incalcarea voturilor

[moro.d]

În prealabil postat de urzicuta

inainte de a fi monahi,de a primi haina aceasta care apasa pe umerii celui care o poarta,sunt oameni..unii mai slabi,mai sensibili,ii bagam pe toti laolalta?Tu spui el a stricat el e dator sa repare..ce a stricat?Poti cere unui copil discernamant?La 14-18 ani poti avea discernamant ca la 30-35 de ani?Cum ramane cu pacatele care pana la 30 de ani sunt iertate?Cui revine raspunderea?Cine trebuie sa-si asume fapta lui,nu cumva parintii care l-au lasat sa plece,nu cumva staretul caruia nu i-a pasat de sufletul luisi care l-a privit doar ca pe o petentiala mana de lucru?Eu zic ca vina trebuie impartita frateste la trei.fireste el trebuie sa se caiasca toata viata lui,insa are dreptul sa respire,sa iubeasca e un om tanar,nu este un mosneag!

gata ... mi-ati gasit nod in papura.
mi-ati luat NUMAI ultima replica si mi-ati comentat-o cum v-a convenit... in cazul asta, ce rost are sa va mai raspund intrebarilor ???
k sa nu mai spun k ati fi stiut raspunsul intrebarilor dak ati fi fost atenti la tot mesajul..

iertati-ma... nu-mi place sa stiu k vorbesc singura.

" Cand Dumnezeu cheama un suflet la cunoasterea Sa, ii da in dar harul Sau, sub forma de ravna si de credinta, precum si prin alte manifestari pricinuitoare de veselie ale daruruilor Sale.
Dar apoi, dupa ce se semneaza intelegerile si incepe oficiala expeditie si ascultare, atunci Dumnezeu retrage harul Sau treptat si lasa pe ostas singur, pentru ca sa-i incerce credinta.
Va ramane ostindu-se si lucrand sau se va intoarce inapoi? Exact in aceste intreruperi treptate ale harului se prezinta prefacerile, din pricina aceasta si locul lor in viata noastra a dobandit un scop important.
Slava iubirii de oameni a Bunului nostru Stapan, care a indreptat parazitii stricaciunii si ai mortii spre instruirea si formarea fiilor Sai". (din Batranul Sihastru Iosif, pg.124)

Iata deci adevaratul motiv al caderii: Dumnezeu isi retrage harul pentru a ne incerca; unii dintre noi lupta pentru a-l redobandi, iar altii se lasa pagubasi, cazand prada ispitelor. Mai clar nici ca se poate si e valabil pentru toti oamenii porniti pe calea credintei.

Urzicuta am o singura intrebare:)
Daca pr Arsenie a spus ca situatia il depaseste..ce "adevar" ce "sfat" mai astepti tu aici de la noi(??) care nu suntem nici pe departe la inaltimea parintelui.:rolleyes: Ba mai mult daca eu (spre exemplu) ii voi scrie, da frate e bine ce ai facut fa-te preot de mir ca Harul lucreaza oricum...ii va tine vorba mea "de cald" la judecata?? Nu prea cred... Asta e o problema mult prea MARE ca sa fie "dezbatuta" pe un forum. Nu crezi? Eventual sa mearga la un Episcop sa se lamureasca. Iarta dar eu consider ca e mai portivit sa spunem OFF TOPIC!! esti de acord?

[urzicuta]

:)Par. s-a declarat depasit de problema nu si episcopul,care a incuviintat ...doua pareri diferite,de ce crezi ca parerea ta nu conteaza,nu-ti cer ACORDUL tau iti cer o parere....daca esti atat de evlavioasa si sfioasa ok,nimeni nu te-a obligat sa aplici, este o problema delicata cea prezentata de mine si daca tu te sperii,darmite cei care ies din manastiri,de ei ce sa mai spunem!Eu va inteleg sunteti persoane sensibile,bravo!Ma bucur mult pentru voi!Daca n-ar fi pacat mai mai ca v-as invidia....ce fete cuminti si asezate sunteti voi...acum fara rautate...Jenica tu esti o persoana sensibila imi cer scuze daca te-am ranit cu prostiile mele ,incearca eventual sa scrii pe alt topic care ti se pare mai cuviincios si mai potrivit cu pregatirea ta duhovniceasca,eu sunt asa cum sunt(indiscreta,directa,lipsita de feminitate, bagacioasa )si ma apasa problemele altora.

