cu mare putere in Sfanta Sa Biserica prin Sfintele Taine.

Consider ca lupta intelectuala daca se duce doar in componenta ratioana nu prea are sanse de izbanda inturcat intelectul rational nu poate aduce o cognitie inechivoca a Domnului Iisus Hristos... si doar cognitia intelectuala umana (cu ambele componente: ratiune si contemplatie) care implica si afectivitatea (inclusiv sau mai ales cea duhovniceasca) poate contracara cu succes dracoveniile ateiste, ezoteriste, vrajitoresti etc.

Dracii sunt experti in ratiune, teologisesc rational foarte foarte bine "caci si dracii cred si se cutremura" (iacov cap 2) de Hristos Iisus... insa doar atat. Dracii au piredut ontologic intelectul duhovnicesc precum si afectivitatea duhovniceasca... sunt intr-o bezna toatala in ceea ce priveste colucrarea cu harul lui Dumnezeu.
Este intocmai ca atunci cand un om orbeste fiziologic definitiv si nu pai poate percepe lumina... desi lumina este langa el.

Avand in vedere ca inelectul uman contemplativ si afectivitatea duhovniceasca sunt Desavarsite si depline in Sfanta Biserica prin Sfintele Taine, devinde imperios necesar ca omul sa traiasca Sfintele Taine, in Sfanta Biserica conform Sfintilor Parinti.
Doar atunci cand omul CUNOASTE pe Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica, va ramane intru Hristos. "Noi am crezut si am cunoscut ca TU esti Hristosul, fiu lui Dumnezeu cel viu" (Ioan 6).
Totuşi, n-aş vrea (Doamne fereşte!) să spun neadevăruri tocmai pentru a argumenta credinţa. De aceea, dacă nu există o legătură reală cauză-efect între ezoterism şi nebunie, atunci va fi necesar să mă limitez la explicaţiile de ordin teologic şi duhovnicesc.
Dvs ce ştiţi? :)


Sper ca indicatiile lapidare din aceasta postare sa iti fie cu folos si directia spre antropologia si psihoterapia filocalica sa fie inechivoca.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Vă mulţumesc mult pentru răspuns şi pentru recomandările bibliografice.

Doamne ajută! Har şi pace să ne dăruiască Domnul Iisus Hristos!

[glykys]

Cred ca Mihnea Dragomir si Unom au dreptate in ceea ce priveste faptul ca boala psihica / predispozitia catre boala influenteaza aderarea la secte suspecte, yoga si alte alea, si nu invers.
Primesc, zilele acestea, pe strada, un ziar sectant, faceau reclama la nu stiu ce catedrala dubioasa si sinistra, care a fost promovata candva si pe OTV Care era targetul lor? Incepea cam asa - citez din memorie - daca dvs. suferiti de depresii, de insomnii, de forte negative, daca auziti voci si aveti vedenii, boli incurabile, lesinuri, atacuri, viata sentimentala instabila, ganduri de sinucidere samd. veniti la secta X sa vi se faca slujba Y. Si oamenii fara prea mult discernamant sunt prostiti si manipulati!

[laurastifter]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

O legătură este foarte probabil să existe. Dar asta nu înseamnă că cei care practică diverse forme de ocultism riscă să înnebunească. Nu e "altfel spus", între prima şi a doua propoziţie avem un non sequitur. Statistica e o ştiinţă foarte utilă în a stabili corelaţii, dar nu cauzalităţi. Este foarte posibil ca tulburările psihice preexistente să fie cauza unei apetenţe crescute faţă de ocultism, ezoterism. În mod special schizofrenicii suferă de delir mistic, iar ezoterismul le vine ca o mănuşă.

Atât eu, cât şi mulţi alţi oameni, medici şi profani, am observat o corelaţie între diverse tulburări psihice şi psihiatrie-psihologie. Părea normal ca psihiatrii şi psihologii să se scrântească la cap, având în vedere că lucrează cu scrântiţi la cap. Numai că cei mai mulţi psihiatri, care au observat ei înşişi această corelaţie, văd cauzalitatea inversată. Scrânteala preexistentă este ceea ce îl face pe un tânăr să aleagă ştiinţele psihicului. Este aici mai mult decât o simplă fascinaţie, este aproape un reflex de autovindecare a organismului, ca atunci când un diabetic hipoglicemic urlă după o linguriţă de dulceaţă.



