Despre spovedanie si pocainta

[danut.g]

Doamne ajuta

Are vreun rost spovedania fara pocainta? Cum as putea sa dau nastere pocaintei in sufletul meu arid? Am impresia ca sunt intr-un cerc vicios: fara pocainta nu te poti spovedi,iar fara spovedanie nu te poti mantui. Au trecut 2 ani de cand am fost ultima oara la spovedit si i-am spus duhovnicului ca nu intrunesc criteriile marturisirii.

De mult ajutor pentru înmuierea sufletului este postul. Ţinut cum trebuie, adică să te înfometezi un pic, dar şi să te linişteşti, să rupi măcar o vreme în fiecare zi contactul cu agitaţia lumii şi să te rogi. Toate aceste lucrări pot aduce gânduri de pocăinţă, pot scoate la iveală păcate de care nu suntem conştienţi, ne ajută să ne smerim.

[Mihailc]

În prealabil postat de danut.g

Doamne ajuta

Are vreun rost spovedania fara pocainta? Cum as putea sa dau nastere pocaintei in sufletul meu arid? Am impresia ca sunt intr-un cerc vicios: fara pocainta nu te poti spovedi,iar fara spovedanie nu te poti mantui. Au trecut 2 ani de cand am fost ultima oara la spovedit si i-am spus duhovnicului ca nu intrunesc criteriile marturisirii.

În niciun caz să nu-ți induci o stare de ”pocăință” prin autosugestie. Primul pas e să te să spovedești pur și simplu, mărturind inclusiv această stare de ariditate sufletească. E o luptă îndelungată ieșirea din nesimțirea duhovnicească (aici nesimțire nu are deloc sens jignitor, ci este incapacitatea de a simți), nu te aștepta la rezultate spectaculoase într-un termen scurt.
De îndată ce apare necesitatea mărturisirii, draci fac horă în jurul tău ca să te împiedice să pui început bun. Gândurile care vin de la aceștia au întotdeauna ”nu” în față, deci ignoră tot ce-ți trece prin cap și are cam următoarele forme: ”nu am”, ”nu pot”, ”nu azi”, ”nu acum”, ”nu are rost” etc. Dacă reușești să ocolești aceste idei-capcană și ajungi la duhovnic ai făcut un pas mare.

[danut.g]

Deci ar trebui sa ma spovedesc chiar daca nu am pocainta in suflet nu? Adica e la fel ca in vorba aia "pofta vine mancand"?

[Mihailc]

În prealabil postat de danut.g

Deci ar trebui sa ma spovedesc chiar daca nu am pocainta in suflet nu? Adica e la fel ca in vorba aia "pofta vine mancand"?

E nițeluș nepotrivită zicala ta în contextul de față, dar așa e! Adevărata pocăință se dobândește greu fiindcă e și ea un dar de la Dumnezeu, ca toate celelalte. Spovedania însăși e un act de smerenie care deja conține germenii pocăinței, partea noastră e statornicia în lucrarea bună și folositoare.

[glykys]

În prealabil postat de danut.g

Deci ar trebui sa ma spovedesc chiar daca nu am pocainta in suflet nu? Adica e la fel ca in vorba aia "pofta vine mancand"?

Du-te la spovedanie si nu mai amana!Pe langa celelalte, spui si asta, ca simti ca nu ai pocainta si ca amani spovedania din cauza asta.
Si roaga-te si tu: Doamne, da-mi pocainta!
ca nu pica asa din cer, daca tu doar stai si astepti.

[Marius22]

În prealabil postat de danut.g

Are vreun rost spovedania fara pocainta? Cum as putea sa dau nastere pocaintei in sufletul meu arid? Am impresia ca sunt intr-un cerc vicios: fara pocainta nu te poti spovedi,iar fara spovedanie nu te poti mantui. Au trecut 2 ani de cand am fost ultima oara la spovedit si i-am spus duhovnicului ca nu intrunesc criteriile marturisirii.

Ce sanse existau ca talharul de pe cruce sa se pocaiasca daca Hristos nu s-ar fi aflat atunci langa el? Pornise el spre cruce cu gandul pocaintei? Ma cam indoiesc.

