Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Cultura, Arta, Stiinta > Teologie si Stiinta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #131  
Vechi 02.12.2012, 21:02:04
neica_nimeni_altul's Avatar
neica_nimeni_altul neica_nimeni_altul is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 506
Talking Universul a fost creat ?

Cei mai mulji dintre noi, scepticii, privim cu suspiciune modul in care persoane ca Jastrow, Penzias si Smoot cocheteaza cu teologia. Este pur si simplu deplasat sa tragi concluzii teologice din stiinta. Tremuram ori de cate ori ne gandim la consecintele pe termen lung pe care le-ar avea orice aprobare a ideilor stiintifice de catre religie. Si, desi, pentru moment, s-ar parea ca fizica big bang netezeste o parte din frictiunea existenta intre stiinta si religie, suntem convinsi ca stiinta va continua sa se schimbe. Iar daca teoria big bang va fi inlaturata in cele din urma, ca prematura sau inexacta, pe ce pozitie se vor afla atunci acei teologi care o considera acum ca o justificare a teismului?

Contrastul

Suntem intru totul de acord cu adversarii nostri sceptici in ceea ce priveste faptul ca fizica big bang nu ofera teologiei nici un fel de munitie noua. Tentatia de a citi implicatii teologice direct din noile descoperiri cosmologice este mare, dar ar trebui sa i se puna cu orice pret stavila, tocmai spre binele teologiei. Din nefericire, combinatia dintre teologia creatiei si fizica big hang s-a dovedit a fi irezistibila chiar si pentru unii dintre cei mai importanti reprezentanti ai religiei. De exemplu, in 1951, Papa Pius XII a afirmat, in fata unui auditoriu de oameni de stiinta, ca teoria big bang asigura acum un sprijin solid pentru doctrina religioasa a creatiei. O asemenea afirmatie, lipsita de spirit critic - care l-ar fi deranjat chiar si pe Lemaitre - merita din plin remarca sarcastica a astronomului George Gamow, ca stampila de aprobare papala demonstreaza acum "adevarul de netagaduit" al teoriei.

Strategia noastra e de a face o deosebire, cat se poate de radicala, intre teologia creatiei si cosmologia stiintifica, astfel incat sa nu existe nici o posibilitate ca ele sa se ciocneasca. Ca de obicei, intentia noastra e de a inlatura orice conflicte potentiale intre stiinta si teologie. Avem atat de mult respect pentru ambele discipline, incat nu dorim ca ele sa-si compromita integritatea prin aliante superficiale, chiar daca teoria big bang pare sa fi castigat premiul zilei in stiinta. Dorim sa protejam, pentru toate generatiile viitoare de credinciosi, durabilitatea invataturii noastre religioase clasice despre creatie. In consecinta, nu suntem interesati sa legam plauzibilitatea unei doctrine atat de respectate, cum e cea a creatiei, de un lucru atat de instabil, cum sunt ideile efemere ale fizicii contemporane.

Altfel spus, nu ne vom lasa sedusi de cosmologia big bang, chiar daca aceasta are o afinitate prima facie cu relatarile bibiice despre inceputurile lumii. Teologia si astrofizica vorbesc despre doua seturi de adevaruri total diferite, iar plauzibilitatea doctrinei creatiei nu depinde in nici un fel de justificarea stiintifica a teoriei big bang. Nu ne-ar deranja cu nimic daca am afla maine ca aceasta teorie este eronata din punct de vedere stiintific.

Motivul atitudinii noastre rezervate ar trebui sa fie acum evident pentru cititor. Aprofundarea problemelor fundamentale nu e atributul stiintei. Prin urmare, fizica big bang nu poate spune ceva despre ceea ce inseamna cu adevarat "creatie", in profunzimea sa religioasa. in acelasi timp, nu este nici misiunea relatarilor religioase despre creatie sa ofere informatii privind originile universului. Istorisirile Genevei nu au ce invataturi sa dea stiintei in ceea ce priveste inceputurile cosmice. Si, desi fizica big bang ar putea fi o modalitate interesanta si productiva de descriere stiintifica a originilor universului material, aceasta inseamna altceva decat a vorbi despre adevaratul inteles al creatiei.

