Postul negru

[Moroco]

”Sa nu avem ura fata de nimeni si atunci chinul ceala se scurteaza si devine si folositor”

”Dragostea face doar bine”

”Daca nu suferi nu simti ca traiesti dragostea”

”Cand is la limita (mortii) incep sa glumesc” ... despre moarte.

”Nu toate suferintele sau chinurile sunt mantuitoare, sa ne fie clar, deci alea care ni le facem noi, cu buna stinta ne facem rau, alea nu-s mantuitoare...”

”...cealanta trebuie sa te caiesti tu ca ai ajuns la boala ceia din prostia ta”

”...cautati intotdeauna cand sunteti in suferinta sa va smeriti fata de Dumnezeu”

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

”Sa nu avem ura fata de nimeni si atunci chinul ceala se scurteaza si devine si folositor”

”Dragostea face doar bine”

”Daca nu suferi nu simti ca traiesti dragostea”

”Cand is la limita (mortii) incep sa glumesc” ... despre moarte.

”Nu toate suferintele sau chinurile sunt mantuitoare, sa ne fie clar, deci alea care ni le facem noi, cu buna stinta ne facem rau, alea nu-s mantuitoare...”

”...cealanta trebuie sa te caiesti tu ca ai ajuns la boala ceia din prostia ta”

”...cautati intotdeauna cand sunteti in suferinta sa va smeriti fata de Dumnezeu”

Credinta si "Toate virtuțile lucrează pentru mântuirea noastră, dar nici una nu lucrează ca smerenia"... care nu uita nicio clipa de iubire=ascultare si de mila.

[Moroco]

Multa mila, nu pupila, papila sau popila slavei desarte.

Unii, nu dam nume, cred cu mare entuziasm si euforie si isi pun nadejdea in samanta viitorului, samanta aia minune bine manipulata genetic si scoasa din laboratoarele stiintifice alchimiste dupa o munca indelungata si laborioasa facuta pe calculatoarele cuantice, din care va iesi pomul care o sa rodeasca un fel de roade care nu vor fi altceva decat bani. De necrezut insa pomul acela va rodi bani!

Entuziasmul si euforia se va generaliza pentru ca fiecare va putea primi o samanta din acest pom si punandu-o in pamant, ea crescand, pomul rezultat va rodi fie roni, fie dolari, fie euroi, fie alte valute. Deci cine va fi oare barbatul acela care va birui ispita din pofta sufletului sau si din sine, dorinta dorintelor inimii capiate, si care se va pocai si nu va mai visa la aceasta samanta minunata pentru el si familia lui nevrand nici s-o semene si nici sa-i rodeasca tarina rod dublu incat belsugul bun pentru timpul nirbanic sa nu-i mai incapa in hambare? Cum credeti ca se va numi acel pom atat de ravnit de toata lumea? LuUmE? Mamon? Mamona? MamonaA? Nirvana? Erectica? IsPitoVanDame? SuperMban? Bantman? Mr. LovaLova, fantastic bombastic? CuuuUUUUUuuuuuum se va chema? Pomul care face mere se cheama mar, cel ce face pere par, si cel ce face ciori? Cum se cheama pomul ce face ciori, ereti, uli? Cior?

Nu uitati ca orice ai afara de Dumnezeu este o sclavie la ceea ce ai si care te opreste si te incurca de la a putea sa mai faci binele!

[Moroco]

Nu-ti fura caciula si nici casa ci invata de la melc cum se Melckisedecasifica sufletul lepdand casa lumeasca, trupeasca vremelnica pentru cea vesnica dupa randuiala cu care este preot in veac Domnul Iisus Hristos-Cuvantul!

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Nu-ti fura caciula si nici casa ci invata de la melc cum se Melckisedecasifica sufletul lepdand casa lumeasca, trupeasca vremelnica pentru cea vesnica dupa randuiala cu care este preot in veac Domnul Iisus Hristos-Cuvantul!

Acest proces al Credintei de implinit prin credinta cu credinta neindoielnica in ea sau intre ele duce la infaptuire prin rabdare si asa ne mantuim sufletul... dand lauda, slava, marire, ascultare, iubire, credinta lui Dumnezeu Sfantul... facand mila cu inima buna.

