Bunicul Solomon

@
Bunicul Solomon

Bunicul Solomon stă în prispa lui şi se desfată cu mămăliguţă rece şi brînză iute. Pe masă mai vezi o ceapă cît tote zilele pe care bunicul Solomon o sfărămase cu pumnul lui mare şi ciolănos. Nicolina, Iaşi. Anii '40. Bunicul oftează cu mare încăntare la fiecare îmbucătură şi dă mulţumiri Domnului pt. hrana lui regească. În colbul curţii se joacă nepotul lui, un copilaş blond şi bucălat de vreun an - un an şi jumătate. "Iar o să-mi facă un perdaf Hana (fiică-sa) că-l las să se murdărească", gîndeşte bătrînul, "dar nu-mi pasă. Puţin colb nu a stricat încă nimănui". "Frumuşel nepotul ăsta al meu, primul "bărbat" după cinci fiice. Păcat că nu am şi eu un fiu. Cine va spune Kadiş (pomenirea morţilor) după mine. Poate nepotul ăsta." Şi nepotul cu ale lui. Descoperă în colbul curţii minunile lumii. A găsit o rîmă şi se tîrîşte după ea. Rîma dispare într-o crăpătură şi copilul dezamăgit îşî ridică ochii spre bunic. Are copilul ăsta nişte ochi de culoare albastru-violet, "o risipă", spun mătuşile lui, cu mîndrie prost ascunsă.
"Un băiat să fie cu puţin mai frumos ca dracul. Ochi ca ăştia trebue unei fete".
Deodată mare zarvă. Ţipete, lovituri, uşi trîntite.
"Toţi jidanii să iasă afară. Control la steaua galbină".
Bunicul Solomon intră repejor în cocioaba lui şi ia de pe un raft două stele. Îşi prinde la repezeală una din ele pe rever, a doua o prinde de cămăşuţa pruncului. La poartă îl vede pe jandarmul satului şi lîngă el pe un jandarm mai tănăr, care după privirea lui tîmpă pare că e chiar fiul primului.
"O, dar tănărul e Costică. Mă cunoaşte. O să fie bine", gîndeşte bătrînul. Costică o curtase în trecut pe fiică-sa, Hana. Dar Costică e creştin, Hana - evreică. Hana l-ar fi vrut, dar Bunicul Solomon numai că a izbit masa aia mare de stejar cu pumnul lui şi tot romanul a luat sfîrşit. Se opreşte jandarmul în faţa Bunicului Solomon şi spune cu glas duios:
"De ce, măi ovreiule, ţi-ai pus steaua în dreapta? Au nu ştii mata că ordenul este să-l pui pe partea stîngă?"
Şi continuă, de data asta ţipînd. Are jandarmul asta un glas piţigăiat de scripcă plesnită.
"Pedeapsă. Trezeci de flotări sau îţi smulg barba."
Bunicul are mare dragoste pt. barba asta a lui. Nu că ar fi frumoasă, dar e al lui.
"Poate că barba mea nu e în pericol de data asta", gindeşte bătrînul. Jandarmul nu ştie că bunicul e un fel de campion la flotări. Nu degeba trage el cotiuga cu butoiul de apă din Nicolina pe dealul Palatului spre centru, acolo sunt muşterii cei graşi. E uscăţiv bătrînul, dar lat în umeri şi muşchiulos. Începe bunicul flotările lui şi le termină cît ai clipi din ochi. "Aha, ai scăpat de data asta, dar fără pedeapsă de loc, nu merge."
Şi zdup îi lipeşte bunicului o balegă proaspătă de cal în figură. Bunicul îşi scoate ochelarii şi priveşte în pămînt.
"Hei jid. Priveşte-mă în faţă, laşule. Laş ca toţi cei din tagma ta."
Îşi ridică bunicul ochii lui mari şi negri şi îi înfinge în cei ai jandarmului. Jandarmul se face alb ca varul şi bolboreseşte:
"Steaua...Orden..Să nu mai faci.." Se dă doi paşi inapoi, se clatină şi deodată se întoarce pe călcîie şi pleacă mai mult în fugă..

Bunicul Solomon e chiar bunicul meu. Îi seamăn. Robust, înalt şi urît. Numai la ochi nu seamăn cu el. Nici barbă nu am şi nici habotnic nu sunt. Dumnezeu nu ne-a vrut cînd aveam mare nevoie de El. Ne-a sacrificat, ca pe fi-Su. Kadiş după bunicul spun, dar acasă, nu la sinagogă.

[glykys]

Chiar e bunicul tau? Tot respectul pentru verticalitate. Mi-a placut povestioara.

În prealabil postat de glykys

Chiar e bunicul tau? Tot respectul pentru verticalitate. Mi-a placut povestioara.

Da. Si chiar Solomon se numea.

Mi-a fost teama ca acest:
"Dumnezeu nu ne-a vrut cînd aveam mare nevoie de El. Ne-a sacrificat, ca pe fi-Su. Kadiş după bunicul spun, dar acasă, nu la sinagogă."
ar putea genera intrebari neplacute.Bunicul [Saba, in ebraica] Solomon era un mare Talmud-ist si cunostea ebraica Bibliei, desi indeletnicirea lui era aceea a unui om simplu.
El tot incerca sa "bage" in mine intelepciune, insa l-am inteles abia cind nu mai era.
Aveam in Iasul acela cizmari, croitori, crizmari, etc. [evrei], insa si ei erau Talmudisti si veneau si crestini la polemicele lor religioase si era o atmosfera de Rai. Ei, evreii, nu prea vorbeau bine limba romana si erau crestini care incepusera "s-o dea" pe Yedish si ebraica..