Intrebare despre milostenie

[Adrianna]

Multumesc pentru acest citat.

Vad ca este in acord cu ceea ce am inteles si eu din Evanghelie: saracii ce trebuie ajutati nu sunt cei care refuza munca pentru a obtine un castig usor din cersit ci sunt cei care fac dupa puterea lor dar sunt defavorizati de soarta din diverse motive. Este vorba despre cel cu adevarat flamand si nu despre cel care te injura daca ii dai o paine in loc de bani, care refuza o mancare pe care i-o dai cerand bani pentru a manca la fast food, sau care refuza un acoperis pe care i-l oferi cerand bani pentru a dormi la hotel, sau care cer bani pentru tigari dar cand ii intrebi daca au ce manca si unde dormi raspund ca au, nu-i problema, ba te mai intreaba si de ce ii intrebi astfel de lucruri. Toate acestea le-am vazut si ma intrebam daca si in astfel de cazuri se aplica ceea ce a zis Domnul ca la toti cei care cer sa le dam.

Si apropos de "sa nu stie dreapta ce face stanga", cum trebuie procedat daca vrem sa ajutam pe cineva pe care il intalnim pe strada dar nu suntem singuri? Ce metoda trebuie aplicata pentru a da ajutorul fara ca cel de langa noi sa vada?

Multumesc mult de raspuns!

[Mariatwix]

Imi cer scuze daca pun o intrebare idioata, acum, cu ajutorul vostru, incep sa patrund cu adevarat ortodoxia.

Vreau sa va intreb daca are vreo importanta religia/confesiunea celui caruia ii oferim. Morala si sufletul meu spun ca nu conteaza, dar as vrea sa aflu si parerile voastre. In comuna in care locuiesc, exista 7 confesiuni/religii la cca 1000 de locuitori si majoritatea celor foarte saraci sunt neoprotestanti. Le-am daruit unora dintre ei de multe ori diverse, de la mancare la haine si bani de medicamente. Eu am facut-o din tot sufletul si am fost "rasplatita" pe masura, cu o mare bucurie din partea lor. Dar as vrea sa imi spuneti daca exista vreo regula in acest sens.
Multumesc!

[cezar_ioan]

Opinia mea e că atunci când inima înclină către milă ea nu prea face socoteli şi împărţiri pe căprării (analiza asta, despicarea şi obiectivarea sunt tendinţele minţii lumeşti, nu ale inimii compătimitoare), aşadar ea ajută pe tot omul ieşit în cale, atunci când are prilejul şi puterea să ajute.
Pe de altă parte, e loc de mai mult sprijin între creştinii ortodocşi.

[adam000]

În prealabil postat de Adrianna

Buna tuturor,

M-ar interesa niste invataturi ortodoxe privind pasajul in care Domnul Iisus spune sa dam tuturor celor ce ne cer. Asta inseamna ca oricati cersetori am intalni pe strada in drumul nostru in fiecare zi, trebuie sa le dam cate ceva? Sau exista totusi o limita? Sau nu la asta (nu si la asta) se refera pasajul?

Multumesc de raspunsuri.

Nu, nu exista o limita pt binele pe care il poti face celor din jur. Ofera-i cersetorului macar o rugaciune, rugaciunea ta in taina, sa il ajute Dumnezeu cum stie Dumnezeu ca ii este mai bine aceluia (cum tu nu stii ce ajutor ii trebuie acelui om - caci poate are nevoie de un ajutor si numai Dumnezeu stie mai bine ce are nevoie - tu ofera-i dragostea rugaciunii tale catre Dumnezeu pentru el); ofera-i dragostea ta daca il vezi ca e necajit (fie in rugaciune, fie ascultindu-l, fie aratandu-i ca iata cineva, tu, il tratezi ca pe un om, il respecti si il iubesti (iubesti chipul Lui Dumnezeu din el) macar ascultandu-l si oferindu-i o mangaiere a recunoasterii lui ca om, egal tie, doar pus de viata poate in conditii grele, net inferioare tie, in care poate ca tu nu ai rezista (pus de viata impotriva vointei lui, din vreo conjunctura) - si atunci gandeste-te: oare daca ai fi in loul lui, ce ai dori sa gasesti, cum ti-ai dori sa se poarte cei din jur cu tine? Si exact asa fa-i celui ce iti cere ajutorul!

[glykys]

În prealabil postat de Mariatwix

Imi cer scuze daca pun o intrebare idioata, acum, cu ajutorul vostru, incep sa patrund cu adevarat ortodoxia.

Vreau sa va intreb daca are vreo importanta religia/confesiunea celui caruia ii oferim. Morala si sufletul meu spun ca nu conteaza, dar as vrea sa aflu si parerile voastre. In comuna in care locuiesc, exista 7 confesiuni/religii la cca 1000 de locuitori si majoritatea celor foarte saraci sunt neoprotestanti. Le-am daruit unora dintre ei de multe ori diverse, de la mancare la haine si bani de medicamente. Eu am facut-o din tot sufletul si am fost "rasplatita" pe masura, cu o mare bucurie din partea lor. Dar as vrea sa imi spuneti daca exista vreo regula in acest sens.
Multumesc!

Daca Mariatwix, eu ti-as sugera sa citesti cartea "Papucii lui Mahmud", scrisa de Gala Galaction, care e scrisa dupa o intamplare adevarata. E povestea unui cizmar, om de treaba, de altfel, care, la celebrarea victoriei romanilor impotriva turcilor, din razboiul de independenta din 1878, isi bea mintile si omoara un prizonier turc, Mahmud, despre care nu isi aminteste apoi nimic altceva decat ca avea papucii rupti - naratorul il descrie pe Mahmud ca avand chipul asemenea Hristosului crestin. Coplesit de remuscari, ajunge la un sihastru care ii da canon sa isi vanda toate acareturile si sa pribegeasca pana la sfaristul vietii, iar din munca mainilor sale sa faca 1000 de perechi de pantofi cu care sa ii miluiasca pe cei sarmani. Cizmarul calatoreste prin satele de la nordul Dunarii, populate deopotriva de romani, turci si evrei, tot cu gandul la papucii rupti ai lui Mahmud. Ii miluieste pe toti, nefacand deosebire niciodata intre ei si nefacand caz de religia lui, dar urmandu-si constiincios drumul. Si dobandeste o aura de sfant printre toti oamenii, de diferite religii, datorita bunatatii sale. Isi salveaza de la moarte stapanul turc, care il considera ca pe fratele sau si care ii propune sa traiasca in bunastare cu el,dar cizmarul nu accepta, urmandu-si canonul. Dupa multe peripetii si fapte demne de Pateric, batran si bolnav, ajunge la perchea cu numarul o mie, pe care o lucreaza cu mult mestesug, petru a fi demna de un imparat. Pe moarte fiind, are viziunea raiului. La poarta il intampina un personaj imbracat in haine de sultan, care are papucii rupti. In extaz, cizmarul il identifica cu multa bucurie pe Mahmud, cel cu papucii rupti, si intelege ca perechea cu numarul o mie ii era destinata lui. Numai ca, in delirul sau, cand se apleaca sa incalte personajul nevazut, isi da seama ca picioarele acestuia poarta urmele uor cuie. Cu aceasta revelatie si cu pantofii in mana, isi da duhul, iar naratorul spune foarte frumos ca de abia acum cizmarul intelege tot. In spatele lui Mahmud si al tuturor sarmanilor miluiti, fie ca erau romani, evrei sau turci, era chipul aceluiasi Hristos.

Povestea nu indeamna insa la relativism religios, ci la ortopraxie, nu la trambitarea superioritatii credintei si a neamului. Cizmarul nu converteste pe nimeni - nici nu isi propune asta - nici nu prea vorbeste despre credinta ortodoxa, el nu cauta decat sa ii slujeasca pe cei sarmani, neuitandu-se la credinta sau la etnia lor, desi, pana la urma, toti sunt siliti sa recunoasca superioritatea faptelor romanului ortodox.

[cezar_ioan]

Frumos. Bogdaproste!

[glykys]

În prealabil postat de cezar_ioan

Frumos. Bogdaproste!

Sa citesti cartea, ca sigur iti va placea si ca vei trage foloase duhovnicesti si te vei si delecta. Gala Galaction are un talent literar autentic.
Azi am avut marea bucurie sa zaresc intr-un anticariat un volum din jurnalul lui Gala Galaction. Asa am aflat ca in adolescenta nu era prea religios, pana a facut o vizita la Agapia si a zarit o novice care l-a cucerit, desi era mai in varsta decat el cu 12 ani. Respectiva fata, rodul unei legaturi ilicite dintre un calugar si o calugarita, traise prin manastiri, dar dupa ce l-a cunoscut pe Grigorie Pisculescu (numele adevarat al lui Gala Galaction), a renuntat la a deveni maicuta si s-a casatorit cu el. Iar el a renuntat la a deveni filosof si a decis sa isi schimbe viata, punandu-si talantii in slujba teologiei, pe care a apreciat-o dupa ce a cunoscut-o pe ea. Se stie ca lui i se datoreaza o frumoasa traducere a Bibliei.

[Yasmina]

Multumim Ana-Maria,am sa caut si eu cartea,deja m-a cucerit.

[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Sa citesti cartea, ca sigur iti va placea si ca vei trage foloase duhovnicesti si te vei si delecta. Gala Galaction are un talent literar autentic.
Azi am avut marea bucurie sa zaresc intr-un anticariat un volum din jurnalul lui Gala Galaction. Asa am aflat ca in adolescenta nu era prea religios, pana a facut o vizita la Agapia si a zarit o novice care l-a cucerit, desi era mai in varsta decat el cu 12 ani. Respectiva fata, rodul unei legaturi ilicite dintre un calugar si o calugarita, traise prin manastiri, dar dupa ce l-a cunoscut pe Grigorie Pisculescu (numele adevarat al lui Gala Galaction), a renuntat la a deveni maicuta si s-a casatorit cu el. Iar el a renuntat la a deveni filosof si a decis sa isi schimbe viata, punandu-si talantii in slujba teologiei, pe care a apreciat-o dupa ce a cunoscut-o pe ea. Se stie ca lui i se datoreaza o frumoasa traducere a Bibliei.

Dupa ce a cunoscut-o pe ea,a parasit Facultatea de Litere si Filozofie si s-a inscris la Teologie;s-au casatorit in acelasi an in care isi ia licenta in Teologie.
Nu stiam ca a fost hirotonit preot!!!!!!!! Surpriza mare!

În prealabil postat de mihaila_alin

spun: sa iti transpire banul in palma pina il dai cuiva.
sa luam aminte.

Unii sfinti?!? Care dintre ei?
Cred ca este inteles gresita sintagma "sa iti transpire banul in palma pina il dai cuiva", aici fiind vorba de cheltuieli facute sub impuls, nu gandite, pentru a cumpara te miri ce...
Să nu fie mâna ta întinsă la luat şi strânsă la dat. (Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) 4, 33)
Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârşită. ( Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah 7.34)

Cred ca formularea corecta a intrebarii puse de initiatoarea topicului este alta, si anume: Cât poate da omul? Poate da si cand nu are?

Spunand acestea, gandul meu se indrepta spre Sf. Ilie, care, inperioada de seceta inaintata, merge la o femeie, vaduva saraca, Sarepta Sidonului, si ii cere de mancare. Aceasta mai avea f putina faina, din care vroia sa faca o turta, pentru ea si fiul ei, si apoi sa moara. Din aceasta faina ii da si Sf. Ilie. (III Regi 17) Dumnezeu ii rasplateste fapta. Asfel, faina si uleiul din vas nu scad, putandu-se hrani o vreme din acestea.

Concluzia sa o tragem fiecare. Stiu insa, ca nu e bine sa dai celor bogati, caci atunci saracesti.