[Moroco]

Pentru unii a inceput postul nasterii Domnului de Craciun, pentru altii incepe abea peste 13 zile ca in Cer. Sa ne bucuram in Domnul Iisus Hristos-Cuavntul si unii si altii postind impreuna.

Prin post sa iesim din depresia intretinuta de pacat, patimi, lumea ”buna” a conflictului smintit[depresia intretinuta de prostie incat sufletul-duhovnicesc se chirceste suferind placerile sclaviillor ca intr-o puscarie a cruzimii prin nemultumiri de Dumnezeu pana la revolta si iesire din minti agresiv-depresive-triste, autovictimizari false si ipocrite, vaitari si plangeri de aproape pana la razbunari in loc sa ne vaitam si sa plangem pe aproape pana la mangaieri nepacatoase, reprosuri pentru dadorii inchipuite, false, absurde, necuviinte, lipse de respect, badaranii, indrazneli corcite, betii-fermecari-incantari de sineele mare nascocitor de faradelegi stiintifice, dedari la rele, la rau, la mandriile neascultarii si necredintei plina de trufii si arogante, la placeri labordelatoare mai presus de orice de parca ai fi in ”suflet” o balta-troaca de hranit purcelasii demonizati si scrofitele tinere carora ai vrea sa le dai satisfactiile tupeului razbunarii pripite, a lepadarii si trdarii prin marcajul cipuitor al hulei si injuraturii cu blestem, lenevindu-te si dormitand apoi in tradare, in inhaitare, in schimbari de apartenenta ca in pace si preteshug, lansandu-te in vorbarie desarta pentru inselari profitoare si pentru inselaciuniuni mamoniace parvenitoare sub nume de mare (rau) si insemnat prin semne si vrajitorii pline de coincidentele ghinionorockului meloman armonic si bucataricesc-actoricesc impostor adancit in impostura si ura hulpava, asa ca grozavii ce se dau prostii chiar fiind prosti, dementi de prosti, prea primitori de "buni" la suflet ca sa mance toate jertfele idolesti cu idoli cu tot dupa ce au doborat zidurile si pietrele din calea spre ele, spre troaca din baalta, modelul lor de viata, troaca demonilor tuturor patimilor pacatoase si trufase, ravnind sa vina prin ei ispita si raul ala care vine, de care tuturor le e frica, ei ravind sa-l faca, de grozav de prosti ce sunt, ca sa se laude ca beroii victimelor "vrednice". Acolo-i mocirla in care colacaie ispitele ce se satisfac fara numar, acolo in caderea mintii duhovnicesti teologice in carnea interioara, inima-stomac-plaman-matze-sex si din amestecul asta rezultand un fel de ”sufelt” de baalamucinceai de barihuana asezonat cu fructe de mare somitate stiutoare ce uita complet de Credinta evitand dinadins pe adevaratul Mesia (solutia cea buna la orice problema... de iubire).]

Vasile Banescu, purtatorul de Cuvant:
”Postul
Lucidă revenire în sine, adunare a minții din risipire, civilizare a inimii, domesticirea poftelor, potolirea patimilor.

Atenție morală orientată intens spre C/celălalt.
Iertare și împăcare.

Efortul detoxifiant al abținerii de la comiterea răului de orice fel în relația cu sine și cu ceilalți.

Privilegierea binelui concret pe care îl putem face altora, iertând, ajutând, dăruind.

A posti nu înseamnă a te înăcri. Postul în cunoștință de cauză nu-ți compune o morgă trist contemplativă, grijuliu afișată în public, nu-ți inspiră o orgolioasă comparare cu alții care nu postesc sau vreo mustrare aspru moralizatoare, inclusiv de la altar, ci sobrietate, reflexivitate și măsură în toate.

Postul nu e o seacă obligație impusă de la vlădică până la opincă, ci un necesar imperativ duhovnicesc, o îmbrăcare smerită a hainei sale despătimitoare după măsura neputințelor cu care ne luptăm fiecare.
Recuperare a libertății pierdute prin împătimire.

Un mic exercițiu ascetic de renunțare la ceea ce ne învârtoșează, o luptă cu sinele egolatru pentru ștergerea fie și temporară a acestuia, a indiferenței, zgârceniei, disprețului, silei și agresivității în relația cu celălalt.

