Ce inseamna?

În prealabil postat de glykys

VladCat, cred ca ar trebui sa citesti niste omilii la Evanghelii, ca sa intelegi cum au talcuit sfintii Biblia, nu cum o talcuiesc forumistii. Gasesti ceva si in colectia PSB, pe net. Si nu uita ca ortodoxia tine mai mult de Sfanta Traditie decat de Biblie.
P.S. Verbul ala in greaca e chiar a uri, iar Evangheliile au fost scrise direct in greaca, nu au trecut printr-o traducere din ebraica in greaca, asa cum s-a intamplat cu VT. A, ca apostolii nu erau greci si ca transpun tiparele limbii lor in greaca sunt deja chestiuni filologice...

si eu cred ca a fost tradus corect din greaca veche. Probabil ca are origine aramaica, dar nu am auzit niciodata sa fie tratat ca una din traducerile care pot „scartai”...in toate scrierile bisericesti am vazut traducerea luata ca atare.

Tot pe aceeasi lungime de unda sunt si in ceea ce priveste Sfanta Traditie. Indiferent ce spun diverse catehisme din ziua de azi, care au ajuns sa fie mai mult sau mai putin ortodoxe, eu privesc Sf. Scriptura așa cum o privea Sf. Siluan:

„În ochii staretului ascultarea era o conditie indispensabila pt a progresa in viata duhovniceasca. Conceptia sa despre ascultare era in stransa legatura cu modul sau de a privi Stanta Traditie si Cuvantul lui Dumnezeu. El concepea viata Bisericii ca o viata in Duhul Sfant si Sfanta Traditie ca lucrarea neintrerupta a Duhului Sfant in Biserica. Ca prezenta vesnica si neschimbatoare a Duhului Sfant in Biserica, Traditia e temelia cea mai adanca a existentei ei. De asemenea, Traditia imbratiseaza intreaga viata a Bisericii pana acolo incat insasi Sf. Scriptura nu e decat una dintre expresiile ei.
De aici urmeaza ca daca Biserica ar fi lipsita de Traditia ei, ea ar inceta sa fie ceea ce este, caci slujirea Noului Testament e o slujire a Duhului, ea se face <<nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului Celui Viu, nu pe table de piatra, ci pe tablele de carne ale inimii>>(2 Co 3, 3-6).
Presupunand ca dintr-un motiv sau altul, Biserica s-ar gasi lipsita de toate cartile: de Vechiul Testament si Noul Testament, de operele Sfintilor Parinti, de cartile liturgice, atunci Traditia ar reconstitui Scriptura, fireste nu cuvant cu cuvant, ci intr-un alt limbaj. Dar in ce priveste continutul ei esential, aceasta noua Scriptura ar continua sa fie expresia aceleiasi <<credinte predate sfintilor o data pentru totdeauna>> (Iuda 1,3) si manifestarea aceluiasi Duh ce lucreaza in chip neschimbabil in Biserica.
Sf. Scriptura nu este nici mai profunda, nici mai importanta decat Sfanta Traditie, ci, cum s-a spus deja, una din formele ei. Aceasta forma este din cele mai de pret, fiindca e usor de pastrat si de folosi; dar scoasa din torentul Sfintei Traditii, Scriptura nu va putea fi inteleasa corect de catre nici o cercetare stiintifica.
Daca e adevarat ca Sfantul Apostol Pavel avea <<mintea lui Hristos>>(1 Co 2,16), cu atat mai mult Biserica are aceasta <<minte>> ca una ce il cuprinde pe Pavel la sanul ei. Si daca scrierile Sf. Pavel si ale celorlalti apostoli consituie Sfanta Scriptura, atunci in cazul in care vechile Scripturi n-ar mai exista, noua Scriptura a Bisericii ar fi sfanta si ea. Fiindca, potrivit fagaduintei Domnului Dumnezeu, Sfanta Treime ramane in Biserica de-a pururea.
Cei ce resping traditia Bisericii si care, crezand ca merg la izvoarele Bisericii, se duc direct spre Sfanta Scriptura, merg pe o cale gresita. Nu Sfanta Scriptura, ci Sfanta Traditie este izvorul Bisericii. In cursul primelor decenii ale istoriei sale Biserica inca nu avea cartile Noului Testament si nu traia decat prin predanie- prin acea predanie pe care Apostolul ii indemna pe credinciosi sa o pazeasca (2 Tes 2, 15)
E un fapt bine cunoscut ca toti intemeietorii de erezii s-au sprijinit intotdeauna pe Sfanta Scriptura, cu diferenta insa ca o talcuiau <<in felul lor>>. Sfantul Apostol Petru avertiza deja impotriva primejdiei de a deforma sensul Scripturii prin interpretari personale(2 Ptr 3, 16).
Luati izolati, membrii Bisericii, inclusiv fiii si invatatorii ei cei mai buni, nu vor ajunge sa reuneasca totalitatea darului Duhului Sfant. De aceea, invataturile si scrierile lor pot avea unele nedesavarsiri, ba uneori chiar si greseli.
Dar in intregul ei, invatatura Bisericii, care e detinatoarea plinatatii darurilor duhovnicesti si a cunostintelor, ramane adevarata.” (Viata si invatatura staretului Siluan Athonitul, scrise de ucenicul sau arhim. Sofronie)

