Crestinismul Aplicat in Practica

CUM SA PETRECEM DE ANUL NOU? – Ne invata lamurit Sfantul Ioan Gura de Aur

Postat de admin pe 31 Dec 2008 la 07:00 am | Categorii: Hrana duhului - cuvinte tari, texte esentiale, Nevoia de discernamant, Sfantul Ioan Gura de Aur Print

[COLOR=#800000] “Stăpâne Doamne, Dumezeul nostru, Izvorul vieţii şi al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Care ai pus vremile şi anii întru a Ta stăpânire şi îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească şi întru tot bună, mulţumim Ţie pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră, în toată vremea trecută a vieţii noastre şi Te rugăm, întru tot îndurare, Doamne: binecuvintează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta.“[/COLOR]

Reluam acest cuvant deosebit al Sfantului Ioan Gura de Aur despre cum se cuvine sa intampinam noul an, cules de pe site-ul dedicat sfantului, www.ioanguradeaur.ro:
“[COLOR=#FF0000]Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării.[/COLOR] Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă. Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.
[COLOR=#000080]Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare[/COLOR]. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8). [COLOR=#000080]Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi să ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte. Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?[/COLOR]
[COLOR=#FF0000]Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe“.[/COLOR] Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede“ (Psalmul 77, 37).
Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. [COLOR=#000080]Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună. Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată.[/COLOR] Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc. Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus. Toate acestea sunt proprietatea Domnului. [COLOR=#000080]Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el.[/COLOR]
[COLOR=#FF0000]A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebunie copilărească. Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului. De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească,[/COLOR] căci „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Această lumină îţi va face mare câştig. [COLOR=#FF0000]Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii. Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi” [/COLOR](I Corinteni 10, 31).
[COLOR=#000080]Tu întrebi: „Cum poate cineva să mănânce şi să bea intru slava lui Dumnezeu“. Cheamă un sărac, primeşte printr-însul pe Insuşi Hristos la masa ta, şi tu ai mâncat şi ai băut întru slava lui Dumnezeu. D[/COLOR][COLOR=#000080]ar El voieşte ca noi, nu numai să mâncăm spre slava lui Dumnezeu, ci şi toate celelalte să le facem tot aşa[/COLOR]. De exemplu, ieşirea din casă şi rămânerea noastră acasă. Şi una şi alta trebuie să se facă pentru Dumnezeu. Cum însă putem să le facem pe amândouă pentru Dumnezeu? Iată cum. Când tu ieşi spre a merge la biserică să iei parte la rugăciune şi la învăţătura cea duhovnicească, atunci eşti întru slava lui Dumnezeu. Dar tu poţi să rămâi şi acasă întru slava lui Dumnezeu. Cum şi în ce chip? [COLOR=#FF0000]Când auzi zgomote, vezi neorânduieli şi prăznuiri păcătoase, sau vezi piaţa plină de oameni răi şi obraznici, atunci nu ieşi, nu lua parte la neorânduială, şi astfel tu ai rămas acasă întru slava lui Dumnezeu.[/COLOR]
Iar dacă cineva poate ieşi din casă şi a rămâne în casă întru slava lui Dumnezeu, apoi poate încă a lăuda şi a dojeni întru slava Lui. „Dar – întrebi tu – cum se poate a lăuda sau a dojeni pe cineva întru slava lui Dumnezeu?“. Voi, adeseori, şedeţi la locurile voastre de lucru şi vedeţi trecând oameni răi şi pierduţi, care sunt cu sprâncenele încreţite şi îngâmfaţi, înconjuraţi de slugarnici şi de linguşitori, îmbrăcaţi în haine scumpe, plini de un lux deşert, oameni jefuitori şi lacomi de avere[COLOR=#FF0000]. Deci, dacă tu vei auzi pe cineva zicând: „Iată un om fericit şi vrednic de râvnit“, dojeneşte această vorbă, jeleşte şi tânguieşte.[/COLOR] Aceasta vrea să zică a dojeni întru slava lui Dumnezeu, căci astfel de dojana este pentru cei de faţă o învăţătură de înţelepciune şi de faptă bună, ca ei să nu mai fie aşa de poftitori de cele pământeşti. [COLOR=#FF0000]Zi celui ce a rostit vorba de mai sus: „Pentru ce acest om este fericit? Poate pentru că are un cal frumos, împodobit cu frâu scump şi multe slugi, o haină luxoasă şi în toate zilele petrece în beţie şi în desfătare?“. Tocmai pentru aceea el este nenorocit şi în treapta cea mai înaltă vrednic de jelit.[/COLOR] Eu văd că voi nimic nu puteţi lăuda la el decât numai lucrurile cele dinafară: calul, frâul, haina, care nu fac parte din el. Spuneţi, poate, oare, să fie ceva mai sărăcăcios, decât atunci când calul, frâul, frumuseţea hainei şi mulţimea slugilor se admiră, iar stăpânul trece fără nici o laudă?

