Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Despre Biserica Ortodoxa in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 10.04.2008, 16:39:54
razvan_m
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

DESPRE RUSINEA DE DINAINTEA SPOVEDANIEI


Trebuie sa intelegem ca una este a citi in Biblie despre rabdarea lui Iov si a-l da ca exemplu altora, cand ii vezi necajiti, si alta este sa ti se intample chiar tie un necaz atat de mare.

Viata crestina autentica incepe cu intelegerea acestui lucru simplu. Sa intelegem ca nu intotdeauna putem indeplini sfaturile atat de bune, de altfel, ale Sfintilor Parinti si chiar ale Mantuitorului.

Nu intotdeauna avem puterea necesara, curajul si, pur si simplu, vointa. Dar, cu toate acestea, sa nu uitam ca chiar si atunci, fie ca suntem ispititi si chiar stapaniti de draci, fie de pornirile normale ale firii, noi, totusi, ramanem crestini. Niste crestini loviti, dar crestini. Sa intelegem ca viata crestinului nu este alcatuita doar din victorii, doar din reusite, ci, poate, mai ales, din infrangeri, dar din niste infrangeri suportate cu barbatie.

Pentru noi, crestinii, o infrangere suportata cu barbatie e mai mare decat o victorie dobandita miseleste, adica cu ingamfare. Foarte usor o astfel de victorie te poate arunca in afara terenului de lupta. Adica, in cazul nostru, cineva care isi marturiseste pacatele cu prea multa usurinta isi poate pune intrebarea de ce i se intampla asta? Nu cumva tocmai pentru faptul ca nu ii par chiar atat de grave? Nu cumva, tocmai pentru faptul ca si-a pierdut duhul adevaratei pocainte?

Da, pacatul tau poate fi si avort, si incest, si homosexualitate, si necrofilie, si crima. Dar sa stii ca sunt oameni care marturisesc aceste pacate aproape cu seninatate, iar undeva, in vreo manastire uitata, exista poate un frate care se tanguie grozav pentru faptul ca a mancat un mar din copacul din care nu avea binecuvantare sa manance. Avem in Pateric cazul unui frate care era chinuit ingrozitor de faptul ca, facand ascultare la trapeza (bucatarie), manca din oala cu unt.

Asa ca, dupa parerea mea, rusinea pe care o simtim, atunci cand vine vremea sa marturisim un pacat, poate ca nu depinde atat de gravitatea pacatului savarsit, cat de intensitatea pocaintei noastre. Pentru a nu permite incunucarea unei pocainte atat de barbatesti si atat de placute lui Dumnezeu, diavolul se ridica impotriva noastra si ne ingreuiaza si mai mult framantarea, sporindu-ne nu doar rusinea, ci, odata cu ea, si deznadejdea.

Dar ce inseamna sa te declari invins? Oare faptul ca nu poti marturisi un anume pacat preotului? Nu. Inca nu. Aceasta este doar o lovitura, o lovitura pe care e si firesc ca orice lupta sa o presupuna. Dar inca nu este infrangere, inca este incaierare. Infrangerea este atunci cand noi incepem sa fugim nu doar de preot, ci chiar si de Hristos, cand ajungi sa crezi ca nu doar preotul nu te mai poate intelege, ci pana si Hristos, pana si El nu te mai poate ierta.

Ziceam ca rusinea aceasta poate fi nu atat din cauza gravitatii pacatului, cat poate din cauza intensitatii pocaintei. Si-ar fi prea trist sa ratam sansa unei incununari pe masura zbuciumului nostru. Cununa insa sta pe un loc mai inalt decat noi si inchipuie-ti ca nu avem nimic pe care sa calcam pentru a o ajunge: nici scaun, nici vreo piatra sau buturuga. Tot ce avem la indemana nu e decat pacatul nostru, pe care trebuie sa calcam, ca pe o scara, ca pe un loc inalt si sa ajungem pana la cununa.

Asadar, daca nu o poti spune preotului la care te spovedesti de obicei, du-te si o spune unui preot necunoscut, du-te intr-un oras strain, intr-o tara straina, unde nu te mai stie nimeni, si spune-o primului preot care iti iese in cale, numai spune-o.

Daca ti-ai pierdut increderea in preoti, ca poti cadea si in aceasta ispita, spune-o unui om in care ai incredere. Daca nu ai nici macar un astfel de om, spune-o direct lui Dumnezeu, spune-I-o neincetat. De fapt, sunt convins ca amintirea pacatului te obsedeaza oricum, dar tu spune-o deschis, cu nadejde, nu fugind de Dumnezeu.


Sursa: ieromonah Savatie Bastovoi
Reply With Quote
  #2  
Vechi 12.04.2008, 22:38:34
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Parintele Gabriel Nicu spunea ca rusinea de dinaintea spovedaniei este un prim canon pe care crestinul si-l asuma cu barbatie spirituala. Cel care se hotaraste renunte la unele pacate isi asuma pur si simplu aceast stare de umilinta fiind convins ca e mai bine sa rabde acum rusinea decat chinurile vesnice. E nevoie de un curaj al asumarii acestei smerenii.