La ce se refera in fond doctrina creatiei? Raspunsul nostru, exprimat cat se poate de concis, e acela ca, de fapi. creatia nu se refera atat de mult la inceputurile cronologice, cat la dependenta ontologica a lumii de Dumnezeu. Ideile despre big bang ofera teorii stiintifice provocatoare despre nasterea universului prezent, dar doctrina creatiei se refera la ceva mult mai important, si anume: de ce exista totul in locul a nimic? Cosmologii cauta o prima cauza, si suntem de acord cu aceasta; dar teologia creatiei nu se preocupa atat de inceputurile temporale, cat de trezirea in noi a sentimentului ca primim toate lucrurile in dar, indiferent de cum (sau chiar daca) ele au "inceput". Scopul acesteia e de a ne invata sa asumam cea mai religioasa atitudine, si anume recunostinta pentru insasi existenta universului

Astfel, nimic din ceea ce astrofizica poate spune despre universul primar nu ii va face existenta mai remarcabila decat o face o solida credinta religioasa. Discutiile despre inceputurile cosmice nu ne aduc mai aproape de Dumnezeu, deoarece punctul crucial nu este originea cronologica, ci insasi existenta cosmosului. Chiar daca stiinta ar invata tot ceea ce se poate cunoaste despre inceputurile cosmice, tot nu am detine o "solutie" a misterului care inconjoara lumea.

Mai mult decat atat, din punct de vedere teologic, nu e esential ca universul sa fi avut un inceput in timp. Si aceasta deoarece, fie ca are sau nu un inceput in timp, universul mai are nevoie, in plus, din punct de vedere religios, de o baza transcendenta, care sa-i sustina existenta. Hawking a pierdut total din vedere aceasta perspectiva atunci cand a sugerat, cu indrazneala, ca, deoarece s-ar fi putut ca universul sa nu fi avut un inceput clar, nu ar fi fost nevoie de un Creator. Teologia creatiei, mult mai importanta decat a insinuat Toma d'Aquino, nu depinde neaparat de presupunerea ca universul a avut un inceput temporal. Chiar si un univers vesnic ar putea fi expresia dragostei primordiale pe care o numim Dumnezeu. Prin legarea atat de stransa a ideii de creatie cu inceputul temporal, Mawkins dubleaza superficialitatea combinatiei, specifice atat creationismului fundamentalist cat si fizico-teologiei din Secolul Luminilor, ambele cautand sa forteze stiinta sa rezolve problemele religiei si viceversa. Repetam: creatia nu se refera atat la inceputurile cronologice cat la asezarea permanenta a bazelor lumii in bunatatea lui Dumnezeu.

continuare ...
Reply With Quote
  #132  
Vechi 02.12.2012, 21:02:49
neica_nimeni_altul's Avatar
neica_nimeni_altul neica_nimeni_altul is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 506
Talking Universul a fost creat ?

Teologul Keith Ward face un sumar clar al pozitiei noastre in legatura cu acest punct:

… nu are nici un sens sa ne gandim ca Dumnezeu ar fi creat universul intr-un moment indepartat in timp - sa spunem, la big bang - astfel incat acum universul continua sa existe prin propria sa forta. Aceasta conceptie gresita, dar larg raspandita, ce considera "creatia" ca primul moment al universului, cu spatiu si timp, si universul ca fiind unul care continua prin propria sa forta inerenta, rastalmaceste in intregime fiecare traditie teista clasica. Este irelevant, intr-o doctrina a creatiei ex nihilo, daca universul a inceput sau nu; ideea ca universul a inceput a fost de regula acceptata datorita unui anumit citat din Geneza 1. Doctrina creatiei ex nihilo sustine pur si simplu ca universul nu isi are originea in nimic altceva decat in [vointa lui] Dumnezeu, prin care este facut universul, si ca universul este altceva decat Dumnezeu si total dependent de Dumnezeu pentru existenta sa.

Aceasta inseamna ca, consecutiv, speculatiile teoriei cuantice despre originile spontane ale universului nu au nici un fel de implicatii nici pentru notiunea religioasa a creatiei. Ceea ce a sugerat Lackey, ca universul primar, infinit de mic, ar fi putut erupe la intamplare din "nimicul" unei matrice de vid, nu e deloc relevanta pentru problema creatiei. Intrebarea cu adevarat interesanta e urmatoarea: de ce exista fiinte, inclusiv matrice de vid (pe care Lackey le echivaleaza, superficial si eronat, cu "nimic")?

Intre paranteze fie spus, o alta smecherie verbala pe care o folosesc cateodata scepticii este de a identifica cu simplul "nimic" ipotetica "simetria perfecta"' initiala, in care sarcinile opuse ale entitatilor fizice primordiale se anulau reciproc, din punct de vedere matematic si energetic. Se poate spune ca, atunci cand aceasta stare primordiala de energie totala zero a fost "sparta", cosmosul a aparut din "nimic" si, in consecinta, nu a avut nevoie de un creator. Totul s-a intamplat spontan, fara nici o cauza.

Din punctul nostru de vedere insa, identificarea vidului cuantic sau a simetriei originare a "zeroului" mateematic cu "nimicul" nu se justifica sub nici o forma, nici din punct de vedere logic si nici ontologic, si nu se aseamana nici pe departe cu ex nihilo al teologiei creatiei. Oricat de eterice, din punct de vedere matematic, sau subtile, din punct de vedere fizic, ar fi parut a fi conditiile cosmice initiale, metafizic vorbind, ele se bucura inca de un anumit mod de existenta. Iar simpla existenta a lucrurilor, indiferent de modul in care le reprezinta ecuatiile matematice, este aceea care evoca adevaratul sens al miracolului religios.