Contiuare:
Cine poate să fie mai sărac decât cel care întru sine nu are nimic frumos, ci se împodobeşte numai cu cele străine? Podoaba şi bogăţia noastră cea adevărată, cea proprie, constă nu în slugi, nu în haine şi în cai, ci în fapta cea buna a inimii, in bogatia faptelor bune şi în fericita incredere in Dumnezeu. Iar dacă tu vezi trecând un sărac, un puţin-preţuit şi nebăgat în seamă, care trăieşte foarte greu, dar foarte îmbunătăţit, laudă-l înaintea celor de faţă, iar lauda ta va fi o îndemnare pentru dânşii, o chemare la viaţa cea îmbunătăţită şi dreaptă. Dacă ei zic: „Acesta este ticălos şi nenorocit“, răspunde-le: „Dimpotrivă, el este cel mai fericit, căci el are prieten pe Dumnezeu, soaţă a vieţii, fapta cea bună; el stăpâneşte o comoară netrecătoare, adică o conştiinţă curată. Cum poate să-l vatăme pe el lipsa bogăţiei pământeşti, când el are să moştenească cerul şi bunătăţile cereşti?“. Când tu vei vorbi aşa cu dânşii şi îi vei învăţa aşa, vei primi mare plată pentru laudă şi pentru dojana, căci pe amândouă le faci întru slava lui Dumnezeu.
Noi putem încă să şi pedepsim întru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori ne supărăm pe slugile şi pe supuşii noştri; dar cum putem să-i pedepsim pentru Dumnezeu?[COLOR=#000080] Când vezi că sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legaţi cu tine s-a îmbătat, ori a răpit ceva, umblă la locuri rele, nu se îngrijeşte de sufletul său, jură, minte, ocărăşte-l şi-l pedepseşte, readu-l pe calea cea dreaptă, pune-l în rânduială, şi toate acestea vor fi făcute întru slava lui Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=#000080]Iar dacă vezi că el a greşit împotriva ta, şi în slujba ta a fost leneş, iartă-l şi tu îl vei ierta întru slava lui Dumnezeu. Dar, cu părere de rău, mulţi fac cu totul din contra, atât cu cei cunoscuţi, cât şi cu slugile lor. Când aceştia păcătuiesc împotriva noastră, atunci ne facem judecători aspri şi nemilostivi; dimpotrivă, dacă ei au jignit pe Dumnezeu şi şi-au aruncat sufletele lor în pieire, noi nu pierdem nici o vorbă pentru aceasta.[/COLOR]
Mai departe. Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni.[COLOR=#FF0000] Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu! De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu![/COLOR] Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu? Să nu căutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitaţi la masă şi care ne părtinesc în lucrurile cele pământeşti, ci[COLOR=#FF0000] să ni-i câştigăm pe acei prieteni care totdeauna ţin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre, pedepsesc greşelile noastre, dojenesc încălcările de lege ale noastre; când cădem, iarăşi ne ridică, şi prin sfat şi rugăciune ajută apropierea noastră de Dumnezeu.[/COLOR]Dar şi vrăjmaşi trebuie să-şi facă cineva pentru Dumnezeu. [COLOR=#000080]Când tu vezi pe un om destrămat, încălcător de lege, plin de păcate şi de socotinţe rele, care voieşte să te ducă la cădere şi să te amăgească, retrage-te şi fugi, precum a poruncit Hristos să faci, când a zis: „De te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate-l şi-l aruncă de la tine“ (Matei 5, 29). Prin aceasta, El îţi porunceşte ca şi pe prietenii pe care tu îi iubeşti ca pe ochiul tău, şi care îţi sunt foarte folositori în viaţă, să-i smulgi şi să-i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta.[/COLOR]