Acesta il consider a fi modul ortodox de a te aseza fata de Sf. Traditie si Sf. Scriptura. Cred ca reflecta bine ce ai vrut sa spui cu "ortodoxia tine mai mult de Sf Traditie". O aparenta problema ar fi faptul ca in zilele noastre, predania Bisericii e amestecata chiar de slujitorii ei, cu anumite invataturi sau `asezari` eretice. Cand spun ca e amesteca ma refer ca e prezentata pe post de "tot unitar" impreuna cu acele greseli cumplite...predania ramane insa vie in Biserica(si numai aici chiar daca lumineaza in jurul ei ca un far). Fiindca Hristos, vorbindu-ne de Biserica, ne-a promis ca "portile iadului nu o vor birui pe dansa" am nadejdea ca oricine ramane in Biserica si are cautare autentica, va fi indrumat de Dumnezeu catre torentul predaniei, predanie care nu va mai forma pt el niciodata un tot unitar cu vre-o greseala sau alta.

p.s.: voi tine in mod sigur cont de sfatul de a consulta omiliile Sfintilor Parinti. Oricat de folositoare ar fi sfaturile fratilor/(sau surorilor ) care au scris aci, probabil trebuia sa incep intai cu acele scrieri.

Frumos scris, draga Vlad, iar cat priveste pasajul postat despre Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura, iti multumesc! Mi-a mers la inima, multumesc, Slava lui Dumnezeu!

În prealabil postat de ioan cezar

Frumos scris, draga Vlad, iar cat priveste pasajul postat despre Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura, iti multumesc! Mi-a mers la inima, multumesc, Slava lui Dumnezeu!

Ma bucur sincer ca a fost bine primit citatul :D ....si eu m-am bucurat de tot ce am citit/auzit la aceasta „dinastie” duhovniceasca(Sf. Siluan-Sofronie Saharov-R. Noica)...Slava lui Dumnezeu pentru toate!

[Mosh-Neagu]

Luca XIV / 25-27 : Si mergeau cu ei multimi multe; si, intorcandu-Se, a zis catre ele : (26) Daca vine ceineva la Mine si nu uraste pe tatal sau si pe mama si pe femeie si pe copii si pe frati si pe surori, chiar si pe sufletul sau insusi, nu poate sa fie ucenicul Meu. (27) Si cel ce nu-si poarte crucea sa si nu vine dupa mine, nu poate sa fie ucenicul meu.