Nu Urzicuta, nu e vorba de evlavie falsa aici, e vorba de SUFERINTA. Ai citit mai sus ca am postat povestea unui calugar.. Ei bine acel calugar a fost duhovnicul mamei mele, a fost ultimul om care a impartasit-o inainte sa se mute in lumea de dincolo. Acel calugar era Bucuria mamei mele. Acel calugar mi-a invatat copii sa mearga la biserica, mi-a dus copilul in Altar, acel calugar a intors la ortodoxie jumatate de oras. Intelegi? Chiar daca a primit incuvintare sa se casatoreasca (deja este casatorit acum) ce va face oare la judecata cu toti cei care au suferit cei care plang cei care s-au smintit din cauza lui? Oare nu ar fi trebuit sa se jertfeasca el ca sa se mantuiasca ceilalti? sau paote gresesc. Nu spun ca a gresit, nu spun ca am dreptate, spun doar Durerea mea personala. Nu stiu daca Harul lucraza sau nu, nu stiu nimci din toate astea... Ceea ce stiu este ca e CUMPLIT DE GREU sa traiesti cu durerea in sufelt ca ai smintit pe cineva...
Daca te-am rugat sa ne oprim am facut-o tocmai ptr ca consider ca Judecata noastra Nu este ca a Lui. De aceea sunt lucruri greu de inteles de una ca mine.
Imi esti draga urzicuta asa cum esti :D sa nu te schimbi:D
cu dragoste jenica

[ory]

