Alternativa pentru copiii nostri: scoala acasa

[Corinusha]

Intrebarea lui AlinB poate ramane in picioare chiar si cand anturajul doar POATE strica...
Cel putin eu asa imi dau seama...

[sophia]

În prealabil postat de AlinB

Si oare cum ajunge copilul bun (ca educatie) intr-un anturaj rau?

Este simplu. Peste tot sunt fel si fel de copii, de familii. La scoala, in bloc/pe strada, la sport.
Copiii buni cumva sunt mai vulnerabili si sunt mai usor de convins, dar si mai fricosi.
Copiii rai care sa preia copii buni sunt destui. Invers este mai greu.

Educatia nu este asa usor de facut. Trebuie sa fie potrivita fiecarui copil in parte.
Nu este suficient sa inveti pe cineva ce este binele absolut, ci mai ales ce este raul si cum se poate feri de el si ce este bine si rau pentru el individual.

Uite un exemplu de problema la scoala:
Candva o profesoara (in liceu deja), deranjata de unele colege galagioase, a hotarat sa faca niste mutari. Si au pus pe fetele galagioase in banca langa cele mai tacute/cuminti, in ideea ca asa se vor calma spiritele. Noi trebuia cumva sa le potolim pe ele.
Rezultatul: nu noi le-am potolit pe ele, ci ele ne-au antrenat pe noi la glume si neatentie. Nu stiu sa explic de ce. Si noi am fost cele mustruluite.

Nu stiu, eram in clasa tot felul de copii. Nu intotdeauna copii buni si premianti erau cei cautati, ci mai degraba copiii deschisi social, copii cu spirit de echipa. Cu care sa poti lega prietenii si afara scolii, sa ai interese comune, sa te ajuti (dat/luat lectiile la caz de boala), etc.
Si fiecare copil trebuie sa stie si sa hotarasca pentru el ce nu e bine de facut si unde nu trebuie sa se duca etc.
In viata ai de a face mai tarziu cu tot felul de oameni si situatii si nu stii cum sa procedezi. Si izolatul nu este intotdeauna ceva pozitiv. Se cauta spiritul de echipa.

[Corinusha]

De asta as alege eu scoala publica, de stat. ca scoala acasa, as face un program gen after school cu copiii mei, un numar de ore in care sa discutam ce au facut la scoala, sa ii explic unde are lacune (bine inteles, la materiile care le stapanesc, sau cel putin cat inteleg eu din manual), sa faca temele si sa invete.
Dar nu i-as scoate copilului meu scoala privata in detrimentul scolii acasa, pentru ca asa copilul nu va putea nicidecum sa vada raul ca sa se poata feri de el, nu invata sa socializeze cum trebuie, nu invata sa se descurce singur in diferite situatii. E ca si cum l-as tine intr-un balon de cristal, si cand se sparge balonul si se trezeste in lumea reala il "mananca" "lupii". Efectiv se pierde, nu se poate descurca si asta ar fi exclusiv din vina mea.
In clasele 1-8 am fost si eu extra protejata de ai mei, in sensul ca daca aveam vreo cerata cu cineva din prieteni sau dac aveam orice alta problema, mi le rezolvau ei, si cand am mai crescut mi-a fost foarte greu sa INVAT sa ma descurc singura, desi eram intr-o pozitie in care in mod normal ar fi trebuit sa ma descurc singura.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de sophia

Si de ce ti se pare rea aceasta cerinta? Ca parintii trebuie sa aibe o anumita pregatire ca sa poata sa faca scoala acasa? Dar nu este normal?

Pentru că prea puțini părinți care optează pentru ȘA au licență de Sociologie, Litere sau ce-or vi vrînd cei ce au propus legea asta. Iar părinții nu prea au cum să se apuce de eventual a doua facultate, fie și la FF, în paralel cu serviciul și înainte de a împlini copilul 6-7 ani.

Pe ce baza demonstrezi tu ca ii oferi o alternativa buna copilului acasa, daca nu ai habar de niste lucruri? Si trebuie sa te pui mereu la punct cu cerintele de la scoala. Copilul va fi testat la scoala totusi...
Nu cumva ai si tu aceleasi cerinte de la profesori?