Nu e exclus ca, în multe cazuri, explicaţia unor probleme psihice să fie, de fapt, spirituală. Când Dumnezeu vrea să-l piardă pe om, mai întâi îi ia minţile. Vedem în Biblie cazuri de posesie pură, care astăzi ar fi, eronat, catalogate drept schizofrenii.



Acest cancer al psihicului care este schizofrenia e la fel de puţin elucidat ca şi alte cancere. Noi nu cunoaştem cauza schizofreniei. Dar, există un anumit consens al autorilor de a vedea în schizofrenie ceea ce jargonul de specialitate numeşte "tulburare endogenă", termen folosit în opoziţie cu "tulburare reactivă". De exemplu, dacă cedez psihic şi îl plesnesc pe userul "Decebal", înseamnă că sufăr de o tulburare reactivă, fiindcă există ceva din afara mea, obiectivabil, care a declanşat episodul acut al altoirii lui "Decebal". Dacă, însă, aplic un asemenea tratament unor persoane necunoscute, care nu m-au agresat cu nimic, doar din cauză că, să spunem, am avut convingerea că mă urmăresc, numim asemenea lucru "tulburare endogenă". Ei bine, schizofreniile sunt din categoria tulburărilor endogene. Nimic din exterior nu le declanşează, cu toate că vorbim de "trigger factor", o cauză aparentă, un declanşator al bolii în plan văzut. Poate să fie un examen sau altceva. Ar putea fi şi yoga. Ceea ce mai ştim despre cauzele schizofreniei ţine de o anumită ereditate. Dar nu atât de pronunţată încât să poţi susţine, cu argumente, că schizofrenia e transmisă cromozomial. În peste 50 la sută din cazuri o rudă suferă, la rândul ei, de schizofrenie. În 17 % din cazuri această rudă este unul dintre părinţi. Prea mult ca să fie întâmplare, prea puţin ca să fie transmitere cromozomială.



Discutabil. Problema ridicată se subsumează unei chestiuni de apologetică generală: cum lămurim asupra unui aspect al credinţei pe cineva care nu crede în general. Deosebim, aici, tactica de strategie. Tactica pe care o recomandă apologeţi cu experienţă este să vorbeşi omului plecând de la ce crede el. Dacă voi vorbi unui ortodox, voi pune accent pe ceea ce au spus Sfinţii Părinţi, fiindcă asemenea argumente au greutate în faţa lui. Dacă voi vorbi unui baptist, trec pe lângă ţintă vorbind de Sfinţii Părinţi: sunt argumente fără greutate pentru el. Că a spus Ioan Gură de Aur sau că a spus Mihnea Dragomir e fix acelaşi lucru pentru el. Dar, dacă folosesc argumente scripturistice, s-ar putea să îl conving. Dar cu ateii ? Cu ateii avem mai mari şanse dacă folosim argumente ştiinţifice, singurele care au greutate. Faţă de ei, buletinul de analiză a unei Sfinte Ostii asupra căreia a avut loc Sfânta Prefacere în mod vizibil, cu stabilirea, de către medici legişti care au primit proba şi nimic despre provenienţa ei, a faptului că este vorba de ţesut uman cardiac cu celule vii, care continuă să râmână vii în ciuda fixării în laborator s-ar putea să aibă un efect mai mare decât oricare citat biblic sau patristic.

Dar strategia ? Strategia nu trebuie să fie ca acel copil să nu practice ocultismul. Ci ca acel copil să vină la Cristos. Venind la El, fiţi sigură că mai bine îşi va tăia mâna decât să folosească ghiocul.

