Care sunt conditiile pt a te calugari?

[adri]

O carte pe aceasta tema: "Epistole" - Cuviosul Paisie Aghioritul

[ory]

Am gasit zilele acestea un carnetel vechi,si pe el am gasit numele unei intregi obste de maici de la o manastire pe care o frecventam toate vacantele acum vre-o zece ani,le-am recitit si am constatat cu stupoare ca vre-o 50% dintre aceste maici parasise manastirea,pentru diferite motive,dar de regula pentru reintegrarea in societate.Este trist si adevarat ca acele femei vor trebui sa infrunte multe greutati pentru reintegrare in societate,mai ales pentru faptul ca majoritatea isi petrecusera multi ani in manastire,ani care se vor cunoaste in lipsa detraire sociala,ani care vor diminua posibilitatile sociale.
Este trist si adevarat ca trebuie sa se ajunga la astfel de dezechilibrari,la astfel de schimbari cu consecinte destul de semnificative,schimbari care in ultima instanta nu-si gasesc rostul dificultatilor la care sunt supuse,rostul de dinaintea acestora.
Iarasi trist este faptul ca o buna parte din aceste fiinte "razvratite",odata intoarse in lume se departeaza tot mai mult de sensul religios si de practicile impuse de acestea.Si de ce?,pentru ca nu suntem decat oameni,nu cu credinta ori fara credinta,doar oameni inzestrati cu capacitati nelimitate mentale,supusi unor legi psihice foarte complexe,si nu trebuie decat sa traim la limita normalului pentru a ne regasi permanent sensul,sensul social.

[Cristalin]

În prealabil postat de Sylvie

Si ce este mai important pt.tine?CAT STAI intr-o Manastire sau CUM VIETUIESTI acolo...;)?Important pt.mine,este faptul ca atat cat am stat,a fost o placere si acest fapt sigur se datoreaza dragostei de Dumnezeu si de aproapele,prin care am simtit UN AJUTOR si multe alte binecuvantari.Chiar te-as ruga sa mergi si tu macar cat am stat eu(5 luni)ca sa te binecuvinteze si pe tine Dumnezeu.

Daca tu vii si imi spui ca ai stat 5 luni numai miere si dulceata atunci de ce n-ai ramas?
Pt o persoana care sta acolo un timp oarecare si nu mai este deja ridica cateva semne de intrebare. O persoana care NU are intentia sa ramana in manastire nu va sta acolo luni, iar daca intentioneaza viata de manastire 5 luni sunt egal cu zero, dar au fost indeajuns pt tine sa te determine sa te reorientezi.
La inceput pt orice novice care a intrat cu ravna totul i se pare nemaipomenit si nemaiantalnit, dar problema incepe sa apara daca nu dupa primul an de manastire, dupa primii 2-3 sigur, si mai ales dupa ce urca in treptele monahale.
Lupta se duce cu el dar la ispita lui partasi sunt toti cei de acolo.
Mai reciteste ce a spus ory ca a evidentiat foarte bine in una din postari situatia de acolo iar eu am subscris pt ca e mare adevar.

Cu alte cuvinte tu in acele 5 luni n-ai facut decat sa te mai recreezi, ca experienta de manastire in acest timp nu poti spune ca ai.N-ai trecut prin ascultari de baza in care sa ai responsabilitati. Si fiindca imi faci invitatia sa merg si eu macar cat ai fost tu, tin sa-ti multumesc dar am stat de cel putin 10 ori mai mult decat tine, si in astfel de situatie am senzatia ca stiu cat de cat ce spun, cu atat mai mult ca in afara de experienta mai am si dezamagirea ca peste 50% din colegii mei de breasla (maici si calugari) din foarte multe manastiri deja au luat drumul lumii,iar pt mine asta e o foarte mare durere pt ca-mi intareste ceea ce am stiut de la bun inceput despre viata din aceste Sf.Locasuri. Si nu stiu de ce dar NU-I POT ACUZA ca au luat aceasta decizie, din contra.