Demonstrația se face în timp, cînd comisia verifică elevul periodic. Să vină Protecția Copilului și să-i dea teste.

Nu există profesori perfecți, la nici o școală. Mulți au lacune, nu au harul de a preda, nu au răbdare, poate sînt chiar foarte violenți (am avut eu unul din ăsta la istorie în liceu), deci dezavantaje sînt oriunde.

Te gandesti totusi cam ce poate invata acasa un copil de la un parinte cu cateva clase de scoala?
Pai parintii trebuie sa fie perfecti (ca si profesorii de altfel) la gramatica si ortografie, la matematica, si mai apoi sa aibe si o vasta cultura generala.

Si tu stii ca profesorii si educatorii mai au o materie obligatorie? Se cheama pedagogie. Si parintii ar trebui s-o faca, pentru a sti cum sa predea si cum sa procedeze cu copilul. Multi stiu imens de mult, dar nu stiu sa predea, sa invete pe altii. Stii cat este de important asta? Cam 75-80% din predare este pedaogia, modul de predare si purtare si abia restul cunostintele. As zice eu.

Uite si alt exemplu: un meditator. Ai vazut tu vreunul care sa se bage la mai multe materii? Eu nu. Ori limba romana, ori mate, ori o limba straina. Exclusiv. Specializat pe ce stie el cel mai bine.

Inainte vreme (nu mai stiu cum este acum), era o problema mare la scoli. Profesorii (din cursul primar mai ales) pentru a avea catedra completa, trebuiau sa predea pe langa materia lor studiata si sport, muzica, desen, lucru manual. Si daca unul nu este mobil, sau este afon, sau nu are talente la astea...Erau inebuniti profesorii.

Pe urma uite inca o problema: se pare, cel putin tocmai constat aici, pe acest fir, ca exista totusi mai multe motive pentru SA.

Lore de ex. doreste sa evite un anumit anturaj, sa izoleze copiii ei de ceilalti din scoala.
Tu doresti o mai buna pregatire.
Altii doresc SA din motive medicale (exista copii care nu pot merge la scoala si din cate vad scolile pentru nevoi speciale se cam distrug, pentru ca se merge acum pe ideea ca toti copiii trebuie sa invete impreuna, chit ca nu toti pot din motive medicale).

Chiar și la mine la facultate a fost un curs opțional de pedagogie la care nu am participat însă. Dacă merg și-l fac undeva cu 9 la examen rezultă că sînt un bun profesor?

Si legat de revolta ta, atunci am si eu una.
Tu stii ce cerinte se cer ca sa ingrijesti copii (baby-sitting)? Sau la adoptie?

Uite că am aflat din surse sigure că mai nou, de cîteva luni încoace, e mult mai simplu să adopți. Nu mai durează vreo 2 ani, ci vreo 3 luni procesul. Deci curaj, dacă ai vreo intenție bună.

Deci noi, cei care nu avem copii trebuie sa facem cursuri si scoli pana la loc comanda si stam cu sabia deasupra capului. Si pretentii de la parinti.
Parintii nu au nevoie de nimic. Doar pentru ca au copii. Doar pentru asta.
Au voie sa fie oricum si sa faca orice cu copiii lor.
Dar cu ce suntem noi mai putin buni?
Daca este sa comparam nativul - pai nativ si instinct o fi si la voi, dar si la noi (chiar daca noi nu putem sa nastem).
Care este totusi diferenta intre noi? De ce este aceasta discriminare?

La o adica hai sa discutam si concret, cam ce materii poate preda un parinte acasa si ce pregatire i-ar trebui.
Uite incep eu prin a pune o lista cu materii care se fac in clasele primare (1-8).