Jenica draga,de ce vrei tu sa ne confirmi cat de slabi suntem noi crestinii,noi turma care tindem sa mergem oriunde o i-a cate un "cioban ratacit".Nu ti se pare ca exagerezi in disperarea ta referotoare la sminteala(cum o numesti)pe care a facut-o parintele respectiv.
In definitiv,mantuirea este un act absolut individual,care depinde absolut de faptele si cugetele fiecaruia dintre noi.La Judecata de-apoi nu te va intreba nimeni de ce a parasit manastirea cutare parinte,si nici ca tu vei fi privata de iertarea pacatelor,pentru ca a plecat parintele tau duhovnic din manastire.Astea-s notiuni sarace-n duh,adevaratul duh al credintei,fiecare suntem pe cont propriu in aceasta lume,si fizic si spiritual,fiecare ne cladim propriul drum in societate si-n calea de dincolo,celelalte lucruri exterioare nu sunt decat accesorii ale vietii.
Ai auzit vre-odata vorba aia,ca sminteala vine din necredinta???Asa ca sa fim mai toleranti si mai realisti in ceea ce priveste viata noastra,si viata celor din jurul nostru,indiferent cum se arata aceasta.Daca putem face ceva bun,este bine,daca nu,sa ne vedem de posibilitatile proprii de dobandire a calitatii spirituale.
Nu inteleg ce se face atata caz de un om,care pana la urma nu este decat un om,acel fost preot,care nu a mai putut face fata cadrului monahal,vitreg de altfel,si s-a dus in lume,si-a luat femeia lui si traieste o viata absolut normala,absolut omeneasca.Motivele renuntarii si tot zbuciumul la care sufletul lui a fost supus,numai acesta al stie si Dumnezeu,de ce trebuie sa judecam noi superficial situatia,si dupa cum ne convine,cica intr-u zidirea sufletului.Daca-l judecam pe acel om,nu ne dovedim a fi decat niste parveniti,pentru ca tocmai credinta pe care o invocam in aceasta situatie ar trebui sa excluda din start aceasta tendinta de judecata.
Daca spui ca a intors multi oameni la credinta,foarte bine,oamenilor nu le ramane decat sa pastreze sau chiar sa inmulteasca acest dar,aceasta bogatie,nu mai depinde de el sau de viata lui cum poate fi pastrat acesta,ci de propriul suflet si de propria minte,in salasul carora sta credinta si cunoasterea Lui Dumnezeu.
Din contra,pentru ceea ce a facut acest om pentru voi,faceti in continuare o rugaciune pentru el,in semn de recunostinta,sa-i de Dumnezeu putere si intelepciune,si in lumea asta sociala,fiindca viata,oriunde ar fi ea,este o lupta permanenta,si nu una usoara.
Este un cuvant intalnit des in Pateric,sa nu ne miram de ce cade cel de langa noi,sa ne miram cum de mai suntem noi,pe pozitie,cum s-ar spunem.
Spui Jenica,ca sminteala este tare dureros simtita in suflet...asta depinde daca asa o simte peroana in cauza,durerea nu ai cum sa o simti tu,si sa-ti spun eu o chestie,n-ar trebui sa ne sminteasca faptul ca un om isi schimba viata,poate duce tot o viata cinstita si legata de principii,sa ne sminteasca rautatea si ipocrizia care exista si se intensifica tot mai mult in jurul nostru.Sminteala inseamna,daca acel preot pe o parte propovaduia Cuvantul Lui Dumnezeu si pe de alta parte iti baga mana sub fusta...si nici atunci.In acest caz nu-ti ramane decat sa schimbi omul si sa mergi mai departe cu ceea ce ai in constiinta,fiindca acolo sta tot bagajul nostru spiritual si moral.
Spuneai undeva ca e tare grea si apasatoare durerea purtata in suflet si simtire,durere provocata de aceasta sminteala.Iar eu ma gandesc,PACAT!,pacat ca folosim cuvinte atat de mari si apasatoare in circumstante cu mai multe posibilitati de evadare si alinare.Adevaratul greu vine atunci cand sufletul si mintea nu mai poate discerne binele de rau,cand acestea nu mai pot tine carma unor principii si lucruri absolut normale in viata,cand dereglarea psihica a fiintei umane aduce cu sine dezastrul si subrezirea fizica a unei fiinte,ATUNCI este cu adevarat greu sa mai poti purta povara in suflet,intr-un suflet atat de fragil cum este al omului.Nici cancerul si nici alte decaderi umane nu se poate compara cu situatia in care aproape toate circuitele neuronale o iau razna inducand fiinta in cel mai cumplit joc de-a viata si de-a moartea interioara.Atunci nici macar pe Dumnezeu nu-l mai poti percepe asa cum trebuie,logic sau cu ratiunea adecvata,si abia atunci poate incepe adevarata decadere si realul dezastru uman.
Asa ca fiti pe pace,nu este caderea Babilonului,faptul ca un om,ca mine si ca tine,a ales,in cele din urma sa traiasca o viata,ca a mea,sau ca a ta,nici Dumnezeu nu-i cere mai mult decat poate duce....HAI SA NU-I CEREM NOI!!!!!
Dumnezeu sa-l Binecuvanteze,si pe el si pe noi,si pe toti oamenii pamantului,pacatosi si mai putin pacatosi.

Ory, iti multumesc! Ai descris totul atat de clar incat nu mai am nimic de adaugat! Ai perfecta dreptate, in mare acelasi lucru am vrut si eu sa spun dar nu mi-a prea iesit. Iertare daca nu am stiut sa ma fac inteleasa:) Si asa cum spuneai si tu: Bine ca judecata Lui Dzeu nu este ca a oamenilor...

[urzicuta]

:)oRY asa simt si gandesc si eu si nu numai in legatura cu monahii care cad in legatura cu tot ce se intampla cu suferintele de tot felul chiar vis-a-vis de homosexualitate,ca pentru multi cred ca este o grea povara si suferinta,de aceea ii vad si atat de complexati,disperati..paradele acelea caraghioase sunt tot un strigat de disperare....sa invatam sa fim buni,nu iertatori pt,ca ei au nevoie de iertare de la Hristos,nu de la noi,sa nu intoarcem nimanui niciodata spatele,pentru ca nu stim ce a generat neputinta ..

În prealabil postat de urzicuta

chiar vis-a-vis de homosexualitate,ca pentru multi cred ca este o grea povara si suferinta,de aceea ii vad si atat de complexati,disperati..paradele acelea caraghioase sunt tot un strigat de disperare....

:D:D urzicuta, nu mi-o lua in nume de rau, dar aici chiar m-ai facut sa rad in hohote...

[urzicuta]

:)totusi sunt niste biete fiinte si ei,tu nu ai desfranat nici macar cu gandul?