Când te duci în societate şi trebuie să vorbeşti multe, fă şi aceasta pentru Dumnezeu. Şi când taci, să taci pentru Dumnezeu. Cum poate însă cineva să facă acestea pentru Dumnezeu? Când tu, în societate, nu vorbeşti cu alţii despre lucruri pământeşti, despre lucruri deşarte şi nefolositoare, ci despre adevărata înţelepciune, despre cer şi iad; când nu vorbeşti nimic de prisos şi fără de minte, precum: cine a dobândit o dregătorie, cine a fost pedepsit şi pentru ce, cum a câştigat cutare aşa de mult şi s-a făcut aşa de bogat, ce a lăsat celălalt la moartea sa, pentru ce unul nu a moştenit, pe când el socotesti că are cea mai mare nădejde la aceasta, şi altele asemenea. [COLOR=#000080]Despre astfel de lucruri noi nici să nu începem vorba, nici cu alţii să nu vorbim despre ele. Mai vârtos să avem in vedere ca să facem şi să vorbim ceea ce place lui Dumnezeu. Iarăşi, tu poţi să taci pentru Dumnezeu atunci când vei fi tratat cu îndrăzneală sau ocărât, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei îngădui cu nobleţe de suflet şi nu vei răspunde cu nici o vorbă defăimătoare.[/COLOR]
[COLOR=#000080][COLOR=#000000]Dar noi putem, întru slava lui Dumnezeu, nu numai a lăuda şi a dojeni, nu numai a rămâne acasă şi a ieşi, nu numai a vorbi şi a tăcea, ci putem şi a ne întrista şi a ne bucura spre slava lui Dumnezeu. [/COLOR][COLOR=#FF0000]Atunci când tu te vezi pe tine sau pe vreun frate căzând în păcat, jeleşte şi te întristează, şi prin această întristare tu vei câştiga mântuirea cea fără de căinţă[/COLOR][/COLOR][COLOR=#FF0000],[/COLOR] după cum zice Apostolul Pavel: „întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău” (II Corinteni 7, 10). De asemenea, când vezi pe unul slăvit, nu-l pizmui, ci mulţumeşte lui Dumnezeu ca pentru binele tău propriu, căci El a făcut aşa de slăvit pe fratele tău, şi această bucurie îţi va aduce mare plată. Căci, spune mie: Poate să fie cineva mai vrednic de jelit decât cel care pizmuieşte, care, în loc de a se bucura şi a trage câştig din bucurie, se întristează când altuia îi merge bine, iar prin această întristare el totodată îşi atrage pedeapsa lui Dumnezeu?
Trebuie, oare, să mai adaug că noi putem şi a cumpăra şi a vinde întru slava lui Dumnezeu? Când? Atunci când, de exemplu, nu cerem preţ mai mare decât cel obişnuit, nu abuzăm de timpurile în care toate sunt scumpe, şi încă atunci dăm săracilor din proviziile noastre. „Cel ce ţine grâul este blestemat…” (Pilde 11, 26), zice Domnul.
Insă ce trebuie să număr toate îndeosebi? Un exemplu poate sluji pentru toate. Precum zidarii, când voiesc a zidi o casă, măsoară din unghi în unghi cu sfoara şi aşa întocmesc zidirea, pentru ca partea ei cea din afară să nu fie nepotrivită, aşa trebuie şi noi, de-a pururea să întrebuinţăm, ca o sfoară, cuvintele Apostolului: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu” (I Corinteni 10, 31).
Aşadar, de ne rugăm ori de postim, de pedepsim ori iertăm, de lăudăm sau dojenim, de intrăm ori ieşim, sau orice facem, toate să fie spre slava lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate sluji spre slava lui Dumnezeu, nici să facem, nici să grăim.
Iar cuvântul Apostolului totdeauna să-l purtăm cu noi, ca pe un toiag puternic, ca pe o armă sigură şi ca pe o comoară scumpă; să-l înscriem în inima noastră, ca noi toate să le facem, să le grăim, să le săvârşim spre slava lui Dumnezeu, ca să dobândim slavă de la Domnul, atât aici, cât şi la sfârşitul acestei călătorii pământeşti. Căci El zice: „Cine Mă cinsteşte pe Mine, şi Eu îl voi cinsti pe acela” (I Regi 2, 30). Insă nu numai cu cuvintele, ci şi cu faptele să slăvim totdeauna pe Tatăl, împreună cu Hristos Dumnezeul nostru, căci Lui se cuvine cinstea şi slava şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor. Amin.”