O dispută de acest tip am avut recent cu cineva de la ProVita, care se străduia să-mi plaseze în cabinet pliante cu imagini de avorturi făcute sub baleiaj ecografic: se vedea cum, în utere, sunt copii vii, care încearcă fără succes să se apere de chiuretă. A fost foarte dezamăgită când i-am spus că nu pun aşa ceva în cabinet: tot efortul nostru trebuie să fie spre (re)aducerea oamenilor în Biserica lui Cristos. Sunt împotriva avorturilor nu fiindcă instinctul de conservare la agresiunea chiuretei a fost vizualizat cu nu ştiu ce aparate. Mutatis mutandis, copiii nu trebuie să practice ocultismul nu fiindcă nu ştiu ce studii arată că se scrântesc la cap: se vor găsi mereu studii contrarii, nimic nefiind mai relativ decât ştiinţele, mai cu seamă ştiinţele psihismului. Ci fiindcă aşa a spus Dumnezeu. Iar acest lucru ar trebui să fie suficient.

Vă mulţumesc pentru răspunsuri şi pentru explicaţiile ştiinţifice.
Mi-au plăcut în special explicaţiile referitoare la apologetică (am găsit recent aceeaşi idee în "Catehezele" Sfântului Chiril al Ierusalimului) şi m-a impresionat în mod pozitiv ideea că, de fapt, scopul meu va fi ca elevii să-L iubească pe Hristos, să se apropie de El, iar nu să evite anumite păcate doar din motive neduhovniceşti (de exemplu, din teama că se vor îmbolnăvi psihic). Cred că aveţi perfectă dreptate.
În legătură cu acea persoană de la Provita, care aducea fotografii ca argumente împotriva avortului... Nu ştiu ce să spun, este discutabil. Desigur, aşa cum aţi spus, creştinii trebuie să se ferească de păcat din dragoste pentru Hristos. Totuşi, mă gândesc că, dacă o necredincioasă, care nici n-ar şti să enumere Persoanele Sfintei Treimi, ar vrea să facă un avort, ar putea fi convinsă mai uşor să renunţe la crimă printr-o poză (dovadă clară pentru ea că ceea ce vrea să elimine nu este un simplu conglomerat de celule, ci un copil viu), decât ascultând o predică despre dragostea Domnului nostru Iisus Hristos... Este trist, dar există persoane care ar putea reacţiona astfel. Într-un asemenea caz, problema fiind foarte urgentă (fiind vorba de viaţa unui copil), cred că am putea să recurgem la orice fel de argumente pentru a împiedica tragedia fiindcă, dacă vom aştepta convertirea acelei necredincioase, copilul aflat în pericol va fi ucis... şi va muri nebotezat.

O noapte liniştită!

Hristos în mijlocul nostru!

Cu respect,
Laura Stifter

P. S. Foarte interesantă ideea despre tinerii care aleg să se specializeze în ştiinţele psihicului pentru că ei înşişi simt o predispoziţie către... şi încearcă, fără să-şi dea seama, să găsească remediile. :) Nu m-aş fi gândit. Oricum, dacă va citi un student la Psihologie acest mesaj, s-ar putea să se supere grozav, mai ales dacă ar fi unul neînzestrat cu simţul umorului şi capacitatea de a se autoironiza. :)

[AlinB]

În prealabil postat de glykys

Cred ca Mihnea Dragomir si Unom au dreptate in ceea ce priveste faptul ca boala psihica / predispozitia catre boala influenteaza aderarea la secte suspecte, yoga si alte alea, si nu invers.
Primesc, zilele acestea, pe strada, un ziar sectant, faceau reclama la nu stiu ce catedrala dubioasa si sinistra, care a fost promovata candva si pe OTV Care era targetul lor? Incepea cam asa - citez din memorie - daca dvs. suferiti de depresii, de insomnii, de forte negative, daca auziti voci si aveti vedenii, boli incurabile, lesinuri, atacuri, viata sentimentala instabila, ganduri de sinucidere samd. veniti la secta X sa vi se faca slujba Y. Si oamenii fara prea mult discernamant sunt prostiti si manipulati!

Nu neaparat.

Pot capta oameni dezorientati spiritual si produc oameni bolnavi psihic.

Pentru ca in loc sa vindece, adica sa apropie omul de sursa binelui, fac exact lucrul opus, iar asta se traduce prin boala, in special de ordin psihic.

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

Nu neaparat.

Pot capta oameni dezorientati spiritual si produc oameni bolnavi psihic.

Asta e mai aproape de adevar. Unii oameni in cautarea lui Dumnezeu ajung si pe acolo, crezand ca evolueaza spiritual.