[Sebastiana]

:cool:Cristalin,de ce a stat cat a stat ca sora,e problema ei,eu iti spun ca intorcandu-se,a fost si a facut aceasta numai din ascultare de un Prea Sfintit(de un Episcop)pt. a-si da licenta,si deci pt. a-si termina studiile universitare,dar sincer,care e treaba ta cu altii?Vezi-ti mai bine de ograda ta ingrijind-o pe ea,si nu mai rastalmaci o ascultare a ei de un Inalt Ierarh,de un Prea Sfintit.Sau nici cu aceasta ascultare de Sfinti Ierarhi nu mai esti de acord????

[ory]

Sebastiana,las-o balta cu ascultarea fata de Episcop,sau mai bine spus ,cu acest pretext...poate cei care sunt cumva intrigati de situatiile din manastiri stiu foarte bine cum sta treaba si cu ascultarile din partea Episcopilor,sau chiar cu atitudinea acestora fata de "oaia"ratacita sau aflata la necaz,necaz datorat insasi mediului monahal.Si-ti spun eu cam ce fel de atitudine este vorba,cea de "nu pot sa intervin",sau nu-mi pasa de tine,mai pe romaneste.Mai obiectiv ar fi sa spuna;"cine te-a pus sa vii la manastire...fraiero!!???".
Este normal ca dupa 5 luni de manastire,sa persiste inca in fiinta ta acea mireasma de ravna monahala,indiferent de situatie,dezamagirea va veni cu siguranta mult mai tarziu...si va veni,chiar daca unii raman acolo din resemnare,si un procent foarte mic din credinta si considerente monahale adevarate.Este o politica in manastire,mai ceva ca-n parlament,pana si calugaria se da uneori doar pe pile,si stii de ce este mai ceva ca-n parlament,pentru ca se folosesc de Cuvantul lui Dumnezeu,lucru foarte grav in relatiile interumane.Si chiar de,aceste persoane care au ramas pe dinafara dezamagite si si se arata smintite(in termen de manastire),a cui este vina?Stiu,a necredintei individului,ca doar am spus eu deseori ca tare usor se gasesc scuze in randul crestinismului,ca altfel cum sa se iubeasca pe sine si existenta sa asa cum este????
Mi-e sila de poporul asta roman care se proclama crestin,mi-e tare sila,fiindca traiesc in sanul lui cu teama si incertitudine,fiindca acesta,cu toata credinta lui parvenita stie cel mai bine cum sa se mentina mincinos,hot,intolerant si tare parsiv.
Oriunde merg ma izbesc de cuvinte rautacioase,de replici rastite(in institutiile publice),imi este teama sa merg pe strada si in mijloacele de transport fiindca pandeste hotia si crimele,imi este teama sa cumpar ceva de la magazin fiindca defectele trebuie sa apara ulterior,sau alimentele expirate,iar cand incerci sa le returnezi ti se tipa si ti se sare in cap de parca le-ai furat.Spaga si coruptia este cel mai evident drog al societatii noastre.Fereasca Dumnezeu sa ajungi bolnav,ca mai bine mori prematur decat sa ajungi pe mana doctorilor si-a asistentelor de la noi,taxele si impozitele jupoaie,efectiv,cetateanul si-l lasa doar la limita supravietuirii indiferent cat ar munci acesta,analfabetismul infloreste din ce in ce mai mult,educatia este precara,sexul nu mai este un subiect tabu de mult,nici in randul "copiilor",civilizatia ne este,inca,un termen strain,materialismul si rautatea acoperite de o bizara indiferenta primeaza,...si multe alte mizerii cu care ne confruntam zi de zi,si pe care le cunoastem cu totii.Si stiti ceva,asa traieste un popor care se proclama crestin si care sarbatoreste cu fast si cu "smerenie" sfintele sarbatori religioase.
De ce oameni buni,de ce credinta nu a reusit sa distruga toate aceste realitati atat de murdare,si chiar strigatoare la cer.N-am sa inteleg niciodata de ce?n-am sa inteleg niciodata de ce un popor ca japonezii,care sunt budisti si chiar atei majoritate,este un popor atat de echilibrat,atat de civilizat si constiincios,acolo nu esti pandit de teama atata timp cat esti si tu civilizat.Acolo nu exista copii ai strazii(nici macar unul),....nu mai am cuvinte.