In esenta, indiferent de modul in care vede fizica trasaturile specifice ale originilor cosmice, stiinta nu are capacitatea necesara pentru a putea raspunde intrebarii mai profunde: de ce exista totul, sau care ar putea fi sensul fundamental al universului? Aceste intrebari fundamental religioase nu sunt identice cu intrebarea: care a fost cauza care a facut ca universul sa apara din vidul cuantic sau dintr-o simetrie perfecta? Chiar daca universul a aparut "spontan" si fara nicio "cauza" fizica determinabila, intrebarea relevanta se refera la faptul metafizic al ''existentei" lumii si nu la succesiunea interesanta de evenimente fizice, care ar fi declansat-o sau nu. Trasarea evenimentelor indarat, la o prima cauza eficienta, la o matrice de vid sau la o simetrie rupta in mod spontan, ar putea fi interesanta din punct de vedere stiintific, dar nu inseamna acelasi lucru cu a pune intrebari despre fundamentul existentei lumii.

Dorim sa subliniem aici faptul ca Robert Jastrow, care considera teoria big bang ca o posibila victorie a teologilor, impartaseste, cu literalistii biblici, ipoteza discutabila, referitoare la faptul ca creatia are mai multe legaturi cu inceputurile decat cu dependenta ontologica. Din ''banda de teologi", care s-ar afla, dupa Jastrow, de cealalta parte a big bang, lipsesc aceia (inclusiv Toma d'Aquino) care sustin ca nici un univers cu o existenta eterna nu ar fi incompatibil cu faptul de a avea originile in izvorul creatiei divine. Ca multi alti sceptici ai stiintei, Jastrow este pur si simplu convins ca toti teologii sunt, probabil, literalisti biblici, si ca intreaga creatie se refera, fundamental, la "inceputurile" cronologice. Dorim sa inlaturam aceasta confuzie.

De fapt, Jastrow aproba, implicit, acelasi lucru, desi face aceasta prin metoda teologica, foarte discutabila, pe care o folosesc scriitori religiosi conservatori, ca Geisler si Anderson. Aceasta metoda consta in crearea unei confederatii, formate prin combinatia dintre stiinta si religie, pe baza a ceea ce se considera obisnuit a fi cel mai bun din stiinta. Problema pe care o prezinta acest tip de alianta, dupa cum am spus in repetate randuri, este ca ea se rupe de indata ce teoria stiintifica prevalenta se dovedeste a fi defectuoasa, sau necesita macar o revizie. Trebuie sa ne amintim mereu ca stiinta adevarata isi lasa teoriile deschise falsificarii. Prin urmare, orice metoda teologica ce isi bazeaza concluziile in mod direct pe consensul stiintific falsificabil, indiferent cat de sigur ar parea acest consens la un moment dat, promite foarte putin, in sensul unor relatii viitoare intre stiinta si religie. Chiar daca teoria big bang pare sa fi exclus toate celelalte alternative cosmologice posibile, nu exista nici o garantie ca ea va rezista la infinit. O metoda permanent viabila de asociere a cosmologiei cu teologia trebuie sa sape adanc, dincolo de teoria big bang si in adevarurile perene ale metafizicii, pentru a-si crea niste temelii rezistente.

continuare ...
Reply With Quote
  #133  
Vechi 02.12.2012, 21:03:38
neica_nimeni_altul's Avatar
neica_nimeni_altul neica_nimeni_altul is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 506
Talking Universul a fost creat ?

Pentru ca sa ne dam seama de unde vine acest punct de vedere, trebuie sa aruncam o scurta privire asupra destinului fizico-teologiei in timpurile moderne. Aceasta e o denumire data de Immanuel Kant acelor forme de teologie care se bazau numai pe fizica. In prima parte a perioadei modeme, de exemplu, ideile lui Newton au hranit fizico-teologia prin folosirea conceptului de lume-masina, ca principal motiv pentru a invoca ideea ca Dumnezeu e mecanicul divin. Teologi proeminenti l-au urmat pe Newton, argumentand ca teismul a gasit, in sfarsit, o fundare intelectuala solida in adevarurile sigure ale fizicii. "Cartea naturii" parea sa fie o cale mai sigura catre Dumnezeu decat insasi Biblia.

Si totusi, ceva mai tarziu, ganditori materialisti, ca Diderot, au argumentat in mod convingator ca fizica nu avea nevoie decat de principiile naturale pentru a se autoexplica. Ea isi putea asigura singura fundarea. In consecinta, ncmaiavand nici un rol de jucat, teologia a devenit un fel de orfan intelectual. Nu exageram deloc cand afirmam ca adoptarea de catre teologie, ca baza a sa, a fizicii, mai degraba decat a experientei religioase a dus, in final, la raspandirea ateismului intelectual si la pozitia relativ inferioara pe care disciplina teologiei o ocupa inca in cadrul universitatilor noastre modeme. Inca o data, combinatia s-a dovedit a fi dezastruoasa pentru teologie.