Sf Teofilact Al Bulgariei – Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca:
http://www.scribd.com/fullscreen/36283142 Pag 206-207
Fiindca multi din cei ce mergeau cu Iisus, nu cu toata osanda si lepadarea Ii urmau Lui, ci mai reci erau, pentru aceasta, invatandu-i pe dansii cum trebuie sa fie „ucenicul” Lui, hotaraste cele ce se cuvin acestuia si oarecum, il inchipuieste si il zugraveste [il infatiseaza], invatand ca se cuvine ca el sa urasca nu numai rudeniile lui cele dupa trup, ci si sufletul sau.
Si vezi sa nu fii rapit de intelesul cel simplusi fara de socotinta, caci Iubitorul de oameni nu ne invata cruzimea, nici nu sfatuieste sa ne omoram. Ci voieste ca adevaratul Sau ucenic, atunci sa le urasca pe rudenii, cand acestea il impiedica de la cinstirea de Dumnezeu si, din pricina dragostei catre dansii, este oprit el de a face lucru cel bun. Pentru ca de nu il vor impiedica [de la cinstirea de Dumnezeu], invata Domnul a-i cinsti mai vartos, pana la suflarea cea mai de pe urma.Si cum invata Hristos acestea? Prin cea mai mare invatatura, adica prin cele ce Insusi El le-a facut, caci lui Iosif ii era supus (Luca 2,51), macar ca nu era cu adevarat tatal Lui, ci numai era socotit asa. Iar de Maica Sa, atata purtare de grija avea in toata vremea, incat nici cand era rastignit nu a trecut-o cu vederea pe dansa, ci a incredintat-o ucenicului celui iubit, (Ioan 19, 27).Asadar cum Acela care invata unele ca acestea prin lucruri, altele prin cuvinte ar fi sfatuit? Dar, ceea ce am zis, ne porunceste noua sa-i uram pe parinti, [atunci] cand pentru cinstirea de Dumnezeu este primejdie. Caci, daca la un folos ca acesta, ne stau noua impotriva, atunci nu sunt socotiti nici parinti nici rude. Inca si de aici este aratata ceea ce zice, dintru a porunci sa urasca [ucenicul] „si sufletul sau” caci cu adevarat nu ne porunceste sa ne omoram noi singuri, ci de poftele sufletului care ne despart pe noi de la Dumnezeu, sa ne lepadam. Si de ne va sta inainte mucenicie, sa nu purtam grija de suflet, ci numai de dobanda cea vesnica ce ne sta inainte. Si cum ca acestea ne invata, si nu sa ne omoram noi singuri, arata iarasi El Insusi, prin aceea ca diavolul, ispitindu-L pe Dansul, sa Se arunce Insusi de pe templu, a alungat ispita, (Matei IV – 5-7) Si nici nu se dadea pe Sine iudeilor, ci se departa si prin mijlocul lor trecand, se tainuia [ascundea] de ucigasi (Luca IV – 29-30; Ioan 8, 59)
Deci acela care se vatama la cinstirea de Dumnezeu de oarecare dintre rudenii, si primeste dragostea cea catre dansii, si mai mult o cinsteste pe aceasta decat a placea lui Dumnezeu, si inca pentru iubirea de viata de multe ori si mucenicie stand inainte, intru lepadare cade, acesta nu poate sa fie „ucenic” a lui Hristos.

[glykys]

Draga Scotland, eu apreciez foarte mult efortul tau de a intelege ortodoxia si eruditia de care dai dovada, dar ortodoxia nu se invata din carti, se traieste. Ia du-te tu la o slujba ortodoxa, stai de la cap la coada, asculta toate troparele si cantarile si ai sa vezi cat din ele se regasesc in Sfanta Scriptura si cate in Sfanta Traditie. Gandeste-te numai ca, de exemplu, din patru sarbatori inchinate Maicii Domnului (nasterea, adormirea, Bunavestirea, intrarea la templu), numai una, Bunavestirea, se bazeaza exclusiv pe ceea ce scrie in Sfanta Scriptura. Chiar Sfanta Scriptura e o parte din Sfanta Traditie, o fateta a ei, asa cum spune si VladCat, canonul ei a fost stabilit in secolul IV si majoritatea evenimentelor pe care le nareaza sunt parte din Sfanta Traditie (ca doar autorii Genezei nu au fost de fata atunci cand s-a creat lumea sau cand a venit potopul, ci ei consemneaza in scris, fireste, sub obladuirea Sfantului Duh, cele pastrate prin Sfanta Traditie, pastrate, iarasi, sub obladuirea Sfantului Duh). Mai multe la par. Cleopa -
http://cleopasihastria.wordpress.com...anta-traditie/

