Drumul spre calugarie

[Mihailc]

Ana Tr.: Nu te întreb ce căutau doi fraţi de mănăstire, sau rasofori, într-o biserică de mir, fiindcă nu cred că poţi să-mi răspunzi tu. În mod normal, asta însemnând conform practicilor statornicite din vechime, un novice este păstorit în aşa fel încât să-ţi reteze cordonul ombilical prin care era alimentat odinioară cu "proteinele" afective ale familiei, mediului social familiar etc. În mănăstirile mari, care au schituri mai retrase, aspiranţii la viaţa monahală erau trimişi într-unul din aceste schituri împreună cu duhovnicul pentru o perioadă de recluziune în vederea limpezirii gândurilor şi a vocaţiei fiecăruia.

Dar trimiterea deliberată în lume a unor astfel de persoane care s-au poziţionat de bunăvoie la o răscruce capitală a vieţii lor, poate avea un rost, în sensul că duhovnicul, nefiind foarte sigur de vocaţia aspirantului, poate să-l pună în situaţia de a se convinge singur dacă are sau nu are suficiente înzestrări pentru a purcede pe calea monahală. Fiindcă în ultimul timp, graţie ortodoxiei digitale şi a unor forme de evlavie nevrotică influenţate de internet, tot mai mulţi tineri, băieţi şi fete, se reped spre mănăstiri cu gândul de a se închinovia degrabă, fără să-şi măsoare în prealabil lungul nasului cu oarecare precizie. Iar duhovnicii adevăraţi preferă să-i vadă mai bine creştini familişti, liniştiţi şi apţi pentru creştere spirituală, decât să-i fugăre frustrările prin mănăstire, tulburându-i astfel şi pe alţii. Sau, mai grav, să confunde monahismul cu un fel de ultim refugiu al decepţionaţilor.

Exemplul dat de către colega dobrin7m cu preotul şi preoteasa întâlnidu-se într-o vreme când erau stăpâniţi amândoi de fantasme mănăstireşti, cred că e o izbândă elocventă a unor duhovnici destoinici şi extrem de bine ancoraţi în modul de existenţă excepţional pe care-l propune Biserica.
Însă n-ar trebui să neglijezi nici faptul că o fată singură şi aflată în aşteptarea prilejului de a-şi alege un destin "la dublu", interpretează altfel (un pic exagerat) privirile, gesturile, cuvintele băieţilor aflaţi în aceeaşi situaţie, dar de pe partea cealaltă a "baricadei". Cât despre privirile insistente ale unui novice, nu-i cazul să faci din asta o dramă. Cine ştie ce-i arată lui Dumnezeu şi bietul de el încă nu ştie dacă vede bine sau nu!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Ana Tr.

OK, ai 20 de ani, 30, 40 vii la manastire dar dupa mine, ar fi trebuit sa nu fi avut nici-un fel de viata amoroasa pana atunci, nu?

Nu, categoric nu. (De unde criteriul acesta?....)

Sugerati ca Fericitul Augustin nu a avut "adevarata vocatie" monahala?
Ori, poate, Sfantul Siluan?...
Si sunt nenumarati sfinti si cuviosi care au avut familie, copii si au intrat in manastire simtind chemarea lui Hristos. (Va recomand sa cititi despre aceasta in "Vietile Sfintilor".)
De curind a postat CristiBoss povestea unei maicute care a trait o viata intreaga in familie si a devenit abia spre sfarsit monahie.

Asadar, chemarea la viata ingereasca vine dupa Voia Domnului, iar nu dupa cugetarile si motivele noastre.

Sper ca veti cerceta acest subiect si ca va veti lamuri. Poate va lamureste, desigur, duhovnicul - ar fi cel mai in masura sa o faca.
Toate cele bune!

[Cornel Urs]

În prealabil postat de Ana Tr.