(Sfantul Ioan Gura de Aur, Predici la duminici si sarbatori, Editura Bunavestire, Bacau, 2005)

[hanico]

Faptele bune sa le stie numai Dumnezeu, noi sa uitam fapta buna si sa ne aducem aminte doar de cele rele!

[cristiboss56]

În prealabil postat de hanico

i sa ne aducem aminte doar de cele rele!

Pentru a le face doar pe cele bune !

[dobrin7m]

În prealabil postat de andreicozia

N-am inteles o boaba din ce ai scris aici, scuza-ma dar parca bati apa-n piua si nu ai nici o noima, nici un inceput sau o concluzie a acestui filmulet.

TEMA acestei prezentari este ca noi cei care avem si PUTEM sa mai lasam rugaciunile cu orele si sa iesim LA RUGACIUNE ADEVARATA PRACTICA, practicind iubirea aproapelui cu minecile suflecate NU BOLBOROSIND JDEMII DE VERSETE DIN CATAVASIE mii de ore in timp ce peste aproapele nostru cade acoperisul, moare de foame, copiii sunt dezbracati si flaminzi.
Astai-i o concluzie de om normal, ..dupa umila mea parere, nu bla, bla, bla "stinca in calea greutatii"

Oricum, fiecare le stie pe ale lui
Numai bine de Craciun! :)

In ajunul Craciunului, pregatind bucatele pentru masa de Craciun, am stat o clipa uitandu-ma la ele si am exclamat: am de toate Doamne, nu imi lipseste nimic si pentru asta iti multumesc. Apoi am continuat: aici nu sunt saraci ca sa pot da si eu de pomana ceva, ca as da.
In ziua de Craciun, dupamasa, iata ca veni in fata casei mele un polonez. L-am mai vazut asta vara pe aici trecand. Am vorbit cu el pret de un ceas , in greceste, l-am intrebat de Craciun , de Papa al lui, daca e catolic si de tara sa. Intr-un tarziu sotul meu l-a intrebat: ai mancat azi? nu, nimic, ca nu am bani. Dar ieri? nici ieri , ca nu am gasit nimic de munca. Atunci am spus: vino in casa sa mananci.
Dupa un timp mintea mi s-a luminat: multumesc Doamne ca ai trimis la casa mea un sarac.

Dar, faptele bune se fac in foarte moduri nu doar dand de mancare unui sarac, imbracandu-l. Mai exista si alt mod de a face fapte bune. Acela de a privi din partea noastra de lume, cea a multumitului spre partea cealalta a saracului, necajitului a suferindului, cu inima si sufletul.
Andrei tu te vezi in tabara multumitului: ``sa facem ceva cu manecile suflecate pentru cei oropsiti nu sa spunem jdemii de versete``.
Ca si moartea suferinta vine cand nu te astepti, azi poti avea averi si sanatate si sa fii multumit si maine poti fi sarac si bolnav si suferind. Si iti spun ca daca nu ai inteles nimic din ce am spus, cu adevarat ca nu vei face fata unei suferinti mai mari.
Cuvintele mele au fost adresate celor ce sufera, saracilor si necajitilor. Ii invatam sa se faca stanca in calea suferintei, ii invatam sa se bucure cand e trist, ii invatam sa se simta bogat cand e sarac. Lor erau adresate.
Trebuie sa invatam pe suferinzi sa treaca peste greu, este si asta o fapta buna, pentru ca noi ne gandim la trupul lor dar la sufletul lor nu. Sufletul acela al saracului care sufera si nu stie cum sa iasa din necaz; sufletul acela pe care apoi il vedem la stiri ca se arunca de pe pod, sau de pe cladire, sufletul acela care se satura sa primeasca pomana si doreste sa iasa din suferinta si nu stie cum.
Cat de superficial privesti Andrei lumea si pana cand? Pana cand necazul te va lovi si pe tine si atunci te va trezi. Sa dea Dumnezeu sa nu ai necaz niciodata, dar bag de seama ca el te paste pentru ca nu vrei nici cum sa te trezesti. Dar Fereasca Dumnezeu.
Spargeti geamul prin care priviti la lumea saraca si deznadajduita si pasiti acolo cu sufletul. Si veti vedea lumea cu alti ochi.