Iti scriu toate acestea numai pentru ca vad ca ai bunavointa sa cunosti ortodoxia, numai ca ar fi mai bine sa o faci din interior, nu doar din carti.

Anyway, suntem deja offtopic. Omilii la Evanghelia dupa Luca au mai scris Chiril al Alexandriei, Origen... e de citit, iar eu nu am timp acum, din pacate. Cand voi avea mai mult timp si informatii, voi reveni.

Glykys,vroiam sa zic ceva dar mai bine tac.Lasam lucrurile cum spui tu,stie Dumnezeu mai bine anumite aspecte.O singura intrebare am:Traditia,asa cum o intelegeti voi,include si traditia ebraica a VT?In cazul in care raspunsul este negativ,ce anume include din aceea perioada,daca totusi include ceva.Sau incepe cu NT?Sau contine si perioada VT dar fara traditia ebraica?

[Lucian008]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Glykys,vroiam sa zic ceva dar mai bine tac.Lasam lucrurile cum spui tu,stie Dumnezeu mai bine anumite aspecte.O singura intrebare am:Traditia,asa cum o intelegeti voi,include si traditia ebraica a VT?In cazul in care raspunsul este negativ,ce anume include din aceea perioada,daca totusi include ceva.Sau incepe cu NT?Sau contine si perioada VT dar fara traditia ebraica?

Sf Traditie include toate invataturile necesare mantuirii care nu se regasesc in scris. Deci si traditia VT. Un exemplu de folosire a traditie VT este din Sf Scriptura "Dar Mihail, arhanghelul, când i se împotrivea diavolului certându-se cu el pentru trupul lui Moise c, n'a îndrăznit să-i aducă judecată defăimătoare, ci a zis: „Ceartă-te pe tine Domnul!“ Iuda 1:9

În prealabil postat de Lucian008

Sf Traditie include toate invataturile necesare mantuirii care nu se regasesc in scris. Deci si traditia VT. Un exemplu de folosire a traditie VT este din Sf Scriptura "Dar Mihail, arhanghelul, când i se împotrivea diavolului certându-se cu el pentru trupul lui Moise c, n'a îndrăznit să-i aducă judecată defăimătoare, ci a zis: „Ceartă-te pe tine Domnul!“ Iuda 1:9

Adica contine si traditia ebraica?Sunteti sigur?

În prealabil postat de glykys

VladCat, cred ca ar trebui sa citesti niste omilii la Evanghelii, ca sa intelegi cum au talcuit sfintii Biblia, nu cum o talcuiesc forumistii. Gasesti ceva si in colectia PSB, pe net. Si nu uita ca ortodoxia tine mai mult de Sfanta Traditie decat de Biblie.
P.S. Verbul ala in greaca e chiar a uri, iar Evangheliile au fost scrise direct in greaca, nu au trecut printr-o traducere din ebraica in greaca, asa cum s-a intamplat cu VT. A, ca apostolii nu erau greci si ca transpun tiparele limbii lor in greaca sunt deja chestiuni filologice...