Astazi, in timp ce majoritatea teologilor academici nu gasesc aici o intrebuintare fizico-teologiei, in mod ironic, unii oameni de stiinta incearca sa o reinvie. Un exemplu in acest sens este fizicianul Paul Davies, care-si construieste ideile despre Dumnezeu direct din descoperirile fizicii. Desi Davies nu intrebuinteaza prea mult ideile religioase despre Dumnezeu, ci crede ca adevarata stiinta ne conduce la notiunea unei divinitati-arhitect, creatoare. Un exemplu mai recent, si mult mai bizar, de fizico-teologie este cel oferit de respectatul fizician din Tulane, Frank Tipler. In ultima sa carte, The Physics of Immortality/Fizica nemuririi ci argumenteaza, cu cea mai mare seriozitate, ca teologia este acum o ramura a fizicii. El sustine ca promisiunile religiei despre supravietuirea eterna in fata mortii pot fi acum intarite mult mai convingator de fizica decat de teologie.

Stiinta insasi ne poate da acum siguranta matematica ca ne vom ridica din morti pentru a trai vesnic. Si nu numai atat: fizica poate conduce, de asemenea, la siguranta absoluta privind existenta lui Dumnezeu. Datorita fizicii nu mai este nevoie de revelatie si de credinta. Totusi, multi teologi vor raspunde unor asemenea eforturi subliniind faptul ca orice "Dumnezeu" la care se ajunge numai prin stiinta e o simpla abstractiune, si nu Dumnezeul lui Moise, Iisus sau Mahomed. Citirea Dumnezeului religiei direct din teoriile fizicienilor va conduce in final, la conflict si nu la cooperare intre stiinta si religie. Trebuie sa cautam o abordare teologica mai durabila decat cea a combinatiei.

Contactul

Din nou, abordarea contrastului ofera o alternativa clara pentru amestecul nefericit intre ideile stiintifice si cele religioase, care genereaza conflictul. Ea rezista in mod corect puternicei tentatii de a identifica big bang cu creatia divina. Cu toate acestea, separarea stricta a cosmologiei, pe de o parte, de invatatura religioasa despre creatie, pe de alta parte, elimina, in mod inutil, perspectiva unui dialog fructuos. Vom arata, ca de obicei, ca exista intotdeauna in cosmologie implicatii teologice. Chiar daca acestea nu sunt reprezentate in mod explicit, ele raman totusi factorul care actioneaza in mod implicit in modelarea ideilor noastre religioase. De aceea, ni se pare corect sa le aducem aici la lumina. Trebuie sa fim insa foarte atenti cand facem acest lucru, deoarece stiinta este in permanenta schimbare (ceea ce se intampla, in fond, si cu religia). Totusi, teoria stiintifica actuala nu este complet lipsita de importanta pentru teologie. De aceea, trebuie cel putin sa cautam puncte de contact intre cosmologia big bang si teologia creatiei.

continuare ...
Reply With Quote
  #134  
Vechi 02.12.2012, 21:04:11
neica_nimeni_altul's Avatar
neica_nimeni_altul neica_nimeni_altul is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 506
Talking Universul a fost creat ?

Nu dorim sa repetam greselile pe care le-a facut teologia in trecut, atunci cand s-a bazat direct pe fizica. Suntem de acord ca fizico-teologia a lasat in aparenta, teologia oarecum impotmolita in lumea moderna, intelectuala. Dar si imunizarea completa a teologiei impotriva a ceea ce are loc in stiinta este fatala pentru integritatea sa intelectuala. Teologia nu poate sa il conceapa pe Dumnezeu decat in termenii unei anumite cosmologii. Iar astazi, teoria big bang, impreuna cu tot ceea ce implica relativitatea si fizica cuantica, referitor la lumea noastra, trebuie sa fie luate in consideratie, atunci cand teologii vorbesc despre relatia lui Dumnezeu cu lumea. Desi nu dorim sa ne bazam credinta despre creatie direct pe ideile stiintifice, atitudinea noastra rezervata nu inseamna ca, din punct de vedere teologic, cosmologia big bang nu are importanta.

Una din consecintele imediate ale teoriei big bang asupra teologiei este faptu! ca, cel putin, aceasta teorie ne forteaza sa luam din nou in consideratie, in cadrul gandirii noastre religioase, cosmosul. Pare poate ciudat ca facem o problema din acest fapt evident, dar e trist ca lumea naturala nu a reprezentat o preocupare importanta a teologiei moderne. Chiar daca credinta noastra subliniat raptul ca Dumnezeu este "Creatorul cerurilor si al pamantului'", viata si practica noastra religioasa par sa fi trecut sub tacere, in ultimul timp. aceasta invatatura. Teologia a fost atat de preocupata de intrebari referitoare la existenta umana, incai adesea a omis faptul ca existenta noastra e legata de un univers mult mai larg.