Am evitat sa avem intalniri de priviri si urmatoarea saptamana la sfarsitul Sf. slujbe era la usa si cand am venit de la mir, se uita la mine. Am 24 de ani, sunt o fata serioasa, cuminte nu sunt o adolescenta cu o imaginatie bogata, ma simt usor rusinata si nu vreau sa fiu catalogata gresit.

erati imbracata corespunzator? s-ar putea ca acel calugar sa fii fost nemultumit de ceva.

În prealabil postat de Mihailc

Ana Tr.: Nu te întreb ce căutau doi fraţi de mănăstire, sau rasofori, într-o biserică de mir, fiindcă nu cred că poţi să-mi răspunzi tu. În mod normal, asta însemnând conform practicilor statornicite din vechime, un novice este păstorit în aşa fel încât să-ţi reteze cordonul ombilical prin care era alimentat odinioară cu "proteinele" afective ale familiei, mediului social familiar etc. În mănăstirile mari, care au schituri mai retrase, aspiranţii la viaţa monahală erau trimişi într-unul din aceste schituri împreună cu duhovnicul pentru o perioadă de recluziune în vederea limpezirii gândurilor şi a vocaţiei fiecăruia.

Dar trimiterea deliberată în lume a unor astfel de persoane care s-au poziţionat de bunăvoie la o răscruce capitală a vieţii lor, poate avea un rost, în sensul că duhovnicul, nefiind foarte sigur de vocaţia aspirantului, poate să-l pună în situaţia de a se convinge singur dacă are sau nu are suficiente înzestrări pentru a purcede pe calea monahală. Fiindcă în ultimul timp, graţie ortodoxiei digitale şi a unor forme de evlavie nevrotică influenţate de internet, tot mai mulţi tineri, băieţi şi fete, se reped spre mănăstiri cu gândul de a se închinovia degrabă, fără să-şi măsoare în prealabil lungul nasului cu oarecare precizie. Iar duhovnicii adevăraţi preferă să-i vadă mai bine creştini familişti, liniştiţi şi apţi pentru creştere spirituală, decât să-i fugăre frustrările prin mănăstire, tulburându-i astfel şi pe alţii. Sau, mai grav, să confunde monahismul cu un fel de ultim refugiu al decepţionaţilor.

Exemplul dat de către colega dobrin7m cu preotul şi preoteasa întâlnidu-se într-o vreme când erau stăpâniţi amândoi de fantasme mănăstireşti, cred că e o izbândă elocventă a unor duhovnici destoinici şi extrem de bine ancoraţi în modul de existenţă excepţional pe care-l propune Biserica.
Însă n-ar trebui să neglijezi nici faptul că o fată singură şi aflată în aşteptarea prilejului de a-şi alege un destin "la dublu", interpretează altfel (un pic exagerat) privirile, gesturile, cuvintele băieţilor aflaţi în aceeaşi situaţie, dar de pe partea cealaltă a "baricadei". Cât despre privirile insistente ale unui novice, nu-i cazul să faci din asta o dramă. Cine ştie ce-i arată lui Dumnezeu şi bietul de el încă nu ştie dacă vede bine sau nu!

Foarte amuzanta ultima parte. :)

În prealabil postat de Cornel Urs

erati imbracata corespunzator? s-ar putea ca acel calugar sa fii fost nemultumit de ceva.

Eram imbracata foarte corespunzator. Stilul meu intotdeauna este unul decent. Cum se spune "frumusetea este un dar de la Dumnezeu", acum ar trebui sa imi iau un batic pe cap? O fi asta problema ca nu aveam? :) Au mai fost calugari care au stat putin si au renuntat, la acea biserica. Drept urmare prevad ca nici acest calugar nu va sta prea mult. Oricum, ma asteptam la comentarii de genu: "Diavolul a facut nu stiu ce, e de vina". Nu vi se pare ca femeile sunt mai de vina ca barbatii? Eu am intrebat asa ca tot omul daca e firesc. Nu e o drama. Dar daca m-ati cunoaste cu siguranta v-ati da seama ca sunt o fata foarte obisnuita, simpla. Cat despre recomandarile cu duhovnicul, caut si nu gasesc. Si la urma urmei sunt unele ganduri pe care ar trebui sa le stii numai tu si Dumnezeu.

