|
#521
|
||||
|
||||
Trec anii, trec lunile-n goană
Și-n zbor săptămânile trec. Rămâi sănătoasă, cucoană, Că-mi iau geamantanul și plec! Eu nu știu limanul spre care Pornesc cu bagajul acum, Ce demon mă pune-n mișcare, Ce taină mă-ndeamnă la drum. Dar simt că m-apasă pereții, — Eu sunt chiriaș trecător: În scurtul popas al vieții Vreau multe schimbări de decor. Am stat la mansardă o lună. De-acolo, de sus, de la geam, Și ziua și noaptea pe lună Priveam ca la teatru, madam! Când luna-mi venea la fereastră, Orașul părea că mă cheamă Să-i văd în lumină albastră Fantastica lui panoramă... Mai sus, într-o cameră mică, Făceau împreună menaj Un moș, un actor și-o pisică. Iar dincolo, jos, la etaj — O damă cu vizite multe Și-alături de ea un burlac, Un domn serios de la Culte Cu cioc și cu ghete de lac. De-acolo, pe-o vreme ploioasă, Mi-am pus geamantanu-n tramvai Și-abia am ajuns pân-acasă: Pe Berzei, la conu Mihai. Țin minte și-acuma grădina, Ferestrele unse cu var... În față sta coana Irina Și-n curte, un fost arhivar. (...) Și iar am plecat mai departe, De teamă să nu mă fixez. Străine priveliști fugare! Voi nu știți că-n inimă port O dulce mireasmă de floare, Parfumul trecutului mort... Și-am stat la un unchi, pe Romană, Țiu minte... dar unde n-am stat? La domnul Manuc, o persoană Cu nasul puțin coroiat; La doamna Mary, pe Regală (O, cum mă ruga să nu plec! Mi-a scris chiar o carte poștală); Pe strada Unirii la Șbeck; Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea; Pe Witing, pe Tei la Confort, — M-a dus pretutindeni puterea Aceluiași tainic resort. C-așa mi-e viața — o goană, Și astfel durerile trec... Rămâi sănătoasă, cucoană, Că-mi iau geamantanul și plec! (Topârceanu)
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#522
|
||||
|
||||
Învață de la toate (Rudyard Kipling)
Învață de la toate să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum, Învață de la umbră să taci și să veghezi, Învață de la stâncă cum neclintit să crezi! Învață de la soare cum neclintit s-apui, Învață de la piatră cum trebuie să spui; Învață de la vântul ce-adie prin poteci Cum trebuie prin lume de liniștit să treci. Învață de la toate că toate-ți sunt surori Cum treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori! Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat, Învață de la nufăr să fii mereu curat. Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi Învață de la ape să nu dai inapoi, Învață de la umbră să fii smerit ca ea Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea! Învață de la soare ca vremea să cunoști, Învață de la stele că-n cer sunt multe oști. Învață de la greier, când singur ești să cânți Învață de la lună să nu te înspăimânți, Învață de la vulturi când umerii ți-s grei Și du-te la furnică să vezi povara ei! Învață de la floare să fii gingaș ca ea, Învață de la soare să ai blândețea sa! Învață de la păsări să fii mereu în zbor Învață de la toate că totu-i trecător. Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci Să-nveți din tot ce piere, cum să trăiești în veci!