Acesta nu e un fapt deloc surprinzator, deoarece, in gandirea moderna, incepand cu Immanuel Kant(1724-1804), universul, ca obiect de interes teologic si filosofic, a devenit din ce in ce mai estompat. Kant considera ca universul ar exista numai ca un fel de constructie a gandirii umane. Era o notiune de fond si nu un set real si concret de lucruri finite, interconectate, in stare sa constituie obiectul studiului formal. Astfel in ultimele decenii, in special ca urmare a influentei lui Kant, universul a fost realmente pierdut pentru filosofie si teologie, ambele devenind subiective si antropocentrice, fiecare in felul sau. Trebuie, de asemenea, sa subliniem faptul ca abordarea contrastului s-a nascut si s-a hranit mai ales din ideile lui Kant,

Cu toate acestea, cum sustine, cu perspicacitate Stanley Jaki, cosmologia stiintifica recenta, care a inceput cu Einsiein a "redat universului acea respectabilitate intelectuala, care i-a fost negata de Kant". Putem sa studiem acum universul mai direct st sa nu il facem numai fundal al unor domenii, mai specifice, de cercetare. Prin urmare, noua cosmologie e importanta din punct de vedere teologic, pur si simplu datorita faptului ca aduce din nou in prim pian universul.

Universul, sugerat de teoria relativitatii generale a lui Ein-stein si de cosmologia big bang, nu mai e doar un fundal vag, pe care se desfasoara cautarile noastre stiintifice sau teologice, ci un set inchegat si limitat de lucruri, in ciuda imensitatii sate de necuprins. Nu e nici etern si nici necesar, ci este in mod radical finit. Dar, daca universul e finit, aceasta nu poate insemna decat ca, in ceea ce ne priveste, el este imprevizibil. Iar daca este imprevizibil, asta inseamna ca nu mai suntem obligati sa mergem dincolo de lumea propriu-zisa pentru a explica de ce exista ea. Sa dezvoltam putin aceasta idee.

A spune ca ceva este neprevazut inseamna ca nu exista nici o obligativitate ca acesta sa fi inceput sa existe - sau sa existe in felul sau dar ca ar fi existat daca materia ar fi fost eterna sau infinita. Acest univers particular, pare sa sugereze acum chiar stiinta, putea sa nu existe. Dar, din moment ce exista, se naste intrebarea legitima de ce exista, daca nu a fost constrans sa existe. Din momentul in care am pus aceasta intrebare, am adus deja stiinta intr-un contact strans cu teologia.

continuare ...
Reply With Quote
  #135  
Vechi 02.12.2012, 21:04:53
neica_nimeni_altul's Avatar
neica_nimeni_altul neica_nimeni_altul is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 506
Talking Universul a fost creat ?

Nu mai putem sustine, cum faceau adeptii contrastului, ca teoria cosmologica a big bang nu este importanta din punct de vedere teologic, deoarece noua viziune stiintifica despre cosmos ne obliga sa punem din nou, dramatic, cea mai veche intrebare din cate exista: De ce exista universul? Cosmologilor nu le mai este la fel de usor ca la inceputul istoriei intelectuale moderne sa separe intrebarile care incepeau cu "in ce mod", de intrebarile care incepeau cu "de ce'", cum ar fi preferat adeptii contrastului. Si, o data ce apar intrebarile incepand cu "de ce", nu mai exista niciun motiv intemeiat pentru a exclude teologia dintr-o conversatie intima cu stiinta.

In fond, este usor de inteles de ce teologia creatiei sustine ca teismul ofera raspunsul cel mai direct si mai putin complicat la intrebarea "De ce exista universul, din moment ce acest lucru nu e necesar?" Si chiar daca intrebarea referitoare la motivul pentru care lumea exista apare independent de cosmologia big bang si de relativitatea generala, faptul ca reiese astazi atat de explicit din cosmologia stiintifica o plaseaza intr-un context in care un dialog cu teologia pare foarte potrivit.

Prin urmare, desi nu ne grabim sa imbratisam ideile exagerate ale lui Robert Jastrow si ale altor oameni de stiinta, cum ca fizica big bang ar uni, in final, lumea Bibliei cu cea a stiintei, nici nu respingem argumentele lor, ca si cand ar fi complet lipsite de logica. Facem aceasta deoarece, in spatele eforturilor lor de a conecta lumea stiintei si pe cea a religiei, delectam caracteristicile unui sentiment nedefinit de veneratie pentru simpla existenta sau "caracterul diferit" al universului. Chiar Stephen Hawking pare sa fi facut din cand in cand aluzie la necesitatea unui principiu metafizic, care sa "sufle foc" in matematica abstracta a fizicii si sa o transforme intr-un univers real si concret. Nu e greu sa remarcam preocuparea teologica, existenta in cateva dintre scrierile sale, desi el se prezinta ca fiind un sceptic.

