Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

[kiralina]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Si oare nu avea dreptate parintele cand te-a intrebat? Si eu m-am suparat pe parintele care m-a dojenise, dar mi-am dat seama ca avea dreptate si m-am rusinat. Poate a vrut sa spuna ca daca gaseai duhovnic mai aproape de tine, mai la indemana, sa-l ai langa tine cand ai nevoie de un sfat, o vorba, de spovedanie, nu ajungeai la dansul franta, gata sa cazi din picoare.
V-ati intrebat vreodata care din voi ar fi in stare sa reziste ore in sir, primind oameni, fiecare cu problemele si necazurile lui, ca e greu si sa-i asculti, daramite sa gasesti pentru fiecare vorba potrivita, sa ai resursele fizice necesare de a sta in aceeasi pozitie atat timp (ca doar stiti cum e atunci cand oamenii dau navala pe cate un parinte, acesta sta in mijlocul lor, in picioare de obicei). Un crestin care voia sa ajunga la Parintele Paisie, era foarte nemultumit si cartitor, ca statea de vreo doua-trei ore si nu mai ajungea la el. A plecat de la rand, s-a plimbat prin curtea Manastirii Surotii, apoi a auzit o maicuta spunand cuiva ca parintele sta de trei zile in picioare primind oamenii care veneau la el. Fara sa manance fara sa bea apa, fara sa stea jos! abia atunci si-a revenit omul in fire si a stat rabdator la rand, dorind ca parintele sa mai aibe putere sa-l primeasca si pe el. Care din noi ar putea face la fel, cand noi nu avem rabdare si intelegere sa purtam o conversatie normala?

Nu ,nu avea!eu eram picata din picioare de acasa,nu din cauza drumului lung!eu de parerea lui aveam nevoie!cand am mers nu era nimeni,parintele se odihnea in chilie!nu avea nici un motiv sa imi spuna ce mi-a spus,decat o ratacire nepermisa!

În prealabil postat de Adriana Cluj

Si oare nu avea dreptate parintele cand te-a intrebat? Si eu m-am suparat pe parintele care m-a dojenise, dar mi-am dat seama ca avea dreptate si m-am rusinat. Poate a vrut sa spuna ca daca gaseai duhovnic mai aproape de tine, mai la indemana, sa-l ai langa tine cand ai nevoie de un sfat, o vorba, de spovedanie, nu ajungeai la dansul franta, gata sa cazi din picoare.
V-ati intrebat vreodata care din voi ar fi in stare sa reziste ore in sir, primind oameni, fiecare cu problemele si necazurile lui, ca e greu si sa-i asculti, daramite sa gasesti pentru fiecare vorba potrivita, sa ai resursele fizice necesare de a sta in aceeasi pozitie atat timp (ca doar stiti cum e atunci cand oamenii dau navala pe cate un parinte, acesta sta in mijlocul lor, in picioare de obicei). Un crestin care voia sa ajunga la Parintele Paisie, era foarte nemultumit si cartitor, ca statea de vreo doua-trei ore si nu mai ajungea la el. A plecat de la rand, s-a plimbat prin curtea Manastirii Surotii, apoi a auzit o maicuta spunand cuiva ca parintele sta de trei zile in picioare primind oamenii care veneau la el. Fara sa manance fara sa bea apa, fara sa stea jos! abia atunci si-a revenit omul in fire si a stat rabdator la rand, dorind ca parintele sa mai aibe putere sa-l primeasca si pe el. Care din noi ar putea face la fel, cand noi nu avem rabdare si intelegere sa purtam o conversatie normala?

@Adriana cu mana pe inima ti-o spun,ca ai mare dreptate,de cele mai multe ori cel ce ne cearta,o face spre indreptarea noastra(nu suntem spovediti,intra totul in planul nostru de mantuire,dar cat e de greu sa nu judecam astfel de lucruri)

[kiralina]

nu mereu!nu a fost nimic bun in reactia parintelui,nu a construit nimic bun,nu a facut decat sa imi ia speranta !nu asta spui unui copil ce cade din picioare de rau langa tine si te intreaba ce sa faca.iar el iti spune :nu ai gasit alt duhovnic pana la mine?adica cumva:la ce naiba ma deranjezi?

În prealabil postat de cristian67

@Adriana cu mana pe inima ti-o spun,ca ai mare dreptate,de cele mai multe ori cel ce ne cearta,o face spre indreptarea noastra(nu suntem spovediti,intra totul in planul nostru de mantuire,dar cat e de greu sa nu judecam astfel de lucruri)

Fara indoiala ca spre indreptarea noastra. Dar noi pricepem grei si ne consideram nedreptatiti. Toti mergem sa cerem, cerem, cerem. Ce ducem? Nici macar un pic de rabdare, in sensul de a astepta cuminti, sfiosi si rabdatori, sau in sensul de a accepta dojana, adica sa faci "rabdare".
Sa nu credeti ca daca zic toate astea as fi mai grozava ca voi. vai de mine de cate ori am gresit!

În prealabil postat de kiralina

nu mereu!nu a fost nimic bun in reactia parintelui,nu a construit nimic bun,nu a facut decat sa imi ia speranta !nu asta spui unui copil ce cade din picioare de rau langa tine si te intreaba ce sa faca.iar el iti spune :nu ai gasit alt duhovnic pana la mine?adica cumva:la ce naiba ma deranjezi?