- Limba Romana/Citit, scris, lectura, gramatica, analiza literara)
- Limba materna (unde este alta)
- Matematica (complet)
- Geografie (de toate felurile)
- Istorie (toate perioadele)
- Limbi straine
- Muzica (note, solfegii, istoria muzicii etc.)
- Desen
- Lucru manual (de multe feluri, pentru baieti si fete)
- (Gospodarie)
- Stiinte sociale
- Chimie
- Fizica
- Biologie (zoologie, anatomie, botanica, ecologie)
- Sport
- Religie

Lipseste ceva? In afara de religie, eu cam asta am invatat in scoala primara (cl. 1-8).
Acum hai sa vedem fiecare la ce materii se pricepe si la ce nu.
Si atentie la un lucru: fiecare generatie invata la scoala in alt fel, in sensul ca se preda altfel, poate si altceva
in fiecare clasa. S-au facut teste si s-a ajuns la concluzia ca parintii nu mai au habar de ceea ce fac la scoal
copiii. Ei au invatat altfel, cu totul altfel. Au si probleme la a ajuta copiii la lectii.

Să ne fie clar, nu toți părinții pot să facă ȘA, chiar dacă vor. E o realitate simplă.

- Limba Romana/Citit, scris, lectura, gramatica, analiza literara)

Dacă părintele care stă acasă nu scrie frumos, atunci e limpede că nu-l poate învăța pe copil să scrie. Și dacă nu are multă răbdare, dacă nu urmează o programă bine gîndită etc.

Apoi, Româna pentru mine ar trebui să însemne citirea cît mai multor cărți de referință din literatura universală împreună cu comentariul de la început și de la sfîrșit. Studiu adaptat pe vîrste și inspirat poate din bibliografia de la școală.

- Limba materna (unde este alta)

Și mai mult de lucru...

- Matematica (complet)

N-ar fi o problemă. Depinde însă cît de inteligent e elevul, dar în general dacă părintele se pricepe la mate, și copilul are ceva înclinații... Însă mai contează și pretențiile, dacă vrei să predai la nivel de olimpiadă atunci treburile se complică!

- Geografie (de toate felurile)
- Istorie (toate perioadele)
- Biologie (zoologie, anatomie, botanica, ecologie)

Astea se învață după manual, părintele își amintește sau chiar învață împreună cu micul student.

- Limbi straine

Cu părinții și apoi cu un meditator pentru aprofundare sau la centre care predau limbi străină (Centrele Culturale din marile orașe).

- Muzica (note, solfegii, istoria muzicii etc.)

Audiții, de încercat cîteva instrumente și vocea, chiar și istoria. Dacă nu dă dovadă de talent sau dacă nu are ureche muzicală n-o să-l chinuie nimeni să învețe pianul.

- Desen

Dacă are talent, sînt cercuri de desen sau cu un părinte dacă are și el înclinații.

- Lucru manual (de multe feluri, pentru baieti si fete)

Abia aștept să ajung la faza asta!

- (Gospodarie)

Îmi place să spun că-i voi învăța să facă 7 feluri de mîncare pînă într-a-ntîia. Și să știe să dea cu mătura șamd.

- Stiinte sociale

Ce-s astea? N-am făcut așa ceva.

- Chimie

Urît [mirositor] obiect. La care în viața mea nu am făcut practică în școală.

- Fizica

Ăsta e mai drăguț, dar destul de dificil.

- Sport

Unul din cele mai importante obiecte pe care nu-i voie să-l ignorăm.

- Religie

Nici religie nu am făcut la școală. Dar religie înseamnă a aduce la cunoștință copilului că există mai multe religii, nu una singură. Ca să nu descopere singurel mai pe urmă.

[sophia]

Pt. Florin (dar si pentru altii):

1. Chiar sunt curioasa ce fel de studii prevede legea sa aibe parintii pentru a face SA.

2. Si la mine (in vremea mea) se facea curs optional de pedagogie. Nu stiu astazi cum mai este. Mi se spusese ca fara el nu poti preda. Eu nu l-am facut, ca n-am vrut sa lucrez in invatamant.
Si ti-am spus - da, esti mai bun profesor, pentru ca mai ales la copii conteaza mult sa stii sa predai si sa-i faci sa le placa materia (ta).
Am avut tot soiul de profesori si pot diferentia...

3. La materiile astea de indemanare fizica si talent (acum mi-am amintit termenul - dexteritate): sport, desen, muzica, lucru manual, se pun note la scoala. Asta este problema. Nu stiu acum mai este. Puteai ramane si corijent la ele.

Nu stiu exact la ce materii ar fi examinat copilul la scoala si in ce mod.