Uimirea fata de faptul ca universul exista a fost puternic impulsionata de actuala cosmologic si, deoarece credinta in creatie nu poate fi separata de acest sentiment de uimire fata de misterul existentei, teologii nu pot ramane indiferenti fata de noile descoperiri ale stiintei. Desi continuam sa tratam cu prudenta aliantele facile, nu putem sa nu fim incitati de faptul ca stiinta insasi produce un nou val, pe care Paul Tillich il numeste al "socului ontologic", sentimentul de a fi uimit de simpla existenta a ceva care ar fi putut sa nu existe deloc.

Exista si alte consecinte interesante ate contactului teologiei cu teoria big bang. De exemplu, intr-un grad pe care teologia anterioara nu ar fi putut sa-1 observe cu claritate, cosmologia prezinta o lume aflata inca in formare. Cu alte cuvinte, facerea cosmosului pare departe de a se fi sfarsit. In special, ca urmare a intalnirii cu stiinta evolutionista, iar acum si cu cosmologia big bang, teologia a dezvoltat o idee mult mai profunda decat inainte, referitoare la faptul ca creatia e departe de a fi un produs finit. Universul se grabeste sa creeze tot mai multa noutate si diversitate, iar noi, oamenii, suntem prinsi in aceasta creatie continua (desi, din nefericire, specia noastra pare hotarata sa elimine buna pane din frumusetea cosmica, care ne-a precedat in cadrul evolutiei).

Atunci cand este combinata cu notiunile biologice ale evolutiei, cosmologia big bang ne ajuta sa ne dam seama de faptul ca creatia se innoieste continuu, in fiecare zi. Ideea ca "creatia" este numai un moment de origine, restrans la trecutul indepartat, diminueaza semnificatia religioasa deplina a acestui termen. Paleontologul iezuit Teilhard de Chardin, de exemplu, respinge o asemenea gandire ca "inadmisibila".

Adevarul e ca creatia nu s-a oprit niciodata. Actul de creatie e un gest urias, continuu, trasat pe tot parcursul timpului. El continua inca si, neincetat, chiar daca in acelasi timp imperceptibil, lumea apare in mod constant putin mai departe, deasupra existentei nimicului.

Aceasta declaratie, evident lirica, insumeaza sentimentele a unui numar din ce in ce mai mare de ganditori religiosi, care au luat in serios ideea expansiunii cosmice si a evolutiei, incepand cu big bang. Teologii nu pot trata cu indiferenta faptul ca universul nu a existat, probabil, dintotdeauna si ca, prin urmare, se afla inca intr-un proces de a deveni ceva cu totul diferit de ce a fost Big bang, chiar in acceptiunea oamenilor de stiinta, nu este ceva ce s-a terminat. El continua sa aiba loc. Acest fapt aduce creatia intr-o relatie mult mai intima cu prezentul imediat, si ne deschide viitorul intr-o maniera cat se poate de tonica.

continuare ...
Reply With Quote
  #136  
Vechi 02.12.2012, 21:05:31
neica_nimeni_altul's Avatar
neica_nimeni_altul neica_nimeni_altul is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 506
Talking Universul a fost creat ?

Evenimentul creatiei divine are loc in interiorul nostru, deasupra noastra, in spatele nostru si in fata noastra. Suntem de acord cu adeptii contrastului ca plasarea creativitatii lui Dumnezeu numai in trecut conduce, cu usurinta, direct la deism si in final, la ateism. Dar teologia "contactului" e inca incitata de ideea unui cosmos care a inceput probabil in singularitate, deoarece o asemenea origine ajuta la inlaturarea ideii despre existenta unui univers static, etern si necesar, inlocuindu-l cu o incitanta lume neterminata, aflata in plin progres. Din punct de vedere teologic, nu are nici o importanta daca universul a avut un inceput, deoarece un asemenea univers pare mult mai deschis fata de noua creatie, decat unul care este infinit de vechi.

In consecinta, ideea despre existenta unui big bang elimina orice "intoarcere vesnica a unui acelasi". Aceasta e notiunea teribila (formulata in primul rand de Friedrieh Nietzche, I844-1900) ca, daca materia este eterna si nu are origine, totul trebuie reconstituit periodic, exact la fel, astfel incat nu poate exista niciodata un viitor complet deschis. Toiusi, daca universul are un inceput, ori cel putin un trecut limitat, nu exista posibilitatea repetarii vesnice. Conform cosmologiei big bang, cu notiunea sa implicita de ireversibiltate a timpului, orice intamplare e nerepetata si irepetabila si, prin urmare, exista intotdeauna o deschidere pentru ceea ce credinta noastra asteapta ca pe o "Noua Creatie". Speranta noastra in promisiunea unei Noi Creatii se impleteste clar mai bine cu un univers al big bang decat cu cosmosul etern al filosofilor antici, sau al lui Nietzche.

