|
#1
|
|||
|
|||
Sfarsitul programat al democratiei
Sfârșitul programat al democrației 1. Puterea a trecut în alte mâini 2. Iluzia democrației 3. Dispariția informației 4. Strategii și obiective pentru controlul lumii5. Atributele puterii6. Adevărata realitate a banilor 7. Punctul de non-retur ecologic va fi depășit8. Distrugerea naturii9. Alternativele ultimei șanse10. 2000 de ani de istorie Puterea a trecut în alte mâini Adevărații stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele țărilor, ci conducătorii grupurilor multinaționale financiare sau industriale și ai unor instituțiilor internaționale „opace” (FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, băncile centrale). Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleși în mod democratic, în ciuda impactului deciziilor lor asupra vieții populației. Puterea acestor organizații se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor e limitată la o dimensiune națională. De altfel ponderea societăților multinaționale în fluxurile financiare a depășit-o de mult pe cea a statelor. La dimensiune transnațională, mai bogate decât statele și reprezintând principalele surse de finanțare ale partidelor politice de orice orientare în majoritatea țărilor, aceste organizații se situează de fapt mai presus de legi și de puterea politică, mai presus de democrație. Iată lista cifrelor de afaceri ale unor organizații multinaționale, comparate cu PIB-ul statelor. Ea spune multe despre puterea planetară pe care aceste societăți sunt în curs s-o capete. O putere tot mai mare, datorată accelerării fuziunii între organizațiile multinaționale. Cifre de afaceri sau PIB, în miliarde de dolari General Motors 178,2 96,3 161,1 95,2 157,3 Israel 92 153,5 General Electric 90,8 153,4 Filipine 83,1 142,8 IBM 78,5 135,7 NTT 77 129,1 Axa - UAP 76,9 129 Egipt 75,2 128,1 74,3 126,7 Irlanda 72 125,3 Daimler-Benz 71,5 122,4 British Petroleum 71,2 119,3 Venezuela 67,3 100,1 Groupe Volkswagen 65,3 119,1 Noua Zeelanda 65 Finlanda116,2 Unilever 43,7 Marubeni11,2 Pachistan 41,9 109,3 Nestle 38,4 97,5 Sony 34,4 97,4 Egipt 33,5 96,3 Nigeria 29,6 Ansamblul celor mai mari 5 firme din lume 526,1 454,5 297,4 269,9 Cifrele datează din 1999, în afară de cele scrise cu italice care datează din 1992. Surse: Banca Mondială (World Development Rapport 1998-1999), Forbes, The Nation, Institutul de Cercetare al Națiunilor Unite pentru dezvoltare socială (Statele Disarray, Geneva, 1995), Le Courier National, Le Monde Diplomatique. Last edited by sunsray; 10.02.2012 at 12:03:06. |
#2
|
|||
|
|||
2.Iluzia democrației
[COLOR=black]2.Iluzia democrației[/COLOR] Responsabilii organizațiilor care exercită puterea reală nu sunt aleși în mod democratic și publicul nu e informat în ceea ce privește deciziile lor. Raza de acțiune a statelor este din ce în ce mai redusă datorită existenței unor acorduri economice internaționale în privința cărora care cetățenii n-au fost nici consultați, nici informați. Toate aceste tratate elaborate în ultimii cinci ani (GATT, OMC, AMI, NTM, NAFTA) vizează un scop unic: transferul puterii statelor către organizații non-alese, cu ajutorul unui proces numit “globalizare”. Suspendarea proclamată și explicită a democrației n-ar fi exclus să provoace o revoluție. Acesta e motivul pentru care s-a decis menținerea unei democrații de fațadă și o deplasare a puterii reale către alte focare de putere. Cetățenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de orice conținut. Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai dețin practic adevărata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de “dreapta” și de “stânga” au ajuns să se asemene atât de mult în toate țările occidentale. Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege sosul. Mâncarea pe care suntem forțați s-o consumăm se numește “noul sclavagism”, asezonat cu sos picant - de dreapta – sau dulce acrișor - de stânga. |
#3
|
|||
|
|||
3. Dispariția informației
De la începutul anilor ’90 informația a dispărut în mod progresiv din media destinată marelui public.
