|
#11
|
||||
|
||||
Daca tot vorbim de folclor, haideti sa stabilim ce este acela folclorul. Dictionarul explicativ ne spune ca folclorul reprezinta totalitatea traditiilor, a obiceiurilor si a creatiilor artistice populare ale unei tari sau ale unei regiuni.
Folclorul romanesc, asadar, reprezinta expresia artistica populara a locuitorilor de pe meleagurile tarii noastre. Fie ca avem de-aface cu muzica populara, incondeierea oualor, confectionarea de vestminte populare, ori transmiterea orala de literatura populara - de fiecare data vorbim despre oameni si modul in care ei au inteles sa se exprime artistic de-a lungul timpului. Arta populara - si cred ca definitia asta multumeste pe toata lumea. Acum c-am stabilit ce-i folclorul, sa tratam si subiectul deschis aici. Este deplansa soarta folclorului "autentic" romanesc. Acesta este din ce in ce mai putin popular, fiind inlocuit de manele si divertisment de proasta calitate - in cazul muzicii, sau uitat de-a dreptul in cazul altor forme de exprimare artistica. Ce intelegem de aici? Ca exista un folclor "autentic" - ce ne parvine din vechime - si unul nou - o copie proasta, pervertita, alterata de diverse interese, curente, atitudini - care incearca sa-i ia locul. Daca deschidem televizorul, observam ca multe din remarcile de mai sus se adeveresc. Tineretul nu e interesat de ascultat doine si basme populare, de olarit si de tesut la razboi, de dansat calusarii sau de ascultat colinde. Si vorbesc de tineret pentru ca el e oglinda viitorului, ocupatiile sale trebuie sa intereseze pe toata lumea. Cum se exprima artistic, asadar, tineretul actual? Pai, sa vedem. Poate se apuca de invatat un instrument. Chitara electrica este destul de populara printre cei de conditie medie, care se hotarasc sa puna mana pe un instrument. Manelele reprezinta genul de muzica preferat pentru cei de conditie joasa si multi tineri de conditie medie apreciaza si ei manelele, dar si muzica de la posturile muzicale TV. Unii tineri, ce-i drept foarte putini, aleg sa se exprime in scris. Poate scriu poezii, sau poate proza - pe care le pun pe Facebook sau pe blogurile lor, de multe ori anonime. Altii au ca hobby graffittiul, multi din ei avand un veritabil talent pentru aceasta indeletnicire. Ce constatam, asadar? Ca: 1) Tineretul este viu se exprima in continuare artistic. 2) O face in multe moduri care nu existau in trecut; are preocupari care nu existau pana recent; 3) Esenta este in mare aceeasi. Arta are aceeasi definitie ca si acum o suta sau o mie de ani, anume transpunerea realitatii in concepte abstracte, pe care doar mintea umana le poate intelege si aprecia. Folclorul, asadar, este un organism viu, in perpetua schimbare, asa cum este si limba, de exemplu. Limba romana ce-o vorbim astazi este rezultatul schimbarilor sociale si politice de peste veacuri, al imprumuturilor din alte limbi si al presiunii vorbitorilor sai. Folclorul romanesc nu este, asadar, imuabil. Peste o suta de ani, un veritabil etnograf romana va studia videoclipuri cu Florin Salam salvate de pe YouTube cu cateva decade inainte si stocate in vreun institut de cercetare. Vrei sa intelegi un popor? Studiaza-i muzica, literatura, emisiunile TV, arta. Daca o civilizatie extraterestra ar vrea sa stie cine suntem inainte sa ne contacteze, nu trebuie decat sa urmareasca programele de radio si televisiune pe care de zeci de ani le transmitem in spatiu. Tot asa si etnologii viitorului, ne vor cunoaste prin ce arta producem acum. Ca nu va convine ce este Romania acum, e alta poveste. Dar a incerca sa schimbati directia in care a luat-o folclorul e o lupta cu morile de vant si arata o lipsa acuta de intelegere asupra a ce este de fapt folclorul. Luptati-va cu lipsa de educatie, cu aroganta, cu parvenitismul, cu ce vreti dumneavoastra, dar atacati problema la radacina, nu la rod. Si nu mai deplangeti pierderea unor obiceiuri. Este un proces natural. Cate obiceiuri nu s-au pierdut irecuperabil in negura vremurilor? Macar in ziua de azi avem multe din ele pe pelicula, iar generatiile viitoare vor stii de ele. Ceea ce nu se poate spune despre nenumaratele obiceiuri pe care nu mai are nimeni de unde sa le ia.