Daca l-am suparat pe un prieten, ii cer iertare. Daca l-am suparat pe director ori pe ministru si mi-e rusine sa dau ochii cu el, merg mai intai la secretar si-l rog sa-i transmita scuzele mele și dorinta de a ma indrepta. Daca l-am suparat pe Imparatul Ceresc cu atat mai mult se cuvine sa-I cer scuze. In mod direct si prin intermediul preotului. Chiar daca pretul ma cearta, chiar daca imi da canon, eu recunosc ca am gresit. N-am voie nici sa fiu nepasatoare, nici sa ma rusinez ori sa plang atunci peste masura ca sa-l impresionez pe preot pentru a nu-mi mai da canon. Daca vreau, pot sa plang si dupa aceea. La spovedanie, e important sa spun ce-am gresit, sa condamn practic pacatul din mine. Daca ma cearta, individual sau in predici, ii multumesc lui Dumnezeu ca are cine ma certa ca sa ma ajute sa ma indrept. Daca mi-e frica sa dau ochii cu un sef pamantean furios, cu atat mai mult trebuie sa-mi fie frica sa dau ochii cu Imparatul Ceresc pe Care L-am ranit si L-am scarbit cu pacatele mele.

Pentru a dobandi acest curaj, Parintele ne recomanda sa citim rugaciunile de dinaintea spovedaniei si cele de dinaintea Sfintei Impartasanii. Acestea ne ajuta sa punem corect accentul pe problema cea mai importanta pe care o urmarim de-a lungul existentei noastre: dobandirea mantuirii. Niciun chin din aceasta lume nu se compara cu pierderea mantuirii. Ne indemna, de asemenea, sa dorim sa fim cat mai curati sufleteste, ca sa putem apoi beneficia de mila si de ajutorul lui Dumnezeu. Indreptarele de spovedanie ne pot ajuta sa ne amintim si sa marturisim pacate pe care altfel nu le-am spovedi, caci nu le dam importanta, considerandu-le prea mici, si chiar si gandurile. Parintele spunea ca e foarte important ca dupa spovedanie sa urmeze parerea de rau pentru pacatele facute si hotararea de a renunta la unele dintre ele. Iertati-ma si Dumnezeu sa ne ajute sa avem indrazneala cea buna!
Reply With Quote
  #3  
Vechi 16.04.2008, 23:15:22
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Sa-i multumim lui Dumnezeu pentru toate, Mirela!

Sa va mai spun ceva. Am simtit din plin aceasta rusine si nu regret nicio clipa. Iertati-ma ca va vorbesc mereu de parintele meu, dar in nume personal n-as putea sa spun nimic, fiindca nu sunt vrednica.

Nu voi uita niciodata cum ma astepta in genunchi în usa altarului, cum m-am prezentat rosie ca un rac cu cateva de foi scrise pentru a-mi face o spovedanie generala. Dupa ce-am facut aceasta spovedanie pe care cu oarece mandrie o consideram completa, parintele Gabriel mi-a spus ca mai am un pacat nespovedit. Era asa.

Parintele ne indemna sa ne lasam modelati pentru Imparatia Cerurilor, adica sa acceptam sa fim certati pentru ca L-am suparat pe Dumnezeu. Ne certa mai ales in predici, ajutandu-ne sa ne mai smerim putin. Fiecare credea ca i se adreseaza lui. Ma mai rusinam si dupa spovedanie, deci. Uneori ma atentiona ca sunt pe cale sa pacatuieasc si-mi dadea sfaturile necesare.

Sunt de acord cu fratele intru Hristos, Razvan, ca rusinea trebuie sa fie dreapta, sincera și de asemenea dorinta de a fi placuti lui Dumnezeu.

Dumnezeu sa ne ajute sa facem voia Sa si sa ne ocroteasca.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 17.07.2010, 22:19:10
elena20 elena20 is offline
Member
 
Data înregistrării: 22.09.2009
Mesaje: 36
Implicit

dar ce facem totusi daca nu stim cum sa marturisim un pacat?sau poate stim sa-l marturisim, dar numai printr-un limbaj cam indecent care l-ar putea sminti pe preot.deci ce facem in acest caz daca nici macar in indreptarul de Spovedanie nu este amintit pacatul respectiv?
Reply With Quote
  #5  
Vechi 17.07.2010, 23:14:26
costis costis is offline
Member
 