Ca și alegerile, jurnalele televizate continuă să existe, dar ele au fost golite de conținut. Un jurnal televizat conține maxim 2-3 minute de informație reală. Restul este constituit din subiecte “de revistă”, din reportaje anecdotice, din fapte diverse, din mici bârfe și reality-show-uri. Analizele jurnaliștilor specializați ca și emisiunile de dezbatere a informațiilor au fost aproape în totalitate eliminate. Informația se reduce de acum doar la anumite segmente din presa scrisă, citită de către o minoritate de persoane. Dispariția informației este semnul clar că regimul nostru politic și-a schimbat deja natura. |
#4
|
|||
|
|||
4. Strategii și obiective pentru controlul lumii
[COLOR=black]4. Strategii și obiective pentru controlul lumii[/COLOR] Deci în mod natural ei toți împărtășesc aceeași viziune a ceea ce ar trebui să fie lumea viitoare ideală (pentru ei). În consecință este firesc ca ei să cadă de acord în privința unei strategii și să-și sincronizeze respectivele acțiuni către obiective comune, inducând situații economice favorabile realizării obiectivelor lor. Iată câteva elemente ale strategiei lor:
|
#5
|
|||
|
|||
5. Artibutele puterii
[COLOR=black]5. Artibutele puterii[/COLOR] Etapa următoare – și ultima – pentru aceste organizații ar fi să obțină puterea polițienească și militară care corespunde noii lor puteri, creând propriile lor forțe armate, deoarece armatele și polițiile naționale nu sunt adaptate pentru apărarea intereselor acestor organizații în lume. La un moment dat, armatelor li se va solicita să devină întreprinderi private, prestatoare de servicii, lucrând pe bază de contract cu statul, ca și cu orice alt client privat capabil să le plătească serviciile. Dar, în etapa ultimă a planului, aceste armate particulare vor servi intereselor marilor organizații multinaționale și vor ataca statele care nu se vor plia pe regulile noii ordini economice. Deocamdată acest rol este asumat de armata Statelor Unite, țara cea mai bine controlată de societățile multinaționale. Note: 1 – Armate particulare Armatele particulare există deja în Statele Unite. Este vorba de societățile DynCorp, CACI și MPRI, prototipuri ale viitoarelor armate particulare. DynCorp a acționat în numeroase regiuni unde Statele Unite doreau să intervină din punct de vedere militar, fără a purta responsabilitatea directă (în America de Sud, în Sudan, în Kuweit, în Kosovo, în Irak…). La sfârșitul anului 2002 DynCorp a fost răscumpărat de către Computer Sciences Corporation, una dintre cele mai importante societăți americane de servicii de informatică. În mai 2004, DynCorp și MPRI au fost implicate în torturarea prizonierilor irakieni. Armatele particulare (numite “antreprenori” de către Pentagon) reprezintă 10% din efectivele americane trimise în Irak. 2 – Sateliți Microsoft a renunțat în final la proiectul său Teledesic, o rețea de 288 sateliți de comunicație care trebuiau să constituie o urzeală în jurul întregii planete. Dar alte companii multinaționale se pregătesc să creeze rețele similare de sateliți de comunicație. De asemenea, sateliți de observație particulari sunt gata instalați. Două societăți comercializează imagini de rezoluție mare din orice loc de pe planetă susceptibil de a-i interesa pe cumpărători. 3 – Fișiere individuale Numeroase societăți fondate în acești ultimi ani (în principal în Statele Unite) sunt specializate în colectarea informațiilor individuale, oficial cu scopuri comerciale. Dar aceste fișiere private încep să reunească milioane de profile individuale foarte exacte ale consumatorilor repartizați în zona țărilor occidentale. Informațiile din aceste fișiere sunt vândute oricui dorește să le cumpere. |
#6
|
|||
|
|||
6. Adevărata realitate a banilor
6. Adevărata realitate a banilor Pietele financiare ele însele constituie un sistem de creatie a banilor virtuali, a unui profit care nu se bazeaza pe crearea unei adevarate bogatii. Gratie jocului pietelor financiare (care permite transformarea în beneficii a oscilatiilor cursurilor bancare), investitorii avizati pot fi declarati mai bogati , printr-o simpla circulatie a electronilor în computere. Aceasta creatie de bani fara a crea o bogatie economica corespunzatoare este însasi definitia crearii artificiale a banilor. Ceea ce legea interzice falsificatorilor de bani si ceea ce ortodoxia economica liberala interzice statelor este deci posibil si legal pentru un numar restrâns de beneficiari. Daca dorim sa întelegem ce este în mod real banul si la ce serveste el, e sufiecient sa inversam vechea zicala: “ timpul înseamna bani”. Banii înseamnă timp. Banii reprezinta ceea ce permite cumpararea timpului altora, timp care a fost necesar sa se creeze produse sau servicii de consum. |
#7
|
|||
|
|||
Banii , timpul si Sclavii
Din punct de vedere tehnic banii reprezinta o unitate de calcul intermediara pentru schimbul timpului contra timp, fara a fi posibila compararea directa a timpului unora cu al altora. Deoarece fiecare conversie între bani si timp se face pe baza unei estimari subiective, care variaza în functie de raportul fortei economice si informationale între cumparator si vânzator.