[Sebastiana]

Ory,de ce vezi intotdeauna numai lucrurile urate,si nu si pe cele frumoase?,de ce nu vezi cealalalta jumatate a paharului,cea frumoasa iar nu cea urata?,si eu am cunostinte si prietene printre maici,da,nu te contrazic,e foarte greu e destul de dificil,dar daca ar fi totul asa de usor ar fi pline manastirile de monahi si monahii,tot ce e frumos e si greu cum a zis si Ispita_ta amintind de ceea ce i-a zis ei un monah,si sunt de asemenea,multi chemati,putini alesi".Si inca ceva,daca la noi se mai intampla,din pacate,sa vezi peste tot numai lucruri rele,este nu ca ele intr-adevar nu ar exista,dar incearca sa vezi lucrurile frumoase,sa iti faci tu propria-ti viata facand abstractie de rautatile altora si de lucrurile cele rele, sa fii tu altfel,dand tu un exemplu altora,incearca sa schimbi pe altii gandind tu pozitiv,merita,fiind optimista,iar nu fiind negativista sau pesimista,caci nu asa se merita sa ne ducem crucea si asa destul de grea,dar nu mai grea decat a calugarilor care si mai mare plata vor avea,si la fel de bine vor fi incununati si rasplatiti cu multe daruri.Eu cunosc maici care nu au plecat si nici nu au de gand sa renunte la vocatia lor monahala,tocmai pt.ca au adevarata chemare,sper sa nu am nefericirea sa cunosc maici care renunta la crucea pe care si-au asumat-o depunand juramintele pt. cele 3 voturi monahale.Si-au luat un angajament pe care vor sa si-l respecte pana la sfarsitul vietii lor.Unele au studii superioare,altele nu,dar in fata Lui Dumnezeu conteaza sufletul lor curat,dedicarea lor cu trup si suflet intrutotul.Cat despre japonezi eu nu ii invidiez,caci ei nu au religia noastra ortodoxa,dar nici nu contest faptul ca ei nu s-ar putea mantui,intrucat ar insemna sa gandesc limitat si sa fiu marginita,asa ca nu cred ca ei si altii f.buni la suflet nu ar avea o sansa de mantuire pt.faptele lor mantuitoare,dar asta nu mai stiu eu,si nu ma priveste pe mine,desigur ci pe Altcineva,de acolo de Sus.

[ory]