__________________
"Sa nu spui tot ce stii, sa nu faci tot ce poti, sa nu crezi tot ce auzi!" (pr. Paisie Olaru) http://www.youtube.com/watch?feature...v=y8zZ_NGRoJo#! |
#523
|
|||
|
|||
CUGETARE SMERITA
Precum incet se trece Faclia de la sfesnic, Asa se trece viata Si vine somnul vesnic. Sa cugetam adesea La " tainele iesirii" Ca sa scapam de frica In ceasul "despartirii". Sa pomenim cu lacrimi Pe cei ce-au raposat, Caci pentru noi se roaga Si ei neincetat. Sa stim intotdeauna Ca fara sfantul dar, Comorile din lume Sunt toate in zadar. Nadejdea sa ne fie La "Cel fara de ani", Iar nu la mintea noastra, La slava sau la bani. Nevrednicia noastra S-o punem mai prejos Decat vinovatia Celui mai pacatos. In toate sa ne fie Credinta ca un cheag Si dragostea curata: Al vietii noastre steag. Sa nu lasam in minte Vreun cuget dusmanos, Ci sa urmam iertarii Si pacii lui Hristos. Sfantul Ioan Iacob Hozevitul |
#524
|
||||
|
||||
Daca un copil traieste criticat,
el va invata sa condamne. Daca un copil traieste in ostilitate, el invata sa se lupte. Daca un copil traieste ridiculizat, el va invata sa fie timid. Daca un copil traieste in rusine, el invata sa se simta vinovat. Daca un copil traieste in toleranta, el va invata sa fie rabdator. Daca un copil traieste incurajat, el va invata confidenta in sine, Daca un copil traieste in corectitudine, el va invata sa fie just. Daca un copil traieste in aprobare, va invata sa se placa pe sine. Daca un copil traieste in acceptare si prietenie, atunci el invata sa gaseasca iubire oriunde in lume.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#525
|
||||
|
||||
Vasile Voiculescu
Călătorie spre locul inimii Tâlhar Doborât de ananghii, la poalele Tale Doamne, nu mai știu să mă rog, nătâng. Mă strivesc munți de angarale; Ce ți-aș putea cere? Parale? Bat cu fruntea țărâna și plâng. Zac, așa despuiat, dosădit. Dar cozile ochilor îmi fug viclene Și iscodesc pe sub gene Dincolo de roata pământului zgârcit... Ce de avuții ai strâns, Părinte, Acolo, sus, în țărmurile sfinte! Gânduri păgâne îmi dau ghes... Nu mă mai rog... Doamne, ai înțeles: Cum te-aș prăda! Cucernic tâlhar, Aș sări hoțește pe o fereastră În împărăteasca Ta bazilică albastră, Să jăfuiesc dumnezeieascul altar. Nu mă ispitesc necuprinsele Tale taine, Putere, slavă, minune, har, Nici ale îngerilor aurite vestminte, Deși n-am haine, Nici înțelepciunea Ta, deși n-am minte, Ți-aș lăsa raiul și stelele neatinse, Nu-mi trebuiesc nemurirea cu vieți nestinse, Nu jinduiesc nimic, la nimic alt nu m-aș bucura, Nici jilț de aur, nici potir de mărgăritar: Din toată holda de splendoare, Din visteria de frumuseți și odoare, Cu inima mea cutezătoare, Doamne, numai Dragostea Ta aș fura...
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#526
|
|||
|
|||
Pribegeam candva departe
Ratacind pe cai in noapte Dar Tu, Doamne, mai iubit, Mai salvat Iisus de moarte. Ce-ai gasit Doamne la mine N-am nimic bun nici frumos Ai venit din inaltime Sa salvezi un pacatos Ce-ai gasit Doamne la mine Ca asa mult mai iubit Ai lasat chiar slavi divine Si in brate mai primit. Intr-o zi, impins de gloate Te-am vazut cu crucea-n spate Am strigat in rand cu toti Sa fi astazi dat la moarte Cand ceream cu ura-osanda De sub fruntea sangeranda Ma chemau doi ochi senini Si-o privire-atat de blanda. Plang de-atunci si mi-e rusine Si te caut mereu straine Caci mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor Sa ma iei Iisus la Tine N-as putea , o, sfinte Tata Sa iti rasplatesc vreodata Dragostea Ta, Doamne bun Poate niciodata.
