Despre iubire - extras din Profetul - Kahlil Gibran

[Mihailc]

„Ziua plecării mele trebuie să fie cea a culesului roadelor?
Oare nu se va spune că înserarea nu‑i, în fapt, decât răsăritul meu?
Şi ce îi voi dărui celui ce şi‑a lăsat plugul în mijlocul ogorului, sau celui care a oprit roata teascului său?
N‑ar trebui, oare, ca inima mea să devină pomul greu de fructele pe care să le culeg spre a le împărţi acestora?
Şi n‑ar trebui, deci, ca dorinţele‑mi să ţâşnească asemenea izvorului, spre a le putea umple cupele?
Sunt eu o harpă pe care mâna celui Puternic să o poată atinge, ori un fluier prin care suflarea‑i să cânte?
Or, eu nu sunt decât un căutător de tăceri şi ce comoară am găsit în tăcerile mele, pe care să o împart cu încredere?
Dacă astăzi este ziua culesului roadelor, în care câmpuri mi‑am aruncat sămânţa şi în ce anotimpuri uitate?
Şi dacă, într‑adevăr, a sosit vremea să‑mi ridic lampa, nu flacăra mea va arde aici.
Goală şi întunecoasă voi înălţa lampa mea,
Iar paznicul nopţii o va umple cu ulei şi tot el o va aprinde…”
Acestor gânduri le dădu glas. Însă multe îi rămăseseră în inimă, nerostite. Fiindcă lui însuşi nu‑şi putea revela taina cea mai adâncă.

În prealabil postat de mihailc

„ziua plecării mele trebuie să fie cea a culesului roadelor?
Oare nu se va spune că înserarea nu‑i, în fapt, decât răsăritul meu?
şi ce îi voi dărui celui ce şi‑a lăsat plugul în mijlocul ogorului, sau celui care a oprit roata teascului său?
N‑ar trebui, oare, ca inima mea să devină pomul greu de fructele pe care să le culeg spre a le împărţi acestora?
şi n‑ar trebui, deci, ca dorinţele‑mi să ţâşnească asemenea izvorului, spre a le putea umple cupele?
Sunt eu o harpă pe care mâna celui puternic să o poată atinge, ori un fluier prin care suflarea‑i să cânte?
Or, eu nu sunt decât un căutător de tăceri şi ce comoară am găsit în tăcerile mele, pe care să o împart cu încredere?
Dacă astăzi este ziua culesului roadelor, în care câmpuri mi‑am aruncat sămânţa şi în ce anotimpuri uitate?
şi dacă, într‑adevăr, a sosit vremea să‑mi ridic lampa, nu flacăra mea va arde aici.
Goală şi întunecoasă voi înălţa lampa mea,
iar paznicul nopţii o va umple cu ulei şi tot el o va aprinde…”
acestor gânduri le dădu glas. însă multe îi rămăseseră în inimă, nerostite. Fiindcă lui însuşi nu‑şi putea revela taina cea mai adâncă.

Amin! Amin! Amin! +

[tabitha]

În prealabil postat de adaria

Si un alt eseu

Dragostea
“Iubirea este un daimon” spunea Platon. „Iubirea nu va pieri niciodata…” spune Biblia. Si totusi, dupa cate „cercetari” s-au facut, dupa cate definitii s-au dat, dupa cate poezii i s-au inchinat, nimeni nu stie ce e dragostea! Acel sentiment care inalta si coboara, care ucide si naste in acelasi timp.

Foarte multi scriitori au prezentat dragostea in operele lor. Cu toate acestea insa, ea e definita mereu la fel si intotdeauna diferit. Asta pentru ca nici un om nu poate exprima exact in cuvinte ceea ce simte, si pentru ca dragostea nu e niciodata la fel. Nu s-au facut inca cuvinte, nu s-au inventat inca leacuri, nu s-a gasit inca cheia care sa deschida secretul iubirii.

„Dumnezeu este iubire” spun crestinii. Tot ei, identifica iubirea cu focul, deoarece mistuie suflete, dar si iadul este reprezentat tot prin foc. Atunci, iubirea nu poate fii decat partea noastra divina care ne apropie si ne desparte de Dumnezeu la fel de tare si in acelasi timp.

