Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Spiritualitatea ortodoxa
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 12.06.2014, 20:33:54
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.219
Implicit Ieșirea diin criza economică prin pocăință

Căutând și alte referințe al Părintelui la pocăință, am dat peste articolul lui Costea Munteanu, Părintele Galeriu - tâlcuitor al duhului vremurilor.
Nu o dată a arătat sfinția sa legătura dintre starea economică și starea morală, duhovnicească a omului. „Cum poți face o economie sănătoasă cu oameni bolnavi?”, obișnuia să spună.
Reply With Quote
  #12  
Vechi 14.06.2014, 23:23:03
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.219
Implicit Sfânta Treime

Cum ziua de luni care a trecut a fost închinată Sfintei Treimi, vă pun la dispoziție predica Părintelui din 1998, audio: Sfânta Treime, și text, în ataș.
Attached Files
File Type: doc P - Sfanta Treime.doc (52,0 KB, 1 views)

Last edited by CristianR; 14.06.2014 at 23:25:07.
Reply With Quote
  #13  
Vechi 15.06.2014, 16:28:04
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.219
Implicit după chipul Lui Dumnezeu-Cuvântul

O temă adesea întâlnită în predicile părintelui - Omul, creat după chipul lui Hristos:
Citat:
Cuvântul, adică Fiul lui Dumnezeu, Care e totodată Cuvântul și Chipul Părintelui Ceresc; precum am învățat noi, mereu, că Părintele Ceresc este Protochipul, Fiul este Chipul Părintelui Ceresc iar noi suntem după chipul Părintelui. Asta este rânduiala. Nimeni să nu zică despre sine că e chipul lui Dumnezeu; chipul este Unul: Dumnezeu-Cuvântul. Iar noi, cei mulți, după al Unuia chip al Părinteleui Ceresc, Fiul lui Dumnezeu. Și trei sunt în cer: Tatăl, Cuvântul și Duhul, și Acești trei, una sunt. După chipul acestei unități, și noi, cei mulți, una să fim.
Un proiect precede fiecare om și fiecare făptură. Omul este proiectat după chipul lui Dumnezeu:

Citat:
Învățătorii pământului care s-au învrednicit de darul cunoștinței, dar al Duhului Sfânt, mărturisesc faptul că în fiecare dintre noi, și în toată făptura, e mai întâi un proiect, o rațiune dumnezeiască; căci toate prin Dumnezeu Cuvântul s-au făcut. În fiecare făptură e o rațiune divină, iar în om - un proiect mai complex. Căci atunci când Dumnezeu Tatăl a rostit în sfatul Sfintei Treimi: “Să facem om după chipul și asemănarea Noastră”, luând apoi țărână din pământ și plămădind pe om, a suflat în el suflare de viață. Din această suflare de viață, din acest har, a zidit Dumnezeu sufletul lui Adam ca vas, ca templu, ca tron dumnezeiesc. A suflat în Adam suflare de viață, întipărind în el chipul Său; căci Tatăl tot prin Fiul a insuflat în Adam chipul Său, pe care Duhul Sfânt îl zidea, învăluindu-l în lumină… A insuflat în noi proiectul după Chipul Lui.

În proiect (sufletul, conștiința) sunt schițate trăsăturile Chipului; așa încât din proiect, neîncetat, se desăvârșește Chipul, care este în proiect așa cum în ghindă e stejarul în toată măreția lui (dar să aibă condițiile prielnice creșterii).
A-L cunoaște pe Dumnezeu din făpturile (lucrurile) Sale, care sunt urmele Sale în Creație:

Citat:
Spunea un filosof: “Realul e rațional și raționalul e real”. Nu zicea greșit. Dar ce înseamnă “a privi lumea în raționalitatea ei”? Înseamnă a vedea în fiecare făptură un sens, un rost.
...și împărtășirea de harul Său, ce vine dintr-o astfel de cunoaștere:
Citat:
Dar dacă simți că atingi rațiunea divină, Logosul, sensul, dumnezeiescul, te împărtășești de harul veșniciei și birui muritorul din tine; simți nemuritorul, harul cel fără de moarte, lumina aceea a cărei strălucire nu se stinge.
Despre modul în care se cuvine a face mustrarea/ îndreptarea cuiva:
Citat:
În dumnezeiasca Evanghelie, al cărei cuvânt îl reluăm, ni se spune: “De-ți va greși ție fratele tău, mustră-l...”- în iubire; în iubire să-l mustri, nu așezându-te pe tine deasupra lui ca un învățător (Unul este Învățătorul, a spus Mântuitorul: Hristos), ca un domn peste el (Unul este Domnul); ci în smerenie, simțind el că vrei să-l ajuți. În smerenie îl povățuiesc pe fratele meu; dacă nu mă ascultă mai iau doi, trei colegi și îl supun la întrebări și ascultare. Căci după cuvântul Scripturii, în mărturia a două sau trei spuse stă tot adevărul.