__________________
"Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume!" Gal 6:14 |
#527
|
||||
|
||||
Zorica Latcu - Vinul
Îmi strâng durerea în inima, ca-n teasc. Din ea, mustind, poemele se nasc; Si fierbe mustu-n clocot rubiniu, În buti cu cerc de fier de-abia-l mai tiu. S-a limpezit apoi în cani de lut Si locul de mireasma s-a umplut. Ulcelele-nflorite îl cuprind În smaltul lor? si mâinile se-ntind. Sa ia din rodul viei. Dar ce vreti, Voi, buze întinate, voi ochi beti? Voi de-nzadar ati ars si-ati însetat, Ca nu veti bea din vinul meu curat. Sa spumege poemul lucitor Din strofele cu flori în smaltul lor, Sa-l duc la Cina Domnului în dar, Sa stea-n potir, pe masa din Altar. Atunci din ranile lui Dumnezeu Va curge Sânge Sfânt în vinul meu. E clipa jertfei. Voi cei luminati, Voi cei desavârsiti, luati, mâncati. Cei tintuiti pe cruci si trasi pe roti, Cu sete, beti dintru acesta toti.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#528
|
||||
|
||||
Zorica Latcu - Rodire
Miez alb in samburele meu de lut, In mine-ai fost si nu Te-am cunoscut. Sau poate eu eram in Tine-nchisa Ca samburele-n carnea de caisa? Cazusem in pamant de undeva Si miezul dulce-n mine astepta... A fost o vreme seceta in tara, Livezile pe dealuri se uscara, Padurile ardeau adanc pe cer, Si iarna fu senina si cu ger. In mine miezul alb statea-n nestire, El nu-si pierdu puterea de rodire. Ca ceara-n uscaciune m-am topit, Dar lacrimi izvorand, m-au racorit. Si lacrimi dupa lacrimi se-nsirara, Urzind manoase ploi de primavara. Crengi mari, cu blanda floare, au crescut Din miezul samburelui meu de lut. Ci nu stiu cum sa Te numesc, Iubire: Parinte, frate, domn, prieten, mire... Caci sa vorbesc cu mestesug nu stiu, Dar parca, Doamne, Muma-mi esti si Fiu.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#529
|
||||
|
||||
Zorica Latcu - Frumusete
Si-mi zise Domnul: Eu sunt frumusete; In Mine-i cald salas de primaveri; La Mine zorile sunt fara de seri, Si duhul infloreste-n mii de fete. Psaltirea negraitei invieri Din glasul Meu se toarce cu mandrete, La Mine arde patima-n blandete Si canta desfatarea din dureri. Am tainice isvoare de culori, Am sopot plin de dulce glasuire. Si Eu revars din vesnice comori, Peste alesi puteri de plazmuire, Si-i fac sa-mi fie asemanatori In duh, prin arzatoarea lor iubire...
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#530
|
|||
|
|||
,,Infernul" (Dante)
,,Astfel, aici, în neagra lor găoace,
se tot izbesc, cu dreaptă și cu stîngă, se-împroașcă cu sudalma lor tenace, și iar se-întorc și iar vin să se frîngă, ciocnindu-se din nou la jumătate. Eu, prins de mila gata să-i deplîngă, am întrebat: "Maestre luminate, cine sunt ei? Slujbași au fost credinții lichelele acestor chele gloate?" El mi-a răspuns: "Îndemnul tont al minții i-a-împins pe toți în viața cea dintîie să-arunce și să-adune-în van arginții. Pe șleau o latră gușa lor lălîie cînd se despart, pocnindu-se isterici, în două vini, spre-a hrubei căpătîie." |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Citate preferate, cugetari, vorbe de duh | silverstar | Generalitati | 1175 | 03.08.2016 14:54:36 |
poezii crestine | Maria-Raluca | Generalitati | 35 | 08.04.2015 18:15:49 |
Poezii de Pasti | laurastifter | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 21 | 02.05.2013 15:59:15 |
Poezii de Pasti | PuiMicGeorgiana | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 0 | 19.04.2011 11:46:00 |
Poezii crestine! | Laurentiu | Generalitati | 1 | 01.03.2007 14:31:41 |
|