Poate deveni abstinenta o problema?

[teodoraianys]

Abstinenta ar putea deveni problematica, in conditiile in care viata sexuala a fost inceputa deja, iar dupa urmeaza aceasta perioada?
Pe de alta parte, ma gandesc ca au fost sfinte (precum Sf Maria Egipteanca, Sf Teodora de la Sihla,etc) care cunoscusera si aceasta parte a vietii mai inainte de a ajunge in pustie, unde si-au petrecut in singuratate zeci de ani. Ele cum de nu au avut probleme? Mirenii ar trebui sa nu mai recurga la varianta calugariei daca deja mai inainte si-au inceput viata sexuala ?

Astept parerile voastre, pro si contra si eventual si participarea cu pareri si din punct de vedere medical, al celor cu astfel de cunostinte. Se poate pune problema, in acest caz, de medicina vs. convingeri religioase?

[DragosP]

Nu moare nimeni fără secs.

[richard_d]

În prealabil postat de DragosP

Nu moare nimeni fără secs.

De atrofiere testiculara ai auzit?

[DragosP]

No, atunci tu poţi să faci!
Dar domnul doctor taman ce a spus altceva.

@teodorayanis

Ca sa poti duce aceasta decizie pana la capat, adica absitenta, trebuie sa ai si cu ce sa o "sustii"....Cel mai bun in aceasta directie este o aspiratie constanta catre cunoasterea , si iubirea lui Dumnezeu, trairea in Comuniune cu el, sfintirea. Fara aceasta, va fi greu , sau chiar imposibil . Daca omul are aceasta hotarare , si motivatia sincera curata de a o savarsi (abstinenta )doar pentru a te ocupa de cele spirituale , atunci va avea sustinerea lui Dumnezeu, si va reusi. Insa daca o face din varii motive personale (ca sa fie admirat de ceilalti, sau sa isi faca o parere buna de sine, incantare personala , chiar si ascunsa, etc ) nu va reusi, sau va fi un chin pentru el. Totul este sa se faca consacrat lui DUmnezeu (postul, exercitiile spirituale, abstinenta etc. sa se savarseasca cu scoapul ca , prin aceste fapte, omul sa se aprorpie mai repede si usor de Dumnezeu, de comuniune cu el), cu constiinta faptului ca puterea savarsirii acelui fapt de asceza vine de la Dumenzeu ; ca sa nu se strecoare mandria la mijloc, si iubirea de sine.

Cine doreste, si e motivat de intentii nobile, Dumnezeu il ajuta. Da , Sf. Maria Egipteanca este un exemplu bun, sugestiv in acest sens, Dar nu singurul.

Argumentele medicale "pro sex"sunt extrabolnave si temeinic eronate. De altfel, Dumnezeu nu a facut samanta omului sa o risipeasca. Iar studiile stintifice si mediale facute de cei interesati cu adevarat de adevar (dar si experienta personala a unora cu mintea intreaga)arata ca pierderea de catre organism , in repetate randuri,a lichidului seminal duce la tulburari grave emotinale, de memorie, dar si altele secundar.

[anna21]

În prealabil postat de DragosP

Nu moare nimeni fără secs.

Asa cred si eu.

Cred ca sexul este mult supravalorizat (chiar si in varianta romantica, nu conteaza).

Parerea mea este ca la sex se poate renunta mult mai usor decat la alte lucruri.

Nu vreau sa smintesc aici cu opiniile mele, dar cred ca sexualitatea este f limitata si este prea multa discutie pe marginea ei. Chiar nu vi se pare prea putin? Din aceasta perspectiva, chiar abstinenta ar putea fi o variatie sexuala (si ma refer la abstinenta reala, dar nu post/nevointa si nici la cea amintita de Ory).


Ma gandeam la lucruri care ar trece inaintea erotismului ca senzatii pe care le ofera. Emotiile de ordin estetic sunt mult mai interesante... mai bine o ora de concert de muzica clasica decat.. acasa in pat.
sau chiar altfel de spectacole (de ex. a vazut cineva spectacole cirque du soleil in realitate? sunt mesmerizante :) )
sau chiar sa conduci masina cu viteza este wow, mult mai wow decat senzatiile erotice.
sau.. exemplele pot continua.