Last edited by CristianR; 15.06.2014 at 17:21:19.
Reply With Quote
  #14  
Vechi 23.06.2014, 00:20:03
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.219
Implicit

La duminica primului sinod ecumenic, înainte de Pogorârea Duhului Sfânt, se citește rugăciunea Mântuitorului cea numită arhierească (Ioan 17, 1-13), sau, cum spune Părintele:
Citat:
rugăciunea ca arhiereu, ca preot, înainte de jertfa Lui ca Arhiereu, jertfa de pe cruce, rugăciunea în care ne arată prin El însuși ca, așa cum este El în fața Tatălui, și noi să fim, precum a și început Evanghelia după Ioan: “La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu”
Redau câteva cuvinte din predica pe care am pus-o în ataș:

Citat:
Aici a și fost tragedia lumii: a pleca de la mine la Tatăl, nu de la Tatăl la mine. Să nu uităm o clipă, să citim mult, mult, mult de tot în Evanghelia după Ioan; pentru că neîncetat acolo Iisus, Mântuitorul, Îl cheamă pe Tatăl, și mereu spune: “Cuvintele pe care le spun Eu nu sunt de la Mine; sunt de la Tatăl; “Judecata Mea este dreaptă nu pentru că Eu caut voia Mea, ci voia Tatălui, Care M-a trimis”. Tot secularul din lume așa s-a născut, pentru că de-a lungul istoriei oamenii s-au bazat pe judecata lumii, într-atât încât în cele din urmă au și uitat judecata lui Dumnezeu și au făcut din înțelepciunea lor înțelepciunea supremă. Și – nu-i nevoie s-o mai spunem – au eșuat.
Citat:
Așadar, de aceea a venit Fiul lui Dumnezeu, căci Adam, despărțindu-se de Dumnezeul cel viu, de lumina din eternitatea lui Dumnezeu, a dus la stricăciune și moarte trupul. Și Fiul lui Dumnezeu – vedeți ce legătură sfântă în toate! – a luat trupul ca să arate că trupul nu este menit stricăciunii și morții. “Iată, Îi spune Tatălui, Mi-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să-i dau viață”; căci oamenii îi dăduseră stricăciunea și moartea. Nu este adevăr mai luminos decât acesta, în toată înțelepciunea lumii, sărmana, pentru că ea vrea să plece de jos, de la ea, nu de la Tatăl. Aici e durerea. “I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat”. Aceasta este menirea creației întregi, dar prin om e făcută cunoscută. Întâi prin Dumnezeu-Omul; iar din Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, ne împărtășim și noi, cei botezați, și toți oamenii. Pentru că în toți oamenii dintru început a fost întipărit chipul lui Dumnezeu. Omenirea de la un capăt la altul, de orice religie, de orice neam, în toată istoria, poartă în ea chipul lui Dumnezeu. Toți sunt chemați, și în cele din urmă vor veni la botez toți, dar chipul lui Dumnezeu e în toți dintru început. Toți sunt frații noștri. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut fratele nostru, prin Fecioară, și, prin cruce și moarte, stricăciunea și moartea au fost distruse. Căci Învierea a însemnat biruința stricăciunii și a morții. Iar în trupul lui Hristos, să nu uităm, e trupul nostru, trupul întregii lumi, materia întregii lumii. Și atunci, trupul și materia întregii lumi e menită învierii, e menită vieții veșnice. Acesta este viitorul lumii: învierea și viața veșnică.
Attached Files
File Type: doc 00 Sinodul I.doc (84,0 KB, 1 views)
Reply With Quote
  #15  
Vechi 29.06.2014, 19:00:49
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.219
Implicit Grijile vieții

Tema aceasta, a duminicii de azi, este deosebit de actuală, problema grijilor sufocante pentru duh fiind una la care fiecare dintre noi căutăm soluție.
Cum să le împaci? Cum să trăiești în lume, cu toate îndatoririle pe care le ai, fără, însă, a stinge duhul, fără a pune preocuparea pentru Împărăția Cerurilor în plan secund, dar și fără a renunța total la lume, socotind-o rea, opusă viețuirii în duh.
Soluția vine din înțelegerea adecvată a grijii, nu din respingerea ei. Părintele spune: „Să te îngrijești, dar să nu te îngrijorezi!”