Eu n-as putea sa le predau unui copil. As putea sa-l invat in schimb alte lucruri interesante si care nu se fac in scoala: istoria muzicii si a artelor, sa-i invat sa mearga si sa asculte/inteleaga un concert, o opera, sa mearga la un muzeu.
Aici am eu probleme cu scoala. Asa cum am invatat eu a fost oribil.
Eu am avut frica de orele de sport de la scoala: aparatele alea peste care trebuia sa sarim, sau sa ne cataram, anumite exercitii. Dar mi-ar fi placut sa facem sport organizat: volei, badminton, etc. dansuri.

Am avut un profesor foarte bun la muzica la un moment dat, care ne-a invatat exact ceea ce spun eu: istoria muzicii, cum este alcatuita orchestra, instrumentele, cum sa ascultam si intelegem o opera, un concert.
Foarte util pentru toti. Cu notele si solfegiatul este o problema. Acum, la strana imi foloseste si asta, dar tot nu reusesc. Tot urechea este de baza.

Cu desenul si lucrul manual la fel. Nu toti pot.

Ah, poti sa testezi copilul si sa-i vezi talentele si apoi sa-l dai la ceva sa aprofundeze: un instrument, o scoala de arte plastice, un sport.
Asa a facut si mama mea cu mine si mi-a aflat rapid talentul. Chit ca atunci, copil fiind, a mai fost o problema. Nu aveam rabdare, iar acum ca adult regret anumite lucruri de atunci: ca n-am invatat sa cant la pian de ex.
Anumite lucruri se pot dezvolta si pe parcurs, mai tarziu. Unii se apuca foarte tarziu de pictura, sau muzica.

Stiinte sociale? Tu n-ai facut in scoala? Se facea educatie cetateneasca (nu mai stiu ce invatam la ea), economie politica.

Da, si eu zic la fel: sa invete copii despre diversele religii si istoria lor.

Si in final: asa cum mai spunea cineva mai sus. Una este sa predai ceva unui copil, ca materie de scoala si alta sa-l ajuti la lectii, sau sa-l inveti tu ceva suplimentar, sa-i construiesti o cultura generala.

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Este simplu. Peste tot sunt fel si fel de copii, de familii. La scoala, in bloc/pe strada, la sport.
Copiii buni cumva sunt mai vulnerabili si sunt mai usor de convins, dar si mai fricosi.

Tu intelegi prin copil bun un fel de soi bleg, fricos, care n-ar face rau din fire si din frica, in plus si influentabil.

Eu inteleg prin copil bun unul care a primit o educatie buna, stie ce e bine si ce e rau si mai ales stie de ce binele e bine si de ce raul e rau.

Candva o profesoara (in liceu deja), deranjata de unele colege galagioase, a hotarat sa faca niste mutari. Si au pus pe fetele galagioase in banca langa cele mai tacute/cuminti, in ideea ca asa se vor calma spiritele. Noi trebuia cumva sa le potolim pe ele.
Rezultatul: nu noi le-am potolit pe ele, ci ele ne-au antrenat pe noi la glume si neatentie. Nu stiu sa explic de ce. Si noi am fost cele mustruluite.

Simplu, pentru ca nu erati cuminti cum s-a inselat profesoara, erati doar blegi si fricoase.
In momentul in care v-a aratat cineva cu tupeu ca poate sa faca rau fara sa suporte consecinte (decat mutatul dintr-o banca in alta), ati facut si voi la fel, neavand de fapt un set de principii diferit.

Nu stiu, eram in clasa tot felul de copii. Nu intotdeauna copii buni si premianti erau cei cautati, ci mai degraba copiii deschisi social, copii cu spirit de echipa.

Degeaba erau buni si premianti daca erau handicapati social.
DIn pacate sunt parinti care incercand sa scoata premianti, ii distrug pe partea cealalta, a socializarii.

In cazul "scolii acasa" se intampla un lucru asemanator, de data asta in numele educatiei.

Si fiecare copil trebuie sa stie si sa hotarasca pentru el ce nu e bine de facut si unde nu trebuie sa se duca etc.
In viata ai de a face mai tarziu cu tot felul de oameni si situatii si nu stii cum sa procedezi. Si izolatul nu este intotdeauna ceva pozitiv. Se cauta spiritul de echipa.