__________________
Quidquid latine dictum sit, altum sonatur. User vechi: hmiron. User si mai vechi: scrabble. Last edited by horatiu.miron; 27.07.2013 at 13:52:42. |
#12
|
|||
|
|||
Citat:
Ce uimiți vor fi cercetătorii culturii de peste vreo cinci mii de ani când vor găsi această perlă magnifică salvată pe vreun ciob de memorie, cumva... Dragă Horațiu, ai scris o postare bună, după gustul meu, adică ai expus onest, sistematic, argumentat și cu ton optimist poziția personală despre folclor și dinamica artei românești în condițiile societății de azi. Felicitări pentru aceasta, toată stima! Totuși, să trântești asemena bazaconie, în plină compoziție lăudabilă... cum oare se poate întâmpla? Pentru a brodi o definiție cât de cât acceptabilă a artei, așadar deloc străină față de ființa ei, îți sugerez prietenește să renunți pentru început la dicționar. Avem în România o mulțime de oameni de cultură care s-au întrecut în studiul și practicarea artei, definind-o uneori, frontal sau prin cercuri concentrice de sugestii și limpeziri semantice. Poți răsfoi, așadar, pe (zic și eu la întâmplare, din memorie): Titu Maiorescu, Tudor Vianu, Simion Bărnuțiu, Barbu Fundoianu, Lucian Blaga, Liviu Rusu, Gherea, Arghezi, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Nicolae Labiș, Marin Preda, Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși, Grigore Leșe și mulți, mulți alții. Cât despre fenomenul Kitsch, căruia tu îi găsești se pare justificarea (ai mai făcut asta, în multe rânduri, confundînd se pare dinamica stenică a culturii cu dinamica patologică a tulburărilor ei), iarăși te rog să cauți prin Lucian Blaga, primul în istoria culturii care a abordat fenomenul (înaintea, chiar, a părintelui conceptului de Kitch - Abraham Moles). Mă bucur că am prilejul să atrag atenția că arta românească damblagește de pe urma Kitsch-ului, sau mai bine zis damblagește sub forma acestei maladii, dintr-un motiv mult mai profund decât multiplicarea decibelilor în boxele maneliștilor de pretutindeni. În "Trilogia valorilor", prin legea "nontransponibilității" filosoful nostru Lucian Blaga observa că "structurile obiective ale esteticului natural nu pot fi transpuse întocmai în artă fără de a-și pierde aici calitatea lor inițială, și nici invers: structurile obiective ale esteticului artistic nu pot fi transpuse aidoma în natură, fără a-și pierde aici calitatea inițială". Avem aici prima explicație oferită de un gânditor european, o explicație teoretică originală, pentru Kitsch, conferându-i statut de concept în aria meditației filosofice și mai ales în aria esteticii. Numite de filosof "para-estetice" («para-kalie»), aceste fenomene constituie tentative de "despecificizare" a unui anume "sine esențial", punând în loc de ceva străin, altceva nespecific . Blaga surprinde astfel o inadecvare la estetic a unora dintre (sub)producțiile artistice…. Subliniind autonomia frumosului artistic, Blaga a dezavuat încercările de "autonomism" sau "estetism" ale unor teoreticieni, văzând în acestea excese deviante. În imediata vecinătate, autorul se referă și la ortodoxismul promovat de Nichifor Crainic la "Gândirea", pe motivul că acesta ar constitui unul din pilonii spiritualității și specificității noastre (Frumosul sofianic și caracterul său restrictiv). În ce mă privește, eu definesc arta foarte simplu: sensibilitate (simțuri și simțăminte) / frumos condusă / de un prieten al Adevărului (artistul). |
#13
|
|||
|
|||
Citat:
Dumnezeu să vă ocrotească și să vă dea puterea să mai aduceți la cunoștința noastră și alte pagini ca acestea. Fiți binecuvântată, soră în Hristos Domnul! |
#14
|
|||
|
|||
Teza asa-numitelor dovezi scripturistice ale formarii poporului roman sunt sublime dar lipsesc cu desavarsire iar Paraschiva continua seria de mistificari crancene,pe stil ,,dacii i-au invins pe romani"culminand mai nou cu aberatia originii ,,daco-romane"a lui Constantin,o aberatie istorica greu de digerat de orice individ care a studiat un minim de informatie.Iar aberatia finala cu ,,Romania"ca denumire pt Imperiul Bizantin,cu tinta de identificare pt tara noastra actuala,este din podul logicii.Mai avem putin sa spunem Decebalus per Scorilo per Constantin.