Lucrul care este cel mai revoltator,atunci cand este vorba de mediul monahal,este acela ca NU AI NICI UN FEL DE DREPTURI!ca om,ca persoana,si nici macar ca suflet.Oricat de mult ti-ar fi incalcate drepturile ca om,nu ai "dreptul" sa protestezi,nu exista justitie si nici aparare.Acolo,cine capata un statut de impunator,poate sa faca ce vrea cu celelalte suflete,considerate amarate si lipsite de orice drept de aparare,fiindca considerentele religioase ai da dreptul sa chinuie,fara restrictii,si o face,pentru ca instinctul animalic rautacois,neslefuit de legile morale sociale,al face sa reactioneze intr-un stil nedeterminat.
Dar ce te faci cand o maica,sau calugar inebuneste datorita conditiilor si asupririlor,ajunse uneori la extreme,care exista in manastire,ce se-ntampla cu-acel suflet care a cedat psihic si nu a mai rezistat?Pentru ca omul se naste in primul rand LIBER,apoi fiinta lui a fost creeat dupa un tipar bine definit cu conditiile societatii.
In manastire nu exista Justitie!,si asta este cel mai grav lucru,fiindca iti sunt incredintate atatea suflete care trebuiesc protejate,ca si-ntr-o familie,si cred ca s-ar putea asa ceva,chiar si prin prisma legilor monahale.Nu spune nimeni ca este exagerat de greu sa realizezi lucrurile monahale,greu este sa te confrunti cu atata rautate si nepasare,cu atata dezamagire care vine din partea celor care isi dezlantuie toata otrava inaintea ta,pe motivul ca te mana spre mantuire in acest sens.Este o aberatie,si-o scuza inventata de dansii,numai ateii chinuiau crestinii pentru tendinta de convertire,nu se cade sa ne chinuim unii pe altii,frati de-acelasi Hristos,sub pretextul ca aceasta se datoreaza favorizarii mantuirii.
Omul nu-i decat un animal stilat si cu rationament,daca acestuia ai sunt retezate dreptul de-a gandi,dreptul de-a reactiona in relatiile cu viata,acesta-si va exterioriza numai instinctele primare,se va salbatici si va dori la randul lui sa asupreasca in asa fel incat semenii lui sa fie permanent niste victime,sau niste subiecte de confruntare...si nu oameni.Este un fel de manipulare,sup presiunea proprie ca doresti sa te mantuiesti in captivitate,in manastire vei ramane un suflet mereu asuprit si desconsiderat,un suflet lipsit de orice privilegiu pamantean,privilegii care ti-au fost daruite odata cu creearea ta,libertatea si gendirea.Si ma intreb,cand vad ca unii sunt atat de rai in manastire,de regula cei care au dobandit un oarecare statut de conducator,ei nu merg tot spre mantuire,si cum ramane cu diferenta asta de-a te mantui suportand greutatile fizice si psihice,pe care ti le provoaca oamenii care,de asemenea aspira spre mantuire.Adica tu te mantuiesti ca suporti,el se mantuieste ca-ti face tie zile fripte?!,teoretic amandoi au acelasi tel.Nu stiu cum vine treaba asta,sau stiu,dar nu stiu cum de este acceptata ca si posibilitate reala.
Cand pleci in manastire,te lepezi de lume...iar acolo cand ai nevoie de o aspirina,ei nu ingaduiesc sa-ti ofere,trebuie sa te duci acasa sa ceri la familie,deci vei ramane permanent ca un handicapat dependent material de familia ta lumeasca.Acolo,in manastire muncesti ca robul,dar fiindca nu ai nici un drept,esti lipsit si de orice daruri materiale(cel putin in unele manastiri),chiar ca nu-nteleg cum vine treaba asta???!!!
Este o colosala confuzie in viata monahala,si se desfasoara printr-un foarte prost proiect de mantuire si de vietuire,cel putin in zilele noastre,si nu cred ca aceasta reprezinta idealul pentru calea spre desavarsire.Da-i omului needucat si lipsit de experiente responsabilitatea de-a conduce o institutie sau o comunitate si vei vedea ce dezastru iese...cam asa se desfasoara in unele schituri sau manastiri viata,de obste.

[Sebastiana]

Ory,nu te contrazic deloc,caci in mare parte ai dreptate,dar nici nu vreau sa generalizez ceea ce zici,intrucat eu cunosc destul de bine calugarite si calugari cu adevarat traitori si nu trebuie sa amestecam oile cu caprele,caci nu stim noi care sunt oi si care sunt capre,intrucat nu e problema noastra aceasta.Cat despre viata din carti,referitoare la traiul din Manastirile in ziua de azi,da,e cat se poate de adevarat,nu tot ce zboara se mananca,dar mai sunt,din fericire,si putini alesi din cei multi chemati,chiar nu trebuie sa generalizam.Si eu am auzit,dar nu cunosc personal,de anumite persoane care nu intrunesc conditiile de calugarie sau de rasoforie,dar asta e cu totul alta poveste,si nu ne priveste pe noi.Cat despre sora mea Sylvie,ea nu a ascultat de Prea Sfintit ca sa se intoarca la Manastire si aici a gresit in neascultarea ei de Duhovnic si de Episcop,dar nu sunt eu judecatorul ei,Doamne fereste si iarta!,eu decat mi-am expus punctul meu de vedere si atat.Chiar este in anumite cazuri si puncte de vedere,cat se poate de adevarata,cartea lui Denis Diderot"Calugarita"pe care daca nu ai citit-o,ti-o recomand ca lectura pt.ca reflecta oarecum si realitatea zilelor noastre,din pacate,referitor la anumite cazuri,precizez aceasta si nu generalizez,caci eu cunosc si persoane exceptionale care II slujesc Lui Dumnezeu si as gresi inaintea Lui daca te-as minti,mai ales in aceasta privinta.Ma bucur sa cunosc si cazuri de persoane tari si puternice in rabdare,traire si simtire,care nu sunt influentabile,care IL cunosc pe Dumnezeu si Maica Domnului,in adevaratul sens al cuvantului,si asa iti doresc si tie,sa cunosti acest fel de persoane,atat tie iti doresc cat si multi altora.Amin!si Doamne ajuta!