În practica acest raport de forte este întotdeauna defavorabil consumatorului – salariat. Când un individ dintr-o categorie medie cumpara un produs el plateste timpul care a fost necesar pentru a fabrica acest produs la un pret mai ridicat decât salariul care îi este lui platit pentru o fractiune echivalenta din propriul lui timp. De exemplu, daca o masina este produsa în 2 ore de 20 de salariati (întelegându-se aici munca comerciantilor si munca depusa pentru echipamentele de productie folosite), salariul fiecarui salariat pentru aceste doua ore ar trebui sa fie egal cu 1/20 din pretul masinii, adica 500 E daca masina a costat 10000 E. Ceea ce înseamna un salariu orar teoretic de 250 E (1600FF). Pentru cea mai mare parte a salariatilor, suntem foarte departe de aceasta socoteala. Când un salariat occidental presteaza 10 ore din timpul lui, el primeste numai echivalentul unei ore. Pentru un salariat din Lumea a Treia, raportul scade la 1000 contra unu. Acest sistem este versiunea moderna a sclavagismului. Beneficiarii timpului furat salariatilor sunt întreprinderile, precum si statele atâta timp cât banii preluati prin impozite si taxe nu sunt utilizati în interesul general. |
#8
|
|||
|
|||
7. Punctul de non–retur ecologic va fi depășit
7. Punctul de non–retur ecologic va fi depășit Un sistem economic liberal, al cărui scop este căutarea profitului pe termen scurt pentru interese particulare, nu poate să ia în considerare costurile pe termen lung cum ar fi degradarea mediului. Modelele economice actuale sunt totodată incapabile să estimeze la justa sa valoare “producția” naturii, indispensabilă supraviețuirii noastre: producția de oxigen, fixarea gazului carbonic de către păduri și ocean, reglarea temperaturii, protecția împotriva razelor solare, reciclarea chimică, repartiția ploilor, producerea apei potabile, producerea alimentelor etc. Dacă modelele economice ar integra costul real al distrugerii naturii, al poluării, al modificărilor climatice, aceasta ar schimba în mod radical estimarea noastră în legătură cu ceea ce este “rentabil ” și ce nu. Producția naturii a fost evaluată la 55.000 miliarde de dolari pe an de către un grup de oameni de știință al Institutului pentru Economii Ecologice al Universității din Maryland în 1997. |
#9
|
|||
|
|||
8. Distrugerea naturii se face intenționat
Dispariția naturii este inevitabilă, deoarece distrugerea naturii este dorită de noua putere economică. De ce? Din trei motive:
1- Dispariția naturii și creșterea poluării vor face individul încă și mai dependent de sistemul economic și va da naștere unor noi profituri (datorită mai ales unui consum în creștere de medicamente și de prestări medicale…) 2- De altfel natura reprezintă o referință într-o altă ordine, cea a universului. Contemplarea frumuseții și a perfecțiunii naturii este subversivă pentru această nouă putere economică: ea o amenință prin aceea că individul poate respinge urâțenia medilor urbanizate și pune la îndoială ordinea socială care în concepția ei trebuie să rămână singura referință. Urbanizarea mediului permite plasarea populației într-un spațiu totalmente controlat, supravegheat și în care individul este total scufundat într-o proiecție a ordinii sociale. 3- În sfârșit, contemplarea naturii incită la visare și intensifică viața interioară a indivizilor, dezvoltându-le propria sensibilitate și deci liberul lor arbitru. Ei încetează din acest moment să mai fie fascinați de mărfuri, ei refuză programele televizate destinate să-i abrutizeze și să le controleze spiritele. Eliberați de lanțurile lor, ei încep să-și imagineze o altă societate posibilă, fondată pe alte valori decât profitul material. Tot ceea ce poate să determine indivizii să gândească și să trăiască prin ei-înșiși este în mod potențial subversiv pentru această nouă putere economică. Cel mai mare pericol pentru ordinea socială este spiritualitatea, deoarece ea îi bulversează individului sistemul de valori și deci comportamentul, în detrimentul valorilor și comportamentelor precedente induse de condiționările sociale. Pentru stabilitatea “noii ordini sociale”, tot ceea ce poate stimula trezirea spiritulală se dorește a fi eliminat. |
#10
|
|||
|
|||
9. Alternativele ultimei șanse
Pentru a nu fi total excluse din joc, contra-puterile acestei puteri economice (sindicate, asociațiile de consumatori, mișcările ecologiste) trebuie să răspundă plasându-se pe același nivel de organizare, la nivel mondial și nu național ca până acum, unificându-și și sincronizându-și acțiunile, la scara grupurilor de state apăsând o greutate suficientă în fluxurile economice mondiale.