Bunăvoință, blândețe și - prin abolirea iadului urii și al vrajbei - împăcare și bucurie.

Postul înseamnă nu doar lupta cu „nebunia stomacului” lacom (gastrimargia), domesticirea fiarei acestuia, ci și lupta cu pofta de vizibilitate, cu dorința acerbă de a fi primul, călcându-i în picioare pe alții.

Postul coincide și cu ieșirea din cușca rece a egoismului și întâmpinarea caldă a aproapelui, inclusiv a celui împovărat de patimile pe care încercăm să nu i le mai judecăm, măcar pentru faptul că ale noastre ar putea fi mai mari și chiar mai multe.

Postim nu doar abținându-ne temporar de la anumite alimente, un exercițiu volitiv plin de sens, întrucât ne înviorează gândirea și ne ușurează lupta cu alte patimi, ci mai ales de la devorarea celorlalți prin bârfă și critici demolatoare, de la uciderea relației cu ei prin trădări, calomnie, ignorare și crudă nepăsare.

Postul, inclusiv ca răstignire a timpului inutil risipit și pierdut, este și răstignire a voii (nevoință), a puzderiei de pulsiuni egoiste, a lăcomiei desfiguratoare.
O cumințire lăuntrică prin renunțare, o civilizare a barbarului care devenim mânați exclusiv de instincte. O adâncă raționalizare.

Există inclusiv un post al cuvintelor, al ochilor, al urechilor. Al simțurilor noastre sălbăticite, bulimice, dezordonate. Contează enorm ce și cum vorbim, ce privim, ce ascultăm, cu ce ne umplem gândurile, precum și lupta tăcută cu ele.

Există și un post „mediatic”, care include greaua încercare de ieșire din adicția față de contemplarea narcisică a propriei imagini răsfrânte în social-media, față de folosirea excesivă a tehnologiei care ne artificializează relațiile și ne ofilește firava viața spirituală, ținându-ne departe de oameni dragi, de cărți, de liniște, de necesara „adunare a minții” din risipirea ei cea de toate zilele.
Postul este, în esență, o formă de luptă spirituală cu „marele dezbinator” care nu ratează ocazia de a ne ispiti şi asedia mai intens chiar în perioada în care ne străduim să devenim puțin mai atenți și mai buni, încercând să ne determine neobosit deraierea și capitularea, să ne împingă pe „calea cea largă” a comodităților și inerţiilor deja bine consolidate.

Postul unit cu rugăciunea și milostivirea poate deveni scut și antidot împotriva răului cu multe chipuri, prezent abundent în lumea noastră din care discernământul, cumpătarea, cuviința, bunele maniere și esențialul bun-simț au fost progresiv și progresist evacuate.

Prin post le putem redobândi, fie și temporar.
Ridicându-ne și mergând mai departe pe Cale.”

[Moroco]