Trebuie sa recunoastem ca multi dintre noi vor fi profund dezamagiti daca stiinta ne va forta, in final, sa abandonam ideea despre un univers limitat si neterminat. De aceea, nu putem sa nu fim incitati de cosmologia big bang. In final, nu putem sa nu observam ca exista o legatura inseparabila, la un nivel profund al existentei umane, intre cautarea de catre stiinta a inceputurilor, atat de evidenta in cosmologia recenta, si cautarea religioasa aproape universala a originilor. Oricat de mult am aprecia deosebirile facute de adeptii contrastului, intre teologia creatiei si teoria big bang, preocuparea noastra - statornic religioasa - privind elementul primordial nu poate fi complet separata de cautarea stiintifica a originilor cosmice. Fara a le suprapune, am dori sa sugeram ca o buna parte din energia care motiveaza retrospectiva stiintei asupra radacinilor noastre cosmice fundamentale izvoraste din orientarea profund mistica a constiintei umane.

Sentimentul stiintei de "uimire" fata de originile cosmice este deja unul incipient religios si trebuie sa avem onestitatea de a o recunoaste. Chiar daca teoria big bang se deosebeste, logic si teologic, de cautarea religioasa a sursei existentei noastre, cele doua sunt in esenta inseparabile. Desi ele difera in ceea ce priveste ordinea gandirii, ambele izvorasc concret dintr-o preocupare umana fireasca de a ne descoperi radacinile. Noi, oamenii, suntem mereu preocupati de origini.

continuare ...
Reply With Quote
  #137  
Vechi 02.12.2012, 21:06:13
neica_nimeni_altul's Avatar
neica_nimeni_altul neica_nimeni_altul is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 506
Talking Universul a fost creat ?

Confirmarea

Dupa cum va asteptati, poale, vom avansa aici ideea ca credinta in creatie este nu doar compatibila cu stiinta, dar chiar o si sprijina firesc. Oamenii de stiinta nu-si dau seama intotdeauna in ce masura semnificativa doctrina religioasa a creatiei a ajutat dezvoltarea propriei lor discipline, din punct de vedere istoric si logic. Dar, desi nu putem fi siguri de aceasta, o metoda cu adevarat empirica de a face stiinta ar fi putut sa nu apara niciodata in cadrul unui context cultural sau istoric complet saturat cu ideea ca lumea este o creatie neprevazuta a lui Dumnezeu.

Pentru a fi mai clari, vom spune ca ideea teologica despre lume ca si creatie consecutiv, nici necesara si nici eterna -da o statura stiintei empirice, pe care nu i-o da nici o alta modalitate de interpretare a lumii. Pentru a intelege aceasta idee, imaginati-va, asa cum au crezut de fapt unii filosofi, ca universul exista etern si necesar. Altfel spus, presupuneti ca starea de lume naturala trebuia sa fie numai asa cum e si nu ar fi putut fi altfel. O asemenea necesitate universala ar implica, la randul sau, ca orice lucru particular din univers e, de asemenea necesar, asa cum e si ca nu poate fi altfel. Dar, daca acesta ar fi tipul de univers in care traim, atunci stiinta empirica ar fi, in esenta, lipsita de importanta, deoarece fiecare trasatura a universului ar putea fi dedusa, in teorie, din primele principii necesare. Observatia ar putea avea o anumita valoare practica, pe termen scurt, dar ar fi lipsita de sens, din punct de vedere cognitiv, deoarece, cel putin in principiu, am putea analiza in mod logic si deductiv natura fiecarui aspect al cosmosului, doar pe baza unei inevitabilitati cosmice eterne. Metoda empirica n-ar fi necesara decat pentru a anticipa sau confirma ceea ce am ajuns sa cunoastem numai cu ajutorul ratiunii. Nu ar mai fi necesar sa examinam particularitatile lumii prin aducerea de dovezi, cum face stiinta, deoarece am putea ajunge la o intelegere adecvata a tuturor lucrurilor, pe baza relatiei acestora cu necesitatea generala, existenta in natura. Cu alte cuvinte, nu ar mai fi nevoie sa observam lumea pentru a vedea cum arata in realitate. in final, stiinta ar deveni inutila.

Totusi, Teologia creatiei sustine ca universul care exista cu adevarat nu este necesar. Era posibil sa nu existe deloc si era posibil sa nu arate asa cum arata astazi. Deoarece realitatea si natura isi au originea in decizia libera a Creatorului, nu vom putea reusi sa-l cunoastem prin intermediul deductiei pure, cum sustinea filosofia greaca. Prin urmare, credinta in creatie ne lanseaza implicit intr-o calatorie de descoperire, ce are ca scop aflarea, prin observatie, a modului in care arata lumea.