[dobrin7m]

În prealabil postat de dobrin7m

Numai Dumnezeu stie cat sufera fiecare. Intotdeauna suferinta noastra este cea mai grea, si nici prin cap nu ne trece ca altii sufera infinit mai mult decat noi.
Dar masura suferintei fiecaruia este puterea sa de rabdare si limita maxima pe care o poate suporta fiecare. Pentru ca daca un om acum nu are ce pune pa masa si se bucura ca traieste inseamna ca masura rabdarii lui e mare. Pe cand alt om care nu are ce pune pe masa face un gest necugetat si inseamna ca masura rabdarii lui e mai mica.
Aici trebuie sa lucram fiecare din noi, sa putem rabda atunci cand suferim , sa putem fii stanca in calea greutatii. Sa putem sa nu mai cautam vinovati in stanga si dreapta pentru suferintele noastre ca sa nu adancim suferinta si sa nu ne ingreunam sufletul. Atunci cand dobandesti stanca, atunci cand dobandesti fericirea in nefericire, bucuria in planset, bogatia in saracie atunci Dumnezeu a intrat in inima ta.
Craciun Fericit !

referitor la filmulet:
Si acum explicatia, pentru ca stiu ca eu uneori nu scriu si nu spun tot ce gandesc pentru ca gandul zboara mai repede decat mana ce scrie si gura ce vorbeste.
``Altii sufera infinit mai mult ca noi``: iata oameni murdari si flamazi dormind pe caldaram.
``Pentru ca daca un om acum nu are ce pune pa masa si se bucura ca traieste inseamna ca masura rabdarii lui e mare``: acel om murdar si gol si flamand se bucura ca traieste ca iata nu isi pune capat zilelor ca cei din lumea moderna si deci mare este rabdarea lui. ar trebui sa invatam si noi de la el.
``Pe cand alt om care nu are ce pune pe masa face un gest necugetat si inseamna ca masura rabdarii lui e mai mica.``: iata cati oameni deznadajduiti isi pun capat zilelor pentru ca nu pot rabda suferinta si starea in care se afla. Si acest fapt, sinuciderea este consecinta suferintei sufletului sau la care se pare ca nimeni nu se gandeste.
``aici trebuie sa lucram fiecare din noi, sa putem rabda atunci cand suferim , sa putem fii stanca in calea greutatii. Sa putem sa nu mai cautam vinovati in stanga si dreapta pentru suferintele noastre ca sa nu adancim suferinta si sa nu ne ingreunam sufletul.``: sa ne gadim cu totii ca viata inseamna si suferinta nu numai bucurii si ca trebuie sa fim pregatiti cand suferinta si necazul ne ajunge. sa invatam sa fim tari, sa fim stanca; sa nu invinovatim pe nimeni de suferinta noastra chiar de ar fi asa, pentru ca vom avea sufletul ingreunat cu un nou pacat acela al judecarii aproapelui nostru;
``Atunci cand dobandesti stanca, atunci cand dobandesti fericirea in nefericire, bucuria in planset, bogatia in saracie atunci Dumnezeu a intrat in inima ta. ``: poti trece peste orice necaz atunci cand primesti pe Dumnezeu in inima ta. Numai atunci poti fii bucuros cand esti trist si bogat cand esti sarac.
Poti fii bucuros in multe feluri nu doar cand privesti bogatiile materiale asa cum multi o fac, ci cand privesti bogatiile sufletului tau. Si acelea sunt doar cele in credinta, e singura care iti alina sufletul, care te invata sa treci peste greutati, sa muti muntii din loc.
Dar cine nu a fost pe aici nu poate intelege asta, si limba straina ii e lui. Dar daca ar asculta la cei trecuti prin soarta mult ajutor le va fi.

Faceti fapte bune si cu gura prin cuvant nu numai cu mana prin pomana. ca stiti cat de important e Cuvantul. Dumnezeu sa ne ajute pe toti.