Asa este si in privinta "crucii spovedaniei". Chiar de nu pornim catre duhovnic cu gand de pocainta, aceasta se va putea naste intru noi pe masura ce vom fi constienti de prezenta lui Hristos, a Fiului lui Dumnezeu, care nu numai ca Se afla rastignit impreuna cu noi, dar care patimeste toate acestea pentru noi. Caci nu iudeii L-au rastignit pe Hristos, ci patimile noastre, ale mele, ale tale, ale intregului neam omenesc. Iar El, in spovedanie, este dispus sa ierte tot. Rosteste aceleasi cuvinte: "Doamne nu le socoti lor pacatul acesta!", ca mai apoi sa spuna: "Astazi vei fi cu Mine in Rai". El nu se razgandeste. Noi, plecand de acolo, ne intoarcem la pacat. Ii refuzam aceasta "oferta" de nerefuzat.

De aceea, nu trebuie sa credem ca avem nevoie de pocainta doar in scaunul Spovedaniei, pentru ca plecand de acolo sa ne comportam in lume, din nou, ca niste fii ai pierzarii. Din contra, odata aflata pocainta aici, ar trebui sa o purtam cu noi zi de zi, clipa de clipa. Dar, abia de aici inainte incepe lupta...

[Ekaterina]

"Sarguieste-te, deci, ca sa te pocaiesti si te vei mantui. Gata este Dumnezeu spre mila si spre vindecare, grabnic spre ajutor, osardnic spre izbavire, celor ce cer le da si celor ce bat le deschide, celui ce se roaga ii da iertare, tinde daruri celui ce-i trebuie si nu le cruta pentru acela ce cauta, nu respinge pe cei cazuti, ci spre mantuire ii trage. Daruieste dezlegare celor ce cer, cearta pe cei ce nu asculta.

Poticnitu-te-ai, desteapta-te; ai cazut, scoala-te; roaga-te si cere; cazi, nazuieste, cauta pe Cel ce voieste sa te mantuiasca, trezeste-te, ca sa nu cazi iarasi, iar de vei si cadea, sa te scoli din nou. Doborat fiind, indrepteaza-te, iar de ai gresit, intoarce-te. Iar dupa ce te-ai vindecat, poarta-te sanatos totdeauna, si daca te-ai mantuit, fereste-te de boala de care ai fost biruit, ca sa nu te arda focul pe care abia l-ai stins.

Sa nu cazi in spurcaciunea din care te-ai ridicat. Sa nu te asemeni porcilor, care se bucura de spurcaciune. Sa nu te asemeni cainilor, care isi mananca murdariile. Ca nimeni, punandu-si mainile pe plug si cautand inapoi, nu va fi indreptat in Imparatia cerurilor. Nimeni, dupa ce se spala si iarasi alearga la spurcaciune, nu se face curat".
Sfantul Efrem Sirul

[Ekaterina]

În prealabil postat de danut.g

Doamne ajuta

Are vreun rost spovedania fara pocainta? Cum as putea sa dau nastere pocaintei in sufletul meu arid? Am impresia ca sunt intr-un cerc vicios: fara pocainta nu te poti spovedi,iar fara spovedanie nu te poti mantui. Au trecut 2 ani de cand am fost ultima oara la spovedit si i-am spus duhovnicului ca nu intrunesc criteriile marturisirii.

Am citit la Sfantul Ioan Maximovici un cuvant lamuritor despre pocainta:

"Cuvantul grecesc pentru pocainta este metanoia. In sens literal acesta inseamna schimbarea mintii, a modului de a cugeta. Cu alte cuvinte, pocainta este schimbarea atitudinii, a modului de a gandi, schimbarea omului launtric sau pocainta este revizuirea parerilor omului, este schimbarea vietii lui.

Cum poate sa aiba ea loc? La fel cum se intampla atunci cand un om ajunge intr-o camera intunecata, care deodata este luminata de razele soarelui: cat timp a privit camera in intuneric, i se parea intr-un anume fel: multe din cele aflate acolo nu le vedea, si nici nu presupunea ca se afla acolo. Multe lucruri si le inchipuia cu totul altfel de cum erau de fapt. Trebuia sa se miste cu grija, intrucat nu stia unde se afla obstacolele. Dar iata, camera se lumineaza, el vede totul limpede si se misca liber.

Acelasi lucru se petrece si in viata duhovniceasca. Cand suntem cufundati in pacate iar mintea noastra este ocupata numai de grijile lumesti, nu luam aminte la starea sufletului nostru. Suntem nepasatori la starea noastra launtrica si mergem neincetat pe o cale gresita, fara sa ne dam seama de asta".