[zaharia_2009]

Cred ca este prea multa vorbarie si mindrie pt. un lucru absolut nesemnificativ .
Numai mindria ii da forma si continut oricarui lucru fara importanta !
Indiferent de intentiile asa-zis bune pt. care cercetati forumul , mai aveti si multe altele despre care nici nu stiti ca va clocotesc , sau pe care le stiti dar preferati totusi sa va gasiti de lucru !
O fata la 24 de ani nu stie bine nici sa ... respire in toate imrejurarile .
Peste 3 ani veti vedea totul cu alti si alti ochi !

În prealabil postat de zaharia_2009

Cred ca este prea multa vorbarie si mindrie pt. un lucru absolut nesemnificativ .
Numai mindria ii da forma si continut oricarui lucru fara importanta !
Indiferent de intentiile asa-zis bune pt. care cercetati forumul , mai aveti si multe altele despre care nici nu stiti ca va clocotesc , sau pe care le stiti dar preferati totusi sa va gasiti de lucru !
O fata la 24 de ani nu stie bine nici sa ... respire in toate imrejurarile .
Peste 3 ani veti vedea totul cu alti si alti ochi !

Da, asa este. Regret enorm ca am deschis subiectul acesta si ca sunt atat de condamnata. As vrea sa sterg tot ce am scris dar nu stiu cum, poate voi primi ajutor de la cei care se ocupa de forum, precum si stergera contului meu. Numai bine!

[Dumitru73]

În prealabil postat de cezar_ioan

Nu, categoric nu. (De unde criteriul acesta?....)

Sugerati ca Fericitul Augustin nu a avut "adevarata vocatie" monahala?
Ori, poate, Sfantul Siluan?...
Si sunt nenumarati sfinti si cuviosi care au avut familie, copii si au intrat in manastire simtind chemarea lui Hristos. (Va recomand sa cititi despre aceasta in "Vietile Sfintilor".)
De curind a postat CristiBoss povestea unei maicute care a trait o viata intreaga in familie si a devenit abia spre sfarsit monahie.

Asadar, chemarea la viata ingereasca vine dupa Voia Domnului, iar nu dupa cugetarile si motivele noastre.

Sper ca veti cerceta acest subiect si ca va veti lamuri. Poate va lamureste, desigur, duhovnicul - ar fi cel mai in masura sa o faca.
Toate cele bune!

si eu cunosc un călugăr, care a intrat în mănăstire după 50 de ani, după ce i-a murit soţia.
are şi o fata care era deja căsătorită atunci.
a venit la mănăstire să le pună faianţă im bucătărie.
eram acolo şi mi-a spus că ar vrea să rămână.
când am vizitat mănăstirea anul următor, l-am găsit acolo că frate de mănăstire, iar după câţiva ani a fost tuns în monahism.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Ana Tr.

Da, asa este. Regret enorm ca am deschis subiectul acesta si ca sunt atat de condamnata. As vrea sa sterg tot ce am scris dar nu stiu cum, poate voi primi ajutor de la cei care se ocupa de forum, precum si stergera contului meu. Numai bine!

Ana, nu te supăra.
poate nu s-a înţeles mesajul tău.
poate că unii dintre noi suntem mai aspri în vorbă.
dar nimeni nu îţi vrea răul.

[Cornel Urs]

În prealabil postat de Ana Tr.

Nu vi se pare ca femeile sunt mai de vina ca barbatii?

de multe ori da, asa este, femeile provoaca prin imbracaminte,

insa nu e cazul dumneavoastra.

inseamna ca acel calugar pur si simplu a apreciat faptul ca aveti un fizic placut, altceva nu vad ce ar putea fi.