[vsovi]

În prealabil postat de ory

Lucrul care este cel mai revoltator,atunci cand este vorba de mediul monahal,este acela ca NU AI NICI UN FEL DE DREPTURI!ca om,ca persoana,si nici macar ca suflet.Oricat de mult ti-ar fi incalcate drepturile ca om,nu ai "dreptul" sa protestezi,nu exista justitie si nici aparare.Acolo,cine capata un statut de impunator,poate sa faca ce vrea cu celelalte suflete,considerate amarate si lipsite de orice drept de aparare,fiindca considerentele religioase ai da dreptul sa chinuie,fara restrictii,si o face,pentru ca instinctul animalic rautacois,neslefuit de legile morale sociale,al face sa reactioneze intr-un stil nedeterminat.
Dar ce te faci cand o maica,sau calugar inebuneste datorita conditiilor si asupririlor,ajunse uneori la extreme,care exista in manastire,ce se-ntampla cu-acel suflet care a cedat psihic si nu a mai rezistat?Pentru ca omul se naste in primul rand LIBER,apoi fiinta lui a fost creeat dupa un tipar bine definit cu conditiile societatii.
In manastire nu exista Justitie!,si asta este cel mai grav lucru,fiindca iti sunt incredintate atatea suflete care trebuiesc protejate,ca si-ntr-o familie,si cred ca s-ar putea asa ceva,chiar si prin prisma legilor monahale.Nu spune nimeni ca este exagerat de greu sa realizezi lucrurile monahale,greu este sa te confrunti cu atata rautate si nepasare,cu atata dezamagire care vine din partea celor care isi dezlantuie toata otrava inaintea ta,pe motivul ca te mana spre mantuire in acest sens.Este o aberatie,si-o scuza inventata de dansii,numai ateii chinuiau crestinii pentru tendinta de convertire,nu se cade sa ne chinuim unii pe altii,frati de-acelasi Hristos,sub pretextul ca aceasta se datoreaza favorizarii mantuirii.
Omul nu-i decat un animal stilat si cu rationament,daca acestuia ai sunt retezate dreptul de-a gandi,dreptul de-a reactiona in relatiile cu viata,acesta-si va exterioriza numai instinctele primare,se va salbatici si va dori la randul lui sa asupreasca in asa fel incat semenii lui sa fie permanent niste victime,sau niste subiecte de confruntare...si nu oameni.Este un fel de manipulare,sup presiunea proprie ca doresti sa te mantuiesti in captivitate,in manastire vei ramane un suflet mereu asuprit si desconsiderat,un suflet lipsit de orice privilegiu pamantean,privilegii care ti-au fost daruite odata cu creearea ta,libertatea si gendirea.Si ma intreb,cand vad ca unii sunt atat de rai in manastire,de regula cei care au dobandit un oarecare statut de conducator,ei nu merg tot spre mantuire,si cum ramane cu diferenta asta de-a te mantui suportand greutatile fizice si psihice,pe care ti le provoaca oamenii care,de asemenea aspira spre mantuire.Adica tu te mantuiesti ca suporti,el se mantuieste ca-ti face tie zile fripte?!,teoretic amandoi au acelasi tel.Nu stiu cum vine treaba asta,sau stiu,dar nu stiu cum de este acceptata ca si posibilitate reala.
Cand pleci in manastire,te lepezi de lume...iar acolo cand ai nevoie de o aspirina,ei nu ingaduiesc sa-ti ofere,trebuie sa te duci acasa sa ceri la familie,deci vei ramane permanent ca un handicapat dependent material de familia ta lumeasca.Acolo,in manastire muncesti ca robul,dar fiindca nu ai nici un drept,esti lipsit si de orice daruri materiale(cel putin in unele manastiri),chiar ca nu-nteleg cum vine treaba asta???!!!
Este o colosala confuzie in viata monahala,si se desfasoara printr-un foarte prost proiect de mantuire si de vietuire,cel putin in zilele noastre,si nu cred ca aceasta reprezinta idealul pentru calea spre desavarsire.Da-i omului needucat si lipsit de experiente responsabilitatea de-a conduce o institutie sau o comunitate si vei vedea ce dezastru iese...cam asa se desfasoara in unele schituri sau manastiri viata,de obste.