Deoarece exclude necesitatea rigida din imaginea noastra despre univers, teologia creatiei ne pregateste pentru posibilitatea de a fi surprinsi de faptele reale. In special in mediile intelectuale si culturale, modelate de teologiile creatiei apartinand religiilor bazate pe Dumnezeu, se confirma explicit imperativul empiric al stiintei, ordinul de a fi atenti la experientele pe care le traim in realitate.

un articol foarte echilibrat al lui John F. Haught, teolog romano-catolic si cercetator principal la Centrul Teologic Woodstock de la Universitatea Georgetown.

Last edited by neica_nimeni_altul; 02.12.2012 at 21:17:00.
Reply With Quote
  #138  
Vechi 02.12.2012, 21:17:20
neica_nimeni_altul's Avatar
neica_nimeni_altul neica_nimeni_altul is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 506
Talking Sa revenim la subiectul acestui topic

Considerati ca poate exista o concordanta intre Teoria M si Dogmatica (ortodoxa) din invatatura Sf Ioan Damaschin, argumentati raspunsul ?

R: Eugen7: "Exista concordanta intrucat atat Teoria M cat si Sfantul Ioan Damaschin afirma ca:
- universul (multidimensional, 10+1 dimensiuni) este sferic (inchis) (nu se poate iesi din el)"


Orice alt subiect nu este interesant in acest moment, oricat incerca unii sa devieze raspunsul spre probleme secundare.

Last edited by neica_nimeni_altul; 02.12.2012 at 21:20:38.
Reply With Quote
  #139  
Vechi 02.12.2012, 21:39:12
Maria Popescu Maria Popescu is offline
Banned
 
Data înregistrării: 23.11.2012
Mesaje: 4
Implicit Quousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra?

Stimate Neică! Ce vă mai bateți capul cu aceste persoane? Vreți să-i convingeți de geocentrism? Păi unul înapoiat ca dumneavoastră stimate Neică, se va pune cu persoane ava-tarate cu imagini inteligente pe poze care să se coboare la asemenea nivel de obscurantism? Ei au alte preocupări de căpetenie: nefăstuirea saitului hexagramic și împroșcarea cu materie cenușie a unui popă. Pe de altă parte se plâng că le atacați persoanele. pardon, personnae ... Ce o zice jung și froid de voi? Da sofocle și alți tragici antici! Treceți la cestiune, că mă interesează. Și dacă am recurs la asemenea exprimare de prost gust, este pentru că mi-e greu să pieptăn lucrurile interesante din încâlceala de răutăți pe care trebuie să le parcurg pentru a citi ceva într-adevăr valoros. Vă rog!
Reply With Quote
  #140  
Vechi 02.12.2012, 22:21:09
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.494
Implicit

Citat:
În prealabil postat de neica_nimeni_altul Vezi mesajul
Va redau mai jos, un articol foarte echilibrat al lui John F. Haught, teolog romano-catolic si cercetator principal la Centrul Teologic Woodstock de la Universitatea Georgetown.
Neica, maria badulescu e interesata sa “treceti la cestiune”, deci nu faceti va rog un rezumat la articolul teologului J.Haught? Cred ca si neica 2 v-ar multumi si el ne spunea exact acelasi lucru, sa ajungem la cestiune si eu v-as multumi si probabil si altii.

Citat:
În prealabil postat de neica_nimeni_altul Vezi mesajul
Considerati ca poate exista o concordanta intre Teoria M si Dogmatica (ortodoxa) din invatatura Sf Ioan Damaschin, argumentati raspunsul ?
Intrebarea e pentru toti sau e adresata lui Eugen?
Din cunostintele mele sumare despre teoria M, nu vad concordanta cu invatatura Sf.Ioan Damaschin. Mi se pare atat de abuziva suprapunerea, incat n-as face-o, insa daca tii neaparat, o sa o fac, asa ca exercitiu, o sa ma gandesc la o concordanta.

Last edited by ioanna; 02.12.2012 at 22:29:30.
Reply With Quote
Răspunde

Tags
big-bang, cosmogie, evoluționism teist, facere, geocentrism

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Biblia in original Florin-Ionut Despre Sfanta Scriptura 49 17.06.2016 17:14:13
Chestionar licenta (am nevoie de raspunsurile voastre) sourire Generalitati 18 26.05.2011 12:00:48
Original Apocalipsa? JeanneArc Secte si culte 3 20.11.2010 16:21:37
Mic chestionar legat de credinta(inceputuri, rataciri etc.) sophia Despre Biserica Ortodoxa in general 16 04.01.2010 22:23:02
Chestionar eudeea Despre Biserica Ortodoxa in general 1 04.09.2009 17:33:06