Însă la începutul frumoasei pericope a duminicii de astăzi este vorba despre ochi, despre lumină, despre buna vedere:

Citat:
Iconomia luminii ne-o încredințează Mântuitorul pornind, pentru înțelesul nostru, de la ochiul nostru: “Luminătorul trupului este ochiul” – deci știm că lumina e de la el. Fără lumină nu vezi nimic și nu înțelegi. Întâi este lumina, și apoi organul luminii – ochiul.
O temă reluată adesea de Părinte este cea a celor trei lumini:

Citat:
Fiecare în clipa aceasta înfiorat să simtă cele trei trepte, cu cele trei vederi ale ochilor noștri: sensibilă, a minții și cea duhovnicească, a credinței. Pentru care a zis Mântuitorul, atât de adânc și grav: “Dacă lumina care e întru tine (deci credința, ochiul luminii eterne) e întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!”. Deci sărmanul necredincios ce vede? Cum trăiește el? În ce crede el? În acest întuneric al lui? Să nu mai fie! Ci lumina pe care Mântuitorul o trezește în noi, așa cum ne rugăm: “să ne împărtășim dintru Tine, din lumina cea neînserată”. Neînserată să fie lumina credinței.
Apoi, despre libertatea slujirii lui Dumnezeu și robia, aparent liberă, a slujirii lui mamona - lumii acesteia:
Citat:
Și, este limpede pentru orice suflet și conștiință care judecă în adânc: slujirea lui Dumnezeu e libertate, iar slujirea demonului, slujirea lumii acesteia, este robie. Cugetați în adâncul adâncurilor! Ne rugăm pentru sărmanii nefericiți care defineau libertatea – în necredința lor, în nevederea lor cu ochiul duhovnicesc – drept “necesitate înțeleasă”. Aceasta e libertate? Ce spun Părinții: “Dacă i-ai luat virtuții libertatea, i-ai luat esența”. În necesitate nu e libertate. Nu poate fi libertate în limitarea la lumea aceasta, văzând numai în cele două lumini, care vin de la lumea aceasta. Sub stăpânirea lumii acesteia spiritul nu e liber, în vrednicia lui. Căci vrednicia sufletului e de a se înălța, de a-și întinde aripile dincolo de lumea aceasta. E la mintea oricui gândește. Sufletul, gândirea ta, mintea ta îți spune, când se înalță peste această lume, că vrednicia ei este dincolo de această lume, mai presus de ea, în Cel care este Ziditorul acestei lumi și peste ea; Cel nezidit Ziditor. Și, în lumina Lui nezidită, cum o numim noi – necreată, cu ochiul inimii contemplând, ne înălțăm în libertatea fiilor lui Dumnezeu.
Ajungând la grijile vieții, aflăm un tâlc, pornind de la etimologia cuvântului grijă și bazându-ne pe Sfinții Părinți, că:
Citat:
“nu vă îngrijorați” înseamnă: Nu vă mai amintiți de sfâșierea cea dintru început. Scoateți acea ruptură care v-a sfâșiat și, cumva, a semănat în voi neghina, ca să slujiți și lui Dumnezeu și lui mamona.
Ceea ce este o trimitere la însăși căderea din Rai și la înțelegerea grijii ca urmare a păcatului primordial, ce continuă să ne sfâșie până acum.