Le rămâne puțin timp pentru a acționa, deoarece toate mijloacele de control necesare unei viitoare dictaturi mondiale sunt deja instalate. 10. 2000 de ani de istorie 1 - Epoca triburilor Puterea exercitată prin forță (și mai rar prin înțelepciune sau cunoaștere) 2 - Epoca imperiilor și a regatelor Putere ereditară. Nașterea noțiunii de stat. 3 - Epoca statelor-națiune Epocă deschisă de monarhia parlamentară în Marea Britanie în 1689, de către revoluția franceză din 1789 și prin fondarea Statelor Unite. Într-un stat-națiune, puterea nu mai este ereditară ci exercitată de către conducătorii ce se consideră că reprezintă poporul și desemnați prin alegeri (stat-națiune democratic), sau printr-un sistem de cooptare în sânul unui partid unic (stat-națiune totalitar). 4 - Epoca conglomeratelor economice Eră inițiată începând cu 1954, pusă în practică în cursul anilor 70 și 80 și operațională total începând cu anii 90. Puterea nu mai este de tip reprezentativ sau electiv și nu mai este nici localizată din punc de vedere geografic (contrar triburilor, regatelor, statelor-națiune). Ea este exercitată direct de către cei care controlează sistemul financiar și producerea mărfurilor. Instrumentele acestei puteri sunt controlul asupra tehnologiei, al energiei, al banilor și al informației. Ca orice putere nouă, ea se erijează în a înlocui puterea precedentă, menită dispariției. În sfârșit, această nouă putere este globală, planetară. Nu există deci nici alternative, nici supape. Ea constitue un nou nivel de organizare a civilizației, un fel de super-organism. Rezolvarea marilor probleme ecologice, economice și sociale par să necesite efectiv instaurarea unei strategii sau a unei forme de putere globale. De asemenea, unificarea lumii prin economie și declinul statelor-națiune au fost justificate parțial de o cauză nobilă: a face imposibil un nou război mondial care, în era atomică, ar însemna sfârșitul civilizației. Dar chestiunea este de a ști în serviciul căror obiective și a căror interese se pune această nouă putere, prin cine trebuie ea să fie exercitată și prin ce contra-puteri trebuie să fie echilibrată și controlată. Mondializarea (sau globalizarea) nu este negativă prin ea însăși. În mod potențial ea poate să permită stabilirea unei păci mondiale durabile și a unei mai bune gestiuni a resurselor. Dar dacă ea continuă să fie organizată în beneficiul unei elite și dacă își păstrează orientarea non-liberală actuală, ea nu va întârzia să genereze un nou tip de totalitarism, transformarea completă a ființelor umane în mărfuri, distrugerea totală a naturii, forme inedite de robie. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Dogma Democratiei si Dogma Statului Paternal | Mihnea Dragomir | Dogmatica | 71 | 17.02.2013 19:45:07 |
Sfarsitul lumii ironizat! | UNNOOM | Generalitati | 11 | 20.12.2012 17:45:26 |
Vine Sfarsitul lumii? | mihailt | Generalitati | 23 | 29.11.2012 22:56:32 |
Cat de departe e sfarsitul? | Lucian008 | Generalitati | 21 | 03.05.2012 16:03:33 |
sfarsitul lumii | costi21 | Din Noul Testament | 23 | 07.09.2009 16:53:57 |
|