Kiralina, draga , ai o samanta de cearta in tine... fara seaman. Iarta-ma, dar strici toata frumusetea topicului. Reciteste-ti, te rog, postarilor si vezi daca tie iti place de tine. Nu e frumos ce spui. Esti sau nu de aceeasi parere cu noi, oamenii de pe forum, e dreptul tau si ai voie sa-ti spui parera. Dar fa-o frumos. Din postarile tale razbat si decibelii si saliva cu care improsti in jur...
Cu respect te sfatuiesc, sa te abtii cand e vorba de personalitati recunoscute de chiar BOR (macar pt faptul ca esti crestina, botezata in BO). Si apoi, ar trebui sa ai mai multa buna cuviinta fata de oamenii mai experimentati si cu adevarat induhovniciti decat tine (ma refer la Sfini, calugari ca Pr. Teofil Paraianu, Arsenie Boca ).
Stiu ca te-am suparat, dar trebuia sa te trag un pic de "atentie".
Iarta-ma si Doamne ajuta!

În prealabil postat de Adriana Cluj

Fara indoiala ca spre indreptarea noastra. Dar noi pricepem grei si ne consideram nedreptatiti. Toti mergem sa cerem, cerem, cerem. Ce ducem? Nici macar un pic de rabdare, in sensul de a astepta cuminti, sfiosi si rabdatori, sau in sensul de a accepta dojana, adica sa faci "rabdare".
Sa nu credeti ca daca zic toate astea as fi mai grozava ca voi. vai de mine de cate ori am gresit!

e ,,trainicie'' ceea ce spui, e ,,fundatia unoi nou si bun inceput'',doar faptul ca ai spus asa ceva si deja temelia e pusa,dragul Parinte Arsenie spunea ca,,nici nu stiti voi ce pamant minunat avem noi aici'' si eu mi-as permite sa completez in pacatosenia mea cea mare ,,ce oameni minunati are tara aceasta si iata ca-i descoperi daca tii ochii putini deschisi''

daca ma crede cineva,iata acum plang,plang,pentru ca mi-e tare dor de Parintele Arsenie si noi cred ca tare-l necajim cu nevredniciile noastre

În prealabil postat de cristian67

e ,,trainicie'' ceea ce spui, e ,,fundatia unoi nou si bun inceput'',doar faptul ca ai spus asa ceva si deja temelia e pusa,dragul Parinte Arsenie spunea ca,,nici nu stiti voi ce pamant minunat avem noi aici'' si eu mi-as permite sa completez in pacatosenia mea cea mare ,,ce oameni minunati are tara aceasta si iata ca-i descoperi daca tii ochii putini deschisi''

nici un merit din partea noastra, cel putina a mea. Dar Bunul Dumnezeu nu vrea sa ne piarda pe nici unul, asa cum zicea cineva, e "egoist" , cu ghilimelele si cuviinta de rigoare spus asa. Nici macar cand dam cu capul de grinda nu ne indreptam. Poate dupa ce se invinesteste locul........iar Dumnezeu insista, si insista, si insista sa ne intoarcem la EL, da' de om pricepe intr-un sfarsit.

În prealabil postat de Adriana Cluj

Fara indoiala ca spre indreptarea noastra. Dar noi pricepem grei si ne consideram nedreptatiti. Toti mergem sa cerem, cerem, cerem. Ce ducem? Nici macar un pic de rabdare, in sensul de a astepta cuminti, sfiosi si rabdatori, sau in sensul de a accepta dojana, adica sa faci "rabdare".
Sa nu credeti ca daca zic toate astea as fi mai grozava ca voi. vai de mine de cate ori am gresit!

Da, Adriana, ceea ce spui este covarsitor de adevarat! Lipsa de rabdare ne ruineaza zidirea ce ne-o aduce rugaciunea.
Noi procedam ca in anecdota urmatoare:
"Doamne, te rog din suflet sa-mi dai rabdare!... Dr, ACUM!!!"

am sa fiu probabil din nou acuzat(si poate pe buna dreptate)ca am o frecventa mare a mesajelor,dar vreau sa mai citez din cartea,,Fericirea de a cunoaste calea''A.BOCA(cu lacrimi)--Luand crucea pe umeri,strange-o cu putere,si du pana la sfarsit chinul incercarilor,sfasierea durerilor,si primeste cu bucurie piroanele intristarilor,ca pe o coroana a slavei,si aruncat in fiecare zi in lancile ocarilor,si lovit cu pietrele tuturor necinstelor,varsand lacrimi in loc de sange(ca totul izbuteste plansul de fiecare zi),vei fi mucenic.De te vei ruga din suflet pentru cei ce te necajesc,si le vei face bine dupa puterea ta,te-ai facut adevarat,asemenea Tatalui tau preainalt,si dobandind din aceasta inima curata,in ea vei vedea pe Dumnezeu,pe care nimeni nu L-a vazut vreodata,nu ziceti ca oamenii nu vad lumina dumnezeiasca,sau ca e cu neputinta in vremea de acum,niciodata aceasta nu-i cu neputinta,prieteni,ci e foarte cu putinta celor ce voiesc,dar numai celor a caror viata le-a adus curatirea de patimi,si le-a facut curat ochiul cugetarii.---mi-e atat de drag Parintele Arsenie,fie binecuvantat