Ioane sincer sunt uimit cum poti aproba asemenea aberatii,la fata asta nu am pretentii la cat nationalism mistificat respira,in trecut vroia gloante pt tradatori,pe vechea denumire de Laura,acum si-a mai cosmetizat putin abordarea.Sincer cu ce va incalzesc asemnea minciuni?Ne este jena de realitate si ne pansam orgoliul ranit cu povesti?Ne este frica sa ne infruntam istoria cum a fost,avem ambitia de provinciali care vor sa para cu origini nobile la oras? Vrem sa fim mai cu mot la periferia asta?Si daca totusi suntem un popor normal,cu bune si rele,cu eroi si tradatori,cu lasitati si fapte de vitejie,ca atatea alte popoare,cu partea lui unica dar si cu lucrurile lui comune.Nationalism si dragoste de tara nu inseamna rescrierea istoriei pt zanateci care nu pot dormi noapte de frustrari istorice,inseamna acceptarea cu realism a ceea ce suntem.Altfel ne vom minti mereu,crezandu-ne altceva decat suntem,negasind niciodata sursa bolilor noastre pt a ne lecui ci doar ne drogam cu mituri pe sistem cantec de sirena.Rezultatul unei asemnea mentalitatii falimentare ne duce exact unde suntem azi,un popor dezaxat si nesigur,osciland intre iluzii si realitati,timizi si imbatati cu povesti dar regele este gol.De ce nu avem curaj unei operatii chirurgicale dure cu istoria noastra,sa stam in fata cu imaginea noastra reala,fara frica si carje false de sustinere,curajosi si determinati,invatand din greseli si nu ascunzandu-le sub pres. Stiti ceva?Daca chiar am avea curaj atunci ar trebui sa ne iubim istoria cum a fost,sa nu o schimbam cum ne convine ci sa o purtam in suflet cu bune si rele ca a noastra,cum suntem si noi,niciodata perfecti dar cu frumusetea noastra.De de avem nevoie de false propagande precum acestea?Parem niste frustrati mereu dorinci sa para altceva.De ce sa ne acceptam pe noi si pe stramosii nostrii in lumina realitatii,o dovezilor istorice si ratiunii,daca nu au fist atat de speciali pe cat am vrea noi ar insemna ca merita mai putina dragoste?Parem ca vrem sa-i punem sus pe un soclu unde sa corespunda pretentiilor noastra,sa fie cum vrem noi,nu le dam dreptul sa greseasca sau sa fie mai putin decat am hotarat noi.Pai mai oameni buni atunci sa spunem ca istoria lumii incepe si se termina cu noi,nu suntem prea departe in ritmul asta,apoi punem lacat pe mustarie si plecam fericiti la balamucul istoriei.Nebuni dar fericiti. Last edited by Pelerin spre Rasarit; 27.07.2013 at 17:33:20. |
#15
|
||||
|
||||
Citat:
- in foarte multe cazuri este foarte greu, daca nu imposibil, de delimitat kitschul de "arta veritabila", a carei apologie faceti. One man's trash is another man's treasure; - in foarte multe cazuri eticheta de kitsch este pusa gresit, din alte considerente decat cele estetice; - kitschul este, de fapt, arta; excesiva, vulgara, lipsita de substanta, dar arta; - nu voi discredita niciun fel de arta pe considerente de popularitate si nu o voi discrimina pe baza efortului intelectual necesar pentru gratificare, pentru ca ar insemna sa ma sui intr-un turn de fildes si sa ma transform intr-o caricatura; de aceea pentru mine tot ce este produs prin incercarea de a transpune realitatea in concepte abstracte, intru stimularea mintii si a inimii, se numeste arta. Exista, asadar, doar arta pe care o apreciez si arta pe care nu o apreciez. Dupa cum vedeti, am completat definitia cu ce lipsea. Am gresit in mesajul precedent omitand acea ultima parte, cu rezultate intr-adevar comice. Acum poate ca n-o sa ma credeti ca a fost o simpla - dar foarte importanta - omisiune, caz in care accept judecata oricui a citit mesajul si a inteles ca am dat grav cu oistea-n gard. Arta si cultura romaneasca nu damblageste, ci evolueaza. Se transforma in altceva. Este alegerea dumneavoastra sa credeti ca se damblageste. Si americanii credeau candva ca jazzul e un gunoi, o pesta care roade la establishmentul artistic al vremii. Arta este, daca-mi permiteti, un animal ce se hraneste cu de toate, inclusiv cu propriile dejectii, pe care uneori le recicleaza in minunate reusite ale spiritului uman. Ceea ce dumneavoastra credeti ca e patologic, e de fapt stenic, intocmai cum genomul uman contine secvente ADN de la diversi virusi care ne-au atacat specia in trecut, dar pe care i-am invins inglobandu-i si capatand imunitate. Eu nu vad kitsch, nici maladii culturale, ci doar piese de LEGO pe care le folosim, le imprumutam constant unii de la altii, din care construim si daramam intr-un continuu proces brownian de creatie. Restul e opinie.
__________________
Quidquid latine dictum sit, altum sonatur. User vechi: hmiron. User si mai vechi: scrabble. |
#16
|
|||
|
|||
Subscriu. Iubirea adevărată trebuie să fie realistă, să-l poți iubi pe celălalt exact așa cum este, asumându-i toate defectele, inerente, de altfel, devenirii fiecăruia. Dumnezeu ne-a iubit (și continuă să o facă) exact așa cum ne arată istoria și prezentul că suntem.
|
#17
|
|||
|
|||
Citat:
Istoria este istorie, prezentul este altceva...Nu putem trai intr-o lume a trecutului, sa ne raportam frecvent la trecut (fara a fi "rupti de realitate") , oricat de frumos ar fi el. Respectul se castiga nu se impune (cu disertatii, eseuri, expuneri, etc.). Nu suportam criticile? Nici nu e de mirare la ce orgolii avem. Mai bine nu imi spun parerea despre nivelul de inteligenta al romanilor...nu cumva sa fiu catalogata rasista...nu ma refer la IQ...ma refer la ansambulul de cutume care degenereaza din zi in zi (la puterea Celui Rau care creste asupra unor oameni)... |
#18
|
||||
|
||||
Putina destindere...