Daca imi permiteti sa imi spun si eu parerea, sunt de acord cu fratele Scotland: Evangheliile nu au fost scrise direct in greaca, asta e interpretare subiectiva a bizantinilor, secole mai tarziu. Au fost scrise direct in aramaica, limba vorbita a Poporului Ales. Dvs, daca predicati in Romania romanilor, nu va exprimati, scris si oral, intai in limba locului? Si nu uitati de semnificatia sarbatorii Hanuka. Se serbeaza victoria Poporului Ales pe vremea fratilor Maccabei, impotriva grecilor, elenizanti si paganizanti, care au facut nelegiuiri impotriva credintei adevarate. Cum ar fi putut un evreu din epoca, adept proaspat al lui Yeshua, sa accepte propovaduiri intr-o limba chiar daca cunoscuta, totusi mult-urata?

[glykys]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Adica contine si traditia ebraica?Sunteti sigur?

Da. Uite, din likul pe care ti l-am dat:


Sectarul: Ce este Sfânta Tradiţie, pe care voi, ortodocşii, o socotiţi al doilea izvor al descoperirii dumnezeieşti şi o puneţi în egalitate cu dumnezeiasca Scriptură?
Preotul: Sfânta Tradiţie sau Sfânta Predanie este învăţătura dată de Dumnezeu prin viu grai Bisericii, din care o parte s-a fixat în scris, mai târziu. Ca şi Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie cuprinde descoperirea dumnezeiască trebuitoare mântuirii noastre. Ea este viaţa Bisericii în Duhul Sfânt şi curentul viu al vieţii Bisericii, fiind al doilea izvor al descoperirii dumnezeieşti şi, ca atare, având aceeaşi autoritate ca şi Sfânta Scriptură.
De la Adam şi până la sfârşitul lui Avraam au trecut 3678 de ani, şi cu 430 de ani, cât au stat israeliţii robi în Egipt (Gal. cap. 3), fac 4108 ani. În aceşti ani, nici Sfânta Scriptură nu a fost şi nici sâmbăta nu s-a ţinut ca sărbătoare de vreun popor. Timp de atâtea mii de ani, oamenii cei credincioşi şi aleşi ai lui Dumnezeu s-au povăţuit pe calea mântuirii numai prin Sfânta Tradiţie, adică după învăţătura despre Dumnezeu însuşită prin viu grai; şi numai vreme de 1400 ani – cât a fost de la Moise până la venirea Domnului – s-au călăuzit şi de Sfânta Scriptură a Vechiului Testament.
După cum mai înainte de a se scrie cărţile Vechiului Testament lumea s-a povăţuit la cunoaşterea lui Dumnezeu şi la calea mântuirii numai prin Sfânta Tradiţie (predania prin viu grai), tot astfel, mai înainte de a se scrie cărţile Noului Testament, Sfânta Tradiţie a fost dreptarul după care primii creştini s-au povăţuit la calea mântuirii. Primul care a semănat învăţăturile Noului Testament prin viu grai în urechile oamenilor a fost Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care, trei ani şi jumătate cât a vestit Evanghelia Sa, nu a scris nimic, ci neîncetat în această vreme a învăţat poporul. Iar după ce Şi-a împlinit ascultarea către Părintele Său, pe Apostolii Săi nu i-a trimis să scrie, ci să propovăduiască la toată lumea Evanghelia, spunându-le: Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19-20).
Din ziua întemeierii ei, anul 33 d.Hr., şi până în anul 44 d.Hr., când Sfântul Matei a scris prima Evanghelie, Biserica s-a condus fără Scriptura Noului Testament, s-a condus prin Sfânta Tradiţie, din care o parte va fi consemnată mai târziu în scris. De asemenea, au fost multe scrieri despre care s-a pretins că sunt inspirate şi scrise de Sfinţii Apostoli, dar Biserica a fost aceea care le-a admis, le-a recunoscut sau nu ca fiind inspirate, deoarece ea trăia adevărul Evangheliei mai înainte ca el să fi fost scris, îl trăia prin Tradiţie.
Aşadar, iată ce este Sfânta Tradiţie: izvorul şi rădăcina ambelor Testamente – al celui Vechi şi al celui Nou – şi de aceea noi o numim al doilea izvor al descoperirii dumnezeieşti şi o socotim ca având aceeaşi autoritate şi însemnătate ca şi Sfânta Scriptură.