"Lucrul care este cel mai revoltator,atunci cand este vorba de mediul monahal,este acela ca NU AI NICI UN FEL DE DREPTURI!ca om,ca persoana,si nici macar ca suflet.Oricat de mult ti-ar fi incalcate drepturile ca om,nu ai "dreptul" sa protestezi,nu exista justitie si nici aparare.Acolo,cine capata un statut de impunator,poate sa faca ce vrea cu celelalte suflete,considerate amarate si lipsite de orice drept de aparare,fiindca considerentele religioase ai da dreptul sa chinuie,fara restrictii,si o face,pentru ca instinctul animalic rautacois,neslefuit de legile morale sociale,al face sa reactioneze intr-un stil nedeterminat."

-poi asha sunt totzi oamenii, dar sa shtii ca shi aia shlefuitzii sunt la fel... cum sa nu ai drepturi? tocamai ca in manastire ar trebui sa ai mult mai multe drepturi fatza de celelalte locuri... Poi nu se spune ca de dimineatza pana seara sa cautam dreptatea lui Dumnezeu? Dar se mai spune ca shi sa nu hulim vorbind despre dreptatea lui Dumnezeu shi dreptate in general.

"Dar ce te faci cand o maica,sau calugar inebuneste datorita conditiilor si asupririlor,ajunse uneori la extreme,care exista in manastire,ce se-ntampla cu-acel suflet care a cedat psihic si nu a mai rezistat?Pentru ca omul se naste in primul rand LIBER,apoi fiinta lui a fost creeat dupa un tipar bine definit cu conditiile societatii."
E trist daca cedeaza psihic, dar motivele sunt shi de alte naturi, supranaturale, este adevarat ca e greu sa-tzi pui problema ca odata ce te-ai incredintzat manastirii asta te trensforma in scalvul maimarelui tau. Esti tot liber defapt ca votul tau nu l-ai dat in fatza lor ci in fatza lui Dumnezeu shi tu doar te straduieshti sa-ti respectzi votul. Nu te poate nimeni trage la raspundere, deshi asha ar parea ca maimarele te trage la raspundere. Tu te tragi la raspundere shi te afuriseshti daca nu-tzi respectzi votul (ascultarii de maimareletau, de Dumnezeu, de canoane, de ce ai de facut, de cum ii primeshti pe straini, de cum itzi tzii curatzenia inimii shi a trupului shi a mintzii... shi multe alte ascultari shi respectari). Maimarele e pus acolo sa-tzi fie om de nadejde pe care sa te sprijini, sa te ajutzi, sa te foloseshti, dar trebuie sa te bazezi nu pe acela ci mai mult pe Dumnezeu. Nu cred ca este o temnitza a muncii manastirea shi votul este deturnat in a fi contractul de sclavie, oricand potzi sa anulezi contractul shi sa ascultzi pe maideparte shi mai bine fara contract shi juramant. Nu cred ca te opreshte cineva. Oricum unii vor continua sa-shi dea shi votul iar altzii vor continua fara sa voteze... Domnul a zis foarte clar sa nu juratzi, fiindca jurand hulitzi probabil... shi oricum nu se shtie cum v-a considera Domnul ca trebuie ascultat: ca in armata, ca de parintzi, ca de maimare, ca de cunoashtere, ca de dreptate, ca de sfiintzenie... din fiecare daca am asculta cate putzin ar fi bine, ca acum este dinbelshug ce anume sa ascultam doar ca nimeni nu mai se sileshte sa o faca... doar sa vorbeasca, shi asta constat la mine.

"In manastire nu exista Justitie!,si asta este cel mai grav lucru,fiindca iti sunt incredintate atatea suflete care trebuiesc protejate,ca si-ntr-o familie,si cred ca s-ar putea asa ceva,chiar si prin prisma legilor monahale.Nu spune nimeni ca este exagerat de greu sa realizezi lucrurile monahale,greu este sa te confrunti cu atata rautate si nepasare,cu atata dezamagire care vine din partea celor care isi dezlantuie toata otrava inaintea ta,pe motivul ca te mana spre mantuire in acest sens.Este o aberatie,si-o scuza inventata de dansii,numai ateii chinuiau crestinii pentru tendinta de convertire,nu se cade sa ne chinuim unii pe altii,frati de-acelasi Hristos,sub pretextul ca aceasta se datoreaza favorizarii mantuirii."