De la grija care sfâșie sufletul, mintea, inima, însoțită de teamă, până la gândurile negre nu mai este decât un pas, numite de Grigorie Sinaitul „rațiuni ale dracilor”. Medicamentul îl aflăm, bineînțeles, la Hristos:
Citat:
Nu rămâneți în ele! Nu le lăsați, iertați-mi cuvântul, să clocească, să scoată pui, să vă facă gânduri care vă tulbură. Să nu se instituie în voi ca o obsesie, ca o posesie. Nu știi cum te stăpânește acel gând. Leapădă-l! Îl lepezi cu numele lui Iisus. Cum zicea Psalmistul: “În dimineți am lovit de piatră pruncii tăi”. Pruncii – adică gândurile, acești “puișori”, rațiuni ale dracilor – i-am lovit de piatră – Piatra Hristos, numele lui Iisus. Imediat ce vă vine un gând trist, un gând sfâșietor, un gând negru care vrea să vă stăpânească (și nu știți unde vă poate duce) loviți-l de piatră, loviți-l cu numele lui Iisus: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!
Lumina din făpturi și din scripturi:
Citat:
Și în fiecare făptură vezi licărind, strălucind, din slava puterii dumnezeiești, așa cum în fiecare cuvânt al Scripturii vezi răsărind lumină, înțelegere care te îmbogățește, te luminează, strălucește în tine. Și așa, strălucind, Îl vezi pe Dumnezeu-Cuvântul luminându-te.
Fișierul audio pentru predica din 2001 nu-l am, însă cine dorește poate s-o asculte pe cea din 1999, aici.
Attached Files
File Type: doc 01 Despre grijile vietii.doc (75,0 KB, 1 views)

Last edited by CristianR; 29.06.2014 at 20:01:06.
Reply With Quote
  #16  
Vechi 06.07.2014, 09:35:19
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.219
Implicit Vindecarea slugii sutașului

Atașez predica duminicii de astăzi.
Pornind de la smerenia sutașului, care este, după Sfântul Isaac Sirul, însuși Raiul („adâncul smereniei”), ajunge părintele la iubirea pe care o constată cel aflat în boală, în suferință, atunci când este ajutat de ceilalți:
Citat:
Deci iubirea nu caută calități. Nici nu trebuie. Când iubesc pe cineva nu la asta trebuie să mă uit, ci la taina iubirii. Și atunci deodată se descoperă că iubirea este și din lumea aceasta, dar mai presus de lume, căci, mai adânc, e de dincolo; iubirea, ea însăși, e dumnezeiască. Omul cu putere de pătrundere înțelege această dublă taină a iubirii: dumnezeirea iubirii, care e de dincolo de această lume, dar care pătrunde în această lume. Și numai această iubire dumnezeiască e în stare să salveze lumea, să o mântuiască; ea însăși, iubirea care transpare diafan din Evanghelie.
[va urma]
Attached Files
File Type: doc 95 Vindecarea slugii sutasului.doc (54,5 KB, 2 views)
Reply With Quote
  #17  
Vechi 06.07.2014, 23:26:07
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.219
Implicit

Citat:
Oriunde ne-am afla, așa cum sutașul a crezut, și eu trebuie să cred că privirea Mântuitorului, cuvântul Lui, mă găsește și îmi răspunde. El este mai adânc decât eul meu cel mai adânc; cum va spune un Părinte al Bisericii, Augustin – “mai interior decât intimitatea mea ultimă”.
Credința, ca început al virtuților:
Citat:
Așa cum zice Mântuitorul: “Oile Mele ascultă glasul Meu” și Eu le aud, și Eu le văd, Eu le privesc și le răspund. Este de ajuns să mă rog și, ca sutașul, să cred. Credința e începutul virtuților, ea este începutul vederii duhovnicești. Omul e chemat să vadă nu numai cu simțurile cele trupești, ci și cu cele duhovnicești. Credința este începutul, ca să pot vedea dincolo de trup, dincolo de orice obstacol al acestei lumi. Ea pătrunde și zidurile sărmanei noastre căderi. Să nu uităm: Dumnezeu nu ne silește să-L iubim; dacă ne închidem, El nu ne forțează, nu ne violentează libertatea și voința.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 13.07.2014, 19:05:33
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.219
Implicit problema răului