Desi e o definitie cruda, Schopenhauer spune ca iubirea este doar o iluzie si ca femeile au fost create doar pentru „triumful speciei”, ele dusmanindu-se, „deoarece au aceeasi meserie: dragostea”. Deci, in viziunea lui, dragostea nu e altceva decat o meserie, care produce… lumea! Aceste cuvinte te fac sa te simti mic, foarte mic, de aceea oamenii prefera sa poarte in continuare valul Mayei, valorizand astfel iluzia in care traiesc.

In lumea noastra totul este imanent, totul este intr-o continua manifestare, si cred ca singurul lucru transcendent, care a reusit sa doboare toate barierele este dragostea. Acea dragoste in stare sa provoace razboaie, in stare sa omoare fara mila in atingerea scopului sau, sa mute muntii din loc si sa desparta ape in calea ei, da, acel „lucru” care iti da aripi, care sustine lumea, care o implineste, caci fara dragoste nimic nu e…

Dragostea nu e pacat, e iertare, nu e intuneric, e lumina, nici intristare, ci fericire, dar daca stii s-o gasesti.

Iubirea va naste o lume noua, fara dezastre si nefericire, o lume paradisiaca, caci vom invata sa-L iubim pe Dumnezeu, si atunci toate culorile pamantului se vor schimba si vom deveni iar noi…
http://www.referatele.com/referate/r...ratele-com.php

Frumos eseu, mulțumim !

[tabitha]

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Acestor gânduri le dădu glas. Însă multe îi rămăseseră în inimă, nerostite. Fiindcă lui însuşi nu‑şi putea revela taina cea mai adâncă.

Oare ce vrea să zică asta?

[ilieradu]

si uite asa am ajuns sa citim poezi scrise de nu stiu cine din liban! nu ne mai ajung SFINTI PARINTI nu ne mai ajunge poeziile noastre scrise de romani crestini ortodoxi! cititi mai bine scriile SFANTULUI SILUAN (tot a fost praznuirea LUI ieri 24 septembrie) daca vreti sa vedeti adevarato dragoste pentru DUMNEZEU! iertare daca am deranjat pe cineva dar mie mi se pare ca noi stam pe o comoara ortodoxa de scrieri si noi cautam la un libanez! sa ma iertati

[Fani71]

În prealabil postat de ilieradu

si uite asa am ajuns sa citim poezi scrise de nu stiu cine din liban! nu ne mai ajung SFINTI PARINTI nu ne mai ajunge poeziile noastre scrise de romani crestini ortodoxi! cititi mai bine scriile SFANTULUI SILUAN (tot a fost praznuirea LUI ieri 24 septembrie) daca vreti sa vedeti adevarato dragoste pentru DUMNEZEU! iertare daca am deranjat pe cineva dar mie mi se pare ca noi stam pe o comoara ortodoxa de scrieri si noi cautam la un libanez! sa ma iertati

Khalil Gibran este un poet crestin din Liban.
Cartea lui, Profetul, este o carte foarte profunda. Este o carte poetica. Unii dintre noi avem nevoie si de asa ceva.

[ilieradu]

În prealabil postat de Fani71

Khalil Gibran este un poet crestin din Liban.
Cartea lui, Profetul, este o carte foarte profunda. Este o carte poetica. Unii dintre noi avem nevoie si de asa ceva.

crestin ortodox?

[Fani71]

În prealabil postat de ilieradu

crestin ortodox?

Maronit (catolic de rit oriental).

Mai tii minte ce a spus sf. Pavel, toate sa le cercetati, cele bune sa retineti?

[catalin2]

În prealabil postat de Fani71

Maronit (catolic de rit oriental).

Mai tii minte ce a spus sf. Pavel, toate sa le cercetati, cele bune sa retineti?

Kahlil Gibran a fost botezat catolic, dar dupa aceea a fost fascinat si de islamism. Dupa ce a emigrat in SUA a fost atras in religia Baha'i, pentru care a avut o mare admiratie. Scrierile sale, si in special Profetul au fost adoptate de membrii miscarii new-age In new-age exista ideea venirii unui Mesia, profet).