Aici cred ca ai dreptate ca nu potzi face raul spunand ca-i este de folos respectivului spre mantuire... Este ushor sa indreptzi cu bataia, cu bata sau cu ocara, dar asta il transforma pe respectivul in dobitoc, in animal neshtiutor shi indaratnic, noi creshtinii ortodocsi trebuie sa indreptam pe fratele nostru fara nici o lovitura, fara nici o vorba de ocara, ca este mai mare sau mai mic... shi abea atunci ne vom desavarshi, ca altfel devenim circari, dar suntem noi dreptzi sa o facem? Doar cerand Mila lui Dumnezeu pentru noi si pentru acela poate ca vom inainta.

"Omul nu-i decat un animal stilat si cu rationament,daca acestuia ai sunt retezate dreptul de-a gandi,dreptul de-a reactiona in relatiile cu viata,acesta-si va exterioriza numai instinctele primare,se va salbatici si va dori la randul lui sa asupreasca in asa fel incat semenii lui sa fie permanent niste victime,sau niste subiecte de confruntare...si nu oameni.Este un fel de manipulare,sup presiunea proprie ca doresti sa te mantuiesti in captivitate,in manastire vei ramane un suflet mereu asuprit si desconsiderat,un suflet lipsit de orice privilegiu pamantean,privilegii care ti-au fost daruite odata cu creearea ta,libertatea si gendirea.Si ma intreb,cand vad ca unii sunt atat de rai in manastire,de regula cei care au dobandit un oarecare statut de conducator,ei nu merg tot spre mantuire,si cum ramane cu diferenta asta de-a te mantui suportand greutatile fizice si psihice,pe care ti le provoaca oamenii care,de asemenea aspira spre mantuire.Adica tu te mantuiesti ca suporti,el se mantuieste ca-ti face tie zile fripte?!,teoretic amandoi au acelasi tel.Nu stiu cum vine treaba asta,sau stiu,dar nu stiu cum de este acceptata ca si posibilitate reala."

In cazul acesta nu se mantuieshte niciunul, ca unul este vataf in numele lui Hristos iar celalalt sclav in numele Lui, dar Domnul Iisus Hristos n-a facut asha ceva, ci s-a dat pe sine, nici nu a batut sau fortzat shi nici sclav pentru mantuire nu s-a bagat.
Shi nici nu a starnit rautatzile din ucenic prin diferite procedee de frustare shi scoatere din mintzi, sau dat peste nas shi combativitate parintesc orgolioasa, sau de tipul care e sheful... Intr-o manastire nu exista shefi shi nici temniceri, te rogi de cel induhovnicit shi imbunatatzit sa-tzi dea cuvant bun sa-l ascultzi, iar daca nu voieshte sa-tzi dea atunci trebuie sa ascultzi de ce ai invatzat, de ce shtii ca tzi s-a cerut. Practic Manastirea este un loc unde trebuie sa invetzi unul de la altul cele bune shi sa nu invetzi unul de la altul cele rele, fara sa tzi se spuna shi sa tzi se ceara nimic... Dar sigur ca este mai ushor sa tzi se cera explicit, sa tzi se spuna ce trebuie sa faci, sa fie o randuiala care sa te ajute sa stii vremea shi timpii, si altele...

"Cand pleci in manastire,te lepezi de lume...iar acolo cand ai nevoie de o aspirina,ei nu ingaduiesc sa-ti ofere,trebuie sa te duci acasa sa ceri la familie,deci vei ramane permanent ca un handicapat dependent material de familia ta lumeasca.Acolo,in manastire muncesti ca robul,dar fiindca nu ai nici un drept,esti lipsit si de orice daruri materiale(cel putin in unele manastiri),chiar ca nu-nteleg cum vine treaba asta???!!!
Este o colosala confuzie in viata monahala,si se desfasoara printr-un foarte prost proiect de mantuire si de vietuire,cel putin in zilele noastre,si nu cred ca aceasta reprezinta idealul pentru calea spre desavarsire.Da-i omului needucat si lipsit de experiente responsabilitatea de-a conduce o institutie sau o comunitate si vei vedea ce dezastru iese...cam asa se desfasoara in unele schituri sau manastiri viata,de obste. "

Poi tocmai ca in asta consta saracia ca nu mai pui pretz pe bogatziile trecatoare ale lumii ci te ocupi doar de cele ale Domnului, ca manastirea nu este a shefului shi ceilaltzi lucreaza pentru el sau este conducator shi pus sa aiba responsabilitate, ca doar primul lucru este sa-tzi lashi grijile in miinile sale, sau ce crezi ca responsabilii manastirii nu trebuie sa faca aceleashi lucruri? Responsabilitatea respectiva nu exista, ea se refera la responsabilitatea de sine ca sa nu-i sminteasca pe ceilaltzi in primul rand, shi nu este vorba de o grija pentru ceilaltzi, decat doar in caz de nevoi sau boala. Omul needucat sa shti ca este mai cooperant shi mai de comitet decat cel educat... iar cel educat trebuie sa aiba capacitate foarte mare pentru a reveni cu picioarele pe pamant shi sa lase teoriile inutile in seama carturarilor vremelnici... Iar ca shi responsabilitate shi conducere nu tzine de varsta. Exista oameni shi oamnei shi cred ca la manastire conducerea este o pacoste shi nu un privilegiu. Dezastru iese doar in cazul in care o pornesc de capul lor departandu-se de trupul lor Creshtin-Ortodox care este Biserica confundand capul lor care este Domnul Nostru Iisus Hristos cu diferite alte curente de idei shi teorii novatoare infiltrate din societatzile lumeshti ale lumii luminate.

In final imi cer scuze pentru tonul apostolic ca shi cum ash fi in masura sa vorbesc, deci rog a nu se lasa nimeni pacalit, dar adevarurile de credintza sunt pentru totzi cei ce se invrednicesc... adica pentru totzi pacatoshii, inclusiv pt mine care mai pozez in diferite forme ale fatzarniciei... oricum nici reversul de a umbla cu jalba ipocrizeniei in batz nu e valabil deasemenea.

grele discutzii portzi stimata ory... shi nu te supara ca am raspuns, ca in realitate shtiu ca e invers, tu erai indreptatzita sa ma luminezi pe mine... ticalosul shi vicleanul ???

[ory]

Sebastiana(pare mai mult nume de calugarita),nu te contrazic,stiu ca exista si maici sau calugari care traiesc cu duhul in sanul monahal,si reusesc sa treaca peste multe greutati,de regula acestea sunt si putin cam neutre din multe puncte de vedere al traiului de-acolo,si de asenmenea sunt tolerate.Dar sunt si multi calugari care,chiar daca rezista in manastire si continua sa vietuiasca acolo,nu o fac neaparat din credinta,cat din resemnare si din adaptarea la acele rautati care se-ntampla acolo,deci multi devin insasi partasi la acestea,chiar daca pravila si canonul monahal isi continua traseul si prin acestea,ca trebuie sa existe,chiar daca in proportii reduse.
Am citit cartea "calugarita",care,parca a fost scrisa prin anii 1700 sau 800,nu stiu exact,si am constatat ca viata de manastire a fost intotdeauna asa cum se arata,ba mai rau,in vechime existau extrem de putine posibilitati de-a te afirma,sau de-a renunta la monahie,si-aceasta datorita prejudecatilor si-a unor interese sub semnul in care acestea existau.
Nu spun ca nu trebuie sa fie sinuoasa calea calugariei,este firesc sa fie grea,ea este oricum,prin infranarea patimilor si-a instinctelor care ne asupresc,vrem nu vrem,prin greutatea activitatilor desfasurate(cu ratiune),insa in ziua de astazi greul major vine tocmai din rautatea si piedicilor care sunt puse de cei din jur,si nu de legile firesti monahale.Cred ca este o enorma diferenta!!!
Cat despre adevaratul sens al calugariei,tare il stimez si ma aplec intensitatii lui,din pacate acest sens s-a transformat intr-un talmes-balmes,si-un dezechilibru total intre fapta,simtire si cuvant.