În predica la duminica de azi, a vindecării celor doi demonizați din Gadara, este abordată problema răului. Cum și de ce este posibil răul în creația lui Dumnezeu, dacă El este doar afirmație, fără negație (căci nu are contrariu, cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul?)?
Citat:
“Întrucât Dumnezeu nu are contrariu, El e numai Da. Făptura are și un contrariu al ei – neexistența. Căci a fost adusă de la nu la da”. Eu nu exist decât prin Da al lui Dumnezeu. Dar de la neființă am fost adus la ființă; din contrariul existenței. Și neîncetat să cugetăm la adevărul existenței noastre: existăm prin Dumnezeu și prin Da al lui Dumnezeu. Dumnezeiescul Părinte Atanasie cel Mare spune, plecând tot de la ideea de necreat, care e Dumnezeu, și creatura, care suntem noi, că în aceasta a constat ispita demonului, întâi: ca prin păcat să ne întoarcă la neființă.
Omul, fiind adus de la neființă la ființă, poartă în sine și negația, posibilitatea de a spune nu:
Citat:
Și atunci reținem, iarăși: răul nu e în ființă, nu ființa devine rea, nu firea, ci viața, gândirea. Răul e numai în mintea noastră, numai în voința noastră. Așa de adânc spune Sfântul Grigorie: Dumnezeu e bunătatea vie și de viață făcătoare a celor vii. Pe câtă vreme atunci când ispita pătrunde în mintea omului, în voința omului, atunci duhul omului se unește cu răul; tentația lui, ispita către nu, către neființă, către moarte.
Cei doi demonizați trăiau în morminte - loc al morții - și izolați, singuri, despărțiți de oameni (ce poartă pecetea chipului lui Dumnezeu):
Citat:
aceasta era starea celor doi demonizați: mormântul și despărțirea de oameni, de creație, într-o negare; o negare nu absolută, căci nu e cu putință. Absolut e numai Dumnezeu. O negare a totul. E un fel de duh al morții. Răul nu are ființă; el e o negare, o lepădare, o îmbolnăvire, o tăgăduire, o despărțire de Dumnezeu, o paralizie.
Răul nu are existență în sine, moartea nu are ființă:
Citat:
Și înțelegem, atunci: răul e tocmai neființa. E neființă pentru că nu are ființă. Cum spune Sfântul Grigorie Palama: Ajungi duh mort nu prin ființă, căci nu e o ființă a morții, ci prin lepădarea vieții adevărate.
Attached Files
File Type: doc 00 Vindecarea demonizatilor din Gadara.doc (68,0 KB, 2 views)

Last edited by CristianR; 13.07.2014 at 19:30:34.
Reply With Quote
  #19  
Vechi 13.07.2014, 19:35:30
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.219
Implicit continuare

În orice stare de păcat, chiar și în cea mai profundă cădere, când omul este stăpânit de diavol, adâncul său, pecetea pusă de Dumnezeu pentru totdeauna în sufletul omului, nu se distruge:
Citat:
cei doi demonizați în fața lui Hristos L-au mărturisit drept Fiu al lui Dumnezeu – adâncul din ei nu era distrus. Deodată au cunoscut în Hristos Originea, Adevărul ultim.
Omul (noi toți) alienat se înstrăinează de acest adânc al său, nu mai este conștient de el, nu mai păstrează legătura. Dar când este de față Hristos, se petrece o recunoaștere: a Sa și a ta. Căci nu te poți cunoaște cu adevărat pe tine însuți, dacă nu-L cunoști pe El, care te-a făcut și care este Prototipul fiecăruia dintre noi.

„Ai venit înainte de vreme, să ne chinuiești?” - spun demonizații. Înainte de Judecată, adică:
Citat:
Judecata va însemna sentința asupra a ceea ce este bine și ce este rău, încât va fi sfârșitul confuziei, nu al lumii.
Probabil suntem cu toții contrariați pentru faptul că Mântuitorul le-a îngăduit demonilor să intre în turma de porci:
Citat:
A îngăduit aceasta ca să arate că opera demonilor e o operă a distrugerii, nu a zidirii. Dumnezeu zidește, demonul distruge.

Last edited by CristianR; 13.07.2014 at 19:42:41.
Reply With Quote
  #20  
Vechi 13.07.2014, 19:52:51
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.219
Implicit taina libertății

[continuare]
Citat:
Cele două lumi: cea eternă – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt –, lumea libertății, și lumea făpturilor, creată – din care facem parte și noi care după chipul Fiului de Tatăl în Duhul Sfânt suntem zidiți; lume adusă de la neființă la ființă, de la nu la da. Nu lumea aceasta îmi dă libertatea.
Citat:
Legea creației este o lege a aducerii de la nu la da, căreia mă supun: căci dacă mă arunc în foc ard, dacă mă arunc în gol mă prăbușesc. Deci e o lege a necesității și în necesitate nu e virtute. Iar virtutea nu-i din lumea aceasta, e mai bătrână decât această lume.
Libertatea nu poate veni din cele ale lumii create, legătura cu ea ducând inevitabil către un sfârs™it:
Citat:
Și numai robul lui Dumnezeu e liber, e unit cu libertatea Celui veșnic, unde nu e contrariu, unde e numai da, numai lumină. Aceasta este libertatea fiilor lui Dumnezeu, libertatea vieții, libertatea învierii.

Last edited by CristianR; 07.08.2014 at 11:00:54.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare