|
#111
|
|||
|
|||
Puțină patristică nu strică II (b)
Pentru a vă edifica în privința faptului că nu scot de la mine ideea privitoare la preexistența Chipului creaturii, iată:
Citat:
Și aici am să vă dau două citate din Sf. G. Palamas: Citat:
Și: Citat:
Deci Harul ni se adaugă drept ceva care ni se va revela ca făcând parte din ființa noastră sau ca moștenire, ca drept pe care îl obținem printr-o viață dreaptă. Adică, Increatul se adaugă definiției noastre umane create ca răsplată a coparticipării la Eternitate, adică la Increat. Aceasta e Persoana. Asta înțeleg eu prin Persoană. Last edited by HoratiuM; 26.04.2012 at 18:36:35. |
#112
|
||||||||
|
||||||||
Puțină patristică nu strică II (c)
În continuare, pentru o edificare încă mai completă, am să vă citez câteva fragmente din Simeon Noul Teolog:
Citat:
Și același spune mai încolo, vorbind despre efectul Luminii increate asupra celui vizitat de ea: Citat:
Și tot el, vorbind despre experiența sa mistică: Citat:
Apoi: Citat:
P.S. — Participarea la Energii nu se realizează doar după Întrupare, Înviere, Ridicare și Cincizecime. Ci s-a realizat și înainte de Întrupare, a se vedea cazul lui Moise care intră în Slava de foc a Domnului (Exod 19:20, 24:16-18 și 34:5) și a cărui față strălucea (Exod 34:29-35) sau al celor 70 de bătrâni care, împreună cu Moise, Aaron, Nadab și Abihu, stau în Fața lui Dumnezeu pe Sinai pe Care Îl văd față către Față, mănâncă și beau și nu li se întâmplă nimic (Exod 24:9-11). Nu trebuia să faceți precizarea. Din păcate este destul de evident. Citat:
Apoi: Citat:
Citat:
Dacă ați ales calea acestei „simplități” false — care e cu totul altceva decât simplitatea abisală a lui Hristos — mă tem că, pe mai departe, va trebui să fac economia acestei discuții și să vă urez succes în continuare. În încheiere, vreau să vă mulțumesc pentru veselia pe care mi-ați dăruit-o prin comicul involuntar al replicii: Citat:
Numai bine! Last edited by HoratiuM; 23.04.2012 at 02:32:35. |
#113
|
|||||||||||
|
|||||||||||
Creatul, increatul și procreatul (I)
Hristos a înviat!
Citat:
Păi, să vedem: Citat:
Citat:
Deci nu e de ajuns să spunem că panteismul ar afirma că universul este alcătuit din divinitate sau cum am mai vrea s-o formulăm; pentru că și în creștinism ni se spune că din Dumnezeu am fost „născuți”; adică scoaterea din nimic înseamnă, de fapt, manifestarea lui Dumnezeu în acest nimic și aducerea lui la act din privația care îl constituie. Atât doar că nimicul fiind determinat, nu absolut prin chiar Absolutul divin (atenție mare!), nici manifestarea lui Dumnezeu în nimic nu duce decât la actualizarea determinată a nimicului — deci la apariția creaturii. Ci, în panteism, nu doar Principiul e lipsit de diferență în Sine (deci de subiectivitate, de conștiință, de viață, de activitate), dar și creatura este emanată nemijlocit din unitatea primordială nediferențiată, fără acest termen mediu care este nimicul. Așa că povestea cu „energia universală” este o expresie cât se poate de prost găsită, pentru că universalul este diferențiat întotdeauna de vreme ce este nimic altceva decât unitatea mai mult sau mai puțin abstractă a unui multiplu. Or, multiplu nu poți avea fără diferență ontologică, adică tocmai ceea ce spune panteismul că i-ar lipsi substanței monoidentitare… Citat:
Citat:
Și încă: Citat:
Și încă: Citat:
Și încă: Citat:
Și încă: Citat:
Și încă: Citat:
Așadar, nici vorbă de Energie Care să fie altceva decât Dumnezeu, în același timp în care nu este Însăși Esența lui Dumnezeu. Deci, din nou, antinomie! Harul este Dumnezeu în deplinătatea Lui, dar este, după cuvântul Sf. Toma D’Aquino citat în A.N. Williams, The Ground of Union. Deification in Aquinas and Palamas, Oxford University Press, New York-Oxford, 1999, p. 84, 85 și 86-89, Dumnezeu după cum îl vedem noi — pe dinafară —, iar nu așa cum Se vede Dumnezeu pe Sine Însuși pe dinăuntru, în Esență; iată un fragment de la p. 84 a lucrării, privitor la Sf. Toma D’Aquino: Citat:
Last edited by HoratiuM; 23.04.2012 at 03:17:09. |
#114
|
|||||||
|
|||||||
Creatul, increatul și procreatul (II)
2.
Citat:
Harul, în învățătura ortodoxă, împotriva a ceea ce ai tu impresia, este prezent peste tot și pătrunde întreaga lume pe care o ține în ființă, atât doar că, din câte se pare, numai ființele raționale sunt capabile să îl sesizeze în mod nemijlocit în această viață și doar în anumite condiții restrictive sau miraculoase. De altfel, Palamas spune: Citat:
Iar Sf. Grigorie Palamas îl citează apoi, după opt pagini, pe Sf. Maxim Mărturisitorul: Citat:
Și ceea ce spun eu aici este dovedit și de următoarele: Exod 16:10, 19:11-24, 20:18-19, 24:9-17, 34:29-30, 40:34-35; Levitic 9:23-24; Numeri 14:21; II Regi 8:10-11; Psalmi 72:19; Isaia 6:3; Ezechiel 43:2; Ieremia 23:24; Epistola către Evrei, 1:3; Epistola către Coloseni, 1:17. Și mai e dovedit de: Citat:
Și încă: Citat:
Și încă: Citat:
Încă: Citat:
|
#115
|
|||||
|
|||||
Creatul, increatul și procreatul (III)
În sfârșit, să mai punem la socoteală ce spune, în privința asta, Ioan Damaschinul în De fide Orthodoxa, Cartea I, cap. XIII, pp. 45-48? —
(http://www.microbookstudio.com/sjohn...eorthodoxa.htm): Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
De altfel, să-i dăm cuvântul, pe scurt, lui D. Stăniloae, Ascetica și mistica Bisericii Ortodoxe, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, pp. 276-278: Citat:
Dar, pentru toate astea, e nevoie cel puțin de studiu aplicat și plin de răbdare. Ceva ce tu nu ești în stare să dovedești. |
#116
|
||||||
|
||||||
Hegel, Peter Kreeft și marele gheșeft (I)
Citat:
Dar să vedem care sunt (para(n)-)tezele lui Peter Kreeft din articolul digital la care trimiți tu (http://lumea.catholica.ro/2011/03/pi...tei-karl-marx/): Citat:
De aici urmează dificultatea de a-l considera pe Spinoza cu adevărat panteist, de pildă, a propos de discuția de mai anțărț, pentru că la el diferența ontologică este prezentă în trecerea de la Substanță la mod și, apoi, la atribute (deci, diferență și multiplu). Cu atât mai mult urmează inepția imbecilă de a-l considera pe Hegel ca panteist sau monist de vreme ce la el Fenomenologia Spiritului începe, încă din „Prefață”, cu afirmația: Citat:
Și încă: Citat:
Cu alte cuvinte, ceea ce ne spune Hegel este că Principiul este unitatea absolută a identității cu diferența: o afirmație care nu înseamnă, la rigoare, altceva decât exact Sf. Treime. Cine parcurge Fenomenologia Spiritului va vedea ușor că peste tot Hegel demonstrează existența diferenței și, simultan, a unității antinomice date tocmai prin diferență. La fel și în Știința Logicii care începe tocmai cu unitatea absolută a Ființei și Neantului, deci a identității cu diferența. Iar el nu face decât să urmărească peste tot în ființa determinată unitatea antinomică a identității cu diferența, începând cu lucrul empiric, continuând cu percepția, cu intelectul, cu conștiința de sine, raporturile conștiințelor de sine, cultura, filosofia, religia, cunoașterea, natura, familia, societatea, istoria sau dreptul. De altfel, Hegel are și considerații clare, explicite în „Prefață” unde se pronunță răspicat împotriva ideii că „totul e una”: Citat:
Nu are rost să mai dau aici citate din Hegel pentru a arăta evidențe știute de orice om educat cu privire la acest mare gânditor — ar trebui să-i citez, practic, toată opera. Acestea se știu de oricine are sau a avut bunul simț de a și citi Hegel înainte de a-și da cu părerea despre el trimițând prostește către sit-uri de internet ale unor autori de mâna a doua sau a treia. Și închipuindu-și, apoi, că au terminat-o cu Hegel fără să fi parcurs o frază din el. Apoi, același Peter Kreeft: Citat:
Last edited by HoratiuM; 23.04.2012 at 03:20:11. |
#117
|
||||
|
||||
Hegel, Peter Kreeft și marele gheșeft (II)
Același Kreeft:
Citat:
În „Prelegeri…” Hegel spune despre schemă: Citat:
Și: Citat:
Și: Citat:
Urmează apoi aici câteva considerații hegeliene despre faptul că această schemă grosolană și goală a lui Kant este intuiția unui alt tip de mișcare a conceptului în mai mult de trei momente, dar care are ca momente mari, esențiale, trei puncte fundamentale și care conține în sine adevărata știință și care dă seama în mod real de ceea ce se întâmplă atunci când avem varietatea și unitatea cunoașterii ca momente aparent opuse. Și fragmentul continuă cu referirea destul de transparentă la momentele hegeliene (ale cunoașterii și) ale ființei: an-sich-sein (ființa-în-sine), andersein (ființa-pentru-altul), an-und-für-sich-sein (ființa-în-și-pentru-sine) care au ca momente intermediare ființa-la-sine și ființa-pentru-sine. Căci la Hegel dialectica nu înseamnă pur și simplu o permutare exterioară și seacă, o schimbare fără sfârșit a unei alterități de termeni; ci înseamnă tocmai găsirea unui punct al unei unități calme și eschatologice, în care pura mișcare își găsește odihna ei pentru că termenii își oglindesc reciproc și exhaustiv diferența (onto)logică. În orice caz, dialectica hegeliană este cu totul altceva decât dialectica marxistoidă, respectiv materialistă, a antagoniei perpetue dintre termeni reciproc exclusivi. Căci dialectica speculativă hegeliană este, de fapt, o activare în concept a însuși conceptului de Trinitate prin care se dă unitatea opușilor, însă nu într-o hemoragie infinită, ci printr-o reflectare exhaustivă a Totalității în Ea Însăși, la fiecare moment al ființei determinate. Adică exact așa cum are loc și iconomia trinitară prin „oprirea” unității Totalității în Al Treilea „Punct” (Sf. Duh), după care nu mai poate urma o nouă antiteză. Acestea sunt deja momente ale dialecticii speculative ale cunoașterii și ale ființei, nu ale dialecticii sintetice. Diferența o face conceptul de Aufheben, preluat, se pare, de la traducerea lutherană a termenului „katargein” din Epistolele Sf. Pavel (a se vedea: Romani 7:5-6 și 3:31 sau 1 Corinteni 15:24 și 13:8 unde traducerea românească — varianta Cornilescu, cel puțin — oferă cuvinte cu o semnificație destul de puțin potrivită unității cu adevărat speculative a limbajului paulinic exprimate în ocurențele verbului „katargeo”: „izbăviți”, „desființăm”, „nimicit”, „va avea sfârșit”). Pentru sensul și istoria expresiei „Aufheben” la Hegel, a se citi: Știința Logicii, trad. D.D. Roșca, ed. Academiei RSR, București, 1966, pp. 88-90; respectiv G. Agamben Timpul care rămâne. Un comentariu al Epistolei către Romani, trad. A. Cistelecan, ed. Tact, Cluj-Napoca, 2009, pp. 94-100 — pentru o echivalare credibilă și persuasivă a lui „Aufheben” cu „katargeo”. De asemenea, în cartea lui Agamben se face și o trimitere la opera Sf. Ioan Gură-de-Aur, Despre necunoașterea lui Dumnezeu unde există un scurt comentariu cu privire la semnificația exact a aceluiași verb grecesc folosit de Sf. Pavel în 1 Corinteni 13:9-10 (în ediția Herald a operei Sf. Ioan Gură-de-Aur, trad. W.A. Prager, București, 2004, se poate citi comentariul la pp. 18-19). Dar, mă rog, să zicem că legenda asta a vulgatei pseudo-hegeliene, cu teză-antiteză și sinteză, e de așteptat să o întâlnești la toți cei care se grăbesc să dea verdicte fără studiu temeinic. Motiv pentru care e destul de răspândită — o întâlnim și în Enciclopedia Britannica, de pildă (București, 2010, vol. 7, p. 160). Dar nu e cazul să ne mirăm de astfel de greșeli într-o enciclopedie care rostește într-o singură frază gugumănii precum: „Astfel, sistemul lui Hegel reprezintă un monism spiritual, dar un monism în care diferențierea este esențială.” (!!!) (subl. mea) [Idem]. După care completează puțin mai jos, ca să nu ne lase proști: „Sistemul lui Hegel este monist pentru că are o temă unică…” [Ibidem]. Genial, nu? Mă întreb dacă, de pildă, Scripturile nu cumva au și ele o temă unică… Și, dacă ne gândim bine, nici Triadele Sf. G. Palamas nu au o altă temă decât Dumnezeu și Energiile increate. Oare ce temă o fi avut Bach? Dar Mozart? Neîndoios că unică. De fapt, orice mare gânditor a avut o temă unică… Mă rog, dacă e să ne luăm după geniile care au scris frazele de mai sus din articolul despre Hegel din enciclopedie, va trebui să facem mereu și neîntârziat confuzia dintre preocuparea pentru o singură idee care poate însemna și manie sau obsesie, de o parte, și preocuparea pentru o temă unică oricât de vastă ar fi ea, de altă parte. Și, să fie clar, tema „unică” a lui Hegel este taman… Spiritul (Geist) — așa cum și spune respectivul articol la p. 158 unde îl și citează pe Hegel: „În religie, viața finită se ridică la viața infinită”. Deci, tema unică a lui Hegel este tocmai Infinitul Spiritului. Dar un Spirit în care diferențierea este esențială. Mare monist Hegel ăsta! Una peste alta, trebuie să recunosc că, punând deoparte excepția gugumăniilor citate, articolul din Enciclopedia Britannica este de o mie de ori mai bun și mai documentat decât prostiile lui Kreeft. Cât despre identificarea Împărăției lui Dumnezeu la Hegel cu statul prusac, asta e o prostie și o idioție datorată aceleiași citiri în diagonală sau cu rigla marxistă a textelor hegeliene (le „mulțumim”, în principal, lui B. Russell, K. Popper, K. Marx și KGB-ului pentru aceste „lecturi” distorsionate) — mai bine spus, datorată aceleiași lipse de citire. Nicăieri Hegel nu a făcut o asemenea identificare, iar fragmentele din Prelegeri de filosofie a istoriei unde se vorbește despre mersul spiritului prin istorie și despre faptul că statul modern este actualizarea spiritului, sunt toate metafore traduse foarte prost. Last edited by HoratiuM; 23.04.2012 at 03:22:54. |
#118
|
|||
|
|||
Hegel, Peter Kreeft și marele gheșeft (III)
La fel stau lucrurile și cu celelalte tâmpenii ale lui Kreeft cu privire la Hegel:
Citat:
Citat:
|
#119
|
|||
|
|||
De la Hegel, la Ceac Noris
Oricum, în privința lui Hegel, îi las mai departe pe cei interesați în mod sincer de ceea ce spune Hegel să citească opera acestui gânditor uriaș. Iar celor care vor să pornească la o atare lectură lăsând în prealabil deoparte orice fel de prejudecată la adresa lui, le recomand să consulte site-ul http://hegel.net/en/faq.htm#6.4 unde sunt tratate pe scurt, dar satisfăcător, câteva dintre legendele penibile privitoare la adresa filosofiei hegeliene, așa cum le-am citat mai sus în engleză.
Rămâne oricum că a spune că Hegel e monist sau panteist, naționalist, etatist, militarist, fatalist sau dialectician sintetic și că, pentru el, totul este una, înseamnă doar un singur lucru: Peter Kreeft a citit tot atâta Hegel pe cât de mult a lopătat împăratu’ Cioabă găinaț în Siberia. E notabil faptul că acest site putea fi găsit foarte ușor doar prin câteva click-uri, de către o persoană bineintenționată. Dar cei care sunt deja setați pe o anumită linie de „interpretare” (adică de distorsionare) nu au niciodată bunul simț de a se pune la punct cu sursele consultate. După cum nu îi interesează niciodată să știe nimic din ceea ce ar putea să le amenințe pseudo-certitudinile. A propos, „catalin2”, altă dată îți dădusem o listă de autori specialiști în filosofia hegeliană, pe care să-i consulți. Ai pus mâna pe vreunul dintre ei? Nu, așa-i? Dar din Hegel ai citit ceva? E mai ușor să emiți tâmpenii pe care să le adăpostești, apoi, după incompetența vreunui anonim de pe wikipedia sau după autoritatea șubredă a vreunui Peter Kreeft, nu? * Citat:
Ești amuzant, prietene. Nici măcar nu stăpânești termenii doctrinei de la care ne pretinzi că te revendici — în speță, cea creștină. Deunăzi, ne explicai cum numai creștinii ortodocși se vor mântui. Mai sus ne „iesplici” care-i chestiunea cu învățătura cat-alino-hetică asupra harului. Adineauri, te dădeai inept în stambă cu Hegel — toate astea după ce ai făcut indigestie ingurgitând la repezeală niște idei strepezite de pe internet, etalându-ți nu ortodoxia, ci sferto-docția. Ai grijă cu meniurile astea ’telectuale. Dacă amesteci la întâmplare, după cum te taie capul, „șteința”, o să intri în meteorism conceptual — constipația intelectuală te aruncă în diaree verbală și pe cât de mult îți împroști pe forum inepțiile și aroganța auto-mântuirii prin sutele de postări, pe atât de fâsâit ai să rămâi în idei. Fâsâieli de care suferă toți cei care învață predania pe de rost până amețesc și-și balonează creierii de ajung să aibă-ntre umeri o butelie explozivă. Avem gândirea ca să punem ideile — sângele gândirii — în circulație. Or, la tine-n cap, e ambuteiaj, iar dirijorul logic îți poate fluiera în neștire că ești pe contrasens pe drum fără prioritate. Tu o ții una și bună pe giratoriu în jurul propriei tale cozi. Eu zic că, dacă beai un pahar cu apă și mergeai la culcare, ieșeai mai bine — nu se vedea cât ești de beat. De ignoranță și propria-ți fudulie. Ceea ce nu pare să-ți creeze probleme când îmi împroști obrăznicii ca asta: Citat:
Citat:
Cred că trebuia să te faci umorist. Dacă scriai despre polenizare la viței ai fi avut mai mult succes și ai fi fost mai autentic. Nu de alta, dar știi despre filosofie cam tot atât cât știe Jiji despre nădragii intergalactici ai lui Chuck Norris. Ceea ce, firește, nu te împiedică să pretinzi veleitar statutul denunțătorului conspiraționist, sublimul cavaler al luminii de la bec și ilustrul deținător de centură neagră în lupta contra orbului găinii. Să-l admirăm, așadar, pe Marele Ceac Noris al Catehezei. Pentru el, Hegăl, Cant și alți „panteiști” care s-au depărtat ca niște lotri de învățătura de obște sunt conspiratori new-age, adică din ăștia „cu conceptu’”, cu „ideia”, cu păgânu’ de Platon și cu războiu’ stelelor verzi. Dar Marele Ceac Noris al Catehezei și-a scos sabia lasăr din teacă în lupta cu „darț vadră”, marele mascat. Vai de capu’ tău, Cătăline… Trebuie, oricum, să recunosc că ai avut și tu o intuiție bună: ar fi bine să încercăm să nu mai continuăm pe tema care e mai deștept. Nu se vede de la o poștă cum îți atârnă deșteptăciunea de se târâie cu greu după iuțeala nemaivăzută a ’telectului tău? |
#120
|
|||
|
|||
Filofasolia și gigacaloria
Citat:
Nu întâmplător: Citat:
Citat:
Oricum, cu o lentilă, două ați fi putut să vedeți pe forum câteva confruntări pe care le-am avut deja cu catalin2 de ceva vreme și unde l-am avertizat deja, cu alte prilejuri, să-mi lase-n pace postările pentru că e ridicol și se expune stupid emițând neavizat tot felul de tâmpenii. Deci meciul nostru nu e de ieri, de alaltăieri — s-au înscris goluri, s-au dat cartonașe, eram la un fel de pauză sau armistițiu — sau așa credeam — până la prima lui intervenție către mine de la thread-ul ăsta. Vă propun și Dv. același lucru deoarece nu cred că vreți să fiți aici arbitru, de altfel tocmai ați recunoscut singur că nu v-ați calificat nici măcar în grupe. Ca să nu ajungeți și Dv. în off-side, atunci, nu credeți că v-ar fi mai potrivită iarba de pe izlaz decât cea de pe terenul de joc? Sper numai că, dacă tot faceți caz de religiozitatea forumului și pretindeți autenticitate tocmai pe când vă lipsește chiar Dv., veți înțelege ce înseamnă cu adevărat Învierea și legitimarea creaturii prin Ea (deci implicit a gândirii creaturii, deci implicit a filosofiei), dar și ca nu cumva să faceți parte din categoria unora dintre românii care au o înțelegere destul de contorsionată și bizară pentru urarea „Paște fericit!”. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
In ce consta esenta existentei umane? | amatyyy | Umanitare | 8 | 27.12.2012 02:59:52 |
Care e scopul existentei lui Dumnezeu? | Archaeopteryx | Generalitati | 31 | 21.10.2011 23:09:14 |
Un sfat in privinta drumului | Silencer | Nunta | 26 | 31.12.2010 23:15:53 |
|