De la Times New Roman citire:
Ipoteză șocantă a unui controversat istoric de 6 ani: “Românii se trag din ștrumfi” Scris de Vasile | Marți, 16 Iulie 2013 12:26 Trimite unui prieten: Trimite pe yahoo messenger: | În totală contradicție cu teoriile emise de istorici precum Neagu Djuvara, o ipoteză fascinantă privind originea poporului român a fost lansată recent de un cercetător aflat tocmai la celălalt capăt al vieții! Potrivit tânărului Robert Acrișor, proaspăt absolvent al unei grădinițe prestigioase, românii s-ar trage nu din daci și romani, nici din pecenegi sau cumani, ci chiar din ștrumfi. “Unora li s-ar putea părea deplasată această teorie”, a declarat educatoarea savantului, care i-a și coordonat lucrarea. “Însă dovezile în favoarea ei sunt covârșitoare. Priviți această pagină a cărții de colorat care îl înfățișează pe Decebal. Alături, tânărul domn Acrișor l-a desenat - cu stângăcie, ce-i drept - pe Papa Ștrumf. Căciulile lor sunt absolut identice! Cât despre bărbi, cred că imaginea este foarte grăitoare. E clar că Papa Ștrumf, din miturile fondatoare ale ștrumfilor, e una și aceeași persoană cu ultimul rege al Daciei.” Mai mult decât atât, simpla vizionare a desenului animat cu ștrumfii, au arătat alți cercetători din grupă, relevă forma circulară a satului ștrumfilor, foarte asemănătoare cu ansamblul de la Sarmizegetusa Regia. "Abia aștept să învăț să scriu, ca să-mi pun ipoteza pe hârtie", a adăugat istoricul. http://www.timesnewroman.ro/life-dea...ag-din-strumfi Pe de alta parte, pe internet mai circula un raspuns la scrisoarea fetei din Anglia. Nu stiu ce sa faci, daca sa razi sau sa plangi: "După “Scrisoarea unui student român în străinătate”, o nouă epistolă pasionantă face furori pe întreg Internetul! Descris de cititori ca fiind de o sensibilitate ieșită din comun, dar puternic ancorat în realitate, răvașul intitulat “Scrisoarea unui student român în România” se rezumă la trei cuvinte tăioase și disperate: “Mai trimiteți zacuscă”. Mii de studenți căminiști, aflați în aceeași situație dramatică, au propagat scrisoarea pe site-urile de socializare. “Nu mă interesează ce scrie pipița aia din Londra.”, spune unul dintre aceștia. “În schimb, noua scrisoare reflectă atât de bine ceea ce simțim noi, studenții români din România, în fiecare zi. E ca un bocet ancestral, ca țipătul expresionist din tablourile lui Munch. Zacusca nu înseamnă neapărat zacuscă. E un simbol. Poate semnifica și o oală cu sarmale, niște murături sau măcar un șirag de covrigi.” “Aș prefera și eu să stau pe banii părinților în Occidentul care l-a ucis pe dumnezeu”, comentează autorul scrisorii, care a preferat să rămână anonim, de frică că cineva i-ar fura puțina zacuscă pe care o mai deține. “Dar n-am încotro și studiez aici, în Orientul care tocmai mi-a ucis bursa.” http://www.timesnewroman.ro/politic/...miteti-zacusca
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#19
|
|||
|
|||
Totuși articolul părintelui Aldea nici nu este îndreptat înspre promovarea unei istorii mincinoase, ci împotriva valurilor de rasism anti-românesc, atât la nivel cultural, spiritual și chiar biologic revărsate în ultimele sute de ani asupra românilor. Despre faptul că și felul cum se încearcă (și se și reușește într-o oarecare măsură) de către propagandiștii anti-românismului, care au pus mâna pe frâiele puterii și calcă în picioare această țară și acest popor, că noi nu trebuie să ne continuăm o linie a noastră, una autentică românească, altoită pe vița creștină, ci că suntem și trebuie să fim un "stupid people", un popor de fraieri manevrați de alții în interesele lor anti-românești. Faptul că părintele Aldea ar avea anumite interpretări exagerate ale istoriei românilor nu anulează problema fundamentală a anti-românismului, de aceea pledoaria Pelerinului nu se susține. Articolul vorbește deci despre profanarea sistematică a valorilor autentice românești, despre tentativele sistematice de a ni se șterge urmele în istorie, precum și de a fi noi românii șterși din istorie, și asta cu direcționarea evidentă dată de factorii politici străini de poporul român.
|
#20
|
|||
|
|||
Mărturisesc că n-am citit tot, iar răspunsul meu n-are legătură nici cu ce a postat Parascheva, nici cu răspunsul lui Cezar, ci doar cu fraza citată din mesajul Pelerinului. Aș fi putut, la fel de (sau mai) bine, să mă abțin.
|
|