Exact.

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Să ne fie clar, nu toți părinții pot să facă ȘA, chiar dacă vor. E o realitate simplă.

Dupa lista care ai enuntat-o, legea este inca blanda, realitatea e mult mai restrictiva vizavi de cine poate si cine nu poate efectiv sa predea scoala acasa la un nivel macar din invatamantul public.

Si inca ceva, cred ca nu e corect sa se compare SA din .ro cu cea din SUA sau chiar Europa.
Faceti o comparatie de programa si o sa vedeti de ce.

Eu am observat asta de acum vreo 20 ani cand am pus mana pe niste manuale de gimnaziu din Franta.
Erau de rasul curcilor, parca erau cele pentru scoala primara de la noi.

[AlinB]

În prealabil postat de stefan florin

citeste cu ATENTIE ceea ce am scris anterior. Am spus ca anturajul POATE strica tot ceea ce au contruit parintii in educatia copilului. Nu am spus ca intotdeauna strica. Samanta cade de multe ori si pe pamant bun si roditor, nu numai pe asfalt sau intre maracini

Poate daca educatia este pracara/incompleta, daca parintii au facut abuz de autoritate si au dat dovada de lipsa de corectitudine in educatie, chestii din astea.

[sophia]

AlinB
La prima parte a mesajului tau cred ca avem o problema de definitie. In sesnul car trebui sa definim ce inseamna copil bun. Poate si profesor bun.
Cred ca exista mai multe acceptiuni.
Si poate ca difera de la generatie la generatie.
Pe vremea mea copil bun insemna asa: sa aibe maniere, sa fie cuminte (linistit), respectuos, sa fie atent la ore, sa invete bine, sa asculte parintii si profesorii, sa nu se bata, sa nu faca prostii (la noi nu era problema cu alcoolul, fumatul, sau drogurile, sau poate rar mai lua unul o tigara de curiozitate). La fete era la noi problema, cu mersul cu baietii. Mai insemna ce preocupari, ce limbaj are copilul.
In plus: sa fie modest si pasnic.
Pentru tine asta inseamna automat bleg, fricos.
Tupeu? Asta nu este un element pozitiv.
Da, in ziua de azi este nevoie de el.
In general s-au mai schimbat principiile. Ceea ce am invatat noi atunci se pare ca nu mai este valabil, ba dimpotriva face rau, ca nu te mai descurci in viata.

Un profesor bun:

Pentru unii - unul care sa fie bland si sa dea note bune, "de gasca"
Pentru altii - unul care sa predea bine, sa fie destul de exigent si sa te faca sa-ti placa materia lui, sa inveti de placere
Pentru altii - unul sever, la care sa inveti de frica, sa stie multe si sa instruiasca elevul smirna

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

AlinB
La prima parte a mesajului tau cred ca avem o problema de definitie. In sesnul car trebui sa definim ce inseamna copil bun. Poate si profesor bun.

În prealabil postat de AlinB

Tu intelegi prin copil bun un fel de soi bleg, fricos, care n-ar face rau din fire si din frica, in plus si influentabil.
Eu inteleg prin copil bun unul care a primit o educatie buna, stie ce e bine si ce e rau si mai ales stie de ce binele e bine si de ce raul e rau.
.

Si poate ca difera de la generatie la generatie.

Depinde cine stabileste reperele.
Reperele crestine nu difera de la generatie la generatie.

Pe vremea mea copil bun insemna asa: sa aibe maniere, sa fie cuminte (linistit), respectuos, sa fie atent la ore, sa invete bine, sa asculte parintii si profesorii, sa nu se bata, sa nu faca prostii (la noi nu era problema cu alcoolul, fumatul, sau drogurile, sau poate rar mai lua unul o tigara de curiozitate). La fete era la noi problema, cu mersul cu baietii. Mai insemna ce preocupari, ce limbaj are copilul.
In plus: sa fie modest si pasnic.
Pentru tine asta inseamna automat bleg, fricos.

Unde am scris eu "automat"?

Nu conteaza ce face bine cat conteaza DE CE face asta.
Daca o face din frica/timiditate s-ar putea sa vina un moment cand va depasi frica/timiditatea.