Postul se face pe langa cel la mancarurile pacatoase sau prea dulci si ametitoare intrzise si la neascultarea de Dumnezeu, plimbareatza ca un drog magnetic sau electromagnetic. Se ataseaza omul plimbaretz la cei si cele ce vin de la Dumnezeu, ca un atashat militar, ca un aghiotant ce cara servieta si inaltzandu-se pe sine in ipocrism cu inima ingamfata si aroganta vrea mereu sa fie el ascultat mai mult ca oricine. Si daca cumva i se ia jucaria cu care se lauda fara numar si fara sa ia in seama ce face, ajunge de se supara si se da victima vrednica si nedreptatita atat de ranita si defavorizata asa ca puii-mici care se plang vrand sa fie si ei auziti si ascultati cand cer... cand cer ei sa fie ascultati mai mult decat sfintii sau parintii sau chiar mai mult decat Dumnezeu exact asa cum cer erecticii si pa`storii sau "crestinii" imbracati la moda de crestin care o fac pe raspandacii prozelitistii mari sfatuitori si simbolizatori cerand mare si multa ascultare de... de sine insusi... vrand sa faca altii ceea ce nici ei macar nu fac, indreptatindu-se pe sine in razbunarea cumplita motivata de caraiala nemultumita ce le iese din autovictimizarea cu care se cainesc peste tot vaitandu-se si plangandu-se de cei ce nu ii mai primesc de 6uru infailibil, "binevoitor", ce da lectii engross, din scripturi si din toate domeniile inchipuindu-se buni si primitori ca romanii care se pricep la toate, de la fotbal, pana la dietele culinare, de la sfaturile medicale pentru orice boala inclusiv mentala, la politica, sport, arta pana la orice stiinta si intelepciune traditionala sau moderna nepricapand sarmanii de ei ca prin marirea si inaltarea asta de sine insusi ingamfata isi cam surpa sansele la mantuire ajungand sa cada in cap de la aplauzele desarte si de la linguselile naivilor care cu obedienta si slugarnicie le fac jocul-satanei viclene spre pierzarea lor, a celui scapat pe ulite cu propria soarta pierduta in maini ca sa propovaduiasca pocainta altora sau credinta sau alte lucruri ce vin de sus de la Dumnezeu, fara sa fi fost trimis de nimeni, decat de dorinta lui de a fi el ascutat mai mult ca oricine. Aceasta dorinta inselatoare e mai rea ca un idol pe care daca vei cauta sa il spargi s-ar putea sa te bata sau sa te urasca toata viata tinandu-te minte ca pe cel mai mare dusman care cica i-ai facut rau caci asociaza in sine, in suflet, in memoria pripita si scurtata, ideea ca i-ai facut rau asa cum parintii sau fratii mai mari fac rau puilor (handicapati) uitati care plang si cer si ei sa fie auziti si ascultati cand cer ... de mancare sau sa fie scosi din kkt si schimbati la scutece, fiind prea mici sa stie sa foloseasca toileta. Si daca le foloseste satana de partea sa si a lor aceasta revolta si nemultumire atunci e pericol ca sa-i faca sa cada ultrasi de partea pacatului si de partea neascultarii de Dumnezeu pe termen lung fiindca ei poarta in minte si in suflet rana asta ca o jignire amara si ca o umilinta de netolerat cerand mereu razbunare "mangaietoare" pentru a fi musai ei ascultati mai mult ca oricine pana la cearta si dezbinare in ciuda faptului ca exista in tara asta Har Domnului destui crestin-ortodocsi foarte bine instruiti si care duc o viata curata si sfanta ca sa imparta ascultare de Dumnezeu.

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Postul se face pe langa cel la mancarurile pacatoase sau prea dulci si ametitoare intrzise si la neascultarea de Dumnezeu, plimbareatza ca un drog magnetic sau electromagnetic. Se ataseaza omul plimbaretz la cei si cele ce vin de la Dumnezeu, ca un atashat militar, ca un aghiotant ce cara servieta si inaltzandu-se pe sine in ipocrism cu inima ingamfata si aroganta vrea mereu sa fie el ascultat mai mult ca oricine. Si daca cumva i se ia jucaria cu care se lauda fara numar si fara sa ia in seama ce face, ajunge de se supara si se da victima vrednica si nedreptatita atat de ranita si defavorizata asa ca puii-mici care se plang vrand sa fie si ei auziti si ascultati cand cer... cand cer ei sa fie ascultati mai mult decat sfintii sau parintii sau chiar mai mult decat Dumnezeu exact asa cum cer erecticii si pa`storii sau "crestinii" imbracati la moda de crestin care o fac pe raspandacii prozelitistii mari sfatuitori si simbolizatori cerand mare si multa ascultare de... de sine insusi... vrand sa faca altii ceea ce nici ei macar nu fac, indreptatindu-se pe sine in razbunarea cumplita motivata de caraiala nemultumita ce le iese din autovictimizarea cu care se cainesc peste tot vaitandu-se si plangandu-se de cei ce nu ii mai primesc de 6uru infailibil, "binevoitor", ce da lectii engross, din scripturi si din toate domeniile inchipuindu-se buni si primitori ca romanii care se pricep la toate, de la fotbal, pana la dietele culinare, de la sfaturile medicale pentru orice boala inclusiv mentala, la politica, sport, arta pana la orice stiinta si intelepciune traditionala sau moderna nepricapand sarmanii de ei ca prin marirea si inaltarea asta de sine insusi ingamfata isi cam surpa sansele la mantuire ajungand sa cada in cap de la aplauzele desarte si de la linguselile naivilor care cu obedienta si slugarnicie le fac jocul-satanei viclene spre pierzarea lor, a celui scapat pe ulite cu propria soarta pierduta in maini ca sa propovaduiasca pocainta altora sau credinta sau alte lucruri ce vin de sus de la Dumnezeu, fara sa fi fost trimis de nimeni, decat de dorinta lui de a fi el ascutat mai mult ca oricine. Aceasta dorinta inselatoare e mai rea ca un idol pe care daca vei cauta sa il spargi s-ar putea sa te bata sau sa te urasca toata viata tinandu-te minte ca pe cel mai mare dusman care cica i-ai facut rau caci asociaza in sine, in suflet, in memoria pripita si scurtata, ideea ca i-ai facut rau asa cum parintii sau fratii mai mari fac rau puilor (handicapati) uitati care plang si cer si ei sa fie auziti si ascultati cand cer ... de mancare sau sa fie scosi din kkt si schimbati la scutece, fiind prea mici sa stie sa foloseasca toileta. Si daca le foloseste satana de partea sa si a lor aceasta revolta si nemultumire atunci e pericol ca sa-i faca sa cada ultrasi de partea pacatului si de partea neascultarii de Dumnezeu pe termen lung fiindca ei poarta in minte si in suflet rana asta ca o jignire amara si ca o umilinta de netolerat cerand mereu razbunare "mangaietoare" pentru a fi musai ei ascultati mai mult ca oricine pana la cearta si dezbinare in ciuda faptului ca exista in tara asta Har Domnului destui crestin-ortodocsi foarte bine instruiti si care duc o viata curata si sfanta ca sa imparta ascultare de Dumnezeu.

Se ataseaza omul de pacat si de tradare si se lauda atashat de mintea abisala care lucreaza inoirea pacatului si a tradarii de acolo dinauntru, din sine insusi. Iar atasharea e ca un fel de iubire... de idoli. E chiar atat de greu sa le lepezi pe toate (cele lumesti) pentru Dumnezeul lui Iisus? E chiar atata de greu sa fii drept ca Hristos-Cuvantul?

E chiar atat de greu sa zici a doua oara ”iarta-ma Tata”? Dar a treia oara? Esti constient cat de mult mai ai pana la a cere iertare de 70 de ori cate 7 pe zi?

Lupta duhovbniceasca nu e pentru oricine. Dracii, demonii si duhurile rele nu au putere sa faca rele lui Dumnezeu caci au fost surpati si legati si atunci insista ca porcii si din pisma uneltesc si te gasesc pe tine de fraier sa faca rau prin tine, caci tu reactionand te pripesti si nu te sfiesti indraznind sa faci rau cu putere mare in locul lor.

(Numai sa nu confunzi calea cea stramta si buna cu purcederea erectica din tine, cale iesita nu din semintele de grau contra celor de neghina si nici cu o cale monahala cu bucla egoista si imputita, o bucla interioara care-ti blocheaza swichurile si-ti defecteaza toata functionarea comunicationala a sistemelor pe interior fiind bun de muls si de supt de erecticele sexy ce vin cica sa te scoata din bucala mamoniacala prea egoista si sa-ti faca plozi pe care insa nu ti-i da sa-i afierosesti Domnului ci ii inregimenteaza la religiile lumii ca sa vina sa distruga dreapta Credinta, lasandu-te cu buza umflata pripit si tzepuit bucurandu-te pripit ca cica ai avut o relatie. Si nu cumva tradand sa ramai neschimbabil apoi in starea de dupa tradare avand si o fidelitate maxima la idolul credintei in necredinta respectiva nevrand sa tradezi si vrand sa locuiesti mereu in varianta asta a ta in care ai fost transformat si in care iti place pentru ca iti da asa o placere desfranata si o stare de bine desertificarea persoanei tale cu fata umana insemnata si cu traire comoda, ratata, mediocra, fugind mereu de raspundere si ascunzandu-te sa nu fi pus la greu insa socotindu-te stand asa departe de Hristos un smerit si un om modest care nu cauta sa se laude pe sine, nevazand ca defapt e doar un fricos penibil ce nu poate birui lumea.)

[Moroco]

Se ataseaza omul de pacat si de tradare si se lauda atashat de mintea abisala care lucreaza inoirea pacatului si a tradarii de acolo dinauntru, din sine insusi. Iar atasharea e ca un fel de iubire... de idoli. E chiar atat de greu sa le lepezi pe toate (cele lumesti) pentru Dumnezeul lui Iisus? E chiar atata de greu sa fii drept ca Hristos-Cuvantul?

E chiar atat de greu sa zici a doua oara ”iarta-ma Tata”? Dar a treia oara? Esti constient cat de mult mai ai pana la a cere iertare de 70 de ori cate 7 pe zi?

Lupta duhovbniceasca nu e pentru oricine. Dracii, demonii si duhurile rele nu au putere sa faca rele lui Dumnezeu caci au fost surpati si legati si atunci insista ca porcii si din pisma uneltesc si te gasesc pe tine de fraier sa faca rau prin tine, caci tu reactionand te pripesti si nu te sfiesti indraznind sa faci rau cu putere mare in locul lor.

(Numai sa nu confunzi calea cea stramta si buna cu purcederea erectica din tine, cale iesita nu din semintele de grau contra celor de neghina si nici cu o cale monahala cu bucla egoista si imputita, o bucla interioara care-ti blocheaza swichurile si-ti defecteaza toata functionarea comunicationala a sistemelor pe interior fiind bun de muls si de supt de erecticele sexy ce vin cica sa te scoata din bucala mamoniacala prea egoista si sa-ti faca plozi pe care insa nu ti-i da sa-i afierosesti Domnului ci ii inregimenteaza la religiile lumii ca sa vina sa distruga dreapta Credinta, lasandu-te cu buza umflata pripit si tzepuit bucurandu-te pripit ca cica ai avut o relatie. Si nu cumva tradand sa ramai neschimbabil apoi in starea de dupa tradare avand si o fidelitate maxima la idolul credintei in necredinta respectiva nevrand sa tradezi si vrand sa locuiesti mereu in varianta asta a ta in care ai fost transformat si in care iti place pentru ca iti da asa o placere desfranata si o stare de bine desertificarea persoanei tale cu fata umana insemnata si cu traire comoda, ratata, mediocra, fugind mereu de raspundere si ascunzandu-te sa nu fi pus la greu insa socotindu-te stand asa departe de Hristos un smerit si un om modest care nu cauta sa se laude pe sine, nevazand ca defapt e doar un fricos penibil ce nu poate birui lumea.)

E mare nevoie de smerenie, de inima blanda si de lacrimi la rugaciune, mai ales la alea din timpul postului. Nu se poate asta decat daca urmezi invatzatura.

[Moroco]

Avem multe pacate si ar trebui sa alegem zi de zi si ceas de ceas sa urmam pe Domnul nostru Iisus CHristos Cuvantul nicidecum pacatul improspatat care ar vrea sa te mantuie ca sa te crezi mantuit asa cum te simti deobicei autoindreptatindu-te cu grozavie in prea marea incredere pupilita dovedindu-te de crestin pierdut prin faptul ca nu mai cauti mantuirea ci alegi mereu pacatul sustinand ca nu ai incontro, ca nu ai de ales.

Cine oare e omul (zeul) prea insemnat din tine care se simte jignit cand este mustrat sau certat mintind ca i s-a facut si i se face rau maxim, reamintindu-si mereu ca i s-o facut rau pentru autoindreptatire? Idoleul, idolul razbunator cu rautate avand cele mai grozave orgolii prostesti ale trufiei aparatoare de puieus care iti cere sa trufesti tot mai mult, mai mare si mai tare ca sa te mandresti in unitate cu socoteala exclusivista de om cu purcederea pacatului pulumii din acest club select, lauata de fraieri si de puiidepui ca fiind dovada imputziferica concentrat-incruntata de ”cretinta” si ”smintenie”! Doar cu rugaciune si post iese afara! Alege sa urmezi Adevarul si El te va carmui si te va elibera ca la vreme de indoiala si ispita sa nu mai alegi pacatul sau lenea necredintei lui.