Data înregistrării: 01.11.2006
Mesaje: 29
Implicit

Citat:
În prealabil postat de elena20 Vezi mesajul
dar ce facem totusi daca nu stim cum sa marturisim un pacat?sau poate stim sa-l marturisim, dar numai printr-un limbaj cam indecent care l-ar putea sminti pe preot.deci ce facem in acest caz daca nici macar in indreptarul de Spovedanie nu este amintit pacatul respectiv?
In general rusinea apare in cazul desfranarii sau al unor pacate peste fire. Cred ca astfel de pacate nu trebuie marturisite cu detalii, dar nici omise. E simplu de spus "am facut desfranare" sau pacate peste fire. Numai ca unii preoti din cauza aglomeratiei sau a altor motive nu prea respecta intimitatea spovedaniei. Insa "cine cauta gaseste". Sunt prin carti si niste rugaciuni inainte de spovedanie.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 17.07.2010, 23:49:16
CalmDown CalmDown is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.07.2010
Locație: Satu-Mare, România
Religia: Ortodox
Mesaje: 133
Implicit

Citat:
În prealabil postat de costis Vezi mesajul
In general rusinea apare in cazul desfranarii sau al unor pacate peste fire. Cred ca astfel de pacate nu trebuie marturisite cu detalii, dar nici omise. E simplu de spus "am facut desfranare" sau pacate peste fire. Numai ca unii preoti din cauza aglomeratiei sau a altor motive nu prea respecta intimitatea spovedaniei. Insa "cine cauta gaseste". Sunt prin carti si niste rugaciuni inainte de spovedanie.
Spovedania nu se face numai în preajma sărbătorilor când "unii preoti din cauza aglomeratiei sau a altor motive nu prea respecta intimitatea spovedaniei." Spovedania o faci de cel puțin patru ori pe an și dacă simți nevoia, mult mai des. "Mult mai des", ar fi indicat. Oricum, fiecare preot (duhovnic) și credincios ar trebui să știe mai bine de ce are nevoie sau nu.

Doamne ajută!
__________________
„Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este!... Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile Lui...” (Sfântul Apostol Ioan)
Reply With Quote
  #7  
Vechi 18.07.2010, 01:26:11
OmuBun
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

"Rusinea" este foarte ciudata la omul care de fapt... nu se rusineaza in alte imprejurari. Dar si sa te complaci in minciuna ar fi ca si cum tu (si tot satul) stii ca esti inselat/inselata, dar te faci ca ploua!...
In general ti-e rusine cand duhovnicul te cunoaste de mult timp, te intalnesti cu el la piata, iti cunoaste rudele, colegii si prietenii... ma rog, e o intimitate pe care parca ti-e cam jena s-o destainui.
Am observat ca multi prefera sa aiba un duhovnic undeva la o manastire. Imi inchipui ca daca si acolo te mai jenezi sa spui pacatul cel tainic, inseamna ca degeaba ai mai ales un astfel de duhovnic.
Aceasta alegere poate veni in urma unor framantari interioare (cum a fost si cazul meu, cand in urma conferintei lui Danion, poate si combinat cu grupul de rugaciune de pe forum, din care faceam parte, nu mai aveam liniste si i-am cerut binecuvantarea duhovnicului sa merg... mai departe); sau a unor necazuri de natura diversa; sau... cu totul intamplator, cand asa vrea Dumnezeu sa se intample. Cunosc un caz cand persoana respectiva nu se spovedise demult si nici nu avea de gand, in primul rand fiindca, desi prin aluzii, cam toti stiam cum stau lucrurile, totusi niciodata nu-si putea invinge rusinea sa se spovedeasca total. Acum, facand parte dintr-un grup de pelerinaj, a vazut ca stau oamenii la rand la un preot vazator cu duhul si din curiozitate s-a asezat si ea, fara sa stie ce-o asteapta. Cand a iesit afara, plangea in hohot. Dar nu era un plans de durere, ci de usurare. Spunea (mai tarziu) ca parintele n-a lasat-o sa spuna nimic, ci doar sa confirme pe rand toate cele cate ii enumera si in mod ciudat stia cam tot ce facuse la viata ei. Apoi i-a facut slujba de dezlegare si i-a dat canon pe care spunea ca-si doreste sincer sa-l tina. Rusinea? Spunea ca-i venea sa intre in pamant sau sa zboare prin geam, dar totul s-a petrecut foarte repede iar ea raspundea mecanic "da" printre lacrimi, abia asteptand sa iasa pe usa si sa izbucneasca in hohot...
Eu cred ca daca preotii insisi nu s-ar jena si ar veni in "ajutorul" celui ce se spovedeste, intreband cateva chestiuni mai delicate la care numai din rea vointa ai raspunde cu "nu" cand tu stii ca-i "da", rusinea ar fi mai usor de invins... Parerea mea!
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
SECRETUL SPOVEDANIEI ! cristiboss56 Generalitati 22 20.09.2012 16:49:42
gandurile de dinaintea Impartasaniei ana ana Impartasania (Taina Euharistiei) 34 21.12.2011 09:55:38
Reformatorii de dinaintea Reformei Theodor_de_Mopsuestia Biserici Protestante 106 12.10.2011 18:03:59
Rusinea de dinaintea spovedaniei marianamara72 Intrebari utilizatori 7 22.06.2010 00:08:21
SECRETUL SPOVEDANIEI ! cristiboss56 Generalitati 7 04.03.2007 23:44:21