De aceea nu cred ca te poti imbolnavi fara activitate sexuala (exceptand situatia in care chiar ai dezvoltat o obsesie asupra acestei activitati).
Imi amintesc ca in liceu am intalnit ideea ca sexualitatea este de fapt un joc al dominarii (placerea de a domina pe celalalt prin seductie sau prin alt mod).
Mi s-a parut socant, dar ideea se verifica in variate situatii, incat ajungi sa te intrebi daca "suferinta" pe care o resimti in abstinenta nu este data tocmai de orgoliul care nu se poate desfasura in jocurile seductiei.
Chiar daca nu-l atingi pe celalalt, vrei confirmare ca esti dorit, ca ai inca aceea "putere" .
(in fond acesta este motivul pt care femeile se fardeaza, nu?)

[zaharia_2009]

O data am ascultat o psiholoaga si o cverulenta vorbind despre abstinenta si efectele ei , de la o tribuna. Prin stinta si parelnicia lor traumatizata au postulat ca fiind a lui Dumnezeu o lege draceasca :
- ca fundul conduce creerul iar acestea doua conduc si dicteaza instantial sufletului .
Cum ca viata creerului (a ratiunii adica) cade sub simturi, este sub simturi , ca la moluste si celenteratele fara de creer. Auziti cum este vazut omul !!!??
Sa nu va inselati niciodata fratilor ! Va recomand sa cititi numai pt. inceput ,,Paza celor cinci simturi" si apoi mai vorbim !
Desiguri ca sunt si asemenea oameni , ca doar am zis ca dracul nu doarme , dar asta nu este o lege dumnezeiasca ! Nu toata lumea este la fel chiar daca cei cazuti isi doresc asta cu ardoare, si cu totul f. departe de realitate sunt procentele vehiculate de cei cazuti !
La fund toti suntem la fel dar la ratiune si cu atit mai mult la suflet ne dosebim f. mult unii de altii
Daca vreodata , voi cei ce doriti sa gasiti pe forum adevaruri, doriti sa stiti care este treaba cu abstinenta , eu va recomand sa nu credeti asa ceva ci sa va infruptati din invataturile sfintilor bisericii.
Si iarasi sa nu uitati : exista o educatie a sexului (prin care se deprinde a fi si se docilizeaza impulsurile/senzatiile sexuale) si nu o educatie sexuala. Depinde de fiecare ce doreste in viata si mai ales ce educatori de parinti a avut ! Autoeducatia este ultima, si nu printre primele, etapa a educatiei definitive ! Prin educatie buna, corespunzatoare, temeinica si nu la voia intimplarii, se pot forma/dresa animale , dara-mi-te oameni care au ratiune !
Atunci cind traiesti cu adevarat (dar trebuie sa doresti f. puternic asta) in duh si adevar si cind esti bine condus de duhovnic , fundul atit de docil devine incit chiar daca rabufneste periodic , nu va avea putere de decizie inaintea sufletului si a inimii . Spuneam deci, cind inima este a lui Hristos !
Daca inima este la Tanţa ... atunci Tanţa te maninca !

NB : o intimplare relatata in cartile despre parintele Iosif Isihastul din Athos (nu mai stiu in care din ele) ne arata ca plesnind de nervi ca dracul nu il poate birui pe parintele Iosif atunci , intro noapte cind statea la rugaciune , insusi, in chip real de drac a venit la el, s-a asezat dinaintea parintelui si cu mina a inceput sa il gidile la partea intima . Parintele indata ce a simtit a deschis ochii si cu multa inversunare l-a plesnit cu metanierul si l-a blestemat alungindu-l .
Asadar sa luam seama la legile dracesti si la modul lor de manifestare neincurcindu-le cu ceea ce este firesc si de la Dumnezeu rinduit cu draepta socoteala !

În prealabil postat de zaharia_2009

Depinde de fiecare ce doreste in viata si mai ales ce educatori de parinti a avut ! Autoeducatia este ultima, si nu printre primele, etapa a educatiei definitive ! Prin educatie buna, corespunzatoare, temeinica si nu la voia intimplarii, se pot forma/dresa animale , dara-mi-te oameni care au ratiune !

Din pacate lucrurile nu stau chiar asa, iar in astfel de cazuri, rolul parintilor este destul de putin luat in calcul. Cunosc familii cu copii multi care-au ajuns la randul lor oameni maturi. Aceeasi educatie, dar diferente uriase de caracter: unul calugar, unul betiv, una destrabalata, altii caldicei... Deasemenea, cunosc din familii in care bataile se tineau lant, au ajuns si copii care au urmat lui Hristos, dar si ratati in societate.

Despre abstinenta e greu de vorbit cuiva care nu a ajuns la un anumit grad de inteleptire. Este ca si cum iti bati toata ziua la cap copilul sa faca altfel de cum vrea el, iar el nici nu te asculta, desi pare numai ochi si urechi. Exista si abstinenta NE-voita, dar nu e deloc o virtute, fiindca mintea acelei persoane, pacatuieste cu tot ce cuprinde privirea si gandul. Nu noi ne rupem de pacat, desi asa pare la prima vedere, ci pacatul se desprinde de noi in momentul in care ii facem loc lui Dumnezeu. Ani la rand m-am luptat cu acest pacat si desi ma incapatanam sa-mi refuz unele placeri si slabiciuni, eu le simteam mereu si mereu acolo. Dar nu ma gandeam ca antidotul nu sta in puterea mea de a declara razboi ispitei, ci in acela de a face pace cu Dumnezeu. Fara Dumnezeu n-ai cum sa fii puternic, indiferent de ispita. Fiindca orice-ai incerca sa faci tu, diavolul inca mai gaseste metode sa te incovoaie dupa bunul lui plac.
Cand ajungi sa treci printre mirosurile de friptura, mici si bere, fara sa te afecteze, (indiferent daca e zi de post sau nu), cand ajungi sa nu mai judeci pe nimeni dupa chip, parfum si imbracaminte, cand ajungi sa nu mai fii tentat sa "furi" cu coada ochiului catre o domnisoara care tocmai s-a asezat lasand sa i se vada pentru o secunda lenjeria intima... inseamna ca esti pe drumul cel bun si e bine sa continui cu multa smerenie ceea ce faci deja!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de OmuBun

Din pacate lucrurile nu stau chiar asa, iar in astfel de cazuri, rolul parintilor este destul de putin luat in calcul. Cunosc familii cu copii multi care-au ajuns la randul lor oameni maturi. Aceeasi educatie, dar diferente uriase de caracter: unul calugar, unul betiv, una destrabalata, altii caldicei... Deasemenea, cunosc din familii in care bataile se tineau lant, au ajuns si copii care au urmat lui Hristos, dar si ratati in societate.

Despre abstinenta e greu de vorbit cuiva care nu a ajuns la un anumit grad de inteleptire. Este ca si cum iti bati toata ziua la cap copilul sa faca altfel de cum vrea el, iar el nici nu te asculta, desi pare numai ochi si urechi. Exista si abstinenta NE-voita, dar nu e deloc o virtute, fiindca mintea acelei persoane, pacatuieste cu tot ce cuprinde privirea si gandul. Nu noi ne rupem de pacat, desi asa pare la prima vedere, ci pacatul se desprinde de noi in momentul in care ii facem loc lui Dumnezeu. Ani la rand m-am luptat cu acest pacat si desi ma incapatanam sa-mi refuz unele placeri si slabiciuni, eu le simteam mereu si mereu acolo. Dar nu ma gandeam ca antidotul nu sta in puterea mea de a declara razboi ispitei, ci in acela de a face pace cu Dumnezeu. Fara Dumnezeu n-ai cum sa fii puternic, indiferent de ispita. Fiindca orice-ai incerca sa faci tu, diavolul inca mai gaseste metode sa te incovoaie dupa bunul lui plac.
Cand ajungi sa treci printre mirosurile de friptura, mici si bere, fara sa te afecteze, (indiferent daca e zi de post sau nu), cand ajungi sa nu mai judeci pe nimeni dupa chip, parfum si imbracaminte, cand ajungi sa nu mai fii tentat sa "furi" cu coada ochiului catre o domnisoara care tocmai s-a asezat lasand sa i se vada pentru o secunda lenjeria intima... inseamna ca esti pe drumul cel bun si e bine sa continui cu multa smerenie ceea ce faci deja!

Una calda, alta rece !
Ati inteles cumva ca eu am vorbit de abstinenta infara sau fara de Dumnezeu ?. Sau ca exista puterea de a dobindi vreo virtute fara Dumnezeu ?
Aruncati totul pe seama caracterului copilului . Asta arata ca nu ati inteles nimic sau ca aveti la baza idei educative false prin care defapt nu sunteti atras de calitatea educatie ci mai degraba de metodele de a scuza deraparile educationale .
Cracterele se formeaza , se educa , se desavirsesc si nici decum nu sunt un conditional fatal .
Dar pt. ca va este greu sa intelegeti operarea cu caractere am sa discut folosind o analogie intre caracter si otel.
Otelurile sunt de mai multe calitati, de mai multe rezistente, de mai multe tarii . Pt. aceasta , ca sa poata fi prelucrate ele sunt supuse la procedee de preschimbare diferite unele de altele, normal, dupa taria lor . Daca le vom supune pe toate la aceiasi gama identica de tratamente numai din citeva vom obtine lucruri de calitate iar pe celelalte le vom strica . Ca atare nu otelul este lucrul important in relatia de formare a obiectelor ci cel care prelucreaza otelul . Daca el nu isi va da seama ca are in fata mai multe feluri de oteluri si nu va face diferenta intre ele , atunci risca ca pe cele mai multe sa le strice . De aceea sunt si putini meseriasii prelucratori f. buni, putini la numar deoarece numai unii dintre ei stiu ,,meserie".
Revenind , daca parintii nu isi cunosc bine de tot meseria de parinti si daca nu se ocupa cu hotarire de educarea caracterelor copiilor si se dau cum ca au treaba , ca stau prea mult la serviciu, ca nu au timp, ca nu este decit mama sau tata precum si multe alte multe minciuni de acest gen, atunci ,,stofa " care Dumnezeu i-a pus-o in mina nu o va duce nici o data la valoarea unui frac ci cu greutate va reusi sa scoata si un veston din ea !
Nu copilul este primordial in relatia de educatie . Nu copilul este maturul, nu copilul este cel cu experienta sociasla cea mai mare si bine inteles ca nu copilul il educa pe parinte decit numai in citeva cazuri .

Deci sa abandonam observatia simpla a primordialitatii caracterelor scuzind in acest fel obligatia capitala a parintelui si sa concluzionam ca acolo unde nu este educatie generala ca si duhovniceasca , poate fi orice , numai viata in duh si adevar , nu !

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de teodoraianys

Se poate pune problema, in acest caz, de medicina vs. convingeri religioase?

Nu, nu se poate. Aşa cum nu se poate pune nici în alte cazuri, nu se poate pune nici în acesta. Ideea că "abstinenţa dăunează sănătăţii" este folclor pseudo-medical. Nu cunoaştem nicio boală care să aibă drept cauză abstinenţa.

Desigur, o abstinenţă fără Cristos poate fi frustrantă. Mă refer la una de tip "ia uite cât sunt de nenorocit / nenorocită, că eu nu am ceea ce alţii (altele) au !". În acest caz, cauza tulburării este spirituală. Iar tulburările spirituale pot avea expresie în plan fizic. Îmi amintesc de un tânăr pacient, om de vreo 34 de ani (vârsta lui Isus), care suferă de o boală serioasă de digestie, una dintre acele "boli funcţionale", numite şi "sine materia", care nu sunt "măsurabile". E om de afaceri, country-manager în România a unui cunoscut concern alimentar. El a ajuns aici, după cum mi-a relatat, din invidie. Fratele lui, deşi este cu vreo doi ani mai mic decât el, deja a făcut un milion de euro şi e foarte bogat. "Şi dv ?" l-am întrebat. "Eu abia am făcut 500 000. E posibil aşa ceva ?". Asta îl roade pe el. Faptul că frate-su mai mic are bani de yacht, pe când el are bani doar de elicopter, e de natură să îmbolnăvească vintrele. Cauza în astfel de cazuri, însă, este frustrarea şi nu sărăcia în sine, ori abstinenţa în sine, ori postul în sine. Este ca şi când m-aş îmbolnăvi de ciudă că eu, din cauza "convingerilor mele religioase", trebuie să mă limitez la nevastă-mea, şi nu pot beneficia de serviciile vecinei, bonei, asistentei de la cabinet ori ale altor fete, după cum văd că beneficiază alţii. Cu o astfel de "orientare spirituală", abstinent sau nu, poţi găsi mereu